Întrebare: Numele despre care se vorbește astăzi cel mai mult fie emotionează, fie îngrozește, deprimă sau inspiră speranță în oameni: Trump. Cum îl vedeți pe Trump de astăzi? Ce este acest fenomen?

Răspuns: În general, nu este un fenomen nou și este destul de cunoscut în America. Îi place să facă tot felul de gesturi mărețe.

Comentariu: Pentru a fi în centrul atenției.

Răspunsul meu: Exact. Cred că ne vom obișnui repede cu el și oamenii își vor da seama că este similar cu ‘’a lăsa un copil să se joace”. Acesta este stilul lui, semnul său distinctiv.

Întrebare: De ce a reacționat lumea atât de puternic? Cum s-a schimbat lumea pentru a răspunde astfel?

Răspuns: Fiecare politician se gândește în primul rând la cum să atragă cât mai mult electorat de partea sa.

Întrebare: Deci înțelege clar că stârnește oamenii și îi cucerește în acest fel?

Răspuns: Desigur. Nu mai este tânăr; el înțelege cum se joacă acest joc.

Întrebare: Deci credeţi că aceasta este strategia lui, că totul este calculat?

Răspuns: Cu siguranță. Altfel ar fi fost lăsat să rămână?

Întrebare: Să conducă?

Răspuns: Nu, ar fi fost ucis.

Întrebare: Există o agendă mai mare în spatele acestui lucru și beneficiază cineva de pe urma lui?

Răspuns: Absolut.

Întrebare: Aţi spus: ‘’El este exact așa”. Ce trăsătură în el este necesară pentru ca lumea de astăzi să fie zguduită?

Răspuns: Nevoia de a te arăta.

Întrebare: Este atât de simplu?

Răspuns: Nu în totalitate, există straturi mai profunde, dar fundamentale, da.

Întrebare: Aceasta este ceea ce îl împlinește? Dacă vorbim despre împlinirea lui.

Răspuns: Da.

Întrebare: Oamenii îl sărbătoresc așa?

Răspuns: Da, sunt încântați să aibă un candidat la președinție care poate „arăta cine este șeful”, să trântească cu pumnul pe masă și să facă ceva scandalos și imprevizibil.

Întrebare: Să fim sinceri, el a realizat lucruri în trecut. A făcut destul de mult pentru Israel: a mutat Ambasada SUA la Ierusalim și a recunoscut Înălțimile Golan. Într-un fel, s-a dovedit a fi un om de acțiune, nu-i așa?

Răspuns: Da.

Comentariu: Îmi amintesc că aţi spus că un lider adevărat este cineva care simte un simț al responsabilității, ca și cum ar avea grijă de propriii copii și care ar putea ajunge la principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – sau cel puțin să-l abordeze.

Răspunsul meu: Nu cred că cineva se așteaptă la astfel de cuvinte de la el.

Întrebare:  Se așteaptă oamenii ca el să ia decizii directe dure? Și probabil că va îndeplini aceste așteptări, nu-i așa?

Răspuns: Da.

Comentariu: El promite de asemenea, că va opri războaiele.

Răspunsul meu: Nu cred asta. Asta nu depinde de Trump.

Comentariu: Trump este cunoscut pentru deciziile neconvenționale, capacitatea sa de a-și asuma riscuri și așa mai departe. Dar a fi președinte al SUA nu este un joc de noroc. Totuși, se simte ca și cum riscă.

Răspunsul meu: Nu, nu cred că este un joc de noroc.

Întrebare: Deci își asumă riscuri, blufează sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Vedeţi totuşi calcul în acțiunile lui?

Răspuns: Totul este calculat.

Întrebare: Mulți îl critică pe Trump; asta este binecunoscut. Ce îl ajută să ignore criticile, atacurile constante din toate părțile?

Răspuns: Ce altceva poate face? El trebuie să joace același joc, să le accepte mișcările și să învețe să răspundă. Acesta este un joc cu mize mari.

Întrebare: Credeţi că încă mai acordă atenție criticilor?

Răspuns: Are o echipă imensă de oameni care monitorizează totul, analizează și îi explică ce se întâmplă de fapt, fiecare dintr-o perspectivă diferită. Și ce va urma, vom vedea.

Întrebare: Ce ați vrea, personal, sincer să facă Trump?

Răspuns: Cred că cel mai mare lucru pe care l-ar putea face este să oprească ura dintre stânga și dreapta în toate țările.

Întrebare: Adică la nivel mondial?

Răspuns: Da, ar trebui să încerce să rezolve problema. Și atunci vom vedea.

Întrebare: Deci, gândiți la nivel global. Vedeți această scindare ca fiind cauza principală a tuturor problemelor și conflictelor?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce trebuie să facă liderul unei țări atât de influente, una pe care o urmărește întreaga lume? El nu poate spune pur și simplu: „Nu vă mai urâți, iubiți-vă unii pe alții”. Ce pași de bază ar trebui să facă?

Răspuns: Nu sunt sigur că are puterea să o facă. Dar timpul, locul și subiectul sunt tocmai acestea: va continua lumea să încerce să ocolească partea adversă…

Întrebare: Dreapta ocolind stânga și invers?

Răspuns: Da. Sau se va strădui lumea pentru un echilibru mai mare până la urmă? Asta e greu de prezis.

Comentariu: Deci, dacă ar reuși să pună această bază, aţi spune: ‘’Aceasta este ceea ce mi-aș dori”, să oprească această ură între oameni.

Răspunsul meu: Cred că în mandatul său anterior a fost mai realist. Ce va aduce de data asta, nu știu.

Întrebare: Ce credeţi că încearcă să transmită Creatorul lumii noastre plasând pe cineva ca Trump ca lider mondial (în esență un lider mondial)? La urma urmei, „Inimile slujitorilor sunt în mâinile Creatorului”. Ce mesaj este transmis umanității în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Că trebuie să învățăm cum să trăim sub lideri ca el. Nu îl critic pe Trump; dimpotrivă, subliniez că ne aflăm într-o perioadă unică, în care ne putem apropia de rezolvarea problemei noastre principale. Cred că este posibil. Dincolo de asta, nu știu.

Nu are obstacole majore! Poate să facă un pas înainte și să se simtă cu adevărat ca un lider. Cred că ar trebui să profite de această ocazie.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 18/11/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cunoscutul futurist și fizician Michio Kaku, care a intervievat diverși oameni de știință și cercetători, a concluzionat că datorită tehnologiei ne îndreptăm către un super-viitor în care noi dispozitive și mașini ne pot ajuta să devenim mai buni.

Răspunsul meu: Dacă am putea oferi tuturor dispozitive care ne-ar face în mod constant mai buni în loc de telefoane, ar fi grozav.

Comentariu: Vorbim despre posibilitatea de a digitaliza o persoană, de a-și digitaliza amintirile.

Răspunsul meu: Puteți face orice doriți. Dar dacă nu îmbunătățești oamenii, vei aduce omenirii un viitor teribil.

Astăzi suntem pe un prag, unde dacă nu începem să ne îmbunătățim în concordanță cu capacitățile noastre tehnice, ne vom duce către o lume în care toată lumea va dori să ia o pastilă și să moară.

Există un supercomputer enorm care lucrează deasupra noastră. Este etern; este adevărat! Este cea mai înaltă inteligență. El este Creatorul, iar noi aici nu suntem nimic și nimeni! Tot ceea ce ni se întâmplă este făcut de El astfel încât să ne dăm seama de lipsa noastră de semnificație și să dorim să ne conectăm cu El, și de la nivelul Lui, să ne vedem viețile.

Întrebare: Ce este un supraom?

Răspuns: Un supraom este cineva care absoarbe calitățile Creatorului.

Dacă mă transform într-o colecție a tuturor informațiilor din lume, voi deveni doar un idiot. Să ne ridicăm spiritual de pe acest Pământ! Vom rămâne pe el deocamdată, temporar, în trupurile noastre, dar să începem să ne ridicăm în spirit și în înțelegere! Vom vedea un alt nivel de informare și de acțiuni, un nivel care nu ține de chestiunile noastre pământești. Astăzi deja ne putem imagina.

Să ne ridicăm de la nivelul nostru de guvernare, de unde suntem guvernați, și să începem să vedem totul în definiții complet diferite, în volume diferite, cu limitări diferite. Nu există nimic pământesc acolo. Și de acolo, vom vedea unde putem merge mai departe. Dar aceasta este o dimensiune complet diferită! Nu aceasta, cu patru dimensiuni, ci altceva.

Comentariu: Într-unul dintre articolele dvs., scrieţi că infinitul este un număr infinit de conexiuni între creație și Creator.

Răspunsul meu: Este nelimitat, acolo unde nu există conexiuni separate între Creator și creații, oricum și oricine ar fi acestea, dar unde toate se contopesc într-un întreg, fără fire, unde totul se îmbină într-un singur sistem.

Întrebare: În neuroni, axonii servesc drept conectori. Dar care este elementul de legătură în conexiunile nelimitate?

Răspuns: Nu există; ele dispar. Starea devine o fuziune unde nu există nicio diferență între controlor și controlat; se completează atât de deplin încât se transformă într-un singur întreg. Se numește „Unul”.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 16/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori spunem că ar trebui să ne străduim să-L descoperim pe Creator și alteori ar trebui să mergem prin credinţă mai presus de raţiune. De ce ar trebui să mergem orbește?

Răspuns: A merge prin credință deasupra rațiunii înseamnă a merge cu ochii Creatorului, nu orbește. Nu veţi vedea lumea spirituală cu viziunea voastră egoistă, veţi vedea doar dacă vă ridicaţi deasupra egoismului.

Prin urmare, este dată condiția să mergeţi prin credință deasupra rațiunii. Aveţi nevoie doar de un alt organ senzorial și sunteţi direcționaţi către el.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, ‘’Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este corelația dintre conexiune și diseminare?

Răspuns: În primul rând, trebuie să te străduiești pentru conexiune. În al doilea rând, trebuie să te angajezi în diseminare, astfel încât să ajute conexiunea, deoarece conexiunea este cel mai important lucru.

Pe de altă parte, nu vă puteți uni dacă nu diseminați, deoarece ele împreună duc la un scop unic. Nu te poți gândi la tine fără să te gândești la lume, din moment ce exiști astfel încât prin tine forța conexiunii va veni în lume.

Așa că nici măcar nu spera că vei găsi unitatea fără a lucra cu lumea. Sunteți obligați să lucrați cu ea nu numai pentru a atrage oameni în campusuri [cursuri de Cabala], ci și pentru ca aceștia să cunoască nevoia de conexiune.

În acest fel, atunci când te ascultă cel puțin o dată, ei vor deveni automat incluși în mesajul tău chiar dacă nu au cunoștință de el. Dacă aveți contact cu ei, care există, acum acest câmp pe care l-ați trezit trece și prin ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, ‘’Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este acțiunea spirituală liberă a lui „Israel” care împlinește porunca Creatorului?

Răspuns: Să fii precum Creatorul.

Întrebare: Care este modul corect de a lucra deasupra tulburărilor, pentru a fi într-o adevărată dăruire  faţă de Creator?

Răspuns: Lucrarea corectă este să nu-ți asculți egoismul, ci să faci ceea ce este plăcut în ochii Creatorului.

Întrebare: Trăim într-o lume a acțiunii. Cum putem acționa într-un mod care permite numai binelui, nu răului, să curgă prin noi?

Răspuns: Acest lucru se poate realiza numai prin împlinirea poruncilor. Îndeplinirea dorințelor Creatorului este considerată o poruncă. Înfăptuind voia Lui, ne îndepărtăm treptat de rău și ne îndreptăm spre bine.

Întrebare: Cum poate omul „tăia” înclinația lui rea? Negociem cu ea, o confruntăm agresiv, îi promitem o recompensă sau facem un sacrificiu?

Răspuns: Trebuie să te întorci către Creator și să-I ceri să îndepărteze de la tine toate dorințele egoiste, nimic mai mult decât atât.

Întrebare: Cum poate întregul grup să construiască împreună un ecran, sau este un efort individual?

Răspuns: Depinde de conexiunea dintre voi.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/11/24, Scrierile lui Rabaș – Art.581-‘’Acțiunea este cea care decide”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea este atunci când ieși să mănânci și îi dai cuiva majoritatea cartofilor tăi prăjiți fără a-i face să-ți dea vreunul din ai lor (Chrissy, 6 ani).

Întrebare: Este aceasta iubire?

Răspuns: Da, este iubire.

Întrebare: De ce, puteți să explicaţi de parcă aţi explica asta unui copil?

Răspuns: Pentru că el dă ceva ce îi place lui însuși. S-ar simţi bine să o aibă, dar el o dă.

Întrebare: Acesta este un răspuns simplu? Îmi doresc foarte mult să  mănânc, dar dau prietenului meu. Și asta se numește iubire?

Răspuns: Da, asta este iubirea.

Comentariu: Un alt răspuns de la grupul de copii care au fost întrebați ce este iubirea:

Iubirea este ceea ce te face să zâmbești când ești obosit (Terri, 4 ani).

Răspunsul meu: Asta este tot iubire. Pentru că făcând asta, înalți un alt om, îl înalți, îl faci să se simtă bine împotriva voinței sale.

Întrebare: Deci asociați asta cu zâmbetul pentru o altă persoană?

Răspuns: Da.

Iubirea este atunci când îi spui unui tip că-ți place cămașa lui, apoi el o poartă în fiecare zi (Noelle, 7 ani).

Răspunsul meu: Acest lucru vorbește mai mult despre iubirea băiatului care poartă cămașa față de cea care l-a complimentat.

Întrebare: De ce asta este iubire?

Răspuns: Pentru că băiatul care poartă cămașa vrea să-i facă pe plac celei căreia îi place.

Nu ar trebui să spui „te iubesc” decât dacă vrei să spui serios. Dar dacă vrei să spui serios, ar trebui să spui multe. Oamenii uită (Jessica, 8 ani).

Răspunsul meu: Nu cred că un astfel de comportament ar trebui predat unui copil.

Întrebare: Dar acesta este răspunsul copilului, un copil de opt ani. Deci, dacă nu iubești, ar trebui să spui că o iubești?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să minți.

Întrebare: Și dacă iubești, ar trebui să spui că o faci?

Răspuns: Probabil, da, dar cred că nici în acest caz, nu în totalitate.

Comentariu: Câștigătorul concursului pentru găsirea celui mai grijuliu copil judecat de Leo Buscaglia a fost un băiețel de patru ani al cărui vecin era un domn în vârstă care și-a pierdut recent soția. Când l-a văzut pe bărbat plângând, băiețelul a intrat în curtea vecinului, s-a urcat în poală și a stat acolo. Când mama lui l-a întrebat pe băiat ce i-a spus vecinului, băiatul a răspuns: „Nimic. L-am ajutat să plângă.”

Răspunsul meu: Acestea sunt povești oarecum incredibile pentru un copil de patru ani.

Întrebare: Dar ajutând pe cineva să plângă, ce părere aveţi despre acest moment de compasiune?

Răspuns: Este bine.

Întrebare: Chiar ajută?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Deci copilul se așează, se uită la tine și plânge cu tine?

Răspuns: Da, dar asta este prea mult. Este oarecum ireal.

Întrebare: Înțeleg. Deci, iată o întrebare: unde se duc toate acestea după aceea? Chiar și toate aceste răspunsuri — conțin o puritate atât de copilărească! Unde se duce? Cum devenim răzbunători, războinici, ucigași, criminali? Unde se duce copilul din noi? Acest copil care a crescut așa?

Răspuns: Egoismul crește și consumă tot ce există.

Întrebare: Și asta este?

Răspuns: Asta este.

Întrebare: Acest copil rămâne în noi sau mai…?

Răspuns: Există posibilitatea de a începe să ne dezvoltăm antiegoist, de a suprima acest ego din noi.

Întrebare: Ne putem întoarce la acest copil, măcar puțin?

Răspuns: Da, dar nu va mai fi un copil.

Întrebare: Este un copil adult atunci?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi că un bătrân este ca un copil. Un om înțelept este ca un copil. Ce vreţi să spuneţi când spuneţi asta? Că copilul nu moare în noi, că rămâne?

Răspuns: Da, copilul nu moare în noi, ci rămâne pentru că ne dorim să experimentăm natura și viața în mod direct, precum copiii.

Întrebare: Există această spontaneitate în aceste răspunsuri?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/03/24

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un pește Îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, poți face oceanul mai mic?” „De ce?” Dumnezeu este surprins. „Pentru că nu știu să înot.” Dumnezeu răspunde: „Învață să înoți și oceanul ți se va părea mai mic.”

Trăim în această lume și adesea ne plângem de viață. În esență, nu știm să înotăm în acest ocean al vieții. Cum putem învăța să înotăm?

Răspuns: Nu avem abilități naturale pentru asta. Am fost creați în egoism. Ne putem critica unii pe alții, dar rareori gândim bine unul despre altul. Atingerea unei stări în care fiecare om este un prieten, tovarăș și frate pentru ceilalți este în esență, o fantezie.

Întrebare: Atunci, de ce a umplut Creatorul acest „acvariu” și ne-a plasat în el ca peștii, fără să ne învețe cum să înotăm?

Răspuns: El ne-a dat ocazia să învățăm singuri.

Întrebare: Ce îmi oferă asta?

Răspuns: Ne oferă șansa de a fi creatorii propriilor noastre vieți.

Întrebare: Deci, sunt în esență un om cu „înotatoare” și „branhii”, echipat pentru această apă, dar nu știu să înot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să dezvolt aceste „aripioare și branhii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum și când ajungem să înțelegem asta?

Răspuns: O înțelegem când nu mai avem altă opțiune. Fie ne aliniem și mărșăluim spre prăpastie, fie învățăm să înotăm.

Întrebare: Deci trebuie să fim aduși în această fundătură?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să percepem corect acest ocean al vieții?

Răspuns: Este deschis în faţa noastră. Totul depinde de modul în care relaționăm unii cu alții. Asta încă este o problemă. Ne gândim mereu că dacă alții se descurcă bine, nouă ne va fi cumva mai rău.

Cum se poate convinge omul că nu este cazul? Ci dimpotrivă, să lucrăm asupra noastră înșine pentru ca toată lumea să se simtă bine și tu să te simți bine cu toată lumea și toată lumea să se simtă bine cu tine. Dar oamenii rezistă acestei idei.

Întrebare: Deci, chiar și aici, peștele îi cere lui Dumnezeu: „Fă oceanul mai mic”. Nu spune: „Dă-mi capacitatea; Învață-mă să înot.” Deci, nu cerem: „Învață-ne să înotăm în acest ocean”. Nu cerem asta Creatorului, sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Cerem ca oceanul să fie diferit?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este și acest lucru inerent în noi?

Răspuns: Bineînțeles că ne este dat! Nu ne putem schimba pe noi înșine. Egoismul nostru este cu adevărat opusul naturii.

Întrebare: Ce înseamnă spiritual să înveți să înoți?

Răspuns: „A învăța să înoți” din punct de vedere spiritual înseamnă să simți marea iubirii Creatorului în jurul tău și să știi cum să rămâi în ea.

Întrebare: În această iubire?

Răspuns: Da, iar când în sfârșit vom învăța să ne mișcăm puțin brațele și picioarele, vom începe să înțelegem că știm să înotăm.

Dar putem învăța să „înotăm” cu adevărat doar atunci când ne întoarcem exclusiv către Creator. Pentru că marea, oceanul, valurile, cerul, pământul, totul, este El. Trebuie să învățăm să fim în interiorul Lui. Și a fi în El înseamnă a exista în calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu toată lumea. Asta înseamnă să înveți să „înoți”.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A șaptea zi a sărbătorii de Sukot, care completează sărbătorile, se numește Oşana Raba (Marea Mântuire). În fiecare zi cerem Creatorului mântuirea, iar acum, în ultima zi a sărbătorii trebuie să combinăm toate cererile noastre într-un singur strigăt mare: „Mântuiește-ne!” Până la urmă, ne-am tot rugat, dar mântuirea nu a venit.

Această a șaptea zi este dedicată regelui David, care simte că încă nu există o mântuire mare și finală pentru întregul popor al lui Israel. În calitate de rege al Israelului, Sfira Malchut, el simte acest lucru mai mult decât toţi, și prin urmare, strigă către Creator iar noi trebuie să ne alăturăm acestui strigăt.

În noaptea de Oşana Raba, se obișnuiește ca fiecare să verifice dacă are o umbră, credință perfectă, îmbrăcăminte pentru lumină. Noaptea, întunericul vine tocmai în locul unde lumina ar trebui să fie dezvăluită. Și dacă ne rugăm și cerem așa cum trebuie, lumina vine în interiorul acestui întuneric și atunci pare mult mai puternică decât de obicei.

Credința este condiția în care lumina poate străluci și nimic nu o poate umbri. Numim această noapte Oşana Raba, deoarece lumina vine la acele Kelim care au nevoie de ea, o cer și se roagă ca ea să fie revelată. Aceasta este o consecință a tuturor zilelor trecute de Sukot, în urma cărora apare lumina. Și în măsura acestei lumini vine marea mântuire, Oşana Raba.

Omul își verifică umbra, adică cât de mult efort a depus, în ciuda ascunderii, și a meritat mântuirea, lumina. Pe tot parcursul sărbătorii de Sukot el a cerut să fie la umbră, adică a cerut credință. Și acum, după umbra sa, el verifică cât de corect a mers pe cale și s-a pregătit pentru marea lumină care ar trebui să fie revelată în timpul Oşana Raba.

Ca urmare a acestei cereri, primim marea lumină a Oşana Raba care ne conduce la corectare. Această lumină ne oferă o umbră uriașă în care putem dezvălui uriașa lumină a marii mântuiri, Oşana Raba.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 23/10/24, “Oşana Raba”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt vasele (Kelim) grupului de zece care sunt gata să primească lumina Torei?

Răspuns: Când ne conectăm unii cu alții și dorim să ne apropiem de dorințele Creatorului, dezvăluim în noi înșine asemenea calități care ne explică ce înseamnă dorințele spirituale. Apoi ne apropiem din ce în ce mai mult de aceste dorințe prin propriile noastre calități.

Dorința spirituală colectivă a grupului de zece este dorința în care ei vor să existe pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18/10/24, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 12 (1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oşana este ca o cerere pentru mântuire. Omul Îi cere Creatorului să-l salveze, iar pentru a atinge această stare el trebuie să treacă prin mai multe etape. Când omul vine să studieze știința Cabala, la început nu știe exact ce caută.

Treptat, în urma studiilor sale, primește noi valori în viață și apoi începe să înțeleagă ce merită să ceară, cui să ceară și de ce vrea să fie salvat. El trebuie să treacă printr-un control interior foarte dificil pentru a nu mai cere soluții la problemele vieții sale sau salvarea de obstacole minore sau mai severe.

Omul nu înțelege la cine să apeleze, la ce altă forță superioară, la Creator sau la altă natură? El își cunoaște doar viața materială, această lume. Alții, dimpotrivă, își imaginează că Creatorul îi pedepsește pentru fapte rele și cer clemență. Timpul trece până când omul înțelege cui și ce să ceară, după ce disperă să înțeleagă viața, destinul sau să dezvăluie raiul cu propriile forțe.

Simte un nor negru coborând brusc asupra lui, și apoi dimpotrivă, totul se limpezește și devine transparent, de înțeles, plăcut și ușor. Apoi, din nou, o greutate incredibilă cade asupra lui, o plictiseală în mintea și inima lui.

Așa trecem prin multe stări până când decidem că suntem în întregime controlați de sus pentru că suntem creaturi aflate sub controlul guvernării superioare. O Forță superioară generală îi guvernează pe toți în mod individual și pe toți împreună, făcând ce vrea cu noi. Omul disperă să schimbe ceva și își pierde orice speranță de a influența Forța superioară.

Va dura mult timp până când el să creadă în cele din urmă pe cabalişti, că ne putem schimba soarta. Cu toate acestea, este imposibil să te întorci singur la Forța superioară, pentru că Ea aude doar o cerere completă, adică o rugăciune de grup, de la zece persoane împreună.

Poate că ne adunăm zece oameni, dar toată lumea cere ceva diferit. Cum putem cunoaște aspirațiile ascunse ale inimii altcuiva de care chiar și persoana însăși poate să nu fie conștientă?

Avem nevoie de o singură dorință pentru toți cei zece oameni, de o inimă comună, iar apoi Creatorul va îndeplini treptat actul de corectare, astfel încât să înțelegem ce vrem și ce merită să dorim și să ne îndreptăm către starea “Eu sunt pentru iubitul meu și Preaiubitul meu este pentru mine.”

De fapt, aceasta este întreaga muncă, motiv pentru care am căzut în starea numită „această lume”, în ascundere completă, o realitate imaginară așa cum ne învaţă cabaliștii.

Ne imaginăm într-un fel de lume, pe glob, împărțiți în diferite națiuni, într-un univers vast. Totul este o iluzie. În realitate, există doar lumea superioară. Dar unde este Ea? La urma urmei, nu simțim asta.

Nu avem astfel de organe de percepție care să simtă că materialitatea este iluzorie în timp ce spiritualitatea există. Încă trebuie să ajungem în acest punct pentru a vedea că „realitatea” noastră actuală este doar un ecran care ascunde adevărul și ca să dezvăluim această lume actuală în noile noastre simţuri. Totul depinde de corectarea noastră.

În loc de vedere, auz, miros, atingere și gust, vom dobândi noi organe de percepție: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut. Ridicându-ne deasupra dorinței noastre de a ne bucura, dăruind mai presus de primire, prin credință deasupra rațiunii, vom dezvălui adevărata realitate.

Ne vom simți existând în două lumi deodată: în această lume, într-o realitate imaginară, și de asemenea în realitatea adevărată, în lumea spirituală. Lumea aceasta este descrisă în dorința de a se bucura, iar cealaltă în dorința de a dărui.

Calea este deschisă înaintea noastră. Fără îndoială că înaintăm, iar Creatorul, toate forțele naturii ne conduc și ne însoțesc, organizează adunându-ne, protejând și ecranând.

Trebuie să accelerăm impactul lor asupra noastră, deoarece Israelul, adică oamenii care caută să-L descopere pe Creator, au puterea de a grăbi timpul. Dacă lucrăm ca un canal de tranziție între Creator și întreaga omenire, vom merita grija Creatorului și vom accelera dezvoltarea noastră.

Noaptea de Oşana Raba este o cerere comună mare, completă, cu toate forțele și toate corectările necesare. Lumina care se întoarce la sursă pătrunde prin învelișul Suka și corectează dorința de a se bucura de sub ecran.

Astfel vom deveni demni să fim o singură uniune. Principalul lucru este să nu uităm că scopul final este de a corecta întreaga lume și de a o aduce Creatorului pentru ca El să se bucure de creațiile Sale. Să ne străduim și să reușim.

Din Lecția zilnică de Cabala, “Oşana Raba”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→