Sistemul nostru educativ functioneaza degeaba in viata nostra. Nu ar trebui sa le spunem lucruri fara sens si minciuni copiilor, sau sa zugravim o munca falsa pentru ei. Fiecare jucarie trebuie sa-l ghideze pe copil spre viata reala si spre o corecta analiza a acesteia. Fiecare detaliu ar trebui sa fie un mic exemplu al realitatilor lumii celei mari. Ar trebui sa o asternem treptat in fata copilului, amintindu-le continuu ca este viata reala si nu fictiune.

Pentru a proteja copilul, trasez granite pentru el, insa, in acelasi timp, ii ofer libertate in interiorul lor. Un copli invata sa fie uman din actiunile lui in acest spatiu restrans si in conditii sigure. Treptat, granitele se largesc si, incet, incet, in interiorul lor se formeaza o fiinta umana.

Mai mult, nu ii ofer solutii stabilite anterior, ci, mai degraba, un exemplu limitat. Nu asamblez  pentru el “blocul din cuburi” interconectate, ci ii stabilesc un sablon pe care sa-l urmeze si il las cu libertatea de a-si folosi fantezia si creativitatea.. Ocazional, chiar pregatesc puzzle-uri, trucuri si capcane pentru el, asa incat sa poata invata din greseli. Doar actionand in acest fel voi pregati un copil pentru viata.

Cum pot sa-i ofer toate solutiile de la inceput? Dimpotriva, noi ne maturizam din experientele noastre cu puzzle-uri si exercitii, incercari si greseli. Memorarea lor formeaza o abordare corecta pentru copil si el stie, apoi, de unde sa inceapa si cum sa rezolve o problema. In cele din urma, daca greseste va fi doar fiindca a fost luat prin surprindere si nu s-a asteptat la o asemenea rasturnare de evenimente.

Fiecare pas care urmeaza incepe exact asa. Este nou si necunoscut si de aceea copilul face greseli. Insa, in timp ce greseste, ele invata din esecuri si are avantaje de pe urma lor.
From the Talk on Education 9/29/10

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe masura ce inaintam spiritual, noi incepem, in mod egoist, sa evaluam proprietatea daruirii (influentei). Asta daruieste libertate si implinire, ii permite persoanei sa fie independenta. Aceasta atitudine referitoare la  proprietatea de daruire este numita “Lo Lishma”(nu in Numele Ei). Insa, mai tarziu, sub influenta Luminii, proprietatea daruirii devine valoroasa pentru noi. Aceasta atitudine este numita “Lishma” (in Numele Ei).

Tot ce trebuie sa facem pentru a atinge aceasta stare este sa urmam sfatul cabalistilor. Punctul din inima ne aduce la un mediu nou, la un grup si incepem sa ne unim cu ceilalti, fie ca vrem asta, sau nu. Aceasta actiune ne ajuta imediat sa atragem Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) asupra noastra. Ea este mereu in jurul nostru, insa, de aceasta data, noi o atragem in mod intentionat.

Cu cat depunem mai mult efort in uniunea cu ceilalti, cu atat este mai puternica influenta Luminii asupra mea si incep sa primesc noi impresii. Eventual, apreciez daruirea ca pe ceva bun si cred ca este ceva inalt si special. Asta este influenta mediului.

Mediul nu sunt oamenii. Eforturile noastre, dorintele noastre comune, ne dau capacitatea de a atrage Lumina care Reformeaza. Noi toti traim intr-un ocean de Lumina si o putem atrage. Asta este ceea ce inseamna mediu adecvat, un mediu care ma ajuta sa atrag Lumina si, de asemenea, Lumina prezenta.

Ea ne influenteaza chiar si cand nu facem nimic, dar, in acest caz, procesul decurge lent, cu viteza naturala de dezvoltare a Reshimot (genele spirituale). Insa, cand incepem sa atragem Lumina, prin studiu, diseminare si uniunea cu prietenii, trezim influenta Luminii mediului asupra noastra.
From the Hoshana Rabbah Night Lesson 9/29/10, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Timp de sapte zile, noi am atras Lumina Inconjuratoare, construind bolta sopronului. Lumina s-a raspandit de la Aba ve Ima (AVI) a Lumii Atzilut prin Zeir Anpin (ZA). Zeir Anpin  este reprezentat de creanga de palmier.

Mai departe, Lumina trece prin HGT, Sfirot Hesed, Gevura si Tifferet, simbolizat de trei ramuri de mirt si prin Sfirot Netzah-Hod, reprezentat prin doua ramuri de salcie. Dupa asta, de la Yesod de Partzuf Zeir Anpin, Lumina intra in Malchut, reprezentata prin fructul Etrog. Si aceasta unificare a tuturor canalelor Luminii de la AVI la Malchut are loc sub bolta unui Sopron sau sub ecranul care ascunde sufletul de Lumina.

Primirea  tuturor celor sapte Lumini Inconjuratoare ale corectiei, de-a lungul celor sapte zile de sarbatoare, se numeste “Marea Ruga” (Hoshana Rabbah). Verific ceea ce am obtinut, care ecran sau ce proprietate de daruire (influenta). De fapt, efectul Luminii Inconjuratoare in munca noastra, este numit ecran. De indata ce il obtin, la gradul puterii ecranului meu, eu incep, instantaneu, sa-L simt pe Creator si sa definesc relatia noastra.

De aceea onoram acest moment in dezvoltarea noastra ca pe un eveniment special, inceputul muncii cu ecranul. Aceasta munca ma cladeste ca pe un personaj in lumea spirituala. Asta, pentru ca, fara ecran, eu nu exist, pur si simplu. Gradul ecranului, marimea, tipul si forma ma face sa fiu ceea ce sunt. Eu nu stabilesc nici vointa de a primi placere, nici vointa de a darui, Lumina. Ce sunt eu, atunci? Eu sunt doar ecranul.
Din Hoshana Rabbah Night Lesson 9/29/10, Shamati 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Creatorul se ascunde. Dar, in loc de a da la o parte “acoperamantul” pentru a-L releva, eu construiesc imaginea Lui in mine. Ecranul pe care El l-a plasat intre noi ramane, insa fac modificari in mine, care creaza in interiorul meu proprietatile Creatorului, imaginea Lui. Doar in acest mod, avand cladita imaginea Lui in sinea mea, Il pot vedea prin El Insusi, caci El este dincolo de orice imagine.

In intunericul egoismului meu, eu construiesc o imagine stralucitoare a proprietatilor de daruire si iubire, o imagine a Luminii. Creatorul ramane la fel de ascuns de catre ecran dar, sub ecran, eu creez imaginea Lui ca si cand El ar sta in fata mea. Conturez Lumina altruismului,  a dăruirii (credinta, Hassadim) si exist in interiorul ei, nedescoperindu-L pe Creator de cealalta parte a ecranului.

Il rog pe Creator sa nu de-a la o parte ecranul ascunderii, mai degraba sa-mi permita sa exist in umbra, in intuneric, asa incat intunericul sa devina Lumina pentru mine si ii voi aprecia importanta, De fapt, exact de aceea sunt capabil sa creez in afara mea similaritatea cu Creatorul, sa devin independent. Fiind El Insusi ascuns, a creat un loc pentru asemanarea mea cu El. Si ca sa masuram aceasta asemanare, ecranul care ne separa devine transparent si imaginile noastre coincid.

Intunericul ma ajuta pentru ca, altfel, Lumina m-ar umple, inclestand toate aspiratiile intr-un mugur. N-as mai simti nevoia pentru nimic si nu as mai putea sa fac nicio miscare personala. In contrast cu asta, intunericul creaza o nevoie de a cerceta.

Daca intunericul s-ar imprastia, pur si simplu m-as intoarce la traiul meu obisnuit, material. Din aceasta cauza, eu cer ca intunericul sa ramana. El  imi ajuta mult egoistul. Nimic nu il umple si nu il linisteste, asa incat voi dori Lumina din afara intunericului. Vreau sa obtin calitatatile Luminii nu numai descoperindu-L pe Creator, da si creandu-I imaginea in interiorul meu.

Eu insumi sprijin ecranul care ne desparte. Creatorul il da la o parte, incetul cu incetul, insa eu imediat ridic ascunderea la 100%. Astfel, cladesc o bolta, “acoperisul cortului”, caci nu vreu sa accept Lumina Superioara in mod direct. Refuzand-o, eu obtin calitatea de daruire si traiesc in intuneric, ca si in Lumina. Pentru egoismul meu este intuneric, dar pentru intentiile de daruire este Lumina.
From the Hoshana Rabbah Night Lesson 9/29/10, Shamati 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In noaptea Hoshana Rabbah (“Marea Implorare”, a saptea zi a Sarbatorii Sukkot) exista datina de a verifica “umbra”, adica ecranul cu care persoana poate primi Lumina. Cum este format acest ecran?

Raspuns: Fiecare dintre noi este o dorinta egoista. Cind dorim sa atingem spiritualitatea, ne unim intr-un grup. Natural, nici unul dintre noi nu doreste sa se angajeze in exercitii de „daruire”, dar fiecare are o „scinteie” deasupra dorintelor sale egoiste, care ne trage catre necunoscut.

Cabalistii explica faptul ca noi existam intr-un cimp de „Lumina”. Acest cimp cuprinde toata realitatea si ne influenteaza intr-un asemenea mod, incit „scinteile” se trezesc in fiecare persoana. Pina la punctul in care sint trezite, ele interactioneaza cu cimpul de Lumina care le orienteaza, si oamenii se aduna intr-un loc fizic si/sau virtual, dorindu-si prin urmare sa se uneasca. Acesta este numit grup, o conexiune a oamenilor prin intermediul dorintelor spirituale. Egoismul este lasat in urma de catre fiecare si toti se unesc prin intermediul aspiratiilor mutuale pentru spiritualitate.

Daca incepem sa aspiram catre daruire reciproca, crestem influenta Luminii in eforturile comune si incepem schimbarea. Treptat, simtim dorinte egoiste continue si mai mari, dar in acelasi timp, valoarea acestora scade in ochii nostri. Si ridicam dorinta spirituala, pe scara valorilor.

Construirea Sukkah (colibei) indica inaltarea calitatii de daruire (acoperisul) deasupra dorintei de a primi. Dorim sa separam daruirea de receptie, astfel incit Lumina sa nu intre in dorinta egoista prin intermediul acoperisului Sukkah.

Lumina ne corecteaza intr-un asemenea mod incit toate dorintele noastre spirituale isi croiesc drum catre acoperisul Sukkah, si dorinta egoista ramine in interior. Cu alte cuvinte, ascundem dorinta egoista in umbra. Construim un acoperis deasupra fiecarei dorinte, deoarece nu dorim sa folosim aceste dorinte in mod egoist. Creand o asemenea „umbra”, dobindim o senzatie spirituala in care simtim realitatea spirituala: lumea pe care o percepem in calitatea daruirii.

Din Lectia de Noapte Hoshana Rabbah  9/29/10, Shamati 8

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: Atragem mai multa Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) daca studiem in grup si o primeste toata lumea in mod egal, sau ca rezultat al aspiratiei personale?

Raspuns: Toate eforturile noastre sint acumulate in grup. Cind multi oameni se unesc intr-un grup, cream un “spatiu” special intre noi, unde fiecare exista in influenta mutuala. In acest spatiu este revelata Lumina Inconjuratoare. A fost acolo si inainte, dar intr-o forma ascunsa si pasiva, iar acum chiar daca inca ramine ascunsa, deja influenteaza in mod activ aspiratiile noastre de a ne uni.

Initial, sintem toti situati intr-un cimp de Lumina, dar nu o simtim. Trezim influenta Luminii pina la masura in care exercitam efort in locul in care putem construi conexiunea dintre noi si devenim similari Luminii. Aceasta ne corecteaza si cind calitatea daruirii apare intre noi, devine clar revelata.

Actionind pentru daruire reciproca impreuna, revelam prezenta fortei de daruire. Totusi, fiecare persoana reveleaza aceasta forta sau Lumina, in concordanta cu calitatile individuale si pina la extensia in care depune efort pentru unificarea grupului.

Pentru acest motiv, munca in comun este necesara. Persoana singura nu va fi niciodata capabila sa reveleze Lumina Inconjuratoare. Eforturile sale de a darui si de a crea locul in care Lumina poate fi revelata, trebuiesc facute in raport cu cineva.
Din Hoshana Rabbah –Lectia de Noapte  9/29/10, Shamati #8

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Simtim ca si cum primim o “umbra”, intunericul, dar asta se datoreaza Luminii mai mari care vine cind nu sint inca pregatit sa o primesc sau sa o percep in mod corespunzator.  De aceea, simt intunericul, contrastul dintre noi. Cu alte cuvinte, sentimentul caderii este revelatia noilor dorinte (Kelim) pe care acum le percep in opozitie cu Lumina care ma influenteaza.

Daca sint pregatit, atunci o si mai mare Lumina reveleaza o dorinta mai mare in interiorul meu. Totusi, atit timp cit Lumina si dorinta au intentii opuse (Lumina are intentia de a darui, in timp ce dorinta are intentia de a primi), eu percep aceasta distanta dintre ele ca pe o cadere.

Totusi, acest stadiu are nevoie sa fie apreciat, deoarece, esential, este deja in partea opusa a unui nivel mai inalt. Toate senzatiile de intuneric, caderi si respingeri, provin de la o noua si mai puternica Lumina, care reveleaza dorinte si mai mari (Kelim) in noi.

Eu exist intr-o infinita dorinta (Kli); sufletul meu este infinit. Pina la urma, nu sint alte creaturi inafara mea; toti ceilalti sint parti ale sufletului meu. Lumina creste treptat si reveleaza straturi din ce in ce mai mari, ale dorintei din mine.

Cu cit Lumina straluceste mai mult, cu atit mai mare este dorinta ce devine revelata. Cind o Lumina mai puternica vine catre mine, ea reveleaza o dorinta corespondenta chiar si mai puternica. Dar de fiecare data cind o dorinta noua este revelata, eu o percep ca pe o separare mai mare, intre mine si „spiritualitate”, forta vietii, deoarece proprietatile dorintei sint opuse acelora ale Luminii, si astfel eu ma simt rau. Persoana are nevoie sa se pregateasca pentru acest stadiu, in timp util, astfel incit atunci cind vine, sa inteleaga ca o trezeste catre corectie.

Daca nu as simti raul, caderea in separatia dintre mine si Lumina, nu as fi capabil sa incep corectia. Revelarea raului are scopul sa ma impinga inainte. Din acest motiv, sentimentul „umbrei” lumilor impure (Tzel de Tuma) este necesar cu scopul  de a atinge „umbra sfinta” (Tzel de Kedusha). Ar trebui sa pretuim aceste umbre.

Din Lectia de noapte  Hoshana Rabbah 9/29/10, Shamati 243

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand lucrezi cu copii, cum poti aprecia ca abordarea pe care ai ales-o este corecta?

Raspuns: In primul rand, trebuie sa te asiguri ca grupul de copii trece prin toate starile, ca un intreg, impreuna. Daca grupul este afectat de dificultati obisnuite si acopera toti copii din clasa, atunci copiii au nevoie de un fel de recreere, cum este sportul. Ei au nevoie de ajutor ca sa treaca prin starile dificile, mai usor.

Oricum, este evident ca fiecare nivel nou va presupune un salt al egoismului si lipsa intelegerii, urmata de clarificare si obtinerea unei intelegeri mai profunde decat cea anterioara. Copiii ar trebui invatati sa depaseasca starile de obscuritate din simtirea si din mintea lor.

Sufletul nici unei persoane nu imbatraneste si persoana, la fel ca un copil (care, de asemenea, este o persoana) nu primeste niciodata stari  acolo unde nu are “capatul franghiei” de care sa se agate ca sa iasa din orice neintelegere, cadere, slabiciune si ceata. Impreuna cu toate lucrurile care par “motive obiective” pentru starea de rau, avem totdeauna oportunitatea de a ne ridica din aceasta stare. Copiii trebuie invatati aceasta tehnica. Astfel le dam instrumentele care le da posibilitateasa faca asta in viata.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/4/10, Iubirea pentru Creator şi iubirea pentru fiinţele create

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoana avanseaza atunci cand este capabila sa mentina doua linii: dreapta si stanga. Cu linia care coboara ea se simte “la pamant”, dezamagita, disperata, slaba si mizerabila. Insa in linia care urca, totul este invers. Asta se intampla cand ajungem la analiza.

De exemplu, ma simt total epuizat fizic, mental si moral. Nu pot sa-mi organizez gandirea, starea mea de constienta este bulversata si nimic nu mai are importanta. Vreau sa uit tot si sa adorm, ca sa nu mai simt nimic.

Oricum, ridicandu-ma deasupra acestei stari pentru un moment, o vad ca pe o stare buna. Exista un Psalm care zice, “Pentru cel ce este mort, exista libertate”. Acum sunt liber de egoismul meu, a murit si nu mai cere nimic de la mine.

Daca vine putina Lumina spre mine, atunci inteleg motivul acestei stari, care a fost trimisa de Creator catre mine. El vrea sa imi dau seama. De ce am nevoie de o dorinta care nu vrea nimic si este incapabila sa faca ceva? De ce mi-a trimis-o El mie?

Lumina ilumineaza starea mea actuala de cadere, dezvaluindu-i cauzele, care devine apoi punctual de pornire pentru mine, ca sa incep sa cresc innoit. Inteleptii au spus,”Un om drept se ridica din locul in care egoismul cade”. Egoismul meu cade si un om drept se naste din asta. Intr-o linie vad ca am cazut pana la pamant, dar in doua linii incep sa urc.

Caderea se petrece doar de dragul influentei Luminii, asa incat Lumina imi va da a doua linie ca sa ma ajute sa incep sa gandesc mai presus de senzatia pe care o simt. Ea ma ridica deasupra senzatiei de “dulce sau amar”, la analiza de “adevarat sau fals”.

O persoana trebuie sa se plaseze mereu alaturi de Lumina, asa incat Lumina o va ridica deasupra senzatiei si-i va arata adevarul, motivul, pe Unicul care face asta. Chiar si o senzatie neclara da intelegere a motivului, Creatorul, Unicul care deseneaza imaginea lumii in interiorul meu, imi schimba perceptia asupra imaginii, in una opusa. Apoi sunt fericit ca Dumnezeu mi-a dat o astfel de senzatie negativa, umila. Este slabiciunea cea care ma face sa actionez. De indata ce imi dau seama de senzatie, am un scop si o unealta. Fiind treaz, incep sa ma ridic.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/4/10, Care este ajutorul pe care cineva trebuie sa-L ceara Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prima corectie a vointei de a primi este de a darui cu scopul daruirii. Aceasta inseamna ca restrictionez folosirea dorintei mele, de la natura sa egoista (pentru mine), nedorind fata de ceilalti provocarea raului, dupa cum este spus: „Nu face altora, ceea ce tu urasti”. Dar chiar si aceasta restrictie de a-mi folosi dorinta egoista, contine o corectie, din moment ce nu ma opreste de la a face fapte rele. Daca am o sansa sa fur si sa nu fiu prins, ce m-ar opri?

Corectia implica nu doar deconectarea mea de la toate dorintele, ca si cum ele nu ar exista, ci sa merg mai departe. Trebuie sa experimentez in sentimentele mele, cit rau fac altei persoane si cit de mult va suferi aceasta. Aceasta senzatie de suferinta trebuie sa ma opreasca de a fura, dupa cum mi s-a spus: „Ceea ce tu urasti, nu face altora!”

Eu absorb dorintele altora. Prima oara, constientizarea mea asupra inclinatiei rele, pare sa imi tina miinile legate, astfel incit sa nu pot fura. Dar dupa asta, ma elibereaza si imi da o infinita oportunitate de a fura orice apartine altora si chiar si Creatorului! Iti este permis sa faci orice, fara nici o consecinta!

Totusi, eu incep sa experimentez “suferinta lui Shechina” sau durerea altora, ca si cum as fi furat ceva, as fi defavorizat sau as fi omorit pe cineva. Simt durerea altora in interiorul meu ca si cum eu as fi cauza. In raport cu ei, eu sint precum Creatorul ce a creat inclinatia rea. Acesta este modul in care devenim conectati. Eu devin precum Bina, o mama care simte toate dorintele copiilor ei si raul pe care ea il determina daca nu are grija de acestia. Dar in acelasi timp, ea este constienta de cit de mult bine poate sa le faca daca ii educa.

Atunci, al doilea stadiu al corectiei ne este revelat: cum putem darui altora. In aceasta faza, o persoana este capabila deja sa indeplineasca un rol de canal intre lume si Creator. Ea simte ca doar ea poate sa-i implineasca si ca de fapt, crima nu consta in furt, ci in faptul ca ea nu le indeplineste dorintele. Asta este ceea ce de fapt numim iubirea pentru ceilalti, la fel cum ne iubim pe sine.

O persoana trebuie sa experimenteze singura aceste doua faze ale corectiei: „Ceea ce tu urasti, nu face altora” si „Iubeste-ti aproapele, cum te iubesti pe sine”.

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Cabala  9/28/10, “Iubirea pentru Creator si Iubirea pentru Fiinta creata”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→