Întrebare: Ați menționat în repetate rânduri că acum a început perioada de corectare, iar înainte, aceasta a fost o perioadă de pregătire. Ce înseamnă perioada corectării și de ce perioada anterioară nu a fost considerată corectare?

Răspuns: Pentru că a fost necesar să pregătim egoismul, astfel încât acesta să realizeze pe deplin propria lipsă de valoare, efemeritate, lipsă de speranță, goliciune și incapacitatea de a fi împlinit sau de a conduce omul către ceva bun sau pozitiv.

În cele din urmă, egoismul trebuia să fie pregătit să înțeleagă că există doar pentru propria sa transformare, nu pentru a fi distrus prin vreun mijloc, ci pentru a fi transformat în dăruire și iubire.

Așadar, până când această calitate egoistă nu se discreditează complet în toate aspectele necesare, este imposibil să începem corectarea ei.

În timpul nostru, am ajuns într-o stare în care vedem clar că a sosit momentul, că nu există nicio cale de ieșire. Fie ne confruntăm cu probleme serioase de autodistrugere ecologică, militară și de altă natură, fie mai avem o șansă de supraviețuire.

Din KabTV “Am primit un apel. Oportunitatea de a supraviețui”, 19.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce generația care a ieșit din Egipt a dispărut și a fost înlocuită de următoarea, Moise  spune noii generații: “Adu-ți aminte de Egipt”. Dar cum își pot aminti de el dacă nu au fost niciodată acolo?

Răspuns: Nu există așa ceva ca “nu au fost niciodată acolo”. La urma urmei, nu este vorba despre corpuri fizice, ci despre stări spirituale.

Tora vorbește despre oameni care au trecut prin toate etapele de la Avraam, și într-un anumit sens, chiar de la Adam, până la Egipt și au ieșit din el cu o mare dorință, cu un gol imens, cu “întunericul egiptean”, iar acum simt acel întuneric ca pe un deșert.

Faptul că nu le mai pasă indică deja o corectare: nimic nu crește aici, e bine; nimic nu dă roade, e bine. Sunt pregătiți pentru orice, atât timp cât se pot ridica deasupra întunericului egiptean, care a trezit în ei o atitudine negativă față de ei înșiși și față de Creator. Acum vor să ajungă la o stare în care să se asemene cu Creatorul chiar și puțin.

Prin urmare, starea de deșert devine dezirabilă pentru ei. Chiar dacă nu am nimic și mă aflu într-o stare de gol complet, tot mă bucur de asta, în comparație cu starea în care mă aflam înainte, unde mă bucuram de tot felul de achiziții egoiste și mă simțeam în largul meu sub domnia Faraonului.

Acum Creatorul este cel care mă guvernează. Deși nu văd nicio împlinire a egoismului meu sub guvernarea Lui, o percep ca bunătate. Chiar dacă merg pe nisip fierbinte fără apă, înconjurat de șerpi și scorpioni, mă bucur de acest deșert, pentru că în el, Creatorul mă guvernează. El merge înaintea mea și îmi arată calea, fie printr-un stâlp de foc, fie printr-un nor.

Prin respingerea împlinirilor egoiste, simt că ridicându-mă deasupra egoului meu, Îl urmez deja pe Creator chiar și în deșert.

Aceasta este generația care trebuie să se nască în deșert și să intre în Țara lui Israel. Adică, am trecut prin toate etapele interioare, de la egoismul babilonian care s-a dezvoltat în generațiile strămoșilor, apoi prin generația Egiptului și mai târziu la Muntele Sinai și în deșert. Acum mă apropii de starea numită “Țara lui Israel”. Făcând asta, am construit toate aceste stări în cadrul dorinței mele egoiste.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.03.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când cabaliştii comunică între ei, vorbesc într-un limbaj obișnuit sau într-un fel de limbaj de neînțeles?

Răspuns: Este posibil să nu spună absolut nimic și să se conecteze printr-un ecran comun. De ce au nevoie de acest corp dacă pot comunica cu sufletele lor, cu un ecran comun între ei?

Desigur, pot vorbi și între ei. În plus, pot comunica, și fiecare se poate limita la un anumit domeniu și nu se poate deschide față de celălalt.

Există o astfel de opțiune și uneori apare o nevoie de a nu-şi face rău unul altuia sau de a se dezvălui – toate lucrurile se întâmplă în ciuda bunelor intenţii ale fiecăruia.

Adică, există un număr imens de oportunități pentru cabaliști de a comunica: prin cărți, prin cântece, prin muzică. Și ei, pe măsură ce își construiesc interior aceste simțiri și imagini, pe măsură ce trăiesc în lumea materială, și în același timp în următoarea dimensiune, sunt în ea în simțurile lor, și prin urmare, comunică, dar numai conform legii asemănării de formă. Aceasta este legea generală, globală, legea fundamentală a naturii.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este deșertul care există în interiorul unui om?

Răspuns: Deșertul din interiorul unui om este dorinţa sa egoistă, care nu poate fi corectată imediat. Trebuie să ajungem în acest deșert și să încercăm să locuim în el pentru a ieși în cele din urmă într-o “țară în care curge lapte și miere”.

De aceea, strămoșii noștri au început cu deșertul. Avraam a mers în deșert, a coborât în ​​Egipt, s-a întors la Beer-Șeva și așa mai departe. Isaac și Iacov au fost conectați cu deșertul întreaga lor viață. Moise a fugit din casa Faraonului și l-a întâlnit pe Ietro în deșert, iar acesta a traversat deșertul.

Firește, aceasta se referă mai mult la acțiuni spirituale decât la cele corporale. Cu toate acestea, ele au avut loc și în corporalitate, în conformitate cu legea conform căreia fiecare forță spirituală trebuie, la un moment dat, să atingă ramura sa corporală și să imprime aceeași secvență în lumea fizică.

Prin urmare, trebuie să ajungem să înțelegem ce este deșertul și cum poate fi transformat într-un pământ înfloritor și roditor, așa cum este scris în Tora. Aceasta nu depinde de relocarea fizică, aşa ca în lumea noastră. În spiritualitate, o schimbare de loc înseamnă o schimbare a calităților interioare ale omului.

“Locul” în sens spiritual este dorința interioară a unui om. Dacă dorința mea interioară este ca un deșert, atunci locuiesc în el. Și dacă dorința mea este ca un țărm sau o grădină, atunci locuiesc într-o grădină. Totul depinde de modul în care omul își corectează calitățile interioare. Pe baza acestui fapt, ar trebui să înțelegem ce este descris în Tora.

Tora descrie procesul care are loc în interiorul unui om care trece de la starea interioară a unui deșert plin de scorpioni și șerpi la un ținut înfloritor. După patruzeci de ani de corectare în timp ce rătăceam prin deșert, ajungem la țara în care curge lapte și miere.

Întrebare: Deci înseamnă că deșertul este rău?

Răspuns: Deșertul nu este rău; este starea inițială de la care începem dezvoltarea noastră atât interioară, cât și exterioară.

Din KabTV “Viața nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→