Întrebare: „Nu acorda atenție nimănui, trăiește doar pentru tine.” Ce părere aveţi despre un astfel de sfat?

Răspuns: Asta nu rezolvă nimic. „Trăiește pentru tine”, adică voi trăi pentru mine, nu mă voi gândi la nimeni altcineva. Și apoi ce?

Comentariu: Voi muri la fel într-o zi, asta e clar. Ceea ce mă îngrijorează este că toată lumea mă va uita. Toți cei cărora le-am dat atâta căldură.

Răspunsul meu: Asta e de la sine înțeles. Vor uita.

Întrebare: Atunci care este concluzia dacă toată lumea mă uită, chiar și cei cărora le-am făcut atât de mult bine?

Răspuns: Nu intenționez să trăiesc în alții pentru că și ei sunt muritori. Deci, care este rostul să investesc în ei?

Întrebare: Care este rostul?

Răspuns: Doar să mă apropii de Creator.

Întrebare: Deci am propriul meu scop individual?

Răspuns: Desigur, altfel, pentru ce sunt oamenii?

Comentariu: Când spun „trăiesc pentru alții”, sună ca și cum aș trăi pentru alții. Dar dvs. spuneţi: „Trăiesc pentru ceilalți pentru a mă apropia de Creator.”

Răspunsul meu: Desigur, pentru că și alții sunt aici astăzi și mâine vor pleca.

Comentariu: Deci, ceilalți și tot restul există doar pentru ca eu să mă apropii de Creator.

Răspunsul meu: Exact.

Comentariu: Asta înseamnă că acest scop ar trebui să rămână întotdeauna principalul lucru în fața omului, scopul central.

Răspunsul meu: Îmi amintesc cât de mult au investit părinții mei în mine și asta nu mă părăsește niciodată. Dar când mă uit la nepoții mei, lor nu le pasă deloc; nu simt cât de mult au dat bunicii lor pentru ca ei să existe. Și așa se întâmplă, după o generație, acest sentiment aproape că dispare.

Întrebare: Deci totul în această lume este trecător, trecător și doar apropierea noastră de Creator este eternă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci ce înseamnă să te apropii de Creator?

Răspuns: A te apropia de Creator înseamnă a intra într-un lanț nesfârșit de grijă unul pentru celălalt. Trebuie să simțim că grija reciprocă este eternă.

Întrebare: Este eternă sau duce la eternitate?

Răspuns: Conduce la percepția eternității.

Întrebare: Când auzim: „Poți trăi veșnic, poți simți eternitatea”, devenim nervoși și o ignorăm. Oare pentru că trăim mereu pentru noi înșine?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Dacă ne-am putea îndrepta către ceilalți, eternitatea nu ar mai părea o fantezie?

Răspuns: Atunci am începe să simțim eternitatea. Ai locui ca și cum ai locui în ceilalți și în asta ai simți infinitul. Te-ai apropia în simţirile tale de Creator, iar timpul ar dispărea; ar rămâne doar simţirea.

Întrebare: Cum este Creatorul? Când spun „să mă apropii de Creator”, la ce tânjesc cu adevărat?

Răspuns: După grija absolută pentru ceilalți. Pentru celălalt!

Întrebare: Fără să mă gândesc la mine?

Răspuns: Dacă pot uita de mine și mă pot gândi doar la celălalt, atunci intru în eternitate.

Întrebare: Nu există măcar un mic gând despre „ce voi primi în schimb?” Nu există asta?

Răspuns: Aceasta este răsplata ta. Vei începe să simți însăși eternitatea, tocmai în atitudinea ta față de celălalt.

Întrebare: Deci, scopul final este apropierea de Creator și tot ce ne înconjoară ne este dat în acest scop?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar războaiele, suferința, tragedia și boala?

Răspuns: Fără ele, nu am putea simți toate acestea. Și ele sunt necesare. Înclinaţia rea ​​a fost creată în mod deliberat pentru ca noi să ne putem simți unul pe celălalt ridicându-ne deasupra ei.

Întrebare: Este sarcina noastră să ne ridicăm deasupra tuturor acestora?

Răspuns: Da.

Comentariu: Înțeleg. Mulțumesc. Chiar aţi clarificat asta. Pentru oameni, toată această suferință este o durere atât de mare, iar dvs. spuneţi: „Și asta este în acest scop.”

Răspunsul meu: Este necesar.

Întrebare: Dar se poate face fără ea? Pur și simplu omul să treacă lin prin viață?

Răspuns: Nu, omul nu poate face asta. Trebuie să treacă prin furie, prin înclinația rea; altfel, nu va putea simți binele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →