Atingerea unităţii cu Creatorul este posibilă numai prin ieșirea din exil. Exilul este sentimentul de a fi deconectat de Creator, o lipsă de unitate.

Dar cum pot să știu ce este unitatea pentru a simți că nu sunt în ea acum, pentru a tânji după ea, pentru a plânge și pentru a nu-mi dori nimic altceva decât să părăsesc această stare?

La urma urmei, starea mea actuală nu mi se pare atât de rea. Simt o anumită lipsă de împlinire în viață, dar nu pot spune că sufăr foarte mult din cauza asta. Aceasta nu este ceea ce numim exil.

Exilul este starea opusă unității; este atunci când sufăr doar din cauza absenței ei și simt această lipsă ca o durere insuportabilă, care mă străpunge până în miezul meu. Dar cum pot ajunge la o nevoie atât de acută?

Aceasta este aceeași întrebare pe care a pus-o Avraam: “Cum pot fi sigur că urmașii mei vor moșteni țara lui Israel?” Cuvântul “pământ” (Ereţ) înseamnă dorință (Raţon). Deci, cum pot atinge o asemenea dorință care va fi în întregime îndreptată către dăruire?

La urma urmei, toate dorințele mele sunt îndreptate spre primirea egoistă și există un singur punct mic în inima mea numit “Avraam”, care este începutul unei dorințe corectate, din care se naște o nouă abordare, o întrebare. Iar Creatorul îi răspunde: “Nu-ți face griji, te voi trimite în exil”.

Și atunci Avraam este împăcat, pentru că înțelege că orice s-ar întâmpla, va ajunge inevitabil la o asemenea suferință din cauza lipsei de unitate cu Creatorul, încât de la aceasta va ajunge inevitabil la unitate. Adică, omul realizează că nu are de ales; el trebuie să găsească dorința, nevoia de unitate cu Forța superioară.

Pentru aceasta, el trebuie să cadă sub o guvernare străină, una care este opusă Creatorului. Această putere i se va dezvălui treptat, pas cu pas, ca ceva cu totul insuportabil. La început, chiar i se va părea bună, deloc împovărătoare, ca o ușoară pânză de păianjen.

El va intra în Egipt și va începe să lucreze pentru egoismul său, pentru că a început o foamete în țara lui Israel (în dorințele sale pentru Creator). Iosif coboară în Egipt și apoi urmează întreaga casă a lui Iacov – adică întregul om, cu toate dorințele și intențiile sale, atât bune cât și rele, se scufundă în egoismul său și se simte confortabil în el!

Acesta nu mai este doar un ego minor, ci complet opusul unității cu Creatorul, cu spiritualitatea, cu dăruirea și iubirea.

Totul începe cu ura care a izbucnit între frați și cu vânzarea lui Iosif ca sclav. Astfel, toate dorințele unui om încep să se dezvolte în interiorul egoismului său și el încă nu simte că acest lucru este rău. Îi merge bine – aceștia sunt cei șapte ani de abundență.

Chiar dacă simt că sunt cumva opus Creatorului și mă aflu în Egiptul egoist, nu mă simt deloc rău acolo.

Și așa, ne dezvoltăm în mod natural până când începem să construim orașele Pithom și Ramses. Pentru Faraon, pentru egoismul nostru, aceste orașe simbolizează o viață bună. Dar pentru punctul nostru din inima care începe să se trezească, această viață devine amară.

Simt că acestea sunt orașe jalnice și prăpădite. Nu am nimic în ele, doar gol. Chiar dacă trag o oarecare plăcere din această viață, mai târziu o regret amarnic.

Astfel, ajung să mă jelesc de existența mea fără sens.

Văd că sunt prins într-o mentalitate în care încerc să măsor totul cu intelectul și simţirea mea egoistă, adică, cu forța impură (Klipa), constând în cunoaștere (în minte) și primire (în corp).

Simt cum mă distruge și cer în mod constant confirmarea de la rațiune că eu câștig, reușesc, nu eșuez, progresez și că mereu obţin ceva! Aceasta este cererea egoismului meu.

Dar pe de altă parte, încep să realizez că această abordare egoistă mă îngroapă pur și simplu în Egipt, iar eu nu vreau să rămân acolo. Acesta nu a fost scopul vieții mele.

Și apoi încep să caut o modalitate de a mă elibera de stăpânirea acestui faraon – cunoașterea și primirea. Caut concepte noi care sunt deasupra acestui lucru.

Treptat, descopăr că există o calitate numită Israel (Yaşar-Kel, direct către Creator), care este mai presus de cunoașterea și simțirea dorinței mele de plăcere, mai mare decât împlinirea benefică și raționamentul egoist.

Deasupra acesteia există o altă stare, al cărei “cap” se numește credință și al cărui “corp” este dăruirea.

Acesta este sufletul, care diferă de corpul egoist bazat pe cunoaștere și primire.

Astfel, ca urmare a muncii mele, și tocmai datorită Faraonului care mi se dezvăluie, încep să prețuiesc și să ridic dorințele de dăruire deasupra dorințelor de primire, și încep să prefer credința în detrimentul rațiunii.

Și de îndată ce încep să lucrez în acest fel, o regulă și mai puternică a lui Faraon se dezvăluie în mine.

Anterior, nu știam că era un conducător atât de crud, de care trebuia să fug. Moise (interiorul meu) fuge de la Faraon în țara Madian și trebuie să se ascundă acolo timp de 40 de ani, ceea ce înseamnă că într-un om, puterea dăruirii crește împotriva Faraonului.

Este încă mică, incapabilă să-l depășească, dar omul deja înțelege că trebuie să lupte cumva cu egoismul care îi aduce rău.

Aici își dă seama că are nevoie de ajutorul Creatorului și încep urgiile egiptene.

El simte cum loviturile îl lovesc pe Faraon, iar prin ele, Moise din el se desparte de el, pregătindu-se să conducă întreaga națiune, toate dorințele.

Astfel, promisiunea Creatorului este împlinită: că urmașii lui Avraam vor fi exilați într-o țară străină, asupriţi timp de 400 de ani și vor ieși de acolo cu mare bogăție.

Aceasta este însăși dorința care a crescut în Egipt datorită Faraonului, prin toată această luptă.

Noi nu-l scoatem pe Faraon însuși din Egipt, ci luăm de la el acele dorințe pentru care am luptat și le scoatem prin credință mai presus de rațiune.

În aceste dorințe am simțit exilul (Galut) – și prin ele, dorim să experimentăm mântuirea (Geula), revelația Creatorului.

Întreaga noastră muncă în Egipt este să discernem diferența dintre orașele magnifice construite pentru Faraon și mizeria lor pentru dorința noastră de a ne elibera de el – să-l distingem pe Faraon ca “ajutor împotriva ta” și ajutorul cu care mergi la Faraon – adică Creatorul.

Vedeți cum stau unul împotriva celuilalt, în timp ce omul se află între ei și îi cere Creatorului să rezolve fiecare stare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/4/11, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.86 – “Și ei au construit oraşe sărace”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Din anumite motive, respectăm criteriul: dacă un om este responsabil, el câștigă.

Răspunsul meu: Nu, nu neapărat. Unii oameni pot conduce, iar alții știu să prezinte materialul.

Rabaş, de exemplu, era total incapabil să sistematizeze sursele; nu se putea adapta la asta. Iar Baal HaSulam a fost un mare sistematizator. A început chiar să publice o enciclopedie cabalistă, începând să scrie: “A-A”, “B-B” și așa mai departe. Rav Kook dimpotrivă, nu a putut face asta.

Adică, fiecare om din lumea noastră are trăsături și abilități specifice, dar acest lucru nu se aplică la nivel spiritual. Deloc! Avem oameni care procesează și organizează materiale. Sunt cei mai buni la înțelegerea acestora sau la conexiunea lor cu ceilalți? Absolut nu. Este o trăsătură pur corporală.

Întrebare: Cum utilizăm eficient aceste abilități? Toată lumea are niște calități și dacă se angajează în ele 100%, ar fi grozav. Dar, date fiind circumstanțele, haideţi să ne angajăm, poate, la doar 10%.

Răspuns: Trebuie să încercăm. Iată ceea ce tot spun tuturor: “Scrieți, procesați materialul, scurtați un articol, faceți extrase interesante din el, faceți o postare interesantă de la lecția de dimineață și încercați să aflați cum puteți procesa materialul și să-l aduceți lumii.” Oricum, nu avem nimic altceva.

Poți fi artist; scrieți un cântec sau o poezie interesantă despre subiectele noastre, mergeți mai departe. Fă-o singur sau lucrează la ceva deja creat, performează sau dansează. Aceasta va fi acțiunea ta de diseminare. Încearcă să fii creativ într-un fel.

Uneori oamenii răspund la asta, iar alteori nu. Dacă nu, măcar tipăriți ziarele și oferiți-le. Și asta este o muncă. O spun mai mult pentru cei care difuzează. Sau lăsați-i să meargă în alte orașe să țină prelegeri sau cursuri acolo. Nu avem altă opțiune. Trebuie să extindem numărul de persoane implicate în diseminare.

Din KabTV “Am primit un apel. Abilități de diseminare” 17.04.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

”Există un exercițiu puternic care este destul de simplu și am început să îl folosesc acum mulți ani.

Pe oricine am întâlnit în drumul meu, fie el om sau insectă, primul gând pe care îl permit este: “Îți doresc fericire!”

Dar cel mai important lucru este că acest gând ar trebui să fie pe primul loc: “Îți doresc fericire”.

Acest gând va schimba complet ceea ce se întâmplă între tine și această persoană. Spun asta din experienta personală.

Uneori este foarte dificil când întâlnești un inamic, când te trezești față în față cu o situație neașteptată, grea. Dar în acest moment ai ocazia de a crea un spațiu diferit în jurul tău. Înainte ca emoția negativă să te stăpânească, ai timp să o transformi: “Îți doresc fericire.”

Încercaţi și vedeţi cât de mult se schimbă totul în viața voastră” (Richard Gere).

Întrebare: Acest prim gând “îți doresc fericire” poate schimba spațiul dintre oameni?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Pentru că omul se poziționează într-un mod pozitiv față de altul, fără să aștepte nimic în schimb.

Comentariu: Este remarcabil.

Răspunsul meu: Este incredibil, da.

Întrebare: Dacă exersez acest exercițiu și încerc să-l fac mecanic, mă poate schimba?

Răspuns: Da, de la egoism la altruism, de la a fi un om rece, la a fi amabil.

Întrebare: Se poate schimba omul?

Răspuns: Da, aceasta este dorința omului de a se schimba. Dacă nu renunță la această dorință și își imaginează în mod constant cum se poate schimba în fiecare caz, aceasta îl transformă.

Întrebare: Și funcționează?

Răspuns: De aceea funcționează.

Întrebare: Spuneţi-mi, acest exercițiu poate fi aplicat cu adevărat atunci când întâlnești un inamic pe care îl urăști, când emoțiile sunt copleșitoare? Poate reuși omul să introducă acest gând?

Răspuns: Acest lucru necesită pregătire. Omul trebuie să înțeleagă cum ar trebui să relaționeze cu inamicul.

Întrebare: Dar cum? La urma urmei, este tot un inamic.

Răspuns: De ce este un inamic? Acest lucru necesită munca preliminară semnificativă. Dacă o astfel de muncă a fost cu adevărat făcută, omul nu ar putea face rău altuia. Sunt absolut sigur de asta, pentru că trebuie să devenim diferiți. Trebuie să facem lumea diferită. Dacă depinde de noi, de oameni, trebuie să ne refacem.

Întrebare: Și unde este Creatorul în ceea ce spuneţi?

Răspuns: Creatorul nu vrea să fie printre oameni.

Întrebare: Printre astfel de oameni?

Răspuns: Deloc! El ne-a dat natura, El ne-a dat fundamentul pentru a ne schimba. Pe baza acestui lucru, El se va raporta diferit la noi.

Întrebare: Deci avem această scânteie în noi pentru a ne schimba pe noi înșine? Acest punct de lumină?

Răspuns: Da.

Întrebare: Chiar și în întuneric complet?

Răspuns:  Suntem cei mai sofisticați egoiști.

Comentariu: Și totuși, spuneţii că există această scânteie de lumină înăuntru.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De ce insistă Richard Gere, precum și dvs., că acest gând trebuie să fie primul, înaintea tuturor celorlalte, care trebuie să-și facă drum?

Răspuns: Da, înainte de a fi stricat.

Întrebare: Deci toate celelalte gânduri îl strică?

Răspuns: Da, dar acest gând, dacă este primul, este interesant să vezi cum îți va răspunde omul.

Întrebare: Dacă practici în mod constant acest exercițiu, căzând, ridicându-te, reușind sau nereușind, poate schimba perspectiva unui om asupra lumii? Ar putea această lume să devină brusc strălucitoare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar nu este întunecată? Sau este luminoasă? Cum este?

Răspuns: Nu este nici una, nici alta. Adică, o putem face strălucitoare.

Întrebare: Dacă spun tuturor: “Vreau să fii fericit” și dintr-o dată funcționează, se schimbă lumea și devine fericită?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar cine este fericit? Lumea sau eu?

Răspuns: Tu ești fericit.

Întrebare: Eu sunt fericit? Deci, totul este pentru mine, ca să mă schimb?

Răspuns: Lumea este doar o reflectare a stărilor noastre interioare.

Întrebare: Deci ceea ce am înăuntru este ceea ce văd?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce principii spirituale sunt implicate aici? Principiile umane sunt clare, dar cum rămâne cu cele spirituale?

Răspuns: Principiul spiritual este foarte simplu: dacă îi dorești fericire altuia și acționezi conform ei, creezi relații minunate între tine și ceilalţi.

Întrebare: Și acesta este un principiu spiritual?

Răspuns: Da.

Întrebare: Putem spune că în acest fel și eu stabilesc relații, similar cu Creatorul?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și El cu mine?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 9/12/24

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să trăiești fără planuri?

Răspuns: Este posibil să trăiești fără planuri dacă îți arunci planurile deoparte și accepți planurile de la nivelul următor, superior.

Întrebare: Ce planuri sunt acestea? Ce plan trăiesc până atunci?

Răspuns: Trăiești după planul naturii superioare, Creatorul. Aceasta înseamnă că tot ce îți poți imagina este că vrei un singur lucru – să fii în contact strâns cu El.

Vrei doar să obții acest lucru, iar ceea ce se va întâmpla este lipsit de importanță. Principalul lucru este că vrei ca doar aceste planuri să devină realitate în interiorul tău.

Întrebare: Nici măcar nu afli care sunt planurile Creatorului? Doar te predai complet?

Răspuns: Da.

Întrebare: Poate un om să trăiască în acest fel?

Răspuns: Ai de gând să verifici planurile Lui?

Comentariu: Chiar nu pot. Dar totuși, chiar și numai să-l pronunți poate fi înfricoșător pentru om. Dacă El are astfel de planuri încât…?

Răspunsul meu: Oricare ar fi ele, acestea sunt deja planurile Celui de Sus.

Întrebare: Deci aici este anularea mea completă în faţa celui superior?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate pregăti omul pentru a primi darul de la Creator de a atinge Lişma?

Răspuns: Pur și simplu aspirați să intrați într-o stare de conexiune cu Creatorul, care se va numi Lişma.

Întrebare: Putem neutraliza rușinea pentru darurile Creatorului prin recunoștință față de El?

Răspuns: Da, absolut. Exprimați recunoștința cât de mult posibil.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/1/25, Scrierile lui Baal HaSulam, Artricole –“Matan Tora [Dăruirea Torei]”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: A fost identificat un nou tip de depresie numită “depresie zâmbitoare”. Presupune afişarea unui aspect fericit și ascunderea simptomelor depresive. Acest lucru devine din ce în ce mai răspândit.

Oamenii sunt ocupați în viață, au o meserie, copii, familie, hobby-uri, și în același timp, sunt într-o depresie constantă. În exterior ei zâmbesc și prezintă o înfățișare fericită, dar în interior sunt într-o adevărată tulburare.

Răspunsul meu: Mi se pare că afectează părți uriașe ale umanității de astăzi – masele.

Trăim într-o lume în care egoismul nostru se dezvoltă constant. Și ceea ce ne convenea și ne satisfacea acum 1.000 de ani, a încetat să ne mulțumească acum 500 de ani. Și astăzi nu ne mai mulțumește deloc.

La începutul secolului al XX-lea, când omul avea ceva de mâncare, ceva de îmbrăcat și un loc unde să doarmă, omul obișnuit era fericit, dar astăzi acesta nu este un indicator că el ar fi într-o stare confortabilă. Acest lucru se întâmplă pentru că egoismul nostru crește și cere o împlinire mult mai mare de la om, chiar și una despre care omul însuși nu știe.

Pur și simplu mă simt rău și sunt gol! Am mâncat? Cred că am mâncat. Am dormit? Am dormit. Am unde să dorm? Da. Am ceva de mâncare? Da. Ceva de purtat? Am si asta. Am o slujbă și orice altceva. Ce îmi lipseşte? Eu însumi nu știu.

Întrebare: Și ce îi lipsește unui om?

Răspuns: Sentimentul de împlinire, sentimentul de fericire. Asta este ceea ce lipsește. Poate am totul, dar mă simt gol.

“Ce îți lipsește? Spune-mi ce este. O voi nota și promit să îţi ofer asta.”

“Nu poți să-mi oferi asta. Trebuie să mă umplu cu ceva. Există un gol în interiorul meu pe care nu îl pot umple în niciun fel – nici bând, mâncând sau orice altceva. Poți să mă gâdili și nu voi râde. Nu am această împlinire!”

Întrebare: Cum poate omul să o găsească?

Răspuns: Nu există nicio cale. Există un sentiment de lipsă în interiorul lui, un sentiment de gol interior care nu poate fi umplut cu nimic în lumea noastră.

Poți să-l iei, ca pe un copil, în carusel, la plimbări, în excursii, învârti niște filme în fața lui, orice, el va rămâne același. O parte din el va urmări, îi va distrage puțin atenția, dar va simți totuși că aceasta este doar o evadare din gol. Adică este gol, iar el se ridică puțin deasupra lui, dar nu-l părăsește.

Întrebare: Celebrul psihiatru și neurolog austriac Viktor Frankl a scris că piatra de temelie a unei bune sănătăți mintale este un scop în viață. Este necesară găsirea sensului vieții?

Răspuns:: Pe vremea noastră, da. În trecut, sensul vieții era doar acela de a supraviețui.

Am locuit la un moment dat în Lituania. Oamenii care locuiau acolo înainte de regimul sovietic mi-au spus cum a fost aranjat totul.

Dimineața te duceai undeva la muncă. Munca de regulă, nu era permanentă, pentru că este o țară mică. Dacă aveai noroc, aveai de lucru, erai plătit pentru ziua respectivă, veneai acasă, aveai ceva de mâncare — pentru tine, pentru familia ta și așa mai departe. Și așa era și pentru oamenii obișnuiți care nu erau bogați. Așa trăiau oamenii. Adică, dacă omul câștiga niște bani în acea zi și avea cu ce să se hrănească pe sine și familia sa, era fericit.

Au trecut 50 de ani. Poate un astfel de mod de viață să fie considerat de succes pentru o persoană modernă de astăzi – că dimineața nu știe de unde va câștiga bani, iar seara nu știe cum se va hrăni pe sine și familia lui? Nu, omul are nevoie de multe lucruri.

Egoismul lui a devenit mult mai larg și mult mai profund. Trebuie să știe cât câștigă, când își va primi salariul, ce va cumpăra cu el, unde va pleca în vacanță pentru a se distra, unde vor studia copiii, care va fi pensia lui, și în general, cu adevărat tot!

Întrebare: Deci acum trebuie să se ocupe singur de asta?

Răspuns: Nevoile lui au crescut atât de mult și nu poate face nimic în privința asta; egoismul său interior s-a dezvoltat atât de mult, nu că el este răsfățat încât nu poate fi fericit astăzi primind o mică parte din împlinirea necesară.

Nici măcar nu știe ce fel de împlinire, chiar dacă are de toate. La urma urmei, această depresie afectează practic toate rândurile societății.

Întrebare: Unde este calea de ieșire din acest labirint al vieții?

Răspuns: Nu știu. Dar îmi amintesc că așa eram în generația mea și mi-a fost greu. De-a lungul copilăriei și tinereții mele, am fost într-o stare atât de semi-depresivă până mi-am găsit ocupația mea serioasă – Cabala.

Nu știam cum să mă umplu și de ce exist. Tot ce era oarecum exagerat, că trebuia să suport această povară a vieții prin toate mijloacele. De ce?! Pentru ce?! Acesta este cel mai groaznic lucru! Adică atunci când te trezești dimineața și te întrebi: „De ce m-am trezit? De ce m-am trezit?”

Și aceste stări sunt constante la oamenii care sunt înălțați spiritual sau trebuie să fie înălțați spiritual, chiar și la un cabalist, pentru că în ei apar noi cerințe, pe care le realizează și ridică treptele spirituale în atingerea celei superioare.

Dar când acest gol care necesită umplere se dezvăluie în tine și nu știi încă ce fel de umplere, atunci te afli într-o stare care în general, este definită ca depresie, deși nu este depresie.

Pentru cabaliști, aceasta nu este depresie; ei iubesc aceste stări pentru că știu dinainte că le vor umple, că în acest gol vor atinge simţirea lumii superioare.

Suntem într-o nouă generație, când oamenii moderni manifestă acest gol, aceste cerințe și aceste dorințe uriașe. Dar în lumea noastră nu putem găsi nicio umplere pentru ele. Ei trebuie să primească această umplere de la nivelul următor.

Întrebare: Nu vorbim despre depresia clinică, aceasta fiind o boală psihică. Care este rețeta fericirii sau o cale de ieșire din această depresie zâmbitoare, sau doar stare de spirit joasă?

Răspuns: Un incendiu îl alungă pe altul. Nu există altă cale. Trebuie neapărat să găsim o umplere pentru această cerere internă de gol. Și aceasta este în sensul vieții.

Oamenii în principiu, întreabă asta. Dar chiar dacă nu întreabă, această întrebare există în ei. Aceasta este o întrebare care îi roade și le este frică să o pună. Omului îi este frică să recunoască în sinea lui că nu știe pentru ce trăiește și tocmai asta nu îi dă energia de a trăi.

Întrebare: De ce îi este frică?

Răspuns:  Pentru că nu există niciun răspuns. Și să te regăsești în fața golului.

Comentariu: Este înfricoșător.

Răspunsul meu: Nu este că ar fi înfricoșător; practic mă distruge ca ființă rațională care există rațional și știe de ce există. Dacă îmi spun că nu știu de ce exist, atunci sunt, în principiu, nimic. Și asta mă face să mă simt și mai rău. Din această cauză mă voi culca și nu mă voi mia ridica.

Întrebare: Deci, care este sensul vieții pentru om?

Răspuns: Sensul vieții este să ne dezvăluim rădăcina spirituală în care existăm veșnic și să ne cufundăm temporar în lumea noastră pământească pentru a ne ridica și mai sus cu ajutorul rădăcinii. Adică, trebuie să vedeți întregul sistem și să participați la el.

Apoi omul începe să lucreze spiritual asupra sa. El dezvăluie lumea superioară, sistemul de control, sistemul universului și vede ce trebuie să facă pentru a simți că realizează un plan uriaș în fiecare minut!

Întrebare: Ce câștigă omul dezvăluind această lume?

Răspuns: El dezvăluie și vede cu toate simțurile sale, cu toată fibra lui, absoarbe întregul univers, se simte direct parte a lui și interacționează cu el. El afectează lumea, iar lumea îl afectează pe el.

Și atunci începe marele lui joc, ca un copil cu jucăriile lui. Îl captivează. Desigur, nu este ușor și nu imediat, dar în principiu, dacă începe deja să înțeleagă că acest lucru îi este destinat, aceasta este deja o mare dezvoltare.

Cel mai important este să te simți în fața ușii, să te apropii de ea și apoi ea se va deschide.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/6/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oamenii de știință spun că digitalizarea se accelerează, dar problema este că nu știm exact încotro se îndreaptă acest tren expres. Înțelegem că multe procese vor merge mai repede și asta ne va schimba viața. Nu știm nimic, în afară de viteza cu care ne mișcăm.

Răspunsul meu: Ne-am dezvoltat întotdeauna în acest fel. A comandat vreodată omenirea un program pentru dezvoltarea sa? Bolșevicii au vrut să construiască comunismul. Ce a venit din asta? Socialiștii cu socialismul și capitaliștii cu capitalismul. Ce a venit din asta?

Omenirea nu și-a făcut niciodată planuri proprii și apoi să le implementeze atunci când votează și apoi să pună totul la punct. Nu s-a întâmplat niciodată în viața mea sau de-a lungul istoriei. Și acum facem același lucru. Numai timpul se accelerează, nimic altceva.

Comentariu: Dacă omul ar avea întregul arsenal de instrumente și ar ști calea, ar exista întotdeauna un fel de eroare la sfârșit?

Răspunsul meu: Ce eroare? Dimpotrivă, totul ar merge bine! Eroarea este exact invers.

Întrebare: De ce acest lucru nu duce la și mai multe distrugeri?

Răspuns: Există forțe protectoare ale naturii care ne împiedică pe noi, cei proști, și redirecționează trenul expres al istoriei la timp. Ne-au pus pe o altă cale, astfel încât să nu ne cădem cu totul în abis.

Întrebare: Deci inițial mergem pe calea greșită?

Răspuns: Încă urmăm calea pe care ne conduce natura. Faptul că suntem sau nu de acord cu ea vorbește doar despre confortul acestei călătorii. Călătorești într-o trăsură cu perne sau mergi pe tampoane între mașini sau mergi pe acoperiș.

Comentariu: La un moment dat soarta te va întoarce într-o anumită direcție?

Răspunsul meu: Nu te va întoarce nicăieri. Te conduce acolo unde trebuie să mergi.

Comentariu: Cercetătorii spun că mulți se tem că-și vor pierde locurile de muncă în această lume haotică, atunci când odată cu dezvoltarea tehnologiei, profesiile lor nu vor mai fi solicitate.

Răspunsul meu: Acest lucru se va întâmpla oricum.

Comentariu: Această frică generează tendințe periculoase în societate și nu pot fi înăbușite cu forța. Unii experți spun că oamenii nu ar trebui doar recalificați și să li se acorde o altă profesie care să o înlocuiască pe cea învechită; ei ar trebui să fie integrati într-un sistem de educaţie continuă pe tot parcursul vieții.

Răspunsul meu: Așa este. Aceasta este ceea ce știința Cabala spune de mulți ani. Trebuie să educăm oamenii și să creăm întreprinderi uriașe pentru a reeduca masele. Vor fi cursuri de arte aplicate, muzica, dans, tot felul de jocuri, psihologie, tot.

Cel mai important, toți vor urma un singur principiu: conexiune între oameni, o conexiune pozitivă. Asta este tot și nu mai e nevoie de nimic.

Comentariu: Oamenii de știință spun că dorința interioară a fiecărei persoane de a se schimba depinde dacă putem oferi oamenilor un fel de perspectivă.

Răspunsul meu: Aceasta este perspectiva. Când suntem conectați între noi, în această conexiune vom începe să simțim noi fenomene ale vieții noastre, noi etape ale vieții noastre, o viață cu totul nouă, o viață care ne va ridica deasupra timpului, deasupra stărilor noastre fiziologice. Vom intra într-o arenă complet diferită.

Comentariu: Ei spun de asemenea, că trebuie să arătăm o anumită perspectivă, dar nu știm care este.

Răspunsul meu: Eternitatea, perfecţiunea, bunătatea, marile realizări, împlinirile și intrarea într-un spațiu nou — toate acestea trebuie date oamenilor. Trebuie să li se arate acest lucru: pentru ce a fost creat omul, ce ar trebui să realizeze, ce ar trebui să înceapă să simtă, de ce se află acest lucru în fața lui și cum îl poate realiza – tocmai prin conexiunea corectă între oameni.

În conexiunea dintre oameni, în “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, când începi să exişti în contact bun, corect cu ceilalți, în cadrul acestui contact, găsești intrarea în lumea următoare.

Comentariu: Deci lumea se prăbușește pur și simplu din toate părțile.

Răspunsul meu: Nimic nu se prăbușește! Dimpotrivă, intrăm în gradul următor. Nu distrugem nimic.

Întrebare: Alexander Asmolov, directorul politicii umanitare la o mare universitate rusă, spune: “Problema noastră este că îi învățăm pe oameni să se adapteze. Nu pentru a se schimba cu lumea, ci doar pentru a se adapta la condițiile actuale. Acest lucru ne împiedică pregătirea de a face față provocărilor care nu au apărut încă.”

Cum putem ajuta omul mai degrabă să se schimbe, decât să se adapteze?

Răspuns: Nu avem la ce să ne adaptăm. Lumea noastră devine astfel încât, adaptându-ne constant la ea, ajungem într-o fundătură. Apoi cădem cu lumea. Dar trebuie să ne despărțim, trebuie să începem să creștem. Depinde doar de conexiunea noastră bună unul cu celălalt. Asta este tot.

Prin urmare, rezultatul corect al angajării noastre în societate, cu această generație, ar trebui să fie că ei vor putea să se unească între ei și să înceapă să simtă următorul nivel al universului în această conexiune.

Comentariu: Oamenii de știință spun de asemenea, că psihicul nostru este capabil să lucreze în condiții în continuă schimbare, că fiecare persoană are oportunități unice de reflecție, înțelegere critică a lumii și stereotipuri în schimbare. Ei spun că cel mai important este că avem o toleranță la incertitudine. Deci, se pare că oamenii sunt pregătiți interior pentru această nouă stare. Ce o va declanșa?

Răspunsul meu: Calea de ieșire este să dezvălui lumii știința Cabala. Nimic altceva, pentru că nu există altă metodă care să fie măcar aproape de ea. Asta e primul. În al doilea rând, oamenii trebuie să ajungă la un punct în care sunt dispuși să asculte.

Comentariu: Ce putem dori unui om, care are pregătită întreaga sa structură interioară, are potențial și are nevoie doar să facă un pas înainte?

Răspuns: El ar trebui să urmărească în mod clar întrebarea: “Care este sensul vieții mele?”

Sensul vieții este în înțelegerea scopului ei. Și scopul nu este în viața însăși. Sensul vieții este deasupra acestui corp. Aceasta este ceea ce trebuie să atingem.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/4/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce puteți spune despre nemulțumiri, reacții la acestea și cum să-i ajuți pe oameni să le facă față?

Nemulțumirile sunt incluse în conceptul de cultură corporativă, în care sunt dezvoltate mecanisme pentru ca oamenii să raporteze nemulțumirile, bazându-se pe reacția infractorului, indiferent de cauza inițială a infracțiunii. O plângere este reacția unui om la o insultă sau o acțiune nedreaptă, așa cum i se pare. Cu toate acestea, reacția la un act și la evenimentul sau atitudinea care l-a provocat nu sunt întotdeauna aliniate. Prin urmare, am vrut să vă întrebăm, în calitatea de cabalist despre acest fenomen și cum ar trebui să lucreze corect cu el un om.

Răspuns: Omul simte că a fost rănit sau lovit. În esență, egoismul lor a fost afectat și nu îl pot tolera, deoarece egoismul este partea cea mai centrală a fiecăruia dintre noi: dorința de a se simți superior, mai puternic, mai stabil, mai încrezător și așa mai departe. Dintr-o dată “eul” meu este doborât; cineva l-a rănit sau a încercat să îl diminueze.

Aici mă simt jignit, ceea ce poate fi compensat doar coborând pe cel care mi-a greşit și mai mult sub mine. De aceea intră în joc denunțuri și reacții similare.

Întrebare: Când ne simțim rău, de ce vrem să-i facem pe alții să se simtă mai rău?

Răspuns: Nu mai este vorba de a fi jignit, ci pur și simplu de egoismul nostru care trebuie să se mențină la un anumit nivel și să se simtă mereu superior celorlalți, într-o stare mai confortabilă. Abia atunci se simte mulțumit și ni se pare că viața curge așa cum trebuie.

Întrebare: Cum poate omul să îndepărteze o ofensă din inimă, nu doar să o raționalizeze, ci să se ridice deasupra și să o elibereze? Cum ar trebui să lucrezi corect cu ea, folosind puterea greşelii pentru a se ridica deasupra ei? Cum poate omul să ierte și să meargă cu adevărat mai departe?

Răspuns: Este dificil. Nu există un răspuns simplu pentru toate situațiile.

Din perspectiva înţelepciunii Cabala, trebuie să înțelegem că între noi există guvernarea superioară. Nu avem contact direct unul cu altul, deoarece există forța superioară între noi care ne creează toată comunicarea.

Prin urmare, dacă mă simt jignit de cineva, trebuie să înțeleg că nu este vorba despre omul care a acționat împotriva mea sau m-a rănit. Nu, este vorba de forța superioară care mă pune în mod deliberat într-o astfel de situație. Trebuie să mă adresez nu omului care m-a jignit, ci Creatorului, forța superioară care acționează asupra mea în acest fel.

Dacă începem să simțim că între fiecare dintre noi și ceilalți se află Creatorul, ne va deveni mult mai ușor să interacționăm. Vom putea găsi conexiunea potrivită între noi și cu Creatorul și dintr-o dată ne vom da seama că ne aflăm într-o lume complet diferită.

Vom descoperi o stare în care există o Forță binevoitoare între noi toți care lucrează numai pentru a ne înălța spre Sine.

Dar această înălțare are loc tocmai prin căderea noastră. Ne arată cât de egoiști și slabi suntem, cum îndurăm în mod constant umilințe minore precum copiii mici și cum ne luptăm să ne ridicăm deasupra noastră.

Așa cum marea înconjoară insule mici, vom începe să simțim că doar o mare binevoitoare și caldă, forța superioară, umple tot spațiul dintre noi.

Trebuie să ne schimbăm, să ne ridicăm deasupra egoismului nostru. Atunci ne vom simți ca niște insule mici într-un arhipelag, înconjurate de o mare caldă și blândă.

Întrebare: Aţi descris-o atât de frumos. Dar cum se poate realize asta?

Răspuns: Nu este foarte greu. Trebuie doar să te concentrezi asupra acestei stări.

Am descris o imagine care există și funcționează cu adevărat. Dacă începem să căutăm și să discernem în mod activ Forța superioară dintre noi, vom descoperi că această Forță este în mod inerent bună, în timp ce noi suntem creaturi mici, egoiste. Ce putem face? Trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru și să ne aliniem cu această Forță binevoitoare care umple tot ce ne înconjoară.

Întrebare: Care este factorul cheie în tranziția și trecerea la această stare?

Răspuns: Este sprijinul colectiv al mediului în care vă aflați. Cel mai important lucru, așa cum este explicat în înțelepciunea Cabala, este să creați un mediu de susținere al unor indivizi cu gânduri similare, în care să ne ajutăm reciproc să recunoaștem, să acceptăm și să realizăm această stare.

În interacțiunile noastre, trebuie să acționăm în mod constant înțelegând că există o Forță superioară binevoitoare între noi. Deoarece suntem egoiști prin natură, întrebarea este cum ne putem neutraliza egoismul, astfel încât această Forță să ne umple și pe noi?

Când se întâmplă acest lucru, ne aflăm într-o lume complet diferită. Începem să percepem realitatea prin calitatea dăruirii mai degrabă, decât a primirii, prin calitatea iubirii și conexiunii mai degrabă, decât prin ură și alienare. Începem cu adevărat să vedem o natură diferită.

În esență, dezvăluim o altă forță, Forța pozitivă care există în natură, dar nu este evidentă în lumea noastră. Trebuie să o descoperim noi înșine prin eforturile noastre reciproce. Atunci ne vom da seama că de fapt există două forțe, pozitivă și negativă, și vom trăi într-un echilibru corect între ele.

Întrebare: Ei spun că a ne înțelege unii pe alții este “liantul” nostru social. Dar din moment ce suntem atât de diferiți, această conexiune nu pare să se întâmple. Cum putem învăța să ne înțelegem unii pe alții când fiecare are propria sa perspectivă asupra lumii?

Răspuns: Problema este că nu avem puncte comune de înțelegere. Acesta este cel mai important lucru. Din această cauză nu ne înțelegem cu adevărat. Uneori suntem de acord unul cu celălalt pentru că este convenabil, dar chiar și atunci, încă nu ne auzim cu adevărat. Pur și simplu mi se pare plăcut, așa că accept. Dar ceea ce accept exact este greu de definit; mi-ar putea fi benefic la serviciu, la studii, la cumpărături, viața de familie, cu copiii etc. Dar, în general, noi nu ne auzim.

A te auzi cu adevărat înseamnă a fi pe aceeași lungime de undă, unde simt starea celeilalte persoane și o împlinesc, iar ei simt starea mea și mă împlineşte. Toate acestea se întâmplă prin Forța superioară binevoitoare dintre noi, care permite o comunicare constantă și corectă.

Dar pentru asta este nevoie de învățare. De aceea, ceea ce predau se numește înțelepciunea Cabala, știința primirii, adică știința care învaţă cum să-i primiţi și să-i acceptați pe alții așa cum sunt, fără a fi deranjaţi sau distorsionaţi de egoismul cuiva.

Întrebare: Cum putem ajuta pe cineva care este în război cu lumea din jurul său?

Răspuns: Acesta este un om nefericit. Cum pot scăpa de această stare? În general, este o întreagă știință. Putem vedea că întreaga lume trăiește într-o stare de iritare constantă, depresie, cu atacuri interioare unul asupra celuilalt, răutate și calcule egoiste. Ce putem face? Singura soluție este să te ridici deasupra acestei stări. Dar, din nou, pentru aceasta, un mediu de susținere este esențial.

Este crucial să se creeze mediul potrivit, în care un om se poate transforma în mod natural sub influența mediului. Un mediu pozitiv este cel mai important factor. La asta lucrăm în mod constant și ne străduim mereu să ne aliniem la o viziune adevărată și corectă asupra lumii.

De obicei, facem acest lucru într-un grup de zece. Zece oameni se reunesc și li se dă o sarcină: să relaționeze unii cu alții ca un întreg colectiv. Pentru a realiza acest lucru, fiecare trebuie să se coboare în faţa celorlalți. Mă cobor înaintea celor nouă prieteni ai mei. Atunci simt că trebuie să-i ajut, ceea ce înseamnă că trebuie să mă ridic deasupra lor. După aceea, trebuie să fiu egal cu ei și așa mai departe.

Aceste exerciții ne permit să dezvoltăm flexibilitatea internă necesară pentru a stabili conexiunea corectă între noi. În esență, este antrenamentul psihologic care duce la rezultate absolut uimitoare.

Omul începe brusc să simtă că nu există nimic inerent propriu în el, că trăsăturile, starea și spiritul lor îi sunt date ca graniţe inițiale și trebuie să le ajusteze pentru a se potrivi cu mediul înconjurător. Când efectuează aceste exerciții de flexibilitate internă, ei văd că nu este dificil și chiar încep să se întrebe: „Cine sunt eu, cu adevărat?”

Cea mai optimă stare pentru mine este atunci când mă adaptez la colectiv. Și în acest fel, fiecare dintre noi din grup ne adaptăm la toți ceilalți.

Ca rezultat, atingem o stare omogenă, integrată și corectă în care ne topim și ne unim împreună. Ne înțelegem perfect și aproape că nu avem nevoie de cuvinte. Dezvoltăm o conexiune internă în care suntem cu toții incluși unul în celălalt.

Conform înțelepciunii Cabala, aceasta este metoda de ridicare a umanității la starea de un singur grup unificat, binevoitor, o singură entitate. Nu se știe când se va realiza acest lucru pe deplin. Dar cel puțin, putem realiza acest lucru în grupuri mici.

Întrebare: Cum poate omul simți și înțelege ce este cu adevărat bun sau benefic pentru un alt pom și ce este dăunător?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să simți cealaltă persoană. Cum poți ști ce este bine sau rău pentru ei? Cel mai important lucru este să îi simți. Acest lucru necesită pregătire, așa cum am menționat anterior. Trebuie să te cobori la zero, ca și cum nu ai exista și abia atunci vei începe să îi auzi și să îi simți.

Dintr-o dată, vei începe să simți că ești în interiorul lor, simțindu-le toate gândurile, aspirațiile, visele, amintirile și tot ce este în ei. Și o vei simți așa cum o simt ei, nu așa cum ți-ai putea imagina dacă ai fi în locul lor. Sunt multe nuanțe aici.

În același timp, vei începe să le arăți din interior că atitudinea ta față de ei este caldă și bună, iar ei nu vor putea rezista, ci se vor transforma în bunătate.

Întrebare: Ar trebui omul să se străduiască să arate empatie absolut tuturor?

Răspuns: Nu, lumea noastră nu este așa. Vorbesc doar de cazuri specifice, cum ar fi atunci când vrei să stabilești o legătură foarte strânsă cu cineva. Acest lucru poate funcționa, dar numai cu cineva care este oarecum înțelegător și merituos, nu cu oricine întâlniți pe stradă.

Acesta este într-adevăr un proces de antrenament gradual. Poți atinge o astfel de stare atunci când, coborându-te la zero, îi aduci efectiv la zero, dar într-un mod amabil.

Trebuie să te anulezi, să te scufunzi în ei, să vezi lumea prin ochii lor și să empatizezi cu ei cu orice se întâmplă în ei. Devii tovarășul lor, o parte din ei, conectat în mod constant și inseparabil de ei, ca și cum te-ai fi dizolvat, fuzionat și legat de ei în interior. Apoi, începi să vezi lumea așa cum o văd ei.

Ce se întâmplă în continuare depinde de obiectivul tău. Vrei să afli mai multe despre ei? Dacă da, prin această abordare, îi veți înțelege. Și apoi, ce fel de răspuns vrei de la ei?

Comentariu: Reciprocitate, poate.

Răspunsul meu: Pentru asta, este nevoie de ceva puțin diferit. Când îi simți și vezi lumea prin ochii lor, trebuie să le arăți că ești aproape de ei, gata să mergi alături de ei și să-i ajuți. Cu alte cuvinte, trebuie să devii o parte inseparabilă a lor.

Făcând acest lucru, îi vei „cuceri”, iar ei nu vor mai putea fi fără tine. Femeile folosesc adesea instinctiv această abordare și pe bună dreptate. Natura feminină este în mod natural în acord în acest fel. Când o femeie îi arată unui bărbat că el are cu adevărat nevoie de ea și o susține, nu cu cuvinte, ci prin acțiuni, el „cumpără”.

Aceasta este ceea ce se numește „a câștiga iubirea” ca orice altă relație. Te dizolvi în acei oameni, începi să simți cum văd ei lumea, ce își doresc, le anticipezi acțiunile, dorințele, gândurile și reacțiile și îi ajuți. Ei văd că ești o parte inseparabilă din ei. Cum s-au putut despărți de tine?

Când omul studiază Cabala, el nu simte jignirea personal, pentru că se vede în același mod. Ei se luptă constant cu egoismul lor, încercând să-l suprime, să-l zdrobească și să-l împingă mai adânc până când dispare complet.

Așa că atunci când alții îi tratează la fel, ei nu se simt învinși. În schimb, ei simt cum aceste acțiuni le afectează munca spirituală. I-ar putea ajuta chiar sau i-ar putea împiedica.

Am observat asta la profesorul meu. Când era insultat grav, îi făcea plăcere, spunând: „Ah, ce bine este asta!” Este ca și cum ai fi într-o baie de aburi unde înțepătura măturii de mesteacăn aduce atât durere, cât și bucurie. Este o stare asemănătoare.

Îți percepi deja corpul și ego-ul ca pe dușmanul tău. Chiar te aliniezi cu cel care te jignește și recunoști că în cele din urmă, acest lucru te avantajează.

Cu toate acestea, dacă acest lucru interferează cu misiunea ta, cu munca vieții tale, atunci reacția ta este diferită. Trebuie să-ți „macini” adversarul ideologic.

Întrebare: Și cum se termină totul?

Răspuns: Se termină cu nevoia de a-i convinge. Altfel, totul va fi fost în zadar. Forța superioară care există între voi va fi făcut tot ce a putut, dar veți fi răspuns incorect sau incomplet.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/04/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Venim la congres pentru ca această adunare comună de oameni să mă influențeze pe mine, un egoist, și să încep să înțeleg că tocmai această influență a societății mă va scoate din starea mea stupidă, egoistă și individualistă, și mă va convinge că trebuie să mă ridic deasupra egoismului meu. Acesta este sensul unui congres.

Altfel, care ar fi rostul? Să ascult? Pot să ascult și pe internet. De fapt, totul este doar pentru a simți puterea enormă a prietenilor tăi. Prin urmare, să încercăm să ne adunăm astfel încât această forță să ne influențeze.

Sincer vorbind, exact din acest motiv vin la un congres. Ați putea spune: „Este acesta un gând pur interesat, egoist?” Da, este un gând egoist! Sper să primesc mai mult de la voi decât primiți voi de la mine. De aceea se spune: „Am învățat de la toți studenții mei.” Acesta este ceea ce a spus marele cabalist acum două mii cinci sute de ani. Aceasta este influența grupului!

Ne întoarcem adesea la exemplul lui Rabbi Yossi Ben Kisma, un mare cabalist! Eu nu mă compar cu el! De asemenea, fiecare dintre elevii lui era de multe, multe ori mai mare decât noi. Nu contează, el a învățat de la ei.

Deci, toată munca este doar despre unificare. Prin urmare, la congres, încearcă să te arăți cât mai absorbit în ceea ce se întâmplă. Dizolvare maximă! Uită de tine însuți! Simte-i pe ceilalți ca și cum ar exista în tine, în mintea și în inima ta. Acesta este deja începutul treptei spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala, 05.09.2019, Pregătirea pentru congresul din Moldova „Întoarcerea către Creator”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt banii? Ce înseamnă să te străduieşti către un scop? Cum îşi poate schimba omul obiceiurile? Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns: Este foarte simplu. Banii (Kesef) sunt o acoperire. “Kesef” vine de la cuvântul “Kisuf”, care înseamnă acoperire, adică acoperire peste dorințele mele.

Banii nu sunt doar hârtie sau ceva stocat într-o bancă. Daca imi pot acoperi dorintele si aspiratiile pentru ceea ce imi doresc cu un ecran, se consideră că îmi plătesc dorinţele. Prin această acoperire, mă pot ridica deasupra lor, de la dorința de a primi la dorința de a dărui, și prin aceasta să obțin orice împlinire conform puterii dorinței mele.

Întrebare: Cu bani îmi pot satisface dorințele. Dar ce înseamnă să acoperi dorințele cu un ecran?

Răspuns: A acoperi înseamnă că o dorință este cu adevărat împlinită doar prin acoperirea ei, care este transformarea intenției din spatele dorinței, de la sine înspre ceilalți.

Dacă vrem să câștigăm corect, să câștigăm cu adevărat viața, atunci trebuie să înțelegem ce sunt banii, ce înseamnă acoperirea și ce este transformarea intenției. Este vorba despre un ecran care acoperă dorințele egoiste și le transformă în unele altruiste, iar în această lumină altruistă începem să primim împliniri superioare. Aceasta este adevărata bogăție.

Întrebare: Gândurile unei persoane îi modelează viața?

Răspuns: În general, da.

Întrebare: Ce sunt gândurile și cum se poate schimba cursul gândurilor pentru a modela și îmbunătăți viața?

Răspuns: Gândurile unui om le modelează viața, adică atitudinea față de cine sunt ei, ce sunt, ceea ce îl înconjoară și scopul lor. Toate acestea se numesc gândurile lor.

Omul trebuie să răspundă la întrebări precum: „De ce exist? Ce se întâmplă cu mine? Cum se va sfârși viața mea?” Inițial, aceste întrebări pot apărea într-o formă pur egoistă, dar oamenii trebuie să înceapă să le răspundă. Ei trebuie să înțeleagă că, dacă se concentrează doar pe satisfacerea egoismului lor, vor ajunge în bucăți și în cele din urmă vor sfârşi la fel. Și atunci ce? Până vor muri. Pentru că corpul nostru fiziologic, animalic, ne definește viața.

Dacă vreau să mă ridic la nivelul următor, să nu exist în corpul animalic, ci în cel spiritual, trebuie să mă ridic și să încep să exist conform unor valori complet diferite, să nu-mi umplu corpul fizic și să văd asta ca scop al vieții, ci să mă umplu de calități de dăruire și iubire, calități care seamănă cu Creatorul. Acesta este un sistem de valori complet diferit.

Aici, omul se confruntă cu o provocare semnificativă. Se simte ca și cum se află într-un domeniu vast, menit să exploreze întrebând de ce, în ce scop și cum să se desprindă de valorile trecute, de bogăție, bani, noțiuni de fericire și succes egoist. Ei trebuie să înceapă să se repoziționeze cu totul diferit în ceea ce privește existența lor.

Întrebare: “Suntem sclavii obiceiurilor noastre. Schimbă-ți obiceiurile și viața ta se va schimba.” Dar în ce ar trebui să le schimbăm?

Răspuns: Ele trebuie înlocuite cu un fel de acțiuni și relații spirituale. În primul rând, trebuie să le studiez, să înțeleg de unde vin, cum se formează și cum pot face aceste schimbări.

Întrebare: Care sunt obiceiurile cu adevărat bune pentru om?

Răspuns: Nu există obiceiuri bune. Un obicei, prin natura lui, nu poate fi bun. Obiceiurile sunt întotdeauna proaste.

Ceea ce poate fi bine este atunci când trecem de la o acțiune pozitivă la o acțiune pozitivă și mai mare. Dar acesta nu este un obicei; este împotriva obiceiurilor noastre. Acest lucru necesită mult efort și muncă asupra sa.

Întrebare: Dar pentru aceasta, trebuie să avem un obiectiv îndepărtat pentru a ne depăși constant obiceiurile, nu?

Răspuns: Da. Pe lângă faptul că aveți un obiectiv îndepărtat, aveți nevoie și de un grup mic în care să puteți implementa acest lucru.

Comentariu: “Principalele obstacole în viață sunt îndoiala de sine și frica. Îndoielile noastre ne paralizează.”

Răspunsul meu:  Îndoielile și temerile noastre ne conduc înainte, iar acestea sunt calități foarte bune ale naturii noastre.

Fără îndoieli și temeri, nu ne-am mişca nicăieri. Am săpa în situația noastră actuală încercând să minimizăm sentimentul de rău și abia să experimentăm vreun bine, doar pentru a evita declanșarea de îndoieli și temeri.

Lăsaţi îndoielile și temerile să apară! Lăsaţi-le să ne împingă și să ne preseze înainte!

Dacă mă aflu în mediul potrivit, toate îndoielile și temerile mele vor fi direcționate corect în interacțiunile mele cu acel mediu și împreună vom merge mai departe. Nimic în natură nu este creat în zadar! În niciun caz nu trebuie să diminuăm, să suprimăm sau să ștergem nimic!

Comentariu: “Obiectivele ar trebui să fie clare, simple și notate.”

Răspunsul meu: Omul care se dezvoltă cu adevărat nu are claritate. Sunt în permanență în frământări și angajați în clarificări. De îndată ce rezolvă ceva, imediat apar noi tulburări.

O ființă umană adevărată se află în permanență într-o stare de frământare și clarificare, frământare și clarificare. În ele apar dorințe, îndoieli și gânduri din ce în ce mai mari. Ei se întreabă continuu: “Cum pot găsi cu adevărat scopul vieții? Pentru ce merită să trăiești?”

Comentariu: Într-una dintre discuțiile dvs., aţi desenat un sistem de coordonate în care omul se mișcă de-a lungul unei linii sinusoide, progresând spre obiectiv prin rupturi tot mai mari. Am împărtășit acest exemplu unei prietene, iar ea a spus: “Deci trebuie să atingem starea cea mai joasă ca să ne ridicăm din nou?”

Răspunsul meu: Da, desigur! Chiar și cei mai mari cabaliști, înainte de a ajunge la corectarea completă, se găsesc în punctul cel mai de jos! Absolut!

Întrebare: Ce ridică omul din această stare joasă?

Răspuns: Mediul și lumina superioară pe care omul o primește prin ea.

Comentariu: Și iată unul dintre cele mai recente citate: “Găsiți curajul să mergeți împotriva curentului și vă veţi îmbogăți.”

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă a merge împotriva egoismului. Este posibil. Dar reține, că ești slab, că nu poți face asta singur! Nu este nevoie să lupți cu încăpățânare și să mergi împotriva tuturor dacă ești pe cont propriu.

Trebuie să construiți un sistem care să vă ajute să atingeți scopul. Ar trebui să fie un sistem în cadrul unui grup de oameni cu gânduri asemănătoare care au un scop clar. Numai împreună, întărindu-și constant conexiunea, ei pot atinge scopul.

Comentariu: În concluzie: “Sărac, ghinionist, nefericit și nesănătos este omul care folosește adesea cuvântul „mâine”.”

Răspunsul meu: Da, desigur. Nu avem dreptul să amânăm nimic pe mâine.

Dar aceasta nu este singura problemă. Slăbiciunea nu înseamnă doar amânare. Slăbiciunea este în a închide ochii și a refuza să te conectezi cu ceilalți.

Să amâni până mâine sau nu? Problema constă în aceasta: toate acțiunile umane depind de interacțiunea omului cu ceilalți. Dacă un om se află în mediul potrivit, nu va amâna nimic până mâine. Nici nu va întârzia astăzi, va acționa imediat. Mediul îl va obliga să se miște.

Cel mai important lucru este să stabiliți conexiunea corectă cu mediul potrivit. Trebuie să existe un grup. Abia atunci vor progresa. Grupul determină totul. Găsiți grupul potrivit și veți găsi fericirea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→