La știri (NPR):

„Pe 27 martie 2013, John Sweeney, un instalator din Irlanda, a deschis o pagină de Facebook numită Cafele în aşteptare. Mesajul lui a fost simplu: Cumpără o ceașcă de cafea unui străin, pentru că un act de bunătate poate schimba o viață. Opt ore mai târziu, pagina a atras peste 20.000 de aprecieri.

„Cafea în aşteptare, sau “caffe sospeso” este o tradiție care vine din Napoli, Italia și datează cel puțin de la începutul secolului al XX-lea. Când clienții cumpără cafea, ei plătesc în avans și pentru ca o ceașcă să fie dată altcuiva – de obicei cuiva care altfel nu și-ar putea permite. …

“O provocare pentru a face din bunătatea prin cafea un element de bază al culturii americane, este că ‘suntem o societate căreia nu-i este prea plăcut din punct de vedere cultural, să ceară ajutor’”.

Întrebare: Este posibil pentru umanitate să ajungem la o asemenea armonie, încât cei care au bani și oportunitate să dăruiască ceva fără numele lor și alții să-l folosească fără să se umilească cerând? Ne-ar apropia sau nu de armonie?

Răspuns: Parțial, da.

Întrebare: Care este cel mai important element aici? Că este oferit și este anonim?

Răspuns: Este firesc, fără nume, nimic. Nici cine dă, nici cine primește. Așa, totul există incognito.

Întrebare: Există armonie în asta?

Răspuns: Sigur.

Întrebare: Faptul că dau ceva al meu fără a cere nimic în schimb face lumea mai caldă, mai bună?

Răspuns: Parțial. Egoismul nostru nu ne va permite să facem asta în fiecare zi. Puteți face acest lucru timp de o săptămână sau cam așa ceva, dar nu tot timpul.

Întrebare: Deci nu poate fi un proces de creștere care să ducă la asta și apoi am trăi așa tot timpul?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Trebuie să existe suișuri și coborâșuri?

Răspuns: Altfel va fi ca un fel de impozit și așa mai departe.

Întrebare: Nu ar mai fi un efort?

Răspuns: Nu, și trebuie să fie un efort.

Întrebare: Este clar că acesta este un proces de educație, mai mult pentru cel care dă în aşteptare, adică pentru un bogat. Dar pentru cel care acceptă, ce este aici? Există vreun fel de educație pentru el?

Răspuns: Trebuie să înțeleagă că cineva s-a gândit la el. Și prin urmare, atunci când va avea aceeași oportunitate, va trebui să o facă și el.

Întrebare: Este frumos! Are loc un proces de creștere reciprocă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil să faci asta?

Răspuns: Acesta este un acord reciproc. Acest lucru se poate face, desigur.

La asta se poate ajunge prin educație. Omul devine educat și apoi devine un obicei pentru el. Și se gândește la asta, nu uită și o face. Sau ar putea fi sub presiune, ca un fel de taxă.

Dar nu există altă cale, pentru că egoismul din noi este în continuă creștere și cere să-l hrănim.

Întrebare: Deci omul se va adapta cumva la aceste eforturi?

Răspuns: Da.

Întrebare: Putem spune care este calea finală către armonie?

Răspuns: Abordarea finală a armoniei este atunci când nu simțim că egoismul nostru ne-ar forța să facem ceva. Este atunci când ne ridicăm deasupra lui și suntem cu adevărat liberi. Aceasta este desigur, o acrobație! Dar se va întâmpla.

Întrebare: Mergeţi încet, spre o mini-fundătură, apoi brusc spuneţi: „Dar se va împlini”. Vreţi să ne liniștiţi sau se va întâmpla?

Răspuns: Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla, iar umanitatea trebuie să ajungă la asta. Este scris în genele noastre.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →