Întrebare: Există o legătură între liber arbitru şi şansă?

Răspuns: Pe de o parte, şansa pare a fi prestabilită din momentul în care persoana se naşte. Toată lumea se naşte în condiţii diferite şi cu atribute diferite, adică cu propriul său destin. Dacă eu mă nasc cu anumite atribute, atunci destinul meu şi drumul meu până la finalul corecţiei, a fost deja stabilit. Asta depinde de locul naşterii şi alţi factori care nu depind de mine.

Să încercăm să punem deoparte diferitele condiţii care sunt dincolo de controlul nostru şi care variază pentru fiecare individ, precum celulele unui corp în care fiecare are scopul său şi propriul său destin. Dacă privim la ceea ce rămâne, întrebarea este dacă putem modifica în vreun fel acest lucru, dacă, cu această libertate de alegere ce include opţiunea de a mă corecta, pot deveni complet egal pentru toată lumea.

Unul se naşte inteligent şi altul stupid, unul se naşte într-o familie bogată şi altul într-o familie educată, altul poate să fie fiul unui cizmar obligat să urmeze meseria tatălui său, etc. Toată lumea este total diferită, dar, dacă o persoană este trezită de sus, adică punctul din inimă este trezit, ea poate egaliza cu toţi ceilalţi.

Cei care nu au primit punctul din inimă sunt foarte diferiţi: ca o pisică şi un leu, ca un şoarece şi o pisică. La nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal, fiecare este diferit, dar nivelul vorbitor egalizează toate fiinţele umane şi prin urmare, atinge, de asemenea, egalitatea.

Totul se face prin liberul arbitru care este dat omului şi astfel, neutralizează destinul său care a fost predeterminat de natură. Din perspectiva acestui punct de liber arbitru, toată lumea are aceeaşi muncă specifică, care este relativ egală. Nimeni nu are un avantaj asupra altora, în acest sens.

Poate părea că anumite persoane trebuie să facă puţine eforturi pentru a intra în lumea spirituală şi altele pentru care nu este suficient. Dar totul depinde de condiţii care ne sunt necunoscute. Nu putem să luăm în considerare reîncarnările noastre precedente sau istoria unei persoane, ceea ce i s-a întâmplat şi ceea ce i se va întâmpla. Totul este, deja, în stare corectată din lumea Ein Sof (Infinit) dar noi nu o ştim, pur şi simplu. Prin urmare, este dificil pentru noi să măsurăm munca fiecăruia.

Astfel, se spune, pur şi simplu:” Fă tot ceea ce este în puterea ta!”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Existăm în această lume într-o stare unică creată prin extensia Luminii de sus în jos. Lumina a creat toate vasele, dorinţele şi noi suntem singura parte din întreaga realitate care are liber arbitru pentru a schimba această stare şi întreaga natură, creaţia întreagă.

Toată natura ne-a fost dată astfel ca noi să o putem utiliza şi să ne ridicăm la statutul înalt al Creatorului. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm la mai mult de sus şi, dacă suntem în întârziere în realizarea etapelor unde trebuia să schimbăm deja, atunci le vom experimenta ca suferinţe. Presiunea naturii este în constantă creştere, deoarece, includerea în ea, este un motor special de dezvoltare; diversele Lumini coborând constant de sus, se manifestă cu mai multă forţă şi trezesc mari gene spirituale (Reschimot) în noi. După toate, corecţia începe mai uşor şi progresează spre mai dificil.

Dar, dacă noi suntem în întârziere şi nu corectăm Reshimot care se trezesc în noi astăzi, atunci mâine, acumulăm o datorie cu întârziere şi creşte diferenţa dintre două Reshimot, cel de astăzi şi cel de mâine. Şi, a doua zi, va fi triplată, şi, datorită acestor Reshimot se multiplică, vom experimenta durerea, adică diferenţa dintre mine şi Lumină.

În loc să umplem acest gol, devenind egal cu Lumina prin conectarea la ea, devenind un singur sistem integrat în scopul de a înţelege, a simţi, a fi umplut de ea şi a participa la toate acţiunile sale, noi acţionăm împotriva ei şi continuăm să creştem opoziţia noastră faţă de ea.

Această opoziţie este acelaşi lucru ca suferinţa pe care o simţim pentru că dorinţa noastră de primire vrea Lumina! Chiar dacă nu realizăm ceea ce dorim, ne găsim în faţa a ceva de care avem nevoie, dar nu îl obţinem. Şi acest lucru este experimentat ca tot felul de suferinţe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2010, “Învăţătura şi esenţa Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash: „Credinţă”: „Rabbi Tarfon obişnuia să spună: Ziua este scurtă, munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Dacă cineva crede că nu există capital fără un Conducător şi este confident că Stăpânul există, acela se simte constrâns.

Nu putem să ne trezim noi singuri, decât dacă ne trezeşte Creatorul, pentru că suntem făcuţi din material care nu are spirit al spiritului vieţii. De aceea, ne numim creaţii; adică suntem conduşi de sus. Numai după ce ne trezeşte Creatorul, vedem că munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Apoi, începem să muncim.

În acest moment, apare liberul nostru arbitru. Creatorul ne ia de mână şi ne îndreaptă spre o soartă bună şi spune: „Luaţi-o”. În alte cuvinte, acţiunea Creatorului este prima; apoi este rândul nostru să continuăm munca, adică să luăm ceea ce ne dă Creatorul. Trebuie să ne organizăm mediul şi să studiem astfel încât fiecare zi să fie structurată astfel încât să ne permită să facem eforturi ambii.

În ciuda încărcării obişnuite cu sarcinii pentru grup şi cu responsabilităţi privind diseminare, nu trebuie niciodată să întrerupem conexiunea cu sursele originale. Numai dacă suntem constant în conexiune cu sursele, vom ajunge la rezultatul dorit şi anticipat. Munca este vastă, dar recompensa este mare, deci trebuie să ne pregătim vasele pentru a o primi.

Toate astea ne obligă pe noi să ne împărţim timpul în câteva segmente: viaţa normală, studiul şi diseminarea. Trebuie să participăm consistent la toate trei şi niciodată să nu evităm sau să trecem peste vreuna dintre ele. Dacă neglijăm chiar numai una, nu vom ţine linia de mijloc. Chiar dacă nu alocăm timp egal între ele, tot trebuie să avem grijă de toate cele trei părţi.

Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită acestor probleme. Chiar dacă cineva are o foarte importantă angajare în diseminare, nu ar trebui să uite de studiu. Nu există nicio scuză să lipsească de la lecţii, doar pentru că este ocupat cu diseminarea. Este cu adevărat foarte rău, deoarece este spus: „Dacă Mă abandonezi pentru o zi, Eu te voi părăsi pentru două”. Este periculos. Dacă studiaţi cu întreruperi din cauza diseminării, câştigurile noastre se vor transforma în pierderi.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 9/10/13

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinţa de a bucura şi a pregătit-o pentru adeziunea cu El, ceea ce înseamnă starea finală la care această voinţă trebuie să ajungă, să devină similară Luminii. În interior, ea rămâne aceeaşi dorinţă de a se bucura, dar în exterior, prinde forma Luminii, proprietatea dăruirii.

Pentru că dorinţa de plăcere vrea să devină precum Creatorul, adică să dorească adeziunea, trebuie să aibă proprietăţile luminii, în plus faţă de proprietatea primirii. De asemenea, ea trebuie să exploreze proprietatea sa, pentru a înţelege, a simţi şi a deveni conştientă de ataşamentul său faţă de aceasta, a dori să se debaraseze de ea, a o înţelege în formă directă şi inversă. În plus, are nevoie să înţeleagă şi să simtă dorinţa dăruirii şi să le compare, una cu alta.

Se pare că, Creatorul a creat această dorinţă de a fi versatil şi de a combina numeroase nuanţe între aceste două proprietăţi: dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire. Pe baza includerii unei proprietăţi în cealaltă, începe a înţelege toate proprietăţile şi, după toate examinările, obţine spirit, minte, care este intenţia, capacitatea de a face acţiuni conştiente.

Dar, cu toată această complexitate de a se bucura, compusă dintr-o armură inteligentă de proprietăţi de recepţie şi dăruire în minte şi în inimă, adică în intenţie şi în acţiune, în gândire şi simţire, în esenţă, nu este decât un punct important, punctul liberului arbitru. Şi restul este gestionat de acest punct.

Dacă creatura atinge acest stadiu, ea este numită “Yashar-El” (direct spre Creator), Israel. Şi tot ceea ce are fiinţa creată în interiorul înţelegerii sale, realizarea, includerea mutuală a dorinţelor, intenţiile şi gândurile, cu excepţia acestui punct, nu face parte din Israel, dar aparţine rezultatului său, acest punct de liberă alegere şi tot restul decurge de aici.

Creatorul este proprietatea dăruirii şi tratează bine şi pe păcătoşi şi pe cei drepţi. Niciodată, nici o schimbare nu are loc în El. Dorinţa de plăcere, cu excepţia acelui singur punct Israel, este complet în puterea naturii sale. Se poate schimba, dar numai datorită singurei modificări care este posibilă în acest sistem şi care este numită punctul Israel.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că forţa superioară şi dorinţa de a se bucura sunt în repaus absolut. Singurul element al creaţiei care se poate schimba şi poate decide ceva este Israel. Prin urmare, nu este necesar să priveşti pe cei care nu au punctul din inimă, deoarece ei nu au libertate de alegere. Deşi ei arată ca oamenii, ei nu sunt acei oameni, fiii lui Adam, care sunt similari (Domeh) cu Creatorul. Ca punctul din inimă.

Deci, indiferent ce se întâmplă în această lume, indiferent de modul în care ei atacă şi râd de noi, dacă sunt pentru ori împotriva noastră, aceasta este manifestarea dorinţei de a se bucura, în raport cu noi. Ne arată necesitatea de a realiza libera noastră alegere în scopul de a o aduce la adeziunea cu Creatorul. Asta-i munca noastră.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Natura nu se schimbă niciodată, dar percepția noastră a naturii modifică gradul revelației sale. Omul se schimbă, devine mai inteligent, mai puternic, deci explorează natura din ce în ce mai profund.

Natura, ea însăși, nu se schimbă, persoana este cea care se schimbă și descoperă fenomene noi, legi noi, caracteristici și conexiuni. Nimic nu este schimbat în realitate, toate schimbările au loc numai în raport cu noi. Persoana nu face nimic prin ea însăși. Fie o gestionează de o manieră absolută de sus, fără nicio implicare din partea ei, fie o gestionează cu participarea sa. Dar, prin această participare, ea poate accelera dezvoltarea.

Și în aceasta, accelerez dezvoltarea mea personală, cu aceasta influențez lumea întreagă, căci devin o parte integrantă a unui mare sistem integral. Prin urmare, toate celelalte părți se modifică împreună cu mine.

Să presupunem că avansez într-o lună, ce trebuia să fac într-o sută de ani (cu o asemenea viteză noi avansăm), dar restul lumii poate rămâne în loc ? Noi tragem lumea întreagă și accelerăm dezvoltarea sa. În mod similar, imaginea este modificată: modul nostru de viață, drumul avansării. Noi ne deplasăm rapid, bine, ușor, în loc să fim zguduiți de bucăți dure într-un coș plin de lovituri, contuzii, probleme și suferință, ca acelea pe care le-am trăit în timpul întregului exil.

Totul depinde de noi! Și este spus că Israel (“Yashar-El” direct la Creator) accelerează timpul. Starea corecției finale este determinată într-o manieră rigidă, este o lege. Dar tot restul stărilor, chiar dacă vin conform aceleași legi de dezvoltare, persoana însăși determină viteza lor și cum le simte.

Trebuie să credem că este astfel în fiecare punct al drumului, împreună cu faptul că totul este determinat de Creator și că Nu e nimeni în afară de El.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă, la un moment dat, sunt aruncat de la merit la păcat? Dacă, într-un punct critic, brusc, totul trece de la alb la negru?

Răspuns: Ce merite şi păcate poţi avea? Toată viaţa ta, acţionezi conform instinctelor naturale, ca un animal. De aceea, toate plângerile trebuie să fie adresate Stăpânului care te-a creat. Nu aveţi independenţă şi nu puteţi spune că voi, voi înşivă, aţi făcut ceva rău. Totul este făcut de forţa superioară. În curând, veţi vedea acest lucru şi veţi înţelege că nimeni nu este de vină şi că nu este cineva pe care să te superi. Atunci, veţi vedea o imagine complet diferită.

Problema este că nu există Creator în viaţa ta şi, astfel, tu atribui o oarecare libertate de alegere celorlalţi şi ţie, ca şi cum ai fi responsabil de actele tale. Ca şi cum ai acuza copiii de la grădiniţă. Este posibil să spui că un copil este bun şi altul este rău? Sunt toate calităţi naturale: anumiţi copii sunt agresivi şi alţii sunt plângăcioşi. Astfel, natura ne împinge pentru a ne aduce la cunoaşterea răului, pe care Creatorul l-a făcut, inerent, în noi.

Trebuie să trecem prin numeroase lovituri şi apoi, Creatorul ne va explica, puţin câte puţin, că El a făcut asta, dacă dorim să scăpăm de natura noastră, cu care am fost creaţi. Creatorul se joacă cu noi, deoarece, aşa cum este scris, „Nu este nimeni în afară de El”. Credeţi că voi acţionaţi, în loc de El?

Oamenii sunt obişnuiţi cu ceea ce este scris în cărţi: „păcatele voastre”, „meritele voastre”. Sarcina noastră este de a explica asta într-o manieră mai uşor de înţeles, deoarece timpul a venit, când adevăratul sens al acestor cuvinte, poate fi dezvăluit.

Totuşi, nu sunt păcatele şi greşelile voastre. Nu sunteţi voi cei care le-aţi făcut sau care le-aţi produs. Voi nu v-aţi ales calităţile cu care v-aţi născut. Noi toţi suntem nişte păpuşi, de la Hitler până la cei mai mari sfinţi ai lumii.

Totuşi, aceste păpuşi primesc un plus la un moment dat, o picătură a proprietăţii opuse, apoi, ele schimbă aspiraţiile lor, conform acestei noi proprietăţi: ele caută dăruirea şi încep să studieze fără să înţeleagă de ce studiază. Studiul determină obiectivul pentru ele şi asta, de asemenea, este stabilit de Creator.

Totuşi, după ce aceste două proprietăţi opuse sunt determinate în ele, una împotriva alteia, recepţia şi dăruirea, ele încep a găsi ocazia pentru munca independentă în linia de mijloc, între ele. Este un sentiment special pe care-l veţi atinge curând şi atunci veţi şti cum să vă construiţi de la aceste două proprietăţi, linia stângă şi linia dreaptă. Veţi înţelege că aceste două linii sunt amândouă necesare.

Creatorul vă va ajuta să le conectaţi împreună şi să înţelegeţi ce este picătura de dăruire şi cum să îi adăugaţi mai mult, celulă cu celulă, o nouă înţelegere, resimţind conceptele, învăţând cum să cultivăm acest material.

Este clar că lumina face toată munca, lucrând pe noul material. Lumina şi dorinţa se întâlnesc şi amestecul lor se ridică precum un aluat, dar eu am făcut asta.  Înţeleg şi simt cum se întâmplă. Aici este creaţia mea, ca o bucată de aluat. Iau un pumn de făină şi adaug cantitatea exactă de apă pentru ea, nici mai mult, nici mai puţin. La început, pare că nu există suficientă apă şi trebuie să muncesc din greu pentru a amesteca aluatul meu, dar, în final, el va fi gata să fie pus în cuptor şi copt!

Astfel, cele două ingrediente, făina şi apa, sunt transformate în „pâinea săracului” (Matzah). Din punctul de vedere al dorinţei de a primi plăcere este o pâine simplă şi nu trebuie altceva, iar deasupra ei, totul este deschis. Libertatea este deschisă.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în iubirea prietenilor, de îmi permite să acopăr toate păcatele?

Răspuns: Dragostea prietenilor acoperă toate păcatele. La urma urmei, dacă muncim la conexiunea scânteilor în grup, atunci toate celelalte dorinţe merg în Lumina iubirii, în ciuda faptului că ei sunt opuşi, într-o asemenea măsură încât se urăsc cu adevărat. Această Lumină vine asupra noastră de Sus, de la un nivel superior, atunci când ne acoperă precum o pătură, umbrelă, Sukkah (adăpost) de pace şi ne obligă pe toţi să ne unim, chiar dacă în interior rămânem foarte diferiţi.

Întrebare: Îmi aleg prietenul o singură dată sau din nou, în fiecare zi ?

Răspuns: Nu aleg conform criteriilor corporale. În acelaşi timp, nu ştim de ce am fost aduşi de sus într-un grup, el şi cu mine. Aceasta depinde de rădăcina sufletului, de sentinţa sufletului, de care vom afla mai târziu. Dar, deoarece noi suntem în grup, trebuie să ne achităm de liberul arbitru şi să ne conectăm la un sistem, la un grup. Alegerea unui prieten înseamnă să-i fii credincios, în ciuda repulsiei şi îndoielii.

Nu ar trebui să simt o diferenţă între mine şi el. În fiecare moment, gândul şi dorinţa se schimbă în mine, eu trebuie să il aleg pe el exact în acelaşi mod, mă examinez pe mine şi pe el, de asemenea.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

În ce stare ne găsim acum? Cine organizează această stare pentru noi? Cine ne resetează, cine ne pregăteşte lăsându-ne o singură acţiune bună, aceea prin care vom reuşi?

Vedem că totul este determinat în natură. Suntem într-un sistem rigid care ne conectează din toate părţile şi nu ne lasă să ne deplasăm liberi, nici măcar un milimetru. În schimb, fiecare mişcare pe care o faceţi aduce tulburări sistemului iar acesta răspunde imediat. Dacă înţelegeţi aceasta, atunci reacţiile voastre sunt corecte. Imaginaţi-vă că sunteţi în picioare, goi, înconjurat de ace care aproape vă ating pielea. Nu puteţi face cea mai mică mişcare, cel mult puteţi fi în măsură să vă mişcaţi puţin ochii.

Este modul în care legile naturii ne înconjoară. Este chiar mai mult de atât, deoarece ele operează la un moment dat în mintea şi în emoţiile (inima) noastre şi trebuie verificate. Am încă, liber arbitru ? Mai există ceva, cu excepţia acestei naturi ? În acest caz, acesta este unde sinele meu este. Dar poate exista cineva în exterior ? Între timp, eu sunt complet, pe plan interior şi exterior, înconjurat de ace şi nu mă pot deplasa independent.

Avem nevoie de a clarifica ce poate fi de la natură. I-a lăsat unei creaturi numite Adam – omul ceva care să-i permită să se elibereze? În plus, cum este posibil, în condiţiile în care universul întreg este un sistem de legi absolute şi fixe? Noi suntem într-un sistem total interconectat şi în fiecare zi descoperim integralitatea sa, că este determinist şi că nu există nicio libertate, atunci cum există ceva în afara legilor sale şi cadrelor sale? Este o problemă serioasă. Cine se află în afara legilor? Desigur, nu este corpul nostru animalic, care poate fi studiat în întregime, deoarece avem toate datele necesare pentru aceasta.

În general, ne supunem total legilor naturii şi, dacă suntem satisfăcuţi de acestea, atunci totul poate continua aşa, dar, dacă putem descoperi măcar un bob de libertate, aceasta ar fi minunat. Pentru cine este destinată libertatea? Cum şi de ce natura a făcut loc în ea însăşi pentru ea, pentru ce s-a limitat şi nu a intrat în aceasta zonă? Ce este această zonă în care creatura reală, care nu este sub influenţa naturii, există cu adevărat? Ce este această creatură, de fapt? Are legi proprii, potrivit cărora funcţionează ?

Există multe întrebări pentru a răspunde aici. Spinoza şi Kant au tratat aceste probleme. Este un sistem complex care ne aparţine, întrucât  punem întrebări despre sensul vieţii, refuzând să acceptăm abordarea deterministă, aspirând a fi peste starea corporală predeterminată, şi a găsi altceva…

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.01.2013, Pacea

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cei care au punctul din inimă, pe care l-au primit înapoi în Babilonul antic și care au trecut prin multe reîncarnări până în prezent sau cei în care se trezește abia acum – sunt de fapt singurii care au liber arbitru. Aceasta se datorează faptului că există două forțe în ei: forța primirii și forța dăruirii. În toți ceilalți, există doar forța primirii, dorința de a primi, care îi conduce în totalitate; scânteia dăruirii este in stare latenta pentru moment și nu se arată.

Ei nu au aceste două forțe între care este posibil să se judece pe ei înșiși și întregul la o scara sau alta. Dar, dacă scânteile dăruirii se trezesc în oameni, ei își pot schimba soarta și soarta întregii lumi. Astfel de oameni se numesc Yashar-El (direct la Creator), deoarece prin atributul pe care l-au primit de la Creator ei pot alege și judeca pe ei înșiși și lumea întreagă la scara corecției.

Ei sunt foarte diferiți de alții chiar și prin natura lor corporală, ca rezultat al scânteii care operează în ei. Numai cei care au scânteia forței dăruirii, au liber arbitru. De aceea, ei sunt partea cea mai intimă a lumii, deoarece sunt aproape de Lumina care este peste tot. Prin ei Lumina poate ajunge la întregul sistem, la toate celelalte vase, la toți ceilalți oameni pe care-i vedem în această lume.

Ei trebuie să efectueze corecția și sunt responsabili pentru starea lumii, pentru modul în care lumea avansează în direcția corectării generale. Prin urmare, trebuie să adunăm toți oamenii în care punctul din inimă s-a trezit și să încercăm să-i formăm într-un grup puternic și unificat. Această uniune va fi numită centrul interior, inima lumii.

Venind împreună și anulându-ne ego-ul, venim mai aproape de Creator, de Lumină, de forța dăruirii. Pe de altă parte, influența Luminii se va răspândi prin intermediul nostru peste tot în lume. Aceasta este toată munca noastră. Toate aceste eforturi sunt doar pentru a aduce mulțumire forței superioare. Prin asta descoperim forța superioară și ne identificăm cu ea, ceea ce înseamnă că obținem scopul creației.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi, în scopul de a crește forța dăruirii si de a-i ridica importanța, să venim cât mai aproape posibil de Lumină, de atributul său, și, astfel, să avansăm.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 29/11/12

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→