Vedem întreaga lume ca fiind plină de rău, dar înțelegem că acest lucru nu este adevărat, pentru că așa ni se pare din cauza egoismului nostru. De aceea, ne ridicăm deasupra ei și aderăm la Creator, care este bun și face bine. După aceasta, putem să ne dezvoltăm senzațiile, mintea și inima pentru a vedea lumea ca fiind rea și, totuși, să fim deasupra acestui rău, în interiorul forței care este bună și face bine.
Trebuie să ne organizăm, pentru ca, oricât este dezvăluit răul în lume, mai mult sau mai puțin, noi să rămânem întotdeauna în adeziune cu ”binele care face bine”, după cum este scris că „Ei au ochii și nu văd; ei au urechi și nu aud.” Noi simțim răul în dorințele noastre egoiste și întotdeauna ne stabilim pentru a rămâne pe linia de plutire, ca o baliză pe suprafața apei. Și, cu cât mai mult rău este descoperit, cu atât mai mult amplificăm binele care face bine și, ca atare, ne menținem deasupra, adică în credință deasupra rațiunii.
Cunoașterea dezvăluie din ce în ce mai mult răul; Malchut-ul din lumea infinitului se deschide tot mai mult, așa cum se spune că, spre sfârșitul corecției, imprudența se va înmulți. Între timp, ne menținem în permanență la suprafaţă, agățându-ne de cel bun, adică de Cel Superior. Acesta este modul în care vrem să petrecem fiecare zi și fiecare secundă a vieții noastre.
Este clar că este necesară o includere puternică în grup. Trăim mereu pe această graniță, pe linia de plutire, în punctul de echilibru dintre cele două lumi. Apoi se transformă în linia de mijloc, unde noi, înșine, trezim întunericul și atragem lumina. Totuși, deocamdată, tot ce trebuie să facem este să încercăm să plutim pe suprafața acestui rău, aderând constant la bine (Minutul 9:40).
Colacul meu de salvare este grupul de zece. Construiesc acest instrument prin anularea mea înaintea grupului de zece. Nu mă înec pentru că îmi pasă de prieteni, de beneficiul lor și nu de al meu. Acest lucru îmi permite să rămân pe linia de plutire, altfel mă voi îneca în apă. Cei nouă prieteni sunt cele nouă puncte din inimă care rămân la suprafaţă, în sentimentul că „Nu există altul în afara Creatorului” și îi susțin și mă țin de ei.
Nu mă agăţ de ei doar ca o persoană care se îneacă, încerc sa-i menţin să nu se înece și, prin urmare, mă menţin și eu pe linia de plutire. Mă anulez înaintea colacului de salvare, până la ”zero absolut”. (Minutul 33:05)
Mai întâi de toate, trebuie să vă anulați înaintea grupului de zece, pentru a vă abandona lui, fiindcă aceasta este prima etapă a muncii spirituale. Pot apoi să fiu sigur că sunt inclus în grupul de zece. Oricât de mare sunt eu, ca în exemplul rabinului Yossi ben Kisma, prin anularea mea în fața prietenilor, împlinesc prima acțiune spirituală. La urma urmelor, grupul de zece va fi întotdeauna mai mare decât mine. Pot fi cel mai mare, dar dacă există grupul de zece lângă mine, va fi întotdeauna mai mare ca mine. Prin urmare, primul meu pas spiritual este de a mă anula înaintea grupului.
După ce mă anulez, mai presus de această anulare de sine, pot să împlinesc deja tot felul de acțiuni în cadrul grupului de zece, prin includerea mea în el. Trebuie să aflu ce doresc prietenii mei și să mă angajez pe deplin să le îndeplinesc dorința. Grupul de zece, pe un nivel spiritual, este instrumentul meu pentru comunicarea cu Creatorul. Singur nu am nicio ocazie să îL contactez, nu am pe nimeni în fața căruia să mă pot anula și în legătură cu care să-mi pot dezvolta dorința, într-un grad spiritual.
Dezvălui răul și întunericul în mine și vreau să înțeleg lumina, dar acest lucru este posibil numai prin intermediul grupului de zece, prin anularea mea în fața lui, așa cum Malchut se anulează înaintea primelor nouă Sfirot sau ca cel inferioar care se anulează în faţa întunecatului Malchut, al celui Superior. Trebuie să depun tot efortul pentru a-mi sprijini prietenii, adică să-mi trec calitățile mele, care sunt corectate de la primire, la dăruirea către grupul de zece. În acest fel, încep să aparțin gradului superior, deja un grad spiritual, iar toate acestea duc la o extindere a credinței deasupra rațiunii.
Mă pregătesc deja pentru următoarea revelare a răului. Mă schimb mereu și, prin urmare, nu pot creea niciun sprijin în mine, nicio centură de siguranță împotriva egoismului imprudent, când el erupe în mine. Prin urmare, mă leg de grup. Dacă astăzi investesc cât mai mult posibil în grup, adică să ridic prietenii, să-i servesc și să mă anulez, cu asta voi crea o asigurare pentru mine, pentru viitor.
Grupul este spaţiul meu de protecție, bateria, primele nouă Sfirot, care ulterior vor susține Malchut-ul meu. Investiția în prieteni, prin garanția reciprocă, este necesară pentru avansare, deoarece mai târziu ei vor simți că sunt obligați să mă salveze, adică să mă ”elibereze de închisoare” (din Ego).
Grupul funcționează ca o pompă. Ader la el, primind mai multă putere din el și apoi primesc un egoism suplimentar, care mă aruncă departe de prieteni. Prietenii mă întorc înapoi la ei, dar numai prin eforturile pe care le-am investit anterior. Acesta este modul în care lucrez tot timpul, ca un piston într-o pompă (Minutul 41:50)
Grupul de zece este o structură spirituală și nu una corporală. Aceasta nu este o povară sau o datorie dificilă pentru mine, ci este chiar viața mea. Pentru a fi mai exact, este un sistem pentru revelarea Creatorului. Pare că lucrez cu zece oameni corporali, cu care nu simt nicio conexiune. Totuși, treptat, datorită luminii reformatoare, încep să simt o legătură interioară între noi, în care se manifestă revelarea Creatorului.
El este între noi, în locul în care se ni se dezvăluie. Iar în relațiile dintre noi și prin dăruirea reciprocă, se dezvăluie în noi, noi senzații, adică o rețea care face posibilă simțirea forței superioare. Iar această rețea este ‘țesută” din calitățile prietenilor, adică a celor de la dăruire și dragoste, în care începem să-L dezvăluim pe Creator. Aceste proprietăți ale rețelei permit ca lumina superioară să se dezvăluie în ea.
Apoi, grupul de zece, dintr-o povară, din cele zece corpuri fizice, se transformă într-un mecanism de conexiune, într-un detector pentru revelarea Creatorului. Iar grupul devine vasul Sufletului meu. (Minutul 1:04:20)
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/3/19, ” Zero Absolut „
Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Chiar și atunci când un om mic, de jos, întreabă și cere, el își trece deficiența Sus, chiar până la Malchut de Ein Sof. Ca răspuns, Lumina infinitului coboară asupra lui, trecând prin toate nivelurile și lăsând o înregistrare despre această persoană în fiecare dintre ele. Acest fir, întins de Sus în jos, este înregistrat în numele lui. Așadar, de fiecare dată când el ridică o deficiență și aduce jos un pic de lumină, el își investește partea sa, adaosul lui, la sfârșitul general al corecției. 1
Ȋntrebare:
Trebuie să înțelegem că dorința de a primi nu va fi niciodată umplută pentru că nu egoismul este umplut, ci intenția de a dărui. Ne întoarcem la Creator în credință mai presus de raţiune. În zadar sperăm să ne umplem cu senzația Creatorului, să ajungem la revelarea Lui. De fapt, trebuie să ne formăm chipul Lui în noi, înșine. Asta ne va umple!
Ȋntrebare:
Restricția (Țimțum) este atunci când îmi opresc dorința, refuzând să primesc plăcere, ca un copil care strânge gura închisă și refuză să mănânce. O lovitură (Bituș) presupune deja o condiție: dacă am ocazia să mănânc pentru plăcerea mamei, atunci îmi deschid gura cu bucurie. Dar acum nu am o astfel de oportunitate, deci ce să fac? Ajută-mă, dă-mi dorința de a te bucura și voi fi fericit să mă deschid să primesc.
Remarcă:
Întrebare:
Întrebare: