Când fiii lui Israel sunt de acord să nu-și folosească ego-ul mare și arzător, și prin acțiuni efectuate asupra egoismului pentru a neutraliza obstacolele puse de acesta, încep să se unească și să atingă starea de garanţie reciprocă (Arvut), această garanție vine în urma acțiunilor și este numită “vom face și vom auzi”.

Aceasta este momentul în care ei primesc o forță de conexiune și umplere de Sus, numită Tora. Cu ajutorul acestei forțe, încep să corecteze treptat vasul în sine cu gradul de Aviut (grosime a dorinței) de nivel unu.

Aceasta se numește ieșirea în deșertul Sinai și ridicarea lui Malchut la Bina timp de 40 de ani, corectând-o, până când după 40 de ani ei ajung în țara lui Israel, adică la Malchut unită cu Bina.

Aceasta este țara lui Israel (Ereţ Israel), dorința directă către Creator (Yaşar El, Israel). Acesta este momentul când sunt recompensați cu starea în care construiesc Templul.

Aceasta înseamnă că au un Kli care poate conține cu adevărat lumina superioară în sine, adică un vas în care Creatorul este revelat.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/05/2025, Baal HaSulam, Articole- “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Starea în care ne aflăm în prezent, starea coruptă, ni se pare așa, doar nouă. În realitate, suntem încă în aceeași stare corectată. Nimic nu s-a schimbat, așa cum se spune: “Eu, Domnul, nu Mă schimb” (Malachi 3:6).

Cabaliștii, care dezvăluie grade spirituale avansate și urcă de la un nivel la altul, spun că nimic nu se schimbă. Totul este ascuns doar în relație cu noi și noi suntem cei care trebuie să îl descoperim.

Această revelație este posibilă doar prin propriile noastre eforturi, atunci când vrem cu adevărat să ne întoarcem la starea inițială.

După cum explică Baal HaSulam într-o scrisoare din cartea Pri Chacham – Scrisori, un om care urcă de la începutul căii către corectarea sa finală (Gmar Tikun) atinge doar prin propriul efort aceeași stare în care era deja, lipit de Creator ca un punct în rădăcină,

Prin eforturile sale, omul adaugă conștientizare, își extinde percepția realității și o simte de 613 ori mai intens decât înainte.

Pentru că anterior, era ca o picătură de sămânță, un punct lipit de Creator. Dar când se întoarce la acea stare prin propria sa muncă, ajunge la plenitudinea acelui nivel de Dvekut (adeziune) cu Creatorul. El devine egal cu Creatorul.

Asta se înțelege prin “ZON din lumea Aţilut sunt în cuplare constantă (Zivug) la același nivel”.

Din Lecția zilnică de Cabala 03/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole-“Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca noastră spirituală nu constă pur și simplu în dobândirea de cunoștințe ca în această lume, pentru a aduna inteligență și a obține succes cu ea. Nu ne ridicăm prin aceasta; ne dezvoltăm doar instrumentele de percepţie, și acolo se termină. Mai ales acum, în timpul nostru, când ajungem la rezultatul întregii noastre dezvoltări anterioare. Nivelurile mineral, vegetal și animal din interiorul unui om și-au finalizat dezvoltarea și nu mai există posibilitatea de a fi împlinite egoist. Aceasta este principala caracteristică a crizei actuale.

Acum trebuie să ne dezvoltăm singuri dorințele – nu doar pentru primire, ci și pentru dăruire. Adică, inferiorul trebuie să devină un dăruitor ca superiorul, să devină similar cu superiorul, să devină uman (Adam – din cuvântul “Adameh”, care înseamnă “similar” cu superiorul). Acum, nivelul uman începe să se dezvolte în noi.

Echivalența de formă cu superiorul înseamnă dăruire, care este aceeași calitate ca a Lui. Dar cum poate cel inferior să facă asta, dacă nu știe cum? El nu are nicio posibilitate, deoarece superiorul s-a revelat doar ca o sursă de înțelepciune, cunoaștere, intelect și simțiri care au împlinit inferiorul. Dar nu a dezvoltat dorințele inferiorului în noua calitate a dăruirii în locul, sau alături de primire.

Pentru a face acest lucru posibil, superiorul se ascunde și îi dă celui inferior sentimentul de ascundere. Exact asta începem să simțim în lumea noastră acum, iar acest sentiment va continua să se intensifice. Omul care începe să studieze Cabala, după un timp începe să simtă un pic de întuneric și disconfort. Nu îl mai atrage ca înainte, ca și cum sursa s-ar fi închis și totul ar fi devenit insipid.

În același timp, apare un sentiment de neputință, o lipsă de scop, iar omul își pierde dorința de a trăi și cade în deznădejde, târându-se prin viață ca un corp fără viață. Dar acest lucru nu vine pentru a zdrobi omul, ci pentru a-i oferi acesteia oportunitatea de a adăuga singur ceea ce superiorul a ascuns.

Superiorul a ascuns o mică parte din dăruirea Sa. Aceasta se numește ascunderea AHP al superiorului. Și de aceea, inferiorul nu mai simte că primește vreo lumină de la superior. Înainte, simțea o oarecare strălucire de la superior, iar acum aceasta a dispărut. Drept urmare, se formează un gol în GE a celui inferior, o lipsă de simțire, înțelegere, conexiune, scop, dispoziție și confuzie. El nu înțelege nimic, nu aude nimic și se mișcă cu dificultate.

Toate acestea se fac pentru ca cel inferior să umple ceea ce nu mai primește de la superior. Cel superior și-a restricționat vasele, iar cel inferior trebuie, ca să spunem așa să intre în acest spațiu care s-a deschis în superior. Cel superior i-a făcut loc în mod deliberat în Sine și spune: “Vino la Mine!”

Dar a veni la cel superior înseamnă a te ridica la gradul în care devii un dăruitor și nu un primitor, să lucrezi într-o formă opusă a ceea ce făceai înainte, să devii precum Creatorul, unde nu mai contează ce simți în dorințele tale egoiste sau câtă cunoaștere, impresii, înțelegere sau emoții primești.

Dăruirea înseamnă dăruire completă doar de dragul celuilalt. Și slavă Domnului, nu există lipsă de alții, le poți dărui întotdeauna. Întreaga lume, grupul, studiul, toate sunt în fața ta.

Dar chiar acum nu poți dărui, pentru că Cel Superior ți-a luat lumina Lui. Așa că în acel loc adaugă propria ta lumină de dăruire, lumina credinței. Nu știi cum? Atunci roagă-L pe Cel Superior să-ți ofere această simțire de dăruire, capacitatea de a dărui, să te ajute să te ridici deasupra sentimentelor și intelectului tău anterior, deasupra senzației că primești, înțelegi și avansezi spre un scop în viață.

Renunță la toate acestea și ridică-te deasupra lor! Nimic din toate acestea nu există – totul a fost doar o lume imaginată. Ridică-te din ea către o stare nouă, care este dincolo de toate calculele egoiste.

Aceasta este starea alegerii noastre. Și dacă un om înțelege și simte acest lucru – și nu doar un singur om, ci grupul – atunci atingem o dorință adevărată.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se știe că oamenii care căutau dezvoltarea spirituală se străduiau să fie singuri, să se distanțeze de mediul lor familiar pentru a fi singuri cu gândurile și căutarea lor interioară. Istoria prezintă o listă lungă de astfel de exemple de singurătate în căutarea sensului vieţii și a adevărului: Baal Shem Tov, profetul Ilie, rabinul Șimon bar Yochai, Buddha și așa mai departe. De ce este asociată singurătatea cu dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Dezvoltarea spirituală este un proces interior în interiorul unui om cufundat în sine. Necesită singurătate pentru ca ceilalți să nu intervină și omul să se poată adânci în sine, să înceapă să se simtă și să vorbească cu el însuși.

Prin urmare, singurătatea este practicată în multe metode. Chiar și printre oamenii de știință și scriitori este obișnuit să se izoleze creativ pentru a scrie cărți noi.

Este evident că, dacă un om vrea să se concentreze asupra a ceva, trebuie să fie singur cu el însuși și nu sub influența lumii, care îl distrage cu tot felul de obiective fără sens. De aceea, singurătatea este atât de utilă și însoțește omul în toate eforturile sale importante din viață – mai ales dacă dorește să creeze, să construiască sau să descopere ceva. Acest lucru se aplică nu numai spiritualității, ci și căutărilor materiale.

Dezvoltarea spirituală, în mod firesc, necesită o singurătate interioară și mai mare și o concentrare a forțelor interioare. Omul trebuie să se simtă, să se examineze, să investigheze: Cine sunt eu? De ce am fost creat? În ce scop? Cum sunt guvernat? Cine mă guvernează? Sunt liber sau nu? Cum poate cineva să devină independent?

Acestea sunt întrebări eterne care au apărut cu mult înainte de generația noastră. Oamenii își pun aceste întrebări de mii de ani și caută răspunsuri. Există multe metode pe lângă știința Cabala, fiecare încercând să răspundă la unele dintre aceste întrebări. Dar până acum nu sunt rezultate evidente. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit încă să ofere umanității o soluție, un răspuns la întrebarea despre sensul și scopul vieții.

Întrebare: Ce se înțelege prin dezvoltarea spirituală pe care o caută oamenii?

Răspuns: Omul vrea să știe de ce trăiește, cine îl controlează, dacă este posibil să-și schimbe soarta și dacă are libertate de alegere. Ei vor să știe ce se va întâmpla după întreaga viață dificilă din această lume despre care se spune: “Nu prin voia ta te-ai născut, nu prin voia ta trăiești și nu prin voia ta vei muri.”

De ce ni s-au pus astfel de întrebări? La urma urmei, un animal nu întreabă de ce trăiește. Doar un om se chinuie cu aceste întrebări. Se dovedește că suntem cele mai nefericite și nesemnificative dintre toate ființele, deoarece trăim știind că nu există niciun sens în asta și totuși continuăm să trăim. Situația noastră este mult mai rea decât cea a oricărui animal.

Din KabTV “Viață nouă – 925”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→