Întrebare: Să presupunem că sunt în dăruire, aparent fără niciun calcul, mai presus de cunoaștere. Dar, în același timp, există un calcul al „ce este al meu este al meu” și „ce este al tău este al tău”. Cum trecem de la asta la „ce este al tău este al tău” și „ce este al meu este al tău?” Cum se potrivesc ele?

Răspuns: „Ce este al meu este al tău” și „ce este al tău este al tău” este dăruirea completă, cea mai înaltă atitudine pe care o are o persoană față de cealaltă. „Ce este al meu este al meu” și „ce este al tău este al tău” este o primire completă. Între ele există „ce este al meu este al meu” și „ce este al tău este al meu” – acesta este egoism pur.

Cum pot conecta aceste stări? Tot ce pot da, dau. De asemenea, primesc tot ce pot primi de dragul altuia pentru că, în acest caz primirea mea este ca și cum dăruiesc. Se dovedește că dau tot ce pot, și tot ceea ce primesc este de asemenea, echivalent cu dăruirea. Așa procedăm.

Dacă toate gândurile noastre sunt doar de dragul de a dărui, atunci suntem complet drepți. Dacă vrem totul pentru noi, atunci suntem ticăloși absoluti, păcătoşi. Aici apare dilema, cum ne împărțim stările în stări păcătoase și drepte.

Prin urmare, cabaliştii ne sfătuiesc să ne împărţim dorinţele în dăruire şi primire. Cei care lucrează de dragul dăruirii vor fi numiți drepți, iar cei care lucrează de dragul primirii vor fi numiți păcătoși.

Din Convenţia Mondială de Cabala “Întărindu-ne în grupul de zece” 12/9/24, „Devenind mai puternici în grupul de zece”, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →