Întrebare: Există o zicală clasică, ce spune că în viața sa, omul ar trebui să planteze un copac, să construiască o casă și să aibă un fiu. Să presupunem că și-a construit căsuța, și-a plantat grădina și așa mai departe. Care este sensul tuturor acestor lucruri? Nepoții aleargă de colo colo, îl urăsc pe bunicul; copiii așteaptă să moară în sfârșit. Și nimic bun nu se întâmplă la sfârșitul vieții, cu excepția dezamăgirii.

Trebuie neapărat ca omul să ajungă la dezamăgire la sfârșitul vieții?

Răspuns: Nu trebuie; nu trebuie să fii dezamăgit. Depinde de tine. De regulă, oamenii care mor de moarte naturală sunt de acord că trebuie să moară. Pur și simplu mor de epuizare.

Întrebare: Dar nu de bucurie, nu cu un zâmbet?

Răspuns: Nu, nu aș spune asta pentru că este un fel de eliberare. Omul nu se gândește la moarte ca la ceva teribil. Îi apare ca o eliberare de diverse probleme, în special de cele care nu pot fi rezolvate, care încă planează asupra sa și de care s-a săturat.

Comentariu: Am văzut mulți oameni de vârsta dvs. care au renunțat la ei înșiși.

Răspunsul meu: Pur și simplu nu le mai rămâne nimic. Mai ales când omul se pensionează, nu-i mai rămâne nimic altceva decât să-și continue existența animalică, atât timp cât îi ține corpul. Atunci, desigur, nu se mai poate face nimic; trăiești involuntar pentru că trupul trăiește.

Comentariu: Dar în același timp, ei nu vor să perceapă nimic. Este ca și cum s-ar fi închis în mica lor lume.

Răspunsul meu: Obosit! Obosit.

Comentariu: Odată, era pregătit pentru orice! Îi explici…

Răspunsul meu: Nu-i poți explica nimic, pentru că în interiorul nostru operează dorința care provoacă toate acțiunile noastre.

În jurul vârstei de 50 de ani și mai departe, dorința unui om începe să se estompeze. Până la 40 de ani trăiește cu ochii deschiși. De la 40 la 50 de ani, omul începe să se stabilizeze, iar apoi, dorințele încep să-i scadă. Și când aceste dorințe dispar complet, trupul moare.

Dorințele aduc viață, înflorire sau moartea trupului. Asta este tot! Trupul de sine stătător ar putea trăi mii de ani. Dorința este cea care pleacă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Scopul vieții”, 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →