Dacă te uiți la toate dorințele create, omul este doar un singur punct. Totul depinde de cât de mult se poate conecta cu ceilalți, fie cu dorințe individuale, fie cu un grup. Dacă are o dorință de a se uni cu ceilalți, înseamnă că sapă pământul pentru fundația unei clădiri. La urma urmei, nu sapă în sine; nu există nimic de săpat acolo, el este doar un punct.

Corpul său rămâne la exterior și nu are nicio legătură cu acesta; este un corp animalic. Iar punctul este omul, începutul sufletului. Măsura în care se poate conecta cu ceilalți este cât de adânc sapă. Primește dorințe de la ei, materiale, apoi vede cât de capabil sau incapabil este să le accepte și, din dorințele pe care reușește să le asimileze, își construiește structura sufletului cu ajutorul luminii.

Fiecare dintre noi nu are mai mult de un singur punct. Încerc să mă conectez cu ceilalți și să descopăr cât de opus sunt conexiunii. Dar sunt dispus să îndur, mă anulez în raport cu dorințele prietenilor cu care vreau să mă unesc, percepându-i ca pe o mamă, ca pe un pântec, ceea ce este cu adevărat grupul.

Mă anulez în fața lui și apoi primesc tot acest material al dorinței care mi s-a alăturat. Apoi mă unesc cu acest loc format și câștig „volum”. Dar pe măsură ce fac asta, îmi depășesc rezistența, și prin urmare, anulându-mă, cer corectarea. Și apoi vine lumina înconjurătoare, superioară, care se întoarce la sursă și actualizează conexiunea noastră – dintre mine și grup.

Aceasta este prima mea conexiune cu grupul la nivelul zero de Aviut[grosime] (Aviut Şoreş), în care simt lumina de Nefeş. Și acum sunt numit „embrion spiritual” (Ubar). Am atins primul meu grad spiritual!

Apoi egoismul meu în raport cu ei crește și simt brusc o mare greutate a inimii – primul nivel (Aviut Alef). La acest nivel, aveam deja „spațiul meu vital”, locul unde m-am unit cu grupul ca unul singur. Dar în ceea ce-i privește pe ceilalți, încă nu. Acum vreau să cuprind o zonă și mai mare prin conexiunea mea; aceasta va fi numită „semeni” pentru mine. O consider mama mea, grupul meu și lucrez pentru a deveni o parte inseparabilă a acesteia.

Și din nou: studiu, lumina reformatoare, autoanulare și așa mai departe, până când dobândesc toată această dorință comună pe lângă ceea ce aveam, și întreaga această zonă devine a mea, nivelul „1”, Ruah.

Și astfel, continui mai departe. Adică, sap tot mai adânc în grup, îi penetrez și le iau dorința „materială”. Nu am nimic al meu în afară de punct și de corpul animalic care dorește doar plăceri materiale. Cu acest singur punct negru, intru în spiritualitate, iar restul vasului sufletului meu este construit din materialul altora.

De aceea, se spune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, adică conectează-i pe ceilalți la tine însuți. Aceasta este regula spirituală fundamentală, principalul instrument (vas comun) pentru dezvăluirea luminii din tine. De aceea, toată munca are loc în grup și depinde de cât de adânc reușim să săpăm în el, să anulăm corpul nostru animalic, care rămâne în urmă, să intrăm în grup și să dobândim dorințele, intențiile, gândurile, punctele forte și importanța scopului său. Toate acestea sunt acolo, împreună cu lumina superioară și Creatorul. Și tocmai în locul pătrunderii în grup construim structura sufletului nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.05.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.16, 1988-Care este fundamentul pe care este construită Kdușa [Sfințenia]?

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →