Întrebare: Ați spus odată că întreaga noastră viață se desfășoară între iubire și ură. Dar cum sunt legate aceste două sentimente?

Răspuns: Dacă nu ar exista ură, nici iubire nu ar exista. Dacă nu aș dori ceva și nu m-aș simți împlinit prin asta, atunci cum aș putea simți că iubesc acel lucru?

Măsura, calitatea și profunzimea iubirii depind întotdeauna de măsura, calitatea și profunzimea urii.

Ura este atunci când fie resping ceva și vreau să-l îndepărtez de mine, fie sufăr profund pentru că nu-l am. În acest spectru se află întreaga gamă a relațiilor noastre. În realitate, totul în viață este împărțit doar în ceea ce urăsc și ceea ce iubesc.

Suntem creați din dorința de a ne bucura. Prin urmare, există lucruri pe care le urăsc și de care vreau să mă distanțez, deoarece acestea îmi afectează negativ dorința de a mă bucura și există lucruri pe care le iubesc și de care vreau să mă apropii, deoarece acestea îmi afectează pozitiv dorința de plăcere. Întreaga mea viață este țesută între acești doi poli, între ceea ce este bine pentru mine și ceea ce este rău pentru mine, între ura față de ceea ce omul simte rău și iubirea pentru ceea ce simte bine.

Totuși, poate că ar trebui să ne reeducăm pentru a reconsidera ce este bine și ce este rău, de ce anume merită să ne bucurăm și ce nu. Educaţia, în acest sens, înseamnă remodelarea atitudinii noastre față de ceea ce pare atractiv și plăcut, și față de ceea ce pare neplăcut sau dăunător.

Această schimbare ne permite să depășim simpla întrebare despre ce să iubim sau ce să urîm, și în schimb, să ne întrebăm: ce este adevărat și ce este fals? La urma urmei, unele lucruri pe care le iubesc se dovedesc a fi înșelătoare și dăunătoare, în timp ce unele lucruri pe care le resping instinctiv sunt adevărate, și în cele din urmă benefice. Ar trebui să le acord atenție, să mă apropii de ele și voi descoperi că mă conduc cu adevărat spre bine.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să trăiesc conform simțului meu instinctiv sau dobândit cultural despre bine și rău – ceea ce iubesc și ceea ce urăsc – ci să adaug o întrebare rațională: Ce este cu adevărat bine și ce este cu adevărat rău? Nu din perspectiva a ceea ce omul simte plăcut sau neplăcut, ci din perspectiva superioară a ceea ce merită experimentat ca fiind bun sau rău. Astfel, nu voi mai defini binele și răul prin gusturile mele personale sau prin atracția sau repulsia naturală, ci prin binele absolut și răul absolut – mai presus de instinctele mele.

Acest lucru este posibil deoarece ființa umană este o creatură socială. Putem determina ce este bine sau rău nu numai prin senzațiile noastre personale, ci și prin influența mediului. La urma urmei, avem nevoie de cei din jurul nostru: ne pot respecta, sau dimpotrivă, ne pot face de rușine. Deoarece suntem supuși influenței mediului, ne putem schimba complet valorile învățând să urâm ceea ce am iubit odată.

Luați, de exemplu, un om care odată se comporta neglijent, după bunul plac. Apoi, sub influența mediului său, își dă seama brusc că ceilalți nu îl respectă, chiar îl disprețuiesc, pentru neglijența sau manierele sale proaste.

Simte că nu are de ales decât să se schimbe, să se corecteze, deoarece influența societății este puternică și resimțită acut fie ca pozitivă, fie ca negativă. Începe să vadă neglijarea celorlalți ca fiind dăunătoare pentru sine, și prin urmare, depune eforturi pentru a-și corecta comportamentul și atitudinea. Procedând astfel, își remodelează valorile. Așa putem transforma ceea ce iubim și ceea ce urâm.

Din emisiunea KabTV– Viaţă nouă 692 – Ce este iubirea?16.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →