Cu cât crește dorința noastră de a primi, cu atât Arvut (garanția reciprocă) trebuie să devină mai puternică. Putem vedea acest lucru reflectat în cursul istoriei.

La exodul din Egipt, când am absorbit un grad suplimentar de Aviut, a trebuit să acceptăm primul nivel de Arvut, cunoscut sub numele de “a sta la poalele Muntelui Sinai ca un singur om cu o singură inimă”. Prin această unitate am meritat Tora.

Mai târziu, a fost necesar să extindem participarea colectivă și garanția reciprocă, exprimate în călătoria prin deșert, în împărțirea oamenilor în triburi și în rolurile lor respective de Coheni, leviți și israeliți.

Când cineva studiază metoda, devine clar că toate acestea sunt în esență un proces continuu de corectare a aceluiași principiu numit Arvut, conexiunea într-un singur Kli(vas) într-o formă corectată, unde fiecare se conectează cu ceilalţi în funcție de rădăcina sufletului său.

Când oamenii au ajuns în etapa construirii Templului, li s-a cerut deja să realizeze conexiunea lor în cadrul unei țări.

Adică, deși condițiile interne ale fiecărui individ și ale poporului în ansamblu s-au schimbat, dorința de a primi ardea din ce în ce mai intens și continua să crească, afectând și condițiile externe (oamenii au intrat în Țara Israelului, au luptat cu alte națiuni și s-au stabilit în țară). Arvut a trebuit să ia continuu forme noi. Totuși, ideea centrală a rămas neschimbată: să garantăm unii pentru ceilalți.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole-“Arvut (Garanție reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate omul să mențină constant o stare de unitate cu învățătorul, prietenii și Creatorul? Încearcă să găsești acel punct interior din tine care se trezește chiar acum și luminează calea care te conduce către Creator; prinde-l și nu-l lăsa niciodată să plece.

Din aceste puncte de unitate se construiește calea. Este o cale pe care devenim mai puternici și ne apropiem tot mai mult de Creator. Fiecare om se conectează la El într-un mod unic, într-o formă care există doar între acel individ și Creator. Trebuie să cereţi constant această unitate.

Următorul punct de conexiune de-a lungul căii depinde de cât de pregătită este inima mea pentru drum, adică de cât de corectată este prin atitudinea mea față de toate punctele anterioare pe care le-am parcurs deja.

Dorința mea pentru Creator este forța care mă aduce înapoi la unitate după fiecare cădere. Și dacă nu sunt în unitate, atunci trebuie să rămân în rugăciune constantă.

Disponibilitatea inimii de a se uni cu Cel superior necesită extinderea ei, iar inima se extinde prin dorința mea de a mă uni cu prietenii în grup sau din grupul de zece.

Din partea a 2-a a Lecţia zilnică de Cabala 05/05/2025, Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Printre aceștia nu era niciun om care să fi fost [inclus] în recensământul lui Moise și Aaron când i-au numărat pe copiii lui Israel în pustiul Sinai.

Căci Domnul le spusese: ”Cu siguranță vor muri în pustiu” și nu a mai rămas nimeni dintre ei decât Caleb, fiul lui Iefune, și Ioşua, fiul lui Nun (Moise, Tora, Bamidbar, Numeri, Pinhas).

Nu poți trece la următorul grad decât dacă moare generația anterioară, generația deșertului. Poate că inițial s-a intenționat o transformare diferită și apoi s-a luat o decizie diferită, deoarece era imposibil să se facă această transformare fără problem, pentru a adăuga următoarea stare a “generației deșertului” la starea anterioară de “exod din Egipt”, și mai târziu, la starea de “generație care a intrat în țara lui Israel”.

Aceste trei grade sunt foarte diferite unele de altele. În general, toate presupunerile din Tora, “ce-ar fi dacă ar fi așa sau nu”, implică faptul că acest lucru nu poate fi prin definiție. Și ni se dezvăluie de ce acest lucru nu poate fi, deoarece dorința care a ieșit din Egipt nu poate trece prin toate corectăriile și nu poate intra în țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, etapa de “patruzeci de ani de corectare în deșert”, adică ascensiunea la Bina, este o renunțare absolută la starea trecută. Deci, în mod natural, trebuie să moară.

Oricum, generaţia deșertului nu se corectează complet; astfel de stări defectuoase rămân acolo, care vor duce mai târziu la căderea în țara lui Israel. Prin urmare, ar trebui să moară în patruzeci de ani.

Adică, pe măsură ce Malchut se ridică în Bina, include cât poate mai mult în ea. Dar odată inclusă, nu mai este aceeași Malchut, aceeași calitate sau aceleaşi dorințe; acestea sunt deja adaptate pentru dăruire.

Întrebare: Ce ar trebui să moară în patruzeci de ani în deșert?

Răspuns: Dorința de a se gândi la sine trebuie să moară complet într-un om și trebuie să apară o pasiune pentru calitatea dăruirii, îndreptată de la sine către ceilalți. În iubire de la sine, în umplerea altora, de la sine. Ar trebui să existe o astfel de aspirație bazată pe un mare respect pentru calitatea iubirii și a dăruirii și să se lase tot ce există într-un om în plan secund, deoarece toate celelalte îl trag înainte, către ceilalți.

Calitatea dăruirii apare la oameni sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care treptat îi purifică și îi corectează. Această lumină se numește lumina Torei.

Toate gândurile trecute ale omului “despre sine, pentru sine, cu sine” dispar treptat. Mai mult, nu numai “eul” asociat cu primirea pentru mine se stinge, ci și “eul” implicat în dăruire. Adică, faptul că dau cuiva, iubesc pe cineva, sau mă străduiesc să fac ceva pentru oameni, acest “eu”, chiar și străduindu-mă să ies din mine, nu ar trebui să fie acolo.

Este foarte dificil de explicat, deoarece o astfel de posibilitate, o astfel de stare în noi este formată de lumina superioară.

Întrebare: Şi nu știe nimeni că eu dăruiesc?

Răspuns: Nici eu nu știu asta. Asta este cel mai important.

Acest lucru ar trebui să se întâmple în deșert. Dar asta nu înseamnă un deșert material, în care apropo, oamenii trăiesc perfect toată viața, pentru că acolo există apă și tot restul.

Deșertul este o stare în care, atunci când tind spre calitatea dăruirii și a iubirii, descopăr că nu am nimic cu care să umplu aceste calități, aspirații și impulsuri. Vreau să vin la cineva, să dau ceva, să vărs totul din mine, dar de fapt, nu am nimic de dăruit, nimic de turnat, nimeni la care să vin. Nu am putere, niciun motiv pentru calitatea dăruirii, nicio oportunitate pentru asta.

Acest lucru mi se arată tocmai pentru a putea atinge calitatea pură a dăruirii, care nu are absolut nicio legătură cu mine. Iar atunci când este conectată la mine în vreun fel, este de dragul meu.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.09.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate calitățile interioare ale omului devin mai puternice atunci când studiază Cabala?

Răspuns: Firește. La început, omul devine un egoist uriaş, chiar mai mult decât alții, deoarece își descoperă adevăratul ego, nu egoismul mic, animalic pe care îl are toată lumea.

Dacă întrebi pe cineva pe stradă dacă este egoist, va spune: “Nu, sunt o persoană normală. Desigur, îmi pasă în primul rând de familia mea, de copii și de cei dragi, apoi de orașul meu, de țara mea, și dincolo de asta, de întreaga umanitate. Firește, există diferite cercuri de preocupare, dar eu nu sunt un egoist. Vreau ca toată lumea să fie bine, pentru că sunt sigur că dacă toată lumea este bine, atunci și eu voi fi bine.”

Cu alte cuvinte, oamenii se justifică pe ei înșiși. Și numai cei care studiază Cabala încep să vadă că, în realitate, îi urăsc pe toți și caută doar modalități de a-i folosi.

Din KabTV “Am primit un apel. Și mai egoist”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Forța care poate scoate un om din închisoarea sa egoistă provine din diferența de potențial dintre starea sa personală și atitudinea colectivă a grupului, a mediului. Forța dorinței grupului, care este mai puternică decât forța egoismului unui singur om, îi transmite dorința de a se elibera, ca și cum i-ar fi aruncat o frânghie și l-ar fi scos afară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→