“O Mițva protejează şi salvează atunci când este îndeplinită etc. Tora protejează şi salvează atunci când este practicată şi atunci când nu este practicată“ (Suta, 21). (Baal HaSulam, Şamati 6, “Ce este sprijinul Torei, în muncă?”).  

Noi existăm în lumina superioară în care nu există absolut nicio schimbare; mai degrabă, toate schimbările au loc doar în noi. Avansarea unui om depinde în întregime de cât de mult se poate trezi prin diverse mijloace spre lumina superioară.

Adică, progresul este posibil prin intermediul mediului. Dacă cineva poate începe să simtă ceea ce simte un prieten, poate experimenta constant bunătatea. După cum este scris: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o mare regulă în Tora”, deoarece prin aceasta, omul atinge Tora, adică lumina superioară. Atunci nu contează dacă el însuși îndeplinește anumite acțiuni sau nu, această lumină va străluci asupra lui și îl va sprijini.

Există două stări spirituale ale omului în raport cu Lumina: 1) Tora și 2) Mițva (porunca).

Tora se referă la starea pe care omul a atins-o în prezent, în general, cu întregul sistem al sufletului prin care primește lumina.

Mițva se referă la munca depusă pentru corectarea stării personale prin examinarea ei și cererea către lumină să transforme dorința proprie din egoistă în altruistă.

Din combinarea acestor două stări apar patru oportunități posibile, indiferent dacă omul îndeplinește sau nu o Mițvah și dacă este sau nu implicat în Tora.

Se poate ca el să nu îndeplinească în prezent o Mițva, adică să nu poată primi lumina personală: omul nu este inspirat, nu este în ascensiune și nu aspiră spre corectare și spre Creator. Dar iluminarea generală, numită Tora, încă strălucește asupra lui, și într-un astfel de caz, este desigur, mai semnificativă decât Mițva, care în acel moment nu strălucește asupra lui.

Sau poate fi adevărat contrariul: el îndeplinește în prezent o Mițva, lucrând cu Lumina sa individuală. Apoi, dacă are sau nu lumina Torei este mai puțin important, deoarece Mițva strălucește atât de puternic încât îl umple în întregime.

Cu alte cuvinte, omul are două sprijinuri – fie Tora, fie Mițva. Dar dacă nu oare pe niciuna, dacă niciuna dintre aceste două iluminări nu strălucește asupra sa, el devine complet detașat de simţirea spiritualității.

Când îi lipsește Mițva (implicarea personală), dar primește totuși un pic de lumină, denumită Tora, se consideră rău. Dar când apare propria dorință de a obține corectarea, când îndeplinește o Mițva, începe să-L justifice pe Creator, chiar și pentru stări negative, și le corectează. Atunci, omul este numit drept.

Din aceasta, trebuie să înțelegem principiul fundamental al înțelepciunii Cabala: totul este evaluat exclusiv în raport cu omul, cu ființa creată, căci lumina însăși rămâne în repaus absolut. Întrucât suntem integrați în sistemul comun, primim o iluminare comună de la acesta, prin conexiunea noastră pasivă cu ceilalți. Această iluminare comună este ceea ce se numește Tora.

În plus, există lumină personală, care vine prin conexiunea noastră activă cu sistemul și schimbul de stări interne și corectări. Aceasta se numește Mițva.

Prin aceste două procese, în care omul încearcă să se implice constant, el avansează spiritual și de aceea sunt numite ajutorul, sprijinul pe care Tora (lumina) îl oferă în muncă.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/05/2011, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.6 – Ce reprezintă sprijinul Torei în timpul muncii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →