Discuţii despre Treptele Scării, partea a 68-a

Capitolul 7 Liberul arbitru

Există o distincție între omul care duce o viață obișnuită și omul care, în plus, caută să progreseze spiritual. Diferența este că omul cu dorința de a progresa spiritual are “spioni”, îndoieli și trebuie să apeleze la Creator pentru ajutor. O astfel de persoană simte o lipsă de mulțumire în viața sa, deoarece punctul din inimă din interiorul ei cere împlinire, o împlinire care poate apărea numai prin simțirea Creatorului și prin experimentarea luminii.

Să apelezi la Creator pentru ajutor este un sentiment unic, care ne atrage să studiem Înţelepciunea Cabala. Apoi, întâlnim “spioni” care nu ne dau pace. Ei trezesc în mod constant îndoieli cu privire la calea spirituală și ne fac să ne întrebăm de ce suntem pe această cale, prin întrebări precum: “De ce nu ne este suficient ceea ce avem deja în viața noastră?” și “Ce căutăm atât de special pe această cale?”

Spionii sunt cauzele și vasele prin care progresăm. Ele par forțe negative, care acționează asupra noastră, dar sunt de fapt mesageri ai Creatorului cu scopul de a ne calibra ca să intrăm în Țara lui Israel într-un mod mai limpede.

De ce a proiectat Creatorul acest întreg proces pentru noi? Pentru că doar respectarea poruncilor nu este suficientă pentru a realiza ceea ce este conținut în Tora. Trebuie să dobândim o dorință suplimentară, dorința de adeziune la El. Acesta este scopul final. Mai mult decât atât, dorința de a adera la Creator devine necesară numai după ce vedem că nu există altă cale de a găsi tărie de caracter sau împlinire.

Prin urmare, nenumăratele dezamăgiri și provocări aduse de spioni ne frustrează în mod repetat și ne fac să disperăm de a ne atinge scopul prin propriile noastre eforturi. Treptat, cresc în inima noastră un sentiment, o pregătire și o înțelegere că fără ajutorul Creatorului nu ne vom atinge niciodată scopul. Este precum copiii care își doresc cu disperare ceva, dar în cele din urmă își recunosc neputința, și înțeleg că depinde de mama sau tatăl lor să obțină ceea ce își doresc, că doar mama sau tatăl lor îi pot ajuta să obțină ceea ce își doresc. În mod similar, treptat, ajungem să recunoaștem nevoia noastră de a ne întoarce la Creator.

Este scris despre dorințele umane și despre natura umană ca fiind complet opuse Creatorului, că “înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe”. Prin urmare, fără o nevoie sinceră, nu am apela niciodată la Creator. Astfel, prin dezamăgiri, dobândim dorința de a ne întoarce către Creator, și făcând aceasta, să ajungem la adeziunea cu El. Vedem apoi, că toate căile pe care Creatorul le-a deschis pentru noi – spionii, dezamăgirile, împlinirile anterioare și multele niveluri – au fost menite exclusiv să ne aducă până la punctul de a avea nevoie de Creator.

“Ego-ul” nostru, dorința de a primi, a fost creat ex nihilo, opus naturii Creatorului. Cu cât ne transformăm mai mult dorința de a primi într-o dorință de a dărui printr-o intenție de a dărui, cu atât ne apropiem de Creator, până când vom adera la El prin echivalența de formă.

Astfel, corectarea nu se află în dorința însăși. Deoarece este natura noastră, nu ne putem schimba dorința. Putem corecta doar modul de operare al dorinței și scopul utilizării acesteia. Dacă folosirea dorinței are ca scop adeziunea la Creator și obținerea echivalenței de formă cu El, atunci începem să câștigăm apropierea de El. Cu cât ne apropiem mai mult de Creator, cu atât devenim mai plini de lumina superioară și astfel ajungem la eternitate și la perfecțiune.

Noi putem doar să ne pregătim vasele, iar apoi ne umple abundența din Yud-Hey (a numelui HaVaYaH) din Hohma și Bina. Cum se întâmplă asta? Keter, ca nivel rădăcină, este gândul despre creație “pentru beneficiul ființelor Sale create”, din care coboară lumina. Hochma și Bina, denumite Abba ve Ima, pregătesc lumina. Acesta este sistemul superior, lumina superioară, adică sursa întregului plan al creației.

Zeir Anpin și Malhut, sau ZA și Nukva (ZON), sunt nivelurile inferioare, “fiii”, faptele noastre bune. În măsura în care nivelurile inferioare se aliniază cu cele superioare, adică în măsura în care Zeir Anpin și Malhut se aliniază cu Hohma și Bina, ele devin pline de abundența nelimitată care există acolo. Atunci ele ajung la scopul creației.

Aceasta este ceea ce Baal HaSulam scrie în “Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”, că răspunsul la sentimentul de gol care ne îndeamnă să începem să întrebăm despre sensul vieții noastre este “Gustați și vedeți că Domnul este bun”. Aceasta este lumina superioară, care trebuie să umple vasele — sufletul ființei create.

În cele din urmă, Zeir Anpin trebuie să semene cu Hohma, iar Malhut trebuie să semene cu Bina, așa cum este scris: „MA va deveni AB, iar BON va deveni SAG”. Aceasta este condiția pentru a ajunge la sfârșitul corectării.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →