Atunci Cand Nu Mai Sunt Eu
Vizualizarea lumii in mod corect se cheama “Lumina Reflectata” si aceasta este veritabila daruire. Momentul in care vom incepe sa percepem lumea cu adevarata daruire, (in opozitie cu daruirea egoista, obisnuita in lumea noastra) vom vedea imediat perfectiunea completa – o lume infinita, eterna si care este in armonie perfecta. Noi ne dezvaluim asta in interior si in acel moment vom incepe sa traim intr-o lume perfecta.
Acesta este un adevarat miracol, pentru ca noi, de fapt, ne schimbam lumea noastra prin el. Mai mult, nu este vorba doar de relatiile dintre noi care se schimba, ci noi insine suntem aceia care ne schimbam. Nu este vorba sa incerci sa faci mai putin rau si mai mult bine. Mai degraba, prin schimbarea noastra ne regasim pe noi insine intr-un film cu totul diferit si incepem sa traim intr-un mod complet diferit.
Noi obisnuim sa ne schimbam pe noi insine sub presiunea mediului inconjurator. Dam altora, fie in scopul de a primi mai mult, fie ca sa evitam sa ne facem dusmani. Cu toate acestea, este o simpla adaptare egoista a daruirii, in scopul de a ne simti mai bine.
O schimbare reala se va produce atunci cand vom trezi influenta Luminii Superioare asupra noastra pentru prima oara. In momentul acesta nici nu stim ce este acest lucru. S-ar putea, ocazional, sa ne simtim ridicati cand ceva ne este brusc dezvaluit intelegerii mintii noastre, sau sentimentelor inimii noastre, sau, dimpotriva, un nor negru pluteste peste noi si ne arunca in jos.
In acest mod, inaintea dezvaluirii Lumii Spirituale (Lumea Daruirii), ne este permis sa simtim modificarile care au loc in noi inca din timpul in care noi suntem intr-o stare curenta. Din acest motiv, Lumina se numeste Inconjuratoare, deoarece straluceste catre noi, de la distanta.
Cu toate acestea, prin intermediul acestor exemple vom incepe sa ne imaginam schimbari reale, cu ajutorul “Luminii care Reformeaza”. Aceasta face ceva absolut nou din noi. Apare o persoana absolut noua, cu o noua viziune asupra lumii. Aceasta persoana nu mai sunt eu.
Zohar, Capitolul “Miketz”. Paragraful 101: “Si toate caile ei sunt pacel”. Caile ei sunt potecile care rasar de Sus, din Aba Ve Ima (AVI), lacatul ce slujeste in AVI, despre care scrierea spune, “Si calea Ta in marile ape”. Ele sunt numite astfel pentru ca nu sunt deschise pentru toti, ci doar pentru cativa. Si toate sunt sustinute numai de invoiala, adica de Iesod, care se numeste “pace” – pacea acasa. Apoi, el le aduce in ocean, unde domneste el si apoi le da pace. Acesta este intelesul frazei “Si toate caile ei sunt pace”. Iosif a fost invoiala de pace; el a fost rasplatit cu acele cai si a fost rege in Egipt si domnitor peste tinut.


Atunci cand studiem Zohar-ul, trebuie sa ne simtim ca stand la poalele Muntelui Sinai, opus dorintei noastre egoiste, natura noastra. Am verificat deja si ne-am convins de faptul ca nu putem controla natura noastra; noi nu putem reusi prin ea, nici chiar in viata noastra materiala.
Zohar-ul ne spune ce se intampla in Lumea Spirituala. Descrie actiunile de daruire ale creaturii. Cu toate acestea, pentru ca, inca suntem incapabili de astfel de actiuni, nu putem sa le intelegem. Noi existam in dorinta noastra egoista. Cunoastem numai placerea de a primi si implinirea, precum si actiunile care ne duc acolo.
Intrebare: Ai spus ca, 
Placerea de a te bucura inauntrul si in afara ta nu este nici un obstacol in unirea dintre Creator si creatura. Singurul lucru care sta in drum este forma egoista a dorintei, care este opusa Creatorului. In orice caz dorinta insasi este un material perfect pentru receptionarea Luminii.