Întrebare: Când ați studiat cu Rabaş, nu știați ce este un grup ca atare?

Răspuns: Eu aveam o pregătire diferită. Rabaş credea că va exista un grup, el considera că ar trebui să îl formeze. Eu i-am adus studenți. Putem vedea ce fel de articole a scris.

Dar grupul nu s-a format ca urmare a acestor articole. Eu am fost cel care a ieșit din grup. Nu și ceilalți au ieșit din el; nu vreau în niciun caz să-i minimalizez. Toți sunt foștii mei prieteni și îi iubesc și îi prețuiesc pe fiecare dintre ei, pentru că sunt și ei studenți ai profesorului meu. Dar grupul nu s-a format din noi.

Acum fiecare dintre ei lucrează pe cont propriu. Nu judec pe nimeni. Fiecare face doar cât poate și cum poate. Eu sunt la fel, unul dintre ei. Dar totuși, am fost studentul cel mai apropiat de Rabaş, asistentul său. A petrecut un număr imens de ore cu mine împreună în studiu, în orice.

De aceea am dezvoltat un simţământ interior de conexiune cu el, care mă conduce înainte. Simt că el este cu mine. Am un sentiment absolut sobru și clar că în toate eforturile mele, el stă în spatele meu și că eu îndeplinesc totul realizându-l pe profesorul meu în mine.

Din KabTV “Am primit un apel. Tu sau grupul”, 01.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem un sistem de interconectare absolută. Părinții, copiii, bunicii și așa mai departe sunt toți componente egale ale unui sistem unificat.

Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la copii?

Răspuns: Copiii nu sunt cu adevărat “copii”, ci sunt de fapt adulți care pur și simplu percep lumea într-un mod mai limitat. Dar, în măsura în care o percep, trebuie să interacționeze cu ea în mod inteligent. Ar trebui să le explicați acest lucru și să-i tratați în acest fel, iar ei vor înțelege acest lucru.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-i tratez ca pe un copil, ci să-i tratez pe copii ca pe niște adulți?

Răspuns: Desigur, modul în care vă raportați la copii și la familia voastră este modul în care vă corectați pe voi înșivă și sufletul vostru.

Întrebare: Dar cum mă raportez la soția mea, sau o soție la soțul ei?

Răspuns: O faceţi exact la fel ca și cu voi înșivă! Cel mai important lucru este să vă susțineți reciproc în eforturile voastre reciproce, în a înțelege ce se întâmplă cu voi.

Întrebare: Ce înseamnă să faci concesii altuia pentru a nu-l zdrobi, ci pentru a face o concesie? Ce este aceasta?

Răspuns: Înseamnă că mă anulez.

Întrebare: Pur și simplu așa? Pot să o fac pur și simplu?

Răspuns: Da, pur și simplu te anulezi.

Întrebare: În ce scop? Dacă o fac, trebuie să existe un motiv, nu?

Răspuns: Ca să poți fi un element corect în cadrul sistemului creației. Este vorba despre a avea o atitudine rațională față de orice.

Întrebare: Pentru că suntem cu toții în interiorul unui singur sistem, nu? Și trebuie să ne aliniem cu el?

Răspuns: Da. Sistemul integral al naturii trebuie să ni se dezvăluie, în noi, în jurul nostru, din ce în ce mai mult în percepția noastră. În interiorul lui, vom vedea vastul program numit “Creatorul”.

Suntem cu toții într-un singur sistem, o singură lume, o singură sferă, un singur glob. În interiorul acestei sfere, toată lumea este egală, interconectată, binevoitoare și legată de sentimente reciproce de iubire, concesie și sprijin.

Nimeni nu se gândește la sine, toată lumea se gândește doar la ceilalți. Aceasta este legea sistemului integral interconectat al lumii. Vom ajunge inevitabil la ea! Dar cu cât o facem mai repede, cu atât mai repede vom înțelege ce cere natura, sau Creatorul, cum îi spuneți, de la noi și vom descoperi cu adevărat un viitor frumos.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Este mai bine pentru om să treacă prin toate stările intens împreună cu dvs., sau separat, într-un grup?

Răspuns: Este de preferat să trec prin toate stările cât mai repede posibil, asta este clar. De asemenea, este de dorit să trec prin ele cât timp sunt încă aici, asta este evident. La urma urmei, există sprijin, speranță, îndrumare, sfat.

Dar este imposibil să le parcurg doar cu mine; este mai bine să o fac într-un grup. Fără grup, nu este posibil. Fără un învățător, este posibil.

Întrebare: Continuaţi să puneţi accentul pe grup. Dar cum simți că anume grupul este mecanismul în care un om trebuie să se integreze, în loc să folosească o altă metodă?

Răspuns: Vedeţi cât de mult vorbesc despre asta, și tot nu este clar.

Nu există nimic altceva în afară de sistemul sufletelor, conexiunea dintre suflete, rețeaua sufletelor. Această rețea interconectată de suflete este singurul mecanism global pe care Creatorul l-a creat. Noi existăm în cadrul acestei rețele, dar nu simțim conexiunea dintre noi.

Este ca și cum am fi sfâșiați în percepția noastră. Este o iluzie, dar pentru noi pare complet real. În această iluzie, fiecare dintre noi se simte ca existând pe cont propriu. Acest sentiment iluzoriu se manifestă în noi ca “această lume”.

Dar de îndată ce încep să-mi restaurez conexiunea cu ceilalți, adică să restaurez această rețea de forțe în percepția mea, este ca și cum reînvii și mă întorc la conștiință. Atunci încep imediat să simt această rețea sau Lumea superioară sau Creatorul.

Când mă simt doar pe mine însumi, simt ceea ce se numește “această lume”. Când mă simt în rețea cu toți ceilalți, simt Lumea superioară sau Creatorul, forța unificatoare, care este calitatea comună a acestei rețele. Asta este. Nu există nimic altceva. Nu există niciun alt spațiu în jurul nostru. Niciunul! Doar această rețea de forțe, iar noi suntem în ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Tu sau grupul”, 01.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre Treptele Scării, partea 120

Putem scăpa de lovituri?

Este imposibil să scăpăm de lovituri. Întreaga noastră învățare se bazează pe modul în care trecem prin ele. Chiar dacă toate aceste stări sunt predeterminate, învățăm cum să navigăm pe cale cu conștientizare și voință, astfel încât, chiar dacă ni s-ar oferi un set diferit de circumstanțe, am prefera totuși să învățăm despre noi înșine și despre modul în care suntem opuși Creatorului.

Cu alte cuvinte, vrem să mergem pe cale cu deplină conștientizare. Și când o facem, nu experimentăm loviturile ca suferinţă. În schimb, trecem prin ele cu bucurie.

Am putea simți durerea dezamăgirii, dar în același timp, ne observăm pe noi înșine din exterior, ca și cum am fi un corp întins pe o masă de operație, gata pentru operație și corectare. Participăm activ la propria noastră corectare. Experimentarea dificultăților din această perspectivă externă este un sentiment complet diferit. În loc să îndurăm fiecare lovitură pe parcursul a 50 de ani, putem trece prin ele în 10 minute.

Corectările, care altfel ar necesita o viață întreagă de luptă în lumea materială prin suferință (deoarece suferința purifică și corpul), nu sunt nimic în comparație cu corectările făcute de cineva care studiază Cabala.

Nici măcar nu înțelegem ce înseamnă să treci prin aceste dificultăți cu deplină conștientizare. Ceea ce a făcut omenirea timp de mii de ani, ceea ce noi înșine am făcut de-a lungul multor reîncarnări, poate fi acum finalizat într-o singură viață, printr-un mare salt înainte.

Dintr-o discuție despre articolul “În patul meu noaptea”, 07/06/2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→