Prietenii trebuie să se străduiască să stabilească o conexiune între ei, și din acel punct să se întoarcă spre Creator și să ceară adeziune (Dvekut). În acest caz, învăţătorul (Rav) este mesagerul Creatorului, care te conduce către El.

Adeziunea cu învățătorul (Rav) este o fundație solidă (Yesod) pe care se poate construi o construcție spirituală. Yesod este calitatea superioară în raport cu Malchut. Prin urmare, atunci când omul stă pe de o parte în Yesod și pe de altă parte în Malchut, se formează o conexiune între starea actuală și cea viitoare.

Fundația (Yesod) este construită atunci când omul o atribuie unui grad mai înalt și este dispus să depună eforturi pentru a se desprinde de starea sa actuală și a se ridica la o stare mai înaltă. Omul trebuie să ceară Creatorului abilitatea de a se înălța din ce în ce mai sus.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/50/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În perioada Primului Templu, conducătorii poporului erau profeţi, indivizi aflați în strânsă conexiune cu Creatorul la un nivel foarte special.

Întreaga națiune era în contact cu Creatorul, dar profeții erau conectați la El într-un mod unic, revelat, corespunzător Aviut-ului lor (grosimii spirituale). Ei au atins mult mai mult decât permitea Aviut-ul care se dezvolta și era corectat în oameni la acea vreme.

Dar când națiunea s-a întors din Babion, a început o perioadă diferită, numită perioada înțelepților. Nu mai existau profeții, dar exista o conexiune diferită cu superiorul, la nivelul Mochin de Neşama (mintea sufletului), însă garanția reciprocă din cadrul națiunii nu mai era atotcuprinzătoare. O parte a oamenilor era în garanție reciprocă unul cu celălalt, și prin urmare, în atingerea superiorului, în timp ce o altă parte a națiunii nu mai era.

Aceasta a durat până în vremea celui de-al Doilea Templu, până când chiar și acesta a decăzut și a ajuns la nivelul urii nefondate. Dorința de a primi crescuse atât de mult în oameni încât nu mai erau capabili să efectueze corectările necesare, așa că legea garanției reciproce pur și simplu a încetat să mai existe.

Al Doilea Templu a fost distrus, iar la nivel material, punctul slab care apăruse între suflete a fost dezvăluit, iar națiunea a intrat în exil.

Exilul este o stare specială, în care în practică este imposibil chiar și să se îndeplinească sau să se dorească garanția reciprocă. Însuși conceptul că cineva trebuie să fie garant pentru altul a devenit ascuns, iar această idee părea că a dispărut.

Din Lecția Zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam–Articole-“Arvut (Garanția Reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să facem un mic exercițiu de a încerca să ne acordăm interior la o conexiune absolută, perfectă cu Creatorul.

Creatorul ne guvernează complet acum, este opus sentimentelor, gândurilor, intenţiilor, și acțiunilor noastre, în tot ceea ce se află în interiorul unui om. Nu a mai rămas nimic în noi care să nu fie în conexiune completă cu Creatorul.

Și acum să încercăm să menținem controlul asupra acestei stări și să încercăm să o păzim constant, astfel încât să nu se estompeze, ci dimpotrivă, să devină din ce în ce mai intensă. Dacă apare o interferență și un gând fuge undeva, noi tot încercăm să-l tragem înapoi în așa fel încât, datorită perturbării, să întărim și mai mult conexiunea cu Creatorul în simţirile noastre, în tot felul de senzații și ne menținem constant în această simţire.

Încercăm să simțim că prietenii sunt, de asemenea, în aceeași concentrare interioară asupra Creatorului și cu toții dorim să ne sprijinim reciproc în acest sens. Și mai mult, și mai mult efort – să încercăm ca toți să fie la fel de concentrați asupra Creatorului la fel ca mine.

Și apoi ni-L imaginăm ca pe ceva comun, unul pentru toți. Suntem în mod constant îndreptați doar către El și ne ajutăm reciproc să ne concentrăm doar asupra Lui.

Ne unim între noi în ajutor reciproc, astfel încât să nu mai simțim că eu sunt cel care Îl țin constant pe Creator în fața mea, ca “nu există altcineva în afară de El” și “binele care face binele”, ci că noi toți împreună tindem spre El. Și dacă El este unul pentru toți, atunci noi toţi suntem unul.

Și dacă acest lucru încă nu este posibil, atunci trebuie să-mi pese și mai mult ca un prieten să nu-și întrerupă conexiunea cu Creatorul. Vreau să fiu în interiorul lui, să-l ajut în acest sens.

În principiu, ar trebui să fim constant în astfel de exerciții. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea sa nr. 17 că “Israel, Tora și Creatorul sunt una”, că trebuie să ne îndreptăm direct spre scop și să încercăm să nu ne abatem de la această cale în niciun caz, pentru că altfel va apărea o eroare tot mai mare și ne vom afla departe de scop.

O astfel de strădanie constantă este tocmai realizarea metodei Achișena. Trebuie să ne gândim la modul în care fiecare om care intră în grup se integrează în el. Iar a te integra în grup înseamnă a ne reînnoi eforturile în fiecare zi, a le ridica la un nivel superior, a le îndrepta mai precis către Creator, către sine și între noi.

Principalul lucru este să nu ne deconectăm de la aceasta. Adică, toate gândurile și discuțiile mele cu prietenii trebuie să fie incluse în aceeași intenție – să fim împreună în fața Creatorului – și în niciun caz nu trebuie să mă abat de la aceasta. Toate tulburările nu trebuie decât să sporească conexiunea dintre noi și cu El.

Din Congresul de la Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionăm reticența de a studia “Prefaţă la  Înţelepciunea Cabala” (“Pticha”)?

Răspuns: Așa cum în lumea noastră există oameni de știință și poeți, cei care favorizează științele umaniste sau tehnologia, același lucru este valabil și în Cabala. Unii oameni sunt emoționali prin natura lor.

Ei ajung la înțelepciunea Cabala, iar pentru ei conexiunea cu Creatorul este exprimată prin texte mai emoționale, expresii, eventual cântece, dans și anumite simțiri.

Și apoi există oameni care abordează lumea din punct de vedere tehnic. Au nevoie de un plan: ei îl desenează pentru ei și vor înțelege. Sau vor ca totul să fie strict structurat și sistematizat și așa mai departe.

De aceea este atât de important pentru noi să studiem ambele aspecte. În timp, omul se va înclina în mod natural spre propria specializare. În fiecare grup, vor exista cei care sunt mai emoționali și cei care sunt mai practici, dar cu toții trebuie să urmăm o cale comună.

Calea comună este cea pe care ne-o dau ARI și Baal HaSulam. Te uiți la diagrame și vezi nu doar o reprezentare grafică, ci o reprezentare a sentimentelor.

Pot schița niște mâzgălituri, și în loc să vorbesc despre ele timp de zece minute, doar te uiți la ele și devine clar despre ce este vorba, la fel cum ne transmitem sentimentele prin cuvinte.

În esență, întreaga Cabala este un limbaj al sentimentelor, deoarece fundamentul creației este dorința.

Din Lecția de Cabala din 04.04.2019, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Michael Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→