Întrebare: Iniţial, am presupus că antrenamentul psihologic va dura trei ore. La congres i-am dedicat o oră. Iar acum spui că este posibil să îl implementăm pentru un sfert de oră înainte de lecţie. Care este diferenţa?

Răspuns: Acest timp constituie intenţia persoanei, intenţie pe care trebuie să o formuleze; trebuie să îşi petreacă atât timp încât să rămână în acel spirit toată ziua.

Sunt oameni care sunt constant în această stare, aceia care se întorc la acestă stare şi aceia care nu sunt în stare să stea în ea. Egoul lor este încă atât de mare încât chiar dacă fac un mic efort, ei trebuie deja să iasă din această stare, nu sunt în stare să rămână în ea.

Totul depinde de starea în care sea află persoana în timp ce avansează. Gradual, dezvolţi în tine dăruirea Luminii superioare. Numai asta dă rezultate şi nimic altceva.

Atunci când tânjeşti să avansezi, Lumina te influenţează. Te schimbă şi data viitoare vei intră în ea mai sensibil şi o vei face mai uşor. Eşti deja foarte aproape de aceste atribute şi vei fi imediat inclus în ele. Să presupunem că dimineaţa te trezeşti ca animalele, exişti în „separare” şi imediat intri în această lume, lumea în care forţa direcţionează totul.

Începi să petreci ziua într-un mod complet diferit, să vezi ce se întâmplă peste tot. Cu cât primeşti informaţii de la senzaţii sau de la orice altceva, vezi cum Creatorul se joacă cu creaturile lui şi cum vrea să le aducă la independenţă şi, simultan, să îl înâlnească şi pe El.

Din congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă o persoană pentru a se anula? Cum se poate implementa asta practic în grup?

Răspuns: De aceea trebuie să fie unul în loc de zece. În loc de miliarde sau milioane, trebuie să fie unul. Asta înseamnă că trebuie să ne simţim ca unul. Dacă nu te poţi anula înaintea prietenilor, nu vei fi în stare să avansezi şi să permiţi Luminii să se reveleze. Prima restricţie (Tzimtzum Aleph) este condiţia conform căreia operează totul, iar apoi vine următoare parte, următoarea etapă.

Întrebare: Ce trebuie să facă pentru a mă anula? La ce trebuie să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândeşti că vrei ca prieteni să obţină totul, iar asta este tot cee ce te face bucuros. Cum se gândeşte o mamă la copilul ei? „Vreau ca el să aibă totul. Nu contează ce voi deveni, ce este important este ca el să fie bine.”

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este munca noastră practică pentru obţinerea iubirii de prieteni?

Răspuns: Există două abordări pentru orice, abordarea Malchut şi abordarea Keter, fie din deficienţă fie din împlinire, sfinţenie.

Pot aborda iubirea de prieteni din lovituri şi deficienţe, din faptul că simt disperarea că nu obţin nimic de unul singur şi înţeleg că am nevoie de parteneri. Nu înţeleg nimic de unul singur şi am nevoie de prieteni pentru a începe să înţeleg, să îmi dea putere. Cu cât mă cunosc mai bine, cu atât văd mai clar că nu pot să îndeplinesc nimic, că nu mă pot susţine singur, nici în gânduri şi nici în sentimentele necesareaobţinerii spiritualităţii. Nu există nimic spiritual într-o persoană cu excepţia acestui punct, iar acest punct nu poate furniza nicio împlinire. Aşa că încep să realizez că toate abilităţile mele, întregul meu vas, capacitatea mea şi puterea mea, sunt revelate numai ca rezultat al conexiunii cu alţii.

De fapt, ce poate face o singură celulă din corpul omului? Omul descoperă că nicio putere spirituală, nici putere puterea raţiunii nici puterea voinţei, nu pot să îl susţină şi să rămână în el, pentru că o putere poate exista şi rămâne numai în conexiune dintre dorinţele străine. Această revelaţie nu îi lasă altceva de făcut decât să caute conexiunea cu alţii.

Este un drum foarte lung, pentru că asta este avansarea pe calea suferinţei. Dar există o altă cale, „calea Torei”. Urmând calea Torei, omul ştie de la început că trebuie să se conecteze cu alţii; i se spune că această conexiune este bună şi i se dau diferite exemple, la fel ca unui copil. Imaginaţi-vă că unui copil mic i se permite să facă orice vrea el… câtă suferinţă şi câte lovituri ar experimenta acesta pentru a găsi drumul corect în viaţă. Ar fi absolut teribil.

Dar lumea este construită astfel încât copilul să fie înconjurat de oameni care îl iubesc, îl protejează, au grijă de el, îi explică, nu îi permit să facă lucruri rele şi îl împing înainte către bine. Astfel avansează copilul. Este o cale sigură şi rapidă pentru a creşte o fiinţă umană şi asta dorim copiilor noştri.

La fel este şi cu avansarea spirituală, putem învăţa totul de la natură. De aceea, există o singură cale pentru avansarea spirituală, în afară de a învăţa din experienţele rele şi greşelile amare. În loc de asta putem învăţa de la un învăţător şi din cărţi, din sfaturile unui Cabalist. Dacă chiar acceptăm acest sfat ca lege, ca instrucţiuni de operare („Tora” vine din rădăcină cuvântului ebraic „instrucţiune”), putem avansa relativ uşor. Omul avansează undeva în mijloc, pe drumul numit Derech Eretz (Calea de mijloc). Calea ideală este nu să asculţi numai de sfaturile Cabaliştilor şi nu este numai prin suferinţă, ea se află între acestea două.

Grupul poate fi un exemplu pentru om, ce să facă şi cum să avanseze. Îi dă putere, îl sprijină şi îl împinge înainte. Mulţi nu înţeleg asta, sau o înţeleg teoretic dar nu sunt în stare să o implementeze, să o asculte, să o accepte. Repulsia faţă de alţii este aşa de puternică încât îi face să caute diferite scuză şi să vină cu terorii legate de respingerea lor pentru conexiune. Totuşi, toată munca se face numai în grup.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este răspândirea atributelor lui Bina în jos, care il ajuta pe cel inferior?

Răspuns: Bina se răspândeşte în jos şi schimbă atributele noastre, permiţându-ne să simtim Lumina Hassadim, daruirea. Influenţa Bina oferă unei persoane protecţie, un scut, ca o mama care-si protejează copilul. Atunci când un copil este în braţele mamei sale, nimeni nu-l poate afecta, datorită Luminii ei de Hassadim care indeparteaza forţele impuritatii, cojile (Klipot.)

Forţele egoiste se retrag înaintea Luminii Hassadim (Mila); le este frică de mama. Pana la urma, ea straluceste cu Lumina daruirii, care este total opusa lor, iar ele nu pot s-o înţeleagă şi să fie aproape de ea.

Încercaţi să opriti o persoană pe stradă şi spuneti-i că trebuie să-i iubim pe alţii. Vă puteţi imagina răspunsul negativ pe care il veti intalni, deoarece acesta este lucrul cel mai urat şi respingător pentru o persoană? Astfel, Bina ne protejează.

Poti vedea cum lumea spirituală se păzeşte de noi, egoiştii? Daca vrei cu adevarat spiritualitate, te rog, vino si daruieste! Dar, dacă doresti să primesti spiritualitate, aceste două lucruri nu merg împreună. Spiritualitatea este daruire.

Deci, până când suntem gata, ea se protejeaza de noi cu un scut. Noi nu putem nici macar sa ne apropiem de lumea spirituală, pentru că ne respinge precum cei doi poli ai unui magnet.

De ce ar trebui să ma apropii de asa ceva, dacă nu există nici un beneficiu în asta, ci numai pierderi? Cum pot ajunge aproape de ceva care înseamnă moarte pentru ego-ul meu?

Deci, prin răspândirea în Partzuf-ul mai mic, mama (IMA), acoperă toate vasele sale, astfel asigurându-se că acestea vor rămâne în sfinţenie. Intenţia ” în scopul de a primi” nu poate fi evocata într-un astfel de loc, atunci când mama ne protejează în acest fel.

Apoi, frumuseţea mamei este revelata, Hochma, şi devine atractiva, ca o femeie, o mireasa, o soră. Cu toate acestea, acest lucru este atunci când Hochma este dezvăluita în Bina. Bina, în sine, nu este atractiva; oferă doar protecţie.

Din partea a treia a lecţiei zilnice de Cabala, 23/04/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La workshop am simţit interacţiunea dintre părţile masculine şi feminine. A fost un sentiment absolut extraordinar! Acum trebuie să aibă loc o intensificare, nu de 10 ori ci de 100 ori. De unde obţin această intensificare? Ce trebuie să facem şi prin cine, să o facem chiar acum sau la următorul worshop?

Răspuns: Un workshop nu ar trebui să se termine. Un workshop este o treaptă mică, intermediară, către următorul nivel. Nu ar trebui să uităm această stare ci să o ţinem în noi. Dacă ies afară sau stau la masă, menţinem aceaşi stare ca acum.

Masa ar trebui să se desfăşoare calm. Nu deranja o persoană care stă lângă tine, cu nu ştiu ce întrebări. Ar trebui să fie discuţii minime.

Nu spun că ar trebui să te retragi în tine însuţi, absolut deloc. Dar fiecare persoană ar trebui să simtă ca are timp pentru gânduri şi sentimente. Iar cel mai important lucru este să păstreze ceea ce am simţit chiar acum. Aceasta este starea la care trebui să ajungem.

Iar după o masă, încearcă să păstrezi această stare chiar mai mult, pentru că orice perturbaţie care este aici şi acolo trebuie să fie conectată către întărirea senzaţiei noastre din prezent.

Totul trebuie să treacă uşor de la unul în altul. Practic, întreg congresul este o singură acţiune. În principiu, asta trebuie să fie acompaniată prin mişcări calme cu ascensiuni constante.

Vă cer să nu pierdeţi ceea ce aţi primit, că le colectaţi puţin câte puţin, la fel cum acumulează copilul cunoaştere şi calităţi şi devine mare. De aceea toate perturbaţiile trebuie să fie imediat ataşate avansării. Veţi vedea cât de fructoase sunt acestea. Mulţumită lor avansăm. Este scris că egoismul este „ajutor împotriva ta”. Este împotriva, dar este cu adevărat de ajutor.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În opinia ta, de ce este necesar să dăm voce cererii noastre comune în timpul workshop-ului? Am un sentiment că la un anumit moment îndrepţi atenţia grupului către a exclama: „Creatorule, umple-ne! Suntem gata. Schimbă-ne.” Ar trebui aceste cuvinte spuse tare? Sau poate numai „Am simţit..?

Răspuns: Nu. Trebuie să avansăm prin sursele Cabaliste. Trebuie să citim articole, să le analizăm şi tocmai prin aceste articole să penetrăm în lumea Creatorului din ce în ce mai mult.

Îl putem revela numai dacă este o sursă Cabalistă primară în faţa noastră. În niciun caz să nu crezi în gândurile şi dorinţel tale! Este necesar să urmezi textul. Dacă nu îţi place un text, ia altul; le poţi schimba.

Deschid o carte, să spunem Shamati, la orice pagină şi încep să lucrez spiritual cu ea. Dacă văd că pagina nu s-a deschis corect şi nu corespunde stării mele, atunci sar peste 15-20 de pagin – asta nu este important. Apoi încep să citesc şi să lucreze de acolo. Dar oricum, lucrez după ceea ce este scris în carte.

De fapt, un Cabalist descrie o serie de acţiuni de cauze şi efecte care te duc înainte.

Iar dacă faci lucruri tu însuţi pe baza gândurilor şi sentimentelor care iau naştere în tine, atunci cine ştie unde te vor conduce.. Fiind mic, învăţăm astfel de la copiii mai mari, iar ei ne spun ce sa facem, cum si de ce. Si asa studiem, progresiv.

Din  congresul de la Vilnius Convention 3/25/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Omul, prin natură, nu vrea doar să îşi trăiască viaţa în mod simplu, vrea să o şi înţeleagă: ce îl conduce, prin ce program şi în ce scop? Iar din acest motiv, studiază viaţă sau, în alte cuvinte, studiază Natura.

Locuiesc într-o lume în care sunt expus unor factori diferiţi. Totuşi, nu ştiu cum sunt guvernat. Un copil mic este condus de impulsuri interne şi putem vedea clar cum natura le pune în mişcare. Dar la adulţi asta este mai puţin aparent.

Problema este că poţi cerceta ceva numai dacă eşti la cel puţin un pas deasupra ei. Apoi este ca şi cum „absorb” obiectul investigaţiei în mine, fac sinteze şi analize şi trag concluzii. Asta este posibil pentru că percepţia mea raţională şi emoţională este mai mare decât obiectul studiului meu.

Dar dacă sunt înăuntrul Naturii, care lucrează asupra mea şi este sursa gândurilor şi dorinţelor mele? În acest caz nu ştiu ce mi se va întâmpla în următorul moment, cum se va desfăşura viaţa, ce se va în lumea în care depind de toţi. Există o informaţie aici pe care nu o pot aduce în raţiunea mea, în senzaţiile mele.

Cum pot controla toate acestea? De fapt, sunt total confuz. Nu trag din viaţa tot binele care poate fi extras. Vedema asta în primul rând în umanitate care nu ştie de ce trăieşte, cum şi pentru ce. Chiar oamenii proeminenţi, inteligenţi, sfârşesc până la urmă urmându-şi propriul drum.

Astfel, putem examina cu adevărat viaţă numai cu condiţia să fim deasupra ei. Dar cum putem face asta? Aici ne trebuie ceva mijloace pentru a urca deasupra naturii noastre. Apoi, în timp ce rămân tot eu, în  acelaşi timp mă uit la mine însumi de sus, din partea Naturii universale, din tărâmul unde sunt generate toate gândurile şi dorinţele.

Sunt asemenea oameni în lume care simt cu adevărat ce se va întâmpla mâine sau chiar peste câţiva ani. Astăzi, oamenii de ştiinţă au luat deja cunoştinţă de prezenţa unui anumit strat informaţional în realitatea noastră. În el, este aşternută soarta fiecăruia dintre noi şi a lumii întregi, întregul program prin care ne dezvoltăm. Totuşi, suntem incapabili noi singuri să stabilim o conexiune cu el şi din această cauză chiar şi viitorul imediat ne este necunoscut. Şi cel mai important, astăzi nu ştim cum să acţionăm corect  pentru a ne securiza acest viitor.

În generaţiile trecute, nu am fost atraşi să cunoaştem „stratul program”. Viaţa nu era încă complicată şi confuză, deci ne era chiar suficient aşa cum era. Este scris: „Din multă înţelepciune vine multă suferinţă…” Astăzi, totuşi, întorcând ochiul orb la ceea ce se întâmplă, nu ne temperăm suferinţă, ba din contra, o întărim. Am o problemă: nu ştiu ce se va întâmpla mâine şi în zilele următoare, cum să mă comport ca totul să fie bine – şi totuşi, să ştim asta este absolut necesare în zilele noastre.

Cursul dezvoltării ne-a adus în stadiul în care trebuie să revelăm programul vieţii. Fără el, suntem în faţa unor pericole şi a multor suferinţe. Şi oricum, ne-am maturizat şi dezvoltat suficient, în aşa măsură încât aceste întrebări apar în noi şi cer intervenţia noastră în program. În final, suntem obligaţi pur şi simplu să revelăm întreaga Natură, urcând către stragul informaţional integrat în ea. Numai atunci vom lua decizii şi ne vom ocupa de probleme conform cu înţelegerea obţinută şi ne vom securiza o bună continuare a drumului.

Din Lecture in Colombia 4/29/12, “Grupul şi dezvoltarea spiritulă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să procedăm la întâlnirea prietenilor la congres?

Răspuns: Întâlnirea prietenilor de la congres trebuie să includă toate grupurile din lume. Puteţi include salutări, dar ele nu trebuie să ţină mult timp. Existând oportunitatea să se spună salutări, grupul trebuie să aprecieze timpul; 15 secunde este chiar suficient. Concetrarea este toată în conexiune şi iubire.

Întâlnirile prietenilor trebuie să reflecte în primul rând grupul mondial, adică volumul noastru uriaş. Trebuie să pregătiţi un mic număr de locuri ca astfel să există o uriaşi impresie a imensei dorinţe de unitate globală, că suntem un număr foarte mare; astfel încât să simţim o dependenţă reciprocă, conexiune şi iubire.

În principal, asta înseamnă întâlnirea grupului mondial – să devenim impresionaţi unul de altul de măreţia scopului, măreţia puterii şi aspiraţiei noastre.

Întrebare: Cum vezi întâlnirile culturale de la congres?

Răspuns: Cred că întâlnirile culturale ar trebui să fie cu mai puţine cuvinte şi exprimate mai mult în cântece şi dansuri, mai mult în acorduri şi nu în cuvinte, pentru a le face mai internaţionale. Cu toate că ţările gazdă ale congreselor au cultura lor proprie cu ritmuri excitante, trebuie să ia în calcul toţi oamenii. Deci ar trebuie ca jumătate din timp să fie dedicat folclorului local şi cealaltă jumătate acordurilor comune, care sunt chiar mai bune fără cuvinte, atunci când doar fredonăm melodiile împreună.

Din Lecţia virtuala 4/22/04, Pregătire pentru Congres

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o personă începe să spună ceva, îmi formez o anumită atitudine, poate dezaprobare, poate ură. Cum ar trebui să răspund în mod corect la cuvintele prietenelui?

Răspuns: Dacă sunt într-un grup, atunci sunt angajat în munca spirituală şi de aceea trebuie să îmi privesc fiecare dintre prietenii mei ca mari înţelepţi, ca mari Cabalişti, ca reprezentanţi ai Creatorului, care este în faţa mea acum. Şi dacă, vorba vine, ei spun nonsensuri, trebuie să văd ca eu nu înţeleg nimic din ce spun: nu înţeleg. Ceea ce spun este absolut adevărat, absolut corect, idei divine, dar eu nu le înţeleg; aşa trebuie să accept şi să mă refer la ei, nu în mod condescendent, nu ca un copil mic pe care îl iubesc şi astfel îl iert, etc., şi normal nu cu ură sau nerăbdare.

Trebuie să ii tratez ca cei mai mari din generaţia mea. Trebuie să apropii totul de jos; asta este condiţia ca eu să fiu în grup. Numai atunci voi începe să simt că Creatorul substituie aceste fraze intenţionat ca eu să mă formez în mod corect şi să mă direcţionez către El, către „nu există nimeni în afară de El.”

Din Ziua unităţii 4/22/04, Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajunge la integralitate şi unificare, prin diseminare şi prin metoda integrală?

Răspuns: Diseminarea ne sprijină, ne obligă să fim împreună, să comunicăm, să ne conectăm, să discutăm, etc. Dar nu ar trebui să uităm că diseminarea va avea efect numai dacă urmărim un scop înalt: ca lumea să reveleze starea înaltă în care există înăuntrul Luminii superioare, în binele suprem, în iubire şi dăruire. Suntem cu toţi înăuntrul acestui câmp: un câmp de informaţii, un câmp de bunătate.

Dacă în munca noastră de diseminare urmărim acest scop, atunci evocăm influenţa Luminii înconjurătoarea asupra noastră şi asupra lumii întregi. Şi, desigur, prin asta devenim mai apropiaţi. Această intenţie trebuie să fie prezentă măcar undeva, câtva, într-o anumită formă, dar trebuie să ne asigurăm că există.

Nu avem dreptul să uităm de ea pentru că altfel diseminarea noastră nu va avea efect, va fi o simplă acţiune corporală. Dar dacă ne gândim cu toţi cum, prin această acţiune, aducem lumea şi pe noi odată cu ea, către revelarea Creatorului, atunci vom avea succes.

Putem adăuga şi intenţia că, prin asta, aducem mulţumire Creatorului. Dar este deja un grad foarte înalt. Nu vreau să vorbesc încă de asta, pentru că oamenii devin confuzi: „Cine este Creatorul? Despre ce fel de plăcere vorbim?”, etc. Psihologia noastră interioară operează cu asemenea fraze. Nu îi putem da nimic Creatorului, niciun fel de plăcere. Dar spunem aşa pentru că simţim că asta pare să se întâmple în reflexia asupra noastră.

Dacă începem să urmăm acest scop, atunci diseminarea noastră va fi de miliarde de ori mai eficace. Şi asta este cel mai important. Trebuie să mergi să diseminezi cu înţelegerea că astfel aduci un beneficiu enorm lumii, ajutând-o să îl reveleze pe Creator. Mai mult, conexinea dintre noi va deveni şi ea mai mare. Problema este numai în absenţa sau incompleta noastră intenţie.

Din lecţia 5 de la  Congresul de la Vilnius 3/25/12

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→