Întrebare: Este interesant că atunci când ești fizic aproape de cineva, este mai ușor să te asociezi cu acea persoană. Dar a face acest lucru doar prin gând este mult mai greu. Cum putem lucra prin gând fără a aluneca în misticism sau telepatie, unde oamenii pretind că se simt unii pe alții la distanță?

Răspuns: Oamenii se pot simți unii pe alții și chiar pot gândi împreună. Dar acest lucru nu este ca Wolf Messing, care se presupune că putea citi gândurile; acesta este pur și simplu un simț animalic.

Oricine cu suficientă pregătire poate dezvolta astfel de abilități, indiferent de calitățile sale interne, fie ele bune sau rele. Acesta este un lucru de care sunt capabili mulți vrăjitori și șamani. Nu este dificil și poate fi dezvoltat la oricine.

Dar dacă nu vorbim despre citirea gândurilor, ci despre o conexiune interioară între oameni, atunci aceasta apare doar prin calitatea dăruirii, care este deasupra egoismului nostru. Acest tip de conexiune prin dăruire necesită reciprocitate, iubire și includere reciprocă. Atunci când se formează un vas comun, toate gândurile și sentimentele devin comune și se îmbină.

Ceea ce este fascinant este că individualitatea nu se pierde în acest proces; De fapt, se extinde prin ceilalți. Este ca și cum te-aș fi absorbit în vasul meu, iar tu m-ai fi absorbit în al tău, și la fel este cu toți ceilalți. Drept urmare, eu exist în fiecare, și fiecare există în mine.

Acesta este principiul unui organism sănătos, funcțional, în care fiecare celulă este integrată cu toate celelalte părți și celule ale corpului; se dăruiește lor și primește de la ele. Apoi, fiecare celulă simte întregul corp, devine una cu el și simte eternitatea, infinitatea și nemărginirea a tot ceea ce se află în el, și nu doar partea mică, izolată pe care altfel ar simți-o într-o stare lipsită de viață, abia conștientă de sine.

De aceea, includerea reciprocă prin calitatea dăruirii oferă unui om un nivel complet nou de existență, ceea ce numim viață spirituală. Este sentimentul de eternitate, infinit, perfecțiune și nemărginire, deoarece, în cele din urmă, absorbi în tine nenumărate alte suflete.

Aceasta este o stare unică și este exact ceea ce trebuie să atingem. Nu este departe, și la început, depinde doar de concesiile noastre reciproce unul față de celălalt. Mai târziu, se adâncește într-o conexiune la nivelul adevăratei adeziuni interioare.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca unui om la începutul căii spirituale constă în căutarea superiorului. Întregul univers este structurat astfel încât există doar superiorul și inferiorul, și nimic altceva. Vasta lume care pare să ne înconjoare, atât lumile superioare, cât și această lume, nu constă de fapt din nimic altceva decât din propriile noastre dorințe interioare, care doar ne apar ca fiind exterioare.

În realitate, există doar superiorul și inferiorul, care sunt o secvență de grade spirituale care se extind de sus în jos. Aceste grade sau lumi nu există independent; ele sunt în interiorul nostru. Pe măsură ce ne dezvoltăm, ni se dezvăluie părți din ce în ce mai mari ale dorinței noastre, care sunt pline de percepția existenței, iar aceasta este ceea ce numim următorul nostru grad.

Adică, întreaga scară spirituală se află în interiorul unui om, care o urcă și astfel simte, înțelege și alege din ce în ce mai mult.

Așadar, cine sunt aceștia doi – superiorul și inferiorul – singurii care există în întreaga realitate? Superiorul sunt eu în următoarea mea stare viitoare. Iar inferiorul sunt eu în starea mea actuală.

Superiorul, starea mea viitoare, este locul în care sunt mai asemănător Creatorului. Toate stările mele, de acum înainte până la perfecțiunea absolută, sunt alcătuite dintr-o similaritate crescândă cu Creatorul, până la nivelurile unei ființe umane care se seamănă cu superiorul.

Totul este întotdeauna structurat în zece Sfirot, o porțiune completă, o transformare completă a dorințelor mele de la o stare “completă” la alta (de la Yechida la Yechida). Aceasta este schimbarea completă minimă din mine numită grad.

Gradul superiorului raportat la inferior este similar Creatorului raportat la creație. Când mă ridic la acel grad superior, adică devin similar în calități cu Creatorul, devin ca El, iar acel grad superior care îmi este revelat în acel moment este Creatorul (Boreh), care înseamnă “vino și vezi”. Căci m-am ridicat acolo și acum “văd”, adică primesc lumina Hochma în vasele mele spirituale.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195 – “Asocierea calității Judecății cu Mila“

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Pământul este singura planetă din univers unde viața este posibilă. Cu toate acestea, există zone pe glob care sunt nelocuibile, cum ar fi deșertul. De ce există locuri pe pământ, practic fără apă și în condiții care sunt foarte dificile pentru supraviețuire?

Răspuns: Există locuri pe glob care nu sunt destinate existenței umane: polii nord și sud, precum și zona din jurul ecuatorului unde se află în principal deșerturile. Se pare că, pentru homeostazie și echilibru în natură, trebuie să existe astfel de condiții extreme: frig extrem și căldură extremă.

În mod similar, ne-am putea întreba de ce există patru anotimpuri; nu ar fi mai bine să avem o temperatură constantă plăcută de 25 de grade Celsius? Nu reușim să înțelegem că condițiile externe sunt o reflectare a stării noastre interioare. Aceleași procese se petrec afară ca și înăuntru. Iarna, vara, primăvara și toamna alternează în mine – stări reci și calde, stări de uscăciune a sufletului și ploaie dătătoare de viață.

Prin urmare, toate condițiile trebuie percepute ca fiind necesare pentru un ciclu special în climă, în schimbările de dispoziție, în mineral, vegetal, animal și la oameni. Întregul univers este construit în patru etape. La urma urmei, există doar două forțe în lume: forța de a dărui (calitatea Creatorului) și forța de a primi (calitatea creației), precum și trecerea de la una la alta și invers.

Nu putem fi doar în forța de primire; este imposibil să trăim în ea. În sfârșit, ne convingem că nu putem continua să existăm într-un astfel de egoism. Dar nici nu poți trăi doar în forța dăruirii; trebuie să combini cele două forțe.

Chiar și în lumea spirituală, care este perfectă, nu putem supraviețui fără egoism; avem nevoie de el pentru linia stângă, pentru a contrabalansa sfințenia. Fără el, este imposibil să studiem, să ne imaginăm sau să măsurăm spiritualul. Unul este întotdeauna evaluat raportat la celălalt. Prin urmare, avem nevoie atât de un plus, cât și de un minus, și pentru a ajunge la combinația lor corectă.

Întrebare: Ce este deșertul interior?

Răspuns: Deșertul interior este fierbinte și uscat. Acestea sunt condiții foarte dificile în care nu există o a doua forță – umiditate și răcoare. Nu există echilibru între cele două forțe; de ​​aceea este atât de dificil.

În condiții opuse, când este foarte frig, este, de asemenea, este imposibil să supraviețuiești. Pot fi 70 de grade Celsius în deșert și -70 de grade la poli. Ambele reprezintă o problemă.

Trebuie să ajungem la un echilibru între două forțe opuse, așa cum ne învață știința Cabala. Apoi ajungem la linia de mijloc, adică la echilibrul dintre forța de a dărui și forța de a primi, și putem trăi bine – în pace unii cu alții și fiecare cu sine însuși.

Dacă într-o zi vom reuși să obținem genul de corectare interioară despre care vorbește știința Cabala, vom influența și climatul exterior și natura animalelor, deoarece se spune că lupul va trăi în pace lângă miel.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că se poate comunica fără cuvinte, cabaliștii o fac. În lumea noastră, comunicarea are loc de obicei prin litere și sunete.

Răspunsul meu: În lumea spirituală însă, se întâmplă prin gânduri. Gândul este cea mai mare, eternă, cea mai fidelă și perfectă forță.

Nu are limitări și se răspândește în toate direcțiile cu o viteză infinită, oriunde, în orice fel, între lumi, între vii și morți. Gândul este totul.

Întrebare: Puteți comunica cu cabaliștii din trecut prin gând?

Răspuns: Desigur. Nu contează cu cine. Cu învățătorul meu, cu siguranță, încă comunic cu el; încă îl simt.

La urma urmei, când era fizic lângă mine, îl simțeam, iar acea simțire a rămas în mine.

Deci, ce diferență este dacă l-am văzut cu ochii mei sau l-am auzit cu urechile mele?

Ceea ce era în mine era imaginea lui interioară, nu cea exterioară. La fel este și acum. Acea imagine rămâne în mine – nu o imagine fizică, ci atitudinea lui față de lume, față de mine, față de sine, față de Creator – cu alte cuvinte, imaginea lui spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→