Discuții despre Treptele Scării, partea 144

De ce nu simţim gust în munca spirituală?

Dacă am progresa spiritual conform aceluiași model în corporalitate, am prefera spiritualitatea pentru că este mai bună pentru noi sau imediat după aceea am prefera corporalitatea, pentru că este mai bună. Astfel, am crește ambele în cadrul dorinței noastre de a primi.

Totuși, dacă avem credință în cei care au atins deja împlinirea spirituală, care ne sfătuiesc că merită și pentru noi și ne convingem că în această lume putem oricum gusta doar plăceri trecătoare și că este mai bine să tânjim după spiritualitate, ne alăturăm unui grup angajat în Cabala și începem să învățăm de la ei cum să fim împliniți prin spiritualitate în loc să trudim în zadar urmărind plăcerile acestei lumi. Ne spălăm creierul singuri și ne intensificăm dorința de spiritualitate.

Înseamnă asta că gândim “pentru a dărui”? Nu, ne imaginăm constant că spiritualitatea ne va oferi ceva, așa cum toate plăcerile ne oferă ceva. Aceasta se numește creștere în Lo Lişma. Cum trecem de la Lo Lişma la Lişma? Este cu un remediu special (Sgula), pentru că nu putem gândi de dragul Creatorului singuri.

Nu ar trebui să ne amăgim singuri în alt fel. Aceasta este realitatea. Fiecare dintre noi se gândește doar la propriul beneficiu, iar cuvintele frumoase și elevate nu schimbă asta. Suntem construiți în așa fel încât ne gândim doar la noi înșine. Nu numai că gândim, dar suntem cu adevărat programați și structurați astfel încât întregul nostru corp, creier, hormoni, discernământ, fiecare celulă și totul la toate nivelurile, de la mișcările mecanice la cele biologice, să se miște exclusiv în direcția beneficiului personal. Acest lucru este înrădăcinat în natura noastră. Putem spune “pentru a dărui”, dar vom acționa doar pentru propriul nostru beneficiu.

Prin urmare, numai printr-un remediu special trecem de la Lo Lişma la Lişma. Remediul ne-a fost dat de Cabaliști în cărțile lor, și pentru că suntem angajați în ceea ce au scris Cabaliștii, și ei au scris despre lumea spirituală, atunci suntem cu adevărat angajați în conceptul de dăruire a Torei. Dăruirea Torei este mijlocul de sus prin care ne putem pregăti să trecem bariera către lumea spirituală.

Adică, creșterea constantă a dorinței noastre este doar o parte a imaginii. Dorința noastră crește de la dorințe pentru plăceri animalice, la bani, la onoare, la cunoaștere și, în final, la sfinţenie. Dar, pe măsură ce ne apropiem de sfinţenie, există o adăugare specială: nu numai că o dorință înlocuiește o alta, dar dorința de sfinţenie trebuie să dobândească o formă suplimentară numită “pentru a dărui”.

Nu contează dacă o dorință este pozitivă sau negativă. Tot felul de dorințe cresc continuu, de la starea cea mai joasă până la cea mai înaltă care este revelată în noi. Dacă de exemplu, sufletul nostru are o tonă de dorință, ni se arată doar o parte din ea la un moment dat, un gram, cinci grame, alte zece grame, alte douăzeci de grame. Este ca și cum de fiecare dată se face o deschidere puțin mai largă în cutia noastră de dorințe și simțim din ce în ce mai multe dorințe.

Dorințele există deja în noi. Ele sunt pur și simplu revelate încet și de fiecare dată apar ca dorințe mai puternice și mai mari. Creștem de jos în sus, din această lume până la sfârșitul corectării, în măsura absolută a dorinței. Totuși, pe lângă acestea, dacă vrem să creștem dincolo de planul specific numit “această lume”, dorința trebuie să fie îndreptată nu spre propriul nostru beneficiu, ci spre beneficiul Creatorului.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →