Oamenii diferă de animale prin faptul că pe lângă dorințele de hrană, sex, adăpost și procreare, au și așa-numitele dorințe sociale de bogăție, putere și cunoaștere, care pot fi satisfăcute în detrimentul societății din jur.

Aceste dorințe sociale suplimentare numite dorințe umane ale lumii noastre pot fi îndreptate fie spre subjugarea societății, suprimarea ei, situarea deasupra ei, fie spre ridicarea propriei persoane, a dezvoltării, în asemănarea cu natura, în adeziunea cu mediul, în conexiune cu societatea pentru beneficiul ei.

Și aici apare un paradox: când acționez în folosul societății, încep să simt tot ce este în ea în interiorul meu, și mă îmbogățesc în interior. Iar dacă exploatez pe oamenii din jurul meu, atunci nu mă ridic deasupra lor, ci dimpotrivă, fiind la nivelul meu animalic suprim în ei calitățile umane.

Aici apare diferența, în ceea ce un om își cheltuiește dorințele suplimentare. O face fie pentru a-și îmbunătăți viața corporală – pentru a-și crea confort, sau se presupune că are grijă de mediu, pentru a dezvolta inginerie, tehnologie și așa mai departe – sau pur și simplu nimic din toate acestea nu contează pentru el.

Pentru el, doar dezvoltarea internă contează – cum să se realizeze pe sine. La urma urmei, câți ani trăiește pe acest pământ? Oricum, corpul lui va putrezi, casa i se va prăbuși etc. De ce ar trebui să se gândească la ceva care este trecător? Ar trebui să se gândească la etern! Despre ce poate dezvolta în sine și ce poate realiza cu adevărat în următoarea etapă, starea lui veșnică, realizabilă doar în lumea noastră.

Tocmai în contrast cu preferințele lui – „În ce să mă transform: în folosul altora sau în detrimentul lor? În beneficiul stării mele animalice sau a celei spirituale? Ca să ajung la Creator și să devin asemănător cu El prin iubirea față de aproapele meu, sau ca să mă iubesc și să mă răsfăț în toate până în ultima clipă a vieții mele? Aceasta este alegerea!

Dar alegerea este tocmai în raport cu dorințele care sunt dincolo de necesități. Nimeni nu vorbește despre cât de mult ar trebui să mănânce sau să doarmă. Nu ar trebui să trăiesc într-o peșteră. Trebuie să am o familie, mâncare normală și haine. Asta este tot. Acum nu se mai spune nimic despre asta. Se spune: „Unde te îndrepți în afară de asta?”

Libertatea de voință a omului constă în preferarea alegerii activităților. Aceasta este ceea ce determină dacă o persoană este spirituală sau pământească.

Oamenii care se străduiesc pentru spiritualitate, se simt bântuiți de întrebarea despre sensul vieții. O persoană trebuie să-şi răspundă; altfel, nu are rost să trăiască. Cu alte cuvinte, nu are rost să-ți folosești calitățile pentru a deveni bogat, puternic sau chiar inteligent. Şi ce dacă? Voi muri și asta este. De ce să-mi pierd viața cu asta?

Și mulți nu vor asta. Fie cad în depresie, droguri și chiar alcoolism, fie caută încă o cale de ieșire.

Și aici intervine un fel de noroc, o calitate a sorții care îi conduce la metoda de a descoperi împlinirea corectă.

Din KabTV „Am primit un apel. Calea finală a dezvoltării umane” 24/1/12

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →