Întrebare: Un pește Îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, poți face oceanul mai mic?” „De ce?” Dumnezeu este surprins. „Pentru că nu știu să înot.” Dumnezeu răspunde: „Învață să înoți și oceanul ți se va părea mai mic.”

Trăim în această lume și adesea ne plângem de viață. În esență, nu știm să înotăm în acest ocean al vieții. Cum putem învăța să înotăm?

Răspuns: Nu avem abilități naturale pentru asta. Am fost creați în egoism. Ne putem critica unii pe alții, dar rareori gândim bine unul despre altul. Atingerea unei stări în care fiecare om este un prieten, tovarăș și frate pentru ceilalți este în esență, o fantezie.

Întrebare: Atunci, de ce a umplut Creatorul acest „acvariu” și ne-a plasat în el ca peștii, fără să ne învețe cum să înotăm?

Răspuns: El ne-a dat ocazia să învățăm singuri.

Întrebare: Ce îmi oferă asta?

Răspuns: Ne oferă șansa de a fi creatorii propriilor noastre vieți.

Întrebare: Deci, sunt în esență un om cu „înotatoare” și „branhii”, echipat pentru această apă, dar nu știu să înot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să dezvolt aceste „aripioare și branhii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum și când ajungem să înțelegem asta?

Răspuns: O înțelegem când nu mai avem altă opțiune. Fie ne aliniem și mărșăluim spre prăpastie, fie învățăm să înotăm.

Întrebare: Deci trebuie să fim aduși în această fundătură?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să percepem corect acest ocean al vieții?

Răspuns: Este deschis în faţa noastră. Totul depinde de modul în care relaționăm unii cu alții. Asta încă este o problemă. Ne gândim mereu că dacă alții se descurcă bine, nouă ne va fi cumva mai rău.

Cum se poate convinge omul că nu este cazul? Ci dimpotrivă, să lucrăm asupra noastră înșine pentru ca toată lumea să se simtă bine și tu să te simți bine cu toată lumea și toată lumea să se simtă bine cu tine. Dar oamenii rezistă acestei idei.

Întrebare: Deci, chiar și aici, peștele îi cere lui Dumnezeu: „Fă oceanul mai mic”. Nu spune: „Dă-mi capacitatea; Învață-mă să înot.” Deci, nu cerem: „Învață-ne să înotăm în acest ocean”. Nu cerem asta Creatorului, sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Cerem ca oceanul să fie diferit?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este și acest lucru inerent în noi?

Răspuns: Bineînțeles că ne este dat! Nu ne putem schimba pe noi înșine. Egoismul nostru este cu adevărat opusul naturii.

Întrebare: Ce înseamnă spiritual să înveți să înoți?

Răspuns: „A învăța să înoți” din punct de vedere spiritual înseamnă să simți marea iubirii Creatorului în jurul tău și să știi cum să rămâi în ea.

Întrebare: În această iubire?

Răspuns: Da, iar când în sfârșit vom învăța să ne mișcăm puțin brațele și picioarele, vom începe să înțelegem că știm să înotăm.

Dar putem învăța să „înotăm” cu adevărat doar atunci când ne întoarcem exclusiv către Creator. Pentru că marea, oceanul, valurile, cerul, pământul, totul, este El. Trebuie să învățăm să fim în interiorul Lui. Și a fi în El înseamnă a exista în calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu toată lumea. Asta înseamnă să înveți să „înoți”.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A șaptea zi a sărbătorii de Sukot, care completează sărbătorile, se numește Oşana Raba (Marea Mântuire). În fiecare zi cerem Creatorului mântuirea, iar acum, în ultima zi a sărbătorii trebuie să combinăm toate cererile noastre într-un singur strigăt mare: „Mântuiește-ne!” Până la urmă, ne-am tot rugat, dar mântuirea nu a venit.

Această a șaptea zi este dedicată regelui David, care simte că încă nu există o mântuire mare și finală pentru întregul popor al lui Israel. În calitate de rege al Israelului, Sfira Malchut, el simte acest lucru mai mult decât toţi, și prin urmare, strigă către Creator iar noi trebuie să ne alăturăm acestui strigăt.

În noaptea de Oşana Raba, se obișnuiește ca fiecare să verifice dacă are o umbră, credință perfectă, îmbrăcăminte pentru lumină. Noaptea, întunericul vine tocmai în locul unde lumina ar trebui să fie dezvăluită. Și dacă ne rugăm și cerem așa cum trebuie, lumina vine în interiorul acestui întuneric și atunci pare mult mai puternică decât de obicei.

Credința este condiția în care lumina poate străluci și nimic nu o poate umbri. Numim această noapte Oşana Raba, deoarece lumina vine la acele Kelim care au nevoie de ea, o cer și se roagă ca ea să fie revelată. Aceasta este o consecință a tuturor zilelor trecute de Sukot, în urma cărora apare lumina. Și în măsura acestei lumini vine marea mântuire, Oşana Raba.

Omul își verifică umbra, adică cât de mult efort a depus, în ciuda ascunderii, și a meritat mântuirea, lumina. Pe tot parcursul sărbătorii de Sukot el a cerut să fie la umbră, adică a cerut credință. Și acum, după umbra sa, el verifică cât de corect a mers pe cale și s-a pregătit pentru marea lumină care ar trebui să fie revelată în timpul Oşana Raba.

Ca urmare a acestei cereri, primim marea lumină a Oşana Raba care ne conduce la corectare. Această lumină ne oferă o umbră uriașă în care putem dezvălui uriașa lumină a marii mântuiri, Oşana Raba.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 23/10/24, “Oşana Raba”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt vasele (Kelim) grupului de zece care sunt gata să primească lumina Torei?

Răspuns: Când ne conectăm unii cu alții și dorim să ne apropiem de dorințele Creatorului, dezvăluim în noi înșine asemenea calități care ne explică ce înseamnă dorințele spirituale. Apoi ne apropiem din ce în ce mai mult de aceste dorințe prin propriile noastre calități.

Dorința spirituală colectivă a grupului de zece este dorința în care ei vor să existe pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18/10/24, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 12 (1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oşana este ca o cerere pentru mântuire. Omul Îi cere Creatorului să-l salveze, iar pentru a atinge această stare el trebuie să treacă prin mai multe etape. Când omul vine să studieze știința Cabala, la început nu știe exact ce caută.

Treptat, în urma studiilor sale, primește noi valori în viață și apoi începe să înțeleagă ce merită să ceară, cui să ceară și de ce vrea să fie salvat. El trebuie să treacă printr-un control interior foarte dificil pentru a nu mai cere soluții la problemele vieții sale sau salvarea de obstacole minore sau mai severe.

Omul nu înțelege la cine să apeleze, la ce altă forță superioară, la Creator sau la altă natură? El își cunoaște doar viața materială, această lume. Alții, dimpotrivă, își imaginează că Creatorul îi pedepsește pentru fapte rele și cer clemență. Timpul trece până când omul înțelege cui și ce să ceară, după ce disperă să înțeleagă viața, destinul sau să dezvăluie raiul cu propriile forțe.

Simte un nor negru coborând brusc asupra lui, și apoi dimpotrivă, totul se limpezește și devine transparent, de înțeles, plăcut și ușor. Apoi, din nou, o greutate incredibilă cade asupra lui, o plictiseală în mintea și inima lui.

Așa trecem prin multe stări până când decidem că suntem în întregime controlați de sus pentru că suntem creaturi aflate sub controlul guvernării superioare. O Forță superioară generală îi guvernează pe toți în mod individual și pe toți împreună, făcând ce vrea cu noi. Omul disperă să schimbe ceva și își pierde orice speranță de a influența Forța superioară.

Va dura mult timp până când el să creadă în cele din urmă pe cabalişti, că ne putem schimba soarta. Cu toate acestea, este imposibil să te întorci singur la Forța superioară, pentru că Ea aude doar o cerere completă, adică o rugăciune de grup, de la zece persoane împreună.

Poate că ne adunăm zece oameni, dar toată lumea cere ceva diferit. Cum putem cunoaște aspirațiile ascunse ale inimii altcuiva de care chiar și persoana însăși poate să nu fie conștientă?

Avem nevoie de o singură dorință pentru toți cei zece oameni, de o inimă comună, iar apoi Creatorul va îndeplini treptat actul de corectare, astfel încât să înțelegem ce vrem și ce merită să dorim și să ne îndreptăm către starea “Eu sunt pentru iubitul meu și Preaiubitul meu este pentru mine.”

De fapt, aceasta este întreaga muncă, motiv pentru care am căzut în starea numită „această lume”, în ascundere completă, o realitate imaginară așa cum ne învaţă cabaliștii.

Ne imaginăm într-un fel de lume, pe glob, împărțiți în diferite națiuni, într-un univers vast. Totul este o iluzie. În realitate, există doar lumea superioară. Dar unde este Ea? La urma urmei, nu simțim asta.

Nu avem astfel de organe de percepție care să simtă că materialitatea este iluzorie în timp ce spiritualitatea există. Încă trebuie să ajungem în acest punct pentru a vedea că „realitatea” noastră actuală este doar un ecran care ascunde adevărul și ca să dezvăluim această lume actuală în noile noastre simţuri. Totul depinde de corectarea noastră.

În loc de vedere, auz, miros, atingere și gust, vom dobândi noi organe de percepție: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut. Ridicându-ne deasupra dorinței noastre de a ne bucura, dăruind mai presus de primire, prin credință deasupra rațiunii, vom dezvălui adevărata realitate.

Ne vom simți existând în două lumi deodată: în această lume, într-o realitate imaginară, și de asemenea în realitatea adevărată, în lumea spirituală. Lumea aceasta este descrisă în dorința de a se bucura, iar cealaltă în dorința de a dărui.

Calea este deschisă înaintea noastră. Fără îndoială că înaintăm, iar Creatorul, toate forțele naturii ne conduc și ne însoțesc, organizează adunându-ne, protejând și ecranând.

Trebuie să accelerăm impactul lor asupra noastră, deoarece Israelul, adică oamenii care caută să-L descopere pe Creator, au puterea de a grăbi timpul. Dacă lucrăm ca un canal de tranziție între Creator și întreaga omenire, vom merita grija Creatorului și vom accelera dezvoltarea noastră.

Noaptea de Oşana Raba este o cerere comună mare, completă, cu toate forțele și toate corectările necesare. Lumina care se întoarce la sursă pătrunde prin învelișul Suka și corectează dorința de a se bucura de sub ecran.

Astfel vom deveni demni să fim o singură uniune. Principalul lucru este să nu uităm că scopul final este de a corecta întreaga lume și de a o aduce Creatorului pentru ca El să se bucure de creațiile Sale. Să ne străduim și să reușim.

Din Lecția zilnică de Cabala, “Oşana Raba”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă nu o liniștește, nu va rămâne noaptea cu ea pentru că dorința lor trebuie să fie una, fără constrângere (Zohar pentru toți, Bereşit – 2, “Reconciliere şi primirea permisiunii”).

Comentariu: Când un cuplu căsătorit s-a format deja, mulți oameni cred că trăiesc împreună, au un mod comun de viață, relații comune și sunt de acord că relația lor pare să dispară, devine uitată.

Răspunsul meu: Nu, nu ar trebui să fie așa, pentru că așa termină toate relațiile. De aceea se spune: „Dacă nu o liniștește, nu va rămâne noaptea cu ea”.

Întrebare: De ce se spune: „Stai noaptea cu ea”?

Răspuns: În primul rând, s-a obișnuit întotdeauna ca în casă o femeie să aibă propria secțiune, în timp ce soțul, copiii și rudele de sex masculin să aibă cealaltă secțiune. De exemplu, toți bărbații merg să ia masa în secția pentru femei și apoi se întorc la propria lor secție pentru a dormi.

Întrebare: Este aceasta un fel de lege spirituală? Pe ce se bazează?

Răspuns: Se bazează pe natura noastră. În primul rând, trebuie să mergi la soția ta și să-i faci pe plac cu tot ce poți: îi oferi un cadou sau măcar un buchet de flori. Apoi, ea îți arată favoarea ei adresată ţie.

Întrebare: De ce nu putem fi mereu în același spațiu?

Răspuns: Nu, nu este bine pentru că nu poți fi împreună tot timpul. Neglijența și alte sentimente negative încep să se strecoare. Dimpotrivă, această distanță ajută la menținerea unei relații spirituale.

Întrebare: De ce a respins omenirea această lege spirituală de a împărți casa în secțiuni masculine și feminine?

Răspuns: Trăim, ca în cântecul lui Vysotsky, „Există o singură baie pentru 38 de camere”. Modul nostru de viață a cam anulat-o. Dar ar trebui să existe o casă împărțită în două secțiuni, astfel încât femeia să înțeleagă că aceasta este a ei. Iar bărbatul ar putea să aibă doar un pat pliant în secțiunea lui, iar asta este suficient pentru el.

Întrebare: Cum putem atinge acest tip de distanțare ca acum 300 de ani, în vremea noastră? Poate fi menținută astăzi pentru a îmbunătăți relațiile?

Răspuns: Cred că da. Este bine când soțul și soția au fiecare ceva separat și sunt ore când petrec timp împreună. Atunci, poate, vor aprecia mai mult timpul petrecut împreună.

Din KabTV “Bărbat și femei”, 30.07.24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Multe zerouri își imaginează că sunt punctul în jurul căreia orbitează lumea (Stanisław Jerzy Lec).

Întrebare: Astăzi este un moment în care se pare că multe zerouri sunt sigure că sunt punctul în jurul căreia orbitează lumea. De ce unei persoane i se oferă acest sentiment de „Eu sunt punctul în jurul căreia orbitează lumea. Construiesc eu lumea”?

Răspuns: Da, eu construiesc lumea. De ce este dat aşa? Pentru ca omul să-și dea seama ce creatură joasă este.

Întrebare: Că nu este chiar așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care ar trebui, după părerea dumneavoastră, să fie sentimentul unui lider adevărat?

Răspuns: Ar trebui să simtă că face totul pentru a da un exemplu corect poporului său.

Întrebare: Care este exemplul corect?

Răspuns: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Întrebare: Ar trebui să trăiască într-o astfel de relație cu oamenii lui?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ați văzut astfel de lideri? Au existat vreodată asemenea lideri?

Răspuns: Sper că da. Nu se observă din exterior. Cred că au existat astfel de lideri.

Comentariu: Regii noștri, care au fost la vremea lor…

Răspunsul meu: Poate.

Întrebare: Poate Solomon și David?

Răspuns: Nu știu.

Întrebare: Înțeleg. Dar este acesta un adevărat lider?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va fi și viitorul lider așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se va schimba atunci lumea imediat?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Va deveni și lumea iubitoare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Creatorul insuflă o astfel de conducere unui om?

Răspuns: Desigur. Cine altcineva?

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/7/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o poveste binecunoscută a Rabinului Akiva, marele Învăţător al generațiilor, când el și trei înțelepți stăteau în mijlocul ruinelor celui de-al Doilea Templu, și deodată, o vulpe a alergat prin locul unde se afla Sfânta Sfintelor. Toți înțelepții au plâns, dar rabinul Akiva a râs brusc. L-au întrebat: „De ce râzi?! Deja animalele sălbatice aleargă acolo unde a stat Sfânta Sfintelor!”

El a spus: „S-a împlinit o singură profeție, profeția profetului Urie, că Templul va fi distrus, iar aceasta înseamnă că se va împlini și o altă profeție, profeția lui Zaharia, care spune că Ierusalimul va fi reconstruit”. Și așa mai departe. Ca răspuns, înțelepții au spus: „Akiva, ne-ai mângâiat!”

Rabbi Akiva a înțeles că profeția viitorului Ierusalim și a Țării lui Israel se va împlini.

Cum ați comenta cuvintele lui Zaharia din profeția sa?

Profeția sa se referă la perioada mântuirii finale, care se numește „sfârșitul timpurilor”. A trăit cu 350 de ani înaintea erei noastre.

Zaharia a prezis: „Iată, voi face din Ierusalim un pahar de zguduire pentru toate popoarele din jur. Și se va întâmpla în ziua aceea că voi face din Ierusalim o piatră de povară pentru toate popoarele; toți cei care se încarcă cu ea vor fi răniți; și toate neamurile pământului se vor aduna împotriva lui” (Zaharia 12:2-3).

Ce este „sfârșitul timpurilor”?

Răspuns: Sfârșitul vremurilor este atunci când a sosit timpul să țină o judecată dreaptă asupra tuturor oamenilor.

Întrebare: Cum putem noi evreii, să devenim un „pahar de zguduire” pentru toate națiunile?

Răspuns: Pentru că națiunile vor vedea că în mâinile noastre stă abilitatea de a ne corecta între noi, și astfel de a corecta lumea, totuși nu reușim să facem acest lucru.

Întrebare: Asta înseamnă să devii o „cupă de zguduire”? Parcă se apropie timpul acesta. Văd cum încep oamenii să ne trateze.

Răspuns: Da, va veni în valuri, uneori în creștere, alteori în coborâre, și va ajunge într-un punct în care întreaga lume va dori să ne distrugă.

Întrebare: Deci, va deveni cu adevărat o cupă de zguduire?

Răspuns: Da, dar acțiunile noastre trebuie să fie invers. Trebuie să arătăm lumii că numai unindu-ne între noi putem salva lumea și atunci o forță numită „Mesia” va apărea în noi.

Va scoate toată umanitatea din egoism și o va ridica la un nivel spiritual. „Mesia” vine de la cuvântul „a scoate”.

Întrebare: Mai departe, Zaharia scrie: „Și se va întâmpla în ziua aceea că voi căuta să nimicesc toate neamurile care vin împotriva Ierusalimului“ (Zaharia 12:9).

Până acum, astăzi armatele și diplomațiile se luptă. În ce caz se angajează Creatorul în luptă? Aici este scris că El, Creatorul luptă pentru Israel.

Răspuns: El nu luptă pentru Israel, așa cum există astăzi. El luptă pentru manifestarea credinței în Creator în lume și pentru nevoia ca El să învețe întreaga umanitate cum ar trebui să trăim cu adevărat.

Întrebare: Aici se spune: „Voi căuta să distrug toate neamurile care vin împotriva Ierusalimului”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Ierusalimul reprezintă frica de Dumnezeu. Este Ira Shlema, frică completă înaintea Creatorului.

Întrebare: Apoi continuă: „Și nu va mai fi exterminare; ci Ierusalimul va exista în siguranță” (Zaharia 14:11). Cum intelegeţi asta?

Răspuns: Înțeleg că de atunci oamenii nu se vor mai ataca între ei. Ei vor încerca să trăiască în pace și să urmeze pe deplin legile Creatorului, cât pot de fiecare dată.

Întrebare: Vă referiți la toți oamenii din lume în acest caz?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deși se spune că „Ierusalim va exista în siguranță”.

Răspunsul meu: Ierusalimul reprezintă întreaga lume.

Întrebare: Trec mai departe. Zaharia prezice: „Ierusalimul va fi locuit fără ziduri” (Zaharia 2:8). Când nu mai este nevoie de ziduri, ce fel de stat este acesta?

Răspuns: Aceasta este deja răscumpărarea comună a oamenilor de egoismul lor, de toate prejudecățile, credințele și așa mai departe, și revelarea Creatorului tuturor națiunilor.

Întrebare: Vorbiţi din nou despre lume?

Răspuns: Da.

Întrebare: „Da, multe popoare și neamuri puternice vor veni să caute pe Domnul oștirilor în Ierusalim și să implore favoarea Domnului (Zaharia 8:22). … în ziua aceea DOMNUL va fi Unul, și Numele Lui va fi unul” (Zaharia 14:9).

Ce înseamnă „neamuri puternice vor veni să caute pe Domnul oștirilor în Ierusalim”?

Răspuns: Pentru că El trebuie să fie descoperit în acest oraș, în acest loc. Dar Ierusalimul este în inima fiecărei persoane, cel mai central, cel mai secret loc. Ei se vor strădui să-L simtă acolo: „Există un Creator în mine, în centru, în adâncul inimii mele?” Și toată lumea va căuta asta.

Întrebare: Am acest punct de frică în fața Creatorului?

Răspuns: Da. Fiecare om îl are.

Întrebare: Vor găsi ei tocmai acest punct? Atunci ce înseamnă „Domnul să fie Unul și numele Lui”?

Răspuns: Atunci ei vor lega toate aceste puncte din inimă și Dumnezeu va fi unul și numele Lui va fi unul.

Comentariu: Este foarte frumos! Dacă spunem: „Domnul este unul”, atunci toate religiile, toate credințele…

Răspunsul meu: Toate acestea vor fi abolite. Va exista o singură aspirație.

Întrebare: Când spunem „Domnul este unul”, vorbim despre calitatea Domnului? Iubire, dăruire, la asta ne referim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Mergând mai departe: „Așa vorbește Domnul: Mă întorc în Sion și voi locui în mijlocul Ierusalimului; iar Ierusalimul se va numi cetatea adevărului” (Zaharia 8:3).

Această frază Mă întorc în Sion merge întotdeauna conectată cu evreii, cu poporul. Poeții și Psalmii vorbesc despre asta. Ce înseamnă pentru lume întoarcerea la Sion, dacă vorbim deja despre lume?

Răspuns: Sion, sau mai bine zis, Ţion provine de la cuvântul „Eţia”, ieșire și distanțare. Adică prin îndepărtarea de Ierusalim și venirea parcă la Ierusalim, prin acești pași mici, Creatorul creează în noi o dorință reală de a-L descoperi.

Întrebare: Dacă aţi spus că acesta este punctul de frică în fața Creatorului din noi, atunci Îl pierdem, Îl găsim, Îl pierdem și Îl găsim din nou. Devine mai puternic ca urmare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, făcând asta, ne apropiem din ce în ce mai mult de El?

Răspuns: Da, în felul acesta de fiecare dată Se dezvăluie din ce în ce mai mult în noi.

Întrebare: Ar trebui să existe întotdeauna aceste intrări și ieșiri în noi?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ele există. Pierzi, apoi găsești… Tot timpul fie în neîncredere, fie în credință, așa ești.

Întrebarea mea este: Ierusalimul ca „oraș al adevărului”. Ce înseamnă „Adevăr”  aici?

Răspuns: Adevărul este atunci când se va descoperi că există adevăr în lume.

Întrebare: Are aceasta legătură cu frica dinaintea Creatorului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acesta este adevărul?

Răspuns: Adevărul este să-L cunoști pe Creator.

Întrebare: Spunem constant: „Căutăm adevărul. Căutăm adevărul.” Aceasta este ceea ce căutăm? Îl căutăm în mod constant pe Creator?

Răspuns: Da.

Comentariu: Dar El se ascunde în spatele tuturor hainelor și așa mai departe.

În plus, există o frază foarte frumoasă, chiar cântecul cântecelor!

Ea spune: „Așa vorbește Domnul oștirilor: Acum bătrâni și bătrâne vor ședea în locurile întinse ale Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mână pentru fiecare veac. Și cuprinsurile cetății vor fi pline de băieți și fete care se joacă în locurile deschise ale ei” (Zaharia 8:4-5).

Răspunsul meu: Frumos!

Comentariu: Foarte frumos!

Răspunsul meu: Aceasta este liniștea, aceasta este înțelepciunea care coboară asupra orașului, care reprezintă toate aspirațiile omenirii și care va primi toată această înțelepciune și o va distribui tuturor națiunilor.

Întrebare: Este foarte interesant aici. De ce vorbește în mod specific despre bătrânii care vor sta în pace „cu toiagul în mână pentru fiecare vârstă” și apoi vorbește imediat despre băieți și fete care se joacă?

Nu există un fel de mijloc, doar bătrânețe și tinerețe.

Răspuns: Acest lucru este pentru că, cu cât o persoană se străduiește mai mult pentru înțelepciune, cu atât devine mai tânără. Cei mai înțelepți și cei mai tineri din fiecare persoană se vor găsi, se vor înțelege și vor coexista în bucurie.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 18/3/24

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Marele cabalist Baal HaSulam a povestit o pildă despre un bărbat care a comis o crimă gravă împotriva regelui și a fost condamnat la 20 de ani și a fost exilat pe o insulă îndepărtată, unde erau alți exilați.

Odată ajuns acolo, l-a lovit boala amneziei. A uitat că are o soție, copii, prieteni și cunoștințe. A început să creadă că lumea întreagă nu era altceva decât ceea ce vedea el, acest loc îndepărtat cu oameni, și a crezut că s-a născut acolo. Adică toate acestea au devenit adevărate pentru el.

Întrebarea este, putem spune că suntem exilați pe acest Pământ?

Răspuns: Într-adevăr, nu este locul nostru de naștere și dezvoltare. Adică suntem extratereștri pe acest Pământ. Încă nu ni s-a oferit ocazia să știm de unde și cum venim. Dar noi suntem străini aici pe acest Pământ.

Nu suntem potriviți nici în dezvoltarea noastră, nici în natura noastră pentru ceea ce este aici. Existăm astfel pentru că aşa îşi doreşte Creatorul deocamdată.

Întrebare: De ce nu tratăm acest Pământ ca pe o mamă?

Răspuns: Nu avem nicio legătură cu el.

Întrebare: De ce suntem pedepsiţi?

Răspuns: Nu suntem pedepsiți. Trecem printr-o etapă de dezvoltare. Nu există nicio pedeapsă în asta.

Întrebare: Deci a trebuit să fim aici pentru a ne dezvolta? Până la punctul în care conexiunea noastră ajunge la nivelul unei puteri superioare?

Răspuns: Da, nu cred că o vom simți aici, în viața pământească, dar ne îndreptăm spre ea.

Întrebare: Omul poate întreba, care este adevărata realitate? Noi luăm existența ca adevăr. Dar nu este adevărat, așa cum spuneţi. Nu-i așa?

Răspuns: Corect.

Întrebare: Care este – realitatea adevărată, adevărul?

Răspuns: Realitatea adevărată este că ne putem îndepărta de ideile noastre obișnuite despre natură, despre noi înșine și despre Creator și să realizăm natura noastră cosmică.

Întrebare: Dar cum arată?

Răspuns: Este complet nepământeană și nu are nimic de-a face cu corpul nostru, gândurile sau orice altceva. Trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor acestor lucruri. Lumea reală este ceea ce este acolo undeva…

Întrebare: Mai presus de toate simțurile, mai presus de orice?

Răspuns: Mai presus de orice! Este ceea ce vom înțelege mai târziu în simțirile noastre complet noi.

Întrebare: Și acest lucru în principiu, nu poate fi descris  omului? Este imposibil. Doar cel care a înțeles acest lucru poate simți realitatea adevărată.

Răspuns: Da.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți ce mai trebuie să facem pentru a ne întoarce de aici acolo?

Răspuns: Trebuie doar să vrem să ne unim.

Întrebare: După cum am înțeles, omenirea vrea acum să se trezească din ce în ce mai mult pentru că acest vis devine din ce în ce mai teribil. Aproape toată lumea are un sentiment puternic că ceva s-a schimbat. Este aceasta o căutare a adevărului sau este doar o evadare din suferință?

Răspuns: Nu este nici măcar o scăpare din suferință.

Întrebare: Ce este? Omul caută pur și simplu unde se va simți bine?

Răspuns: Omul caută ceva la care să adere. Altfel, fiecare secundă devine mai prelungă și nu are sens. Este greu pentru om și nimic mai mult.

Întrebare: Și nimic mai mult? Nu există gânduri mai înalte?

Răspuns: Nu! Nimic și nicăieri.

Întrebare: Ne vor introduce ei, mai devreme sau mai târziu, în înțelegerea că trebuie, așa cum spuneți, să facem toți acești pași către eternitate, către adevăr, către patria noastră?

Răspuns: Vom ajunge acolo. Sper să ne trezim cumva dintr-un zgomot groaznic, un bubuit și să vedem cerul explodând. Ce se va întâmpla cu noi? Atunci vom începe să ne gândim.

Întrebare: Deci întreaga sarcină este să ajungem la întrebare într-un fel sau altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu am ajuns încă la această întrebare?

Răspuns: Nu! Să ajungem la întrebarea egoistă: „Ce se va întâmpla cu noi?” Cel puțin apropiați-vă de ea și apoi aceste roți vor începe încet să se miște.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/03/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A judeca un prieten pe scara meritelor înseamnă a-i înălța pe fiecare dintre ei și a-i pune mult mai sus decât tine. În acest fel vom putea ridica întregul grup literalmente la ceruri. Adică, toată lumea din grup va putea fi un mare mediator între toți membrii grupului și Creator.

Omul care se află într-un grup de oameni cu gânduri similare ar trebui să-și ridice întotdeauna prietenii, chiar dacă vede unele defecte în ei. Trebuie să-și spună că îi consideră necorectaţi pentru că el însuși are o astfel de viziune necorectată. După cum se spune, fiecare judecă după măsura coruperii sale.

Întrebare: Dar grupul există după niște reguli. Dacă și eu și alții vedem în mod specific că cineva încalcă regulile muncii spirituale, ar trebui să îl justific totuși pe scara meritelor?

Răspuns: Este necesar să înțelegeți acest lucru, dar în general, da. Depinde despre cine vorbim. Dacă acesta este doar un prieten obișnuit sau cineva care a început recent să studieze, atunci ce se poate face?

Poate că nu înțelege încă, sau este în proces de a lucra asupra lui însuși pe plan intern, dar noi nu vedem.

În general, trebuie să mergem înainte. În timp, toți membrii grupului vor începe să înțeleagă cum ar trebui să fie interconectați și să se oblige reciproc, iar acest lucru îi va duce mai departe.

Din KabTV „Cabala practică” 11/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş scrie că atunci când se adună prietenii, ar trebui să vorbească despre importanța celuilalt.

Mi se pare nefiresc. Nu am auzit niciodată de persoane invitate la o întâlnire care să discute despre importanța reciprocă, despre beneficiile pe care le pot câștiga în urma întâlnirii și cât de semnificative sunt acele beneficii în comparație cu neprezentarea. De ce dă Rabaş sfaturi atât de nefirești?

Răspuns: În principiu, nu este nimic nefiresc aici pentru că vorbim despre prietenii care se adună în grup. Scopul acestui grup este de a efectua o muncă spirituală care poate fi realizată numai împreună.

În plus, ei înțeleg că dezvoltarea lor spirituală depinde de cât de bine se conectează între ei. Prin urmare, articolul discută cum ar trebui să fie un astfel de grup, cum ar trebui să interacționeze prietenii între ei și atitudinea lor unul față de celălalt. Toate acestea sunt elemente foarte importante ale muncii spirituale a fiecărui membru al grupului.

Comentariu: Sunteți de acord că, atunci când omul merge la o întâlnire, nu se gândește „Ce grozavi sunt acești prieteni!” Dacă este interesat să fie cu ei, el merge. Dacă îi vede obișnuiţi, pur și simplu nu participă la întâlnire. Dar aici, venim și trebuie să ridicăm artificial importanţa prietenilor.

Răspunsul meu: Da, este corect. Mai mult, acest lucru poate fi după cum se spune, „din senin”, atunci când omul nu are deloc astfel de gânduri sau intenții. Dar începe să se gândească serios la acest lucru și își dezvoltă treptat dorința de adunare, pentru prietenii săi, înțelege cât de importanți sunt aceștia și își dă seama că atingerea celei mai înalte condiții de urcare spirituală de la nivelul lumii noastre în lumea spirituală depinde numai de modul în care prietenii se unesc și țintesc împreună în sus.

Din KabTV „Cabala practică”, 4/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→