Întrebare: Există ceva care unește toate națiunile – basmele. Fac parte din viața tuturor. Intrăm în viață ascultând basme. Un fel de moralitate este menit să ne fie transmisă prin ele, astfel că sunt pe înțelesul copiilor. Apoi creștem și continuăm să povestim basme, dar le numim povești, fabule și așa mai departe. Înțelepții scriu, de asemenea, alegoric și transmit multe prin intermediul basmului.

Ce este în basm?

Răspuns: Totul! Absolut totul. Există un tăietor de lemne, o prințesă, un rege, o pisică cu ghete, un dovleac pe roți, orice vrei. Caii își mișcă copitele nervos și tot felul de lucruri. Un prinț nefericit care își caută prințesa. Fie el este ca o broască, fie ea este prinsă undeva într-un turn înalt. Orice vrei, totul este posibil. Un basm poate face orice! Și mai mult decât atât, se manifestă într-un mod foarte deschis, ca și cum ar fi o formă dezbrăcată.

Adică, ei iubesc, vor să fie împreună. Cineva nu ajută, cineva este împotrivă. Totul este deschis. Asta este bine la basm. În lumea noastră, o mulțime de adulți se bucură de vizionarea basmelor reale. Deși ei știu că acestea sunt basme.

Întrebare: De ce? Este o evadare din realitate?

Răspuns: Acest lucru este mai real decât viața noastră de fapt.

Întrebare: Care este realitatea basmului?

Răspuns: Dreptatea este răsplătită, loialitatea este răsplătită. Dar toate acestea trebuie să treacă printr-o mulțime de răsturnări de situație și de întorsături, tot felul de unghere și crăpături, labirinturi ale egoismului nostru.

Întrebare: Deci, basmul spune de fapt despre ce se va întâmpla cu adevărat? Că binele va triumfa asupra răului?

Răspuns: Absolut. Altfel, nimic nu ar fi început. Toate basmele trebuie să aibă un final bun, pentru că este deja stabilit inițial.

Întrebare: Și basmele cu un final rău, ce zici de ele?

Răspuns: Nu există așa ceva. Înseamnă că nu sunt finalizate.

Un basm este scris de la sfârșit. Dar finalul bun ar trebui să fie în faptul că există un început, un deznodământ, un punct culminant. În general, absolut totul și întotdeauna are un final bun. A fost conceput de la bun început.

Concluzia mea este următoarea: un basm ar trebui să înceapă de la început. Apoi ar trebui să existe un fel de proces demonstrativ; educațional, acuzator și așa mai departe. Eroii trebuie să fie în divergență și nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, acesta vrea să omoare și nu funcționează, acesta vrea să scape, dar nu poate, ei doresc să se căsătorească, nu reușesc și așa mai departe.

Adică, în toate acestea nu pot găsi legături între ele, și cine scrie acel basm? Creatorul! Atunci ei disperă treptat după soluții, fiecare în felul său: „Ce să fac?” Apoi încep să înțeleagă că se află sub o voință superioară și apoi totul începe să funcționeze pentru ei, să se reunească. Și se dovedește că această voință superioară, forța superioară, îi conduce spre decizia corectă, spre un final bun. Și binele triumfă.

Întrebare: Acum vorbești chiar despre timpul nostru?

Răspuns: Tocmai în timpul nostru această forță superioară începe să se manifeste în diferite stări, când umanitatea nu are alt răspuns la întrebări decât să spună că este forța superioară.

Comentariu: Și acest basm neplăcut, așa cum pare omenirii, începe să se miște.

Răspunsul meu: Iar apoi va fi plăcut! Pentru că te îndreaptă spre soluția finală – cel care l-a conceput, a început să-l dezvolte și să-l facă, iar acum trebuie să-l termine.

Întrebare: Și suntem conduși la iubire, la fericire?

Răspuns: Da!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea corporală, împlinirea stinge plăcerea. Dacă mi-e foame și încep să mănânc, atunci treptat îmi satisfac foamea și îmi pierd pofta de mâncare și, împreună cu pofta de mâncare, plăcerea dispare. Drept urmare, rămân gol, un zero complet, și așa este cu orice.

Iubirea fierbinte care a izbucnit la început devine treptat rutină și se răcește. Obiceiul stinge gustul plăcerii și, în cele din urmă, îl ucide, ceea ce duce la moarte.

Dar viața spirituală este veșnică și perfectă, deoarece chiar înainte de a intra în acțiuni spirituale, învățăm cum să le facem veșnice și perfecte, adică dorința noastră nu dispare, ci doar crește. Trebuie să înțelegeți că dorința este principalul lucru și trebuie să lucrați constant la creșterea și calitatea acesteia.

Prin urmare, progresul spiritual este determinat de cât de dezvoltată și diversificată este dorința noastră, care include tot felul de nuanțe de proprietăți pregătite pentru noi de către Creator atunci când Adam HaRishon a fost spart.

Și prețuim această dorință astfel încât nici o particulă să nu dispară din ea. Ne asigurăm că toate dorințele există și ne susținem reciproc, căci cresc îmbogățindu-se reciproc și prin aceasta ajungem la lumina deplină a NRNHY, sfârșitul corectării.

Diferența dintre lumea corporală și cea spirituală este că, în acțiunile corporale, împlinirea stinge dorința. Și în spiritualitate, învățăm cum să creștem din ce în ce mai mult dorința primind plăcere.

Prin urmare, dorința este principalul lucru pentru noi, nu împlinirea. La urma urmei, împlinirea depinde în totalitate de creșterea dorinței și de poziționarea corectă a acesteia. Încep să mă bucur de dorința însăși, de faptul că ea crește și devine mai puternică.

Aceasta este o lucrare complet diferită, deoarece nu-mi pasă ca să îmi îndeplinesc dorința. La urma urmei, există întotdeauna un conținut infinit în lumea superioară și trebuie să-mi fac griji doar dacă am dorința corectă tot timpul și să-l cresc cât mai mult posibil.

Prin urmare, rugăciunile, cererile și laudele noastre către Creator sunt atât de importante, orice atragere către El, deoarece ele determină starea și împlinirea noastră. De fapt, mă bucur de dorința pe care o am în mine.

De aceea chinurile primei iubiri sunt atât de dulci. Ele sunt cele care dau plăcere, nu împlinire corporală. Împlinirea vine și pleacă și lasă golul în urmă. Dorința este capabilă să umple sufletul și rămâne în memorie.

Vedem că toate operele de artă vorbesc de angoasă mentală, aspirații și rugăciune. Prin urmare, nu trebuie să uităm că împlinirea autentică vine din dorința pentru persoana iubită.

Dacă împlinirea crește doar dorința, acesta este un semn că suntem în spiritualitate. Numai când mă străduiesc să renunț la mine, nu suprim umplutura, ci extind camera pentru ea și o măresc.

Din lecția zilnică a Cabalei 08.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De unde putem obține dorința de a atinge lumina infinitului? Acum suntem într-un ocean de lumină nesfârșită, dar simțim că ne lipsește? Deloc. Dorim ceea ce vedem în fața noastră, ceea ce este perceptibil pentru egoismul nostru.

Și de aceea Avraam l-a întrebat pe Creator: „Cum voi ști că voi moșteni”, deoarece ei nu au (vasele) Kelim sau nevoia pentru marea moștenire pe care mi-o arăți pe care o vei da fiilor mei ; nu au nevoia pentru ea. ” De unde primește omul obișnuit astfel de gânduri pentru că vrea doar o viață liniștită și nimic mai mult?

Dar Creatorul spune: „Nu! Ți-am pregătit exilul egiptean ca şi chintesența tuturor relelor. Veți intra în această perioadă și veți dobândi în ea astfel de dorințe, încât veți dori să ieșiți din ele. Veți simți că vă sunt dăunătoare ”.

Pe de o parte, nu există forță pentru a scăpa de ele și, pe de altă parte, este imposibil să rămâi în ele. Exilul este o închisoare care te sufocă, te lasă fără o gură de aer, dar nu poți scăpa de ea într-o asemenea măsură încât egoismul te sufocă.

Și vezi că lucrezi doar pentru ego-ul tău, care ia totul pentru sine. Este ca și cum ai încerca să bei dintr-o găleată plină de găuri: scoți apă din puț, murind de sete, o aduci la gură și este goală. Și atunci nu există altă cale de ieșire decât să scape din această închisoare.

Cel care rămâne egoist și nu vrea să învețe să dăruie se numește egiptean, nu evreu. La urma urmei, evreu înseamnă unitate (Yihud), iar egipteanul nu este îndreptat spre unitate și va rămâne în Egipt.

Creatorul i-a explicat lui Avraam toate acestea.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unul dintre cabaliștii faimoși, comentator al Tanakhului, David Altschuler a scris că înainte de timpul regelui Nimrod, toți oamenii erau egali și niciunul dintre ei nu s-a ridicat pentru a-i domina pe alții. Dar Nimrod a început să domine și să domnească pe Pământ. Atunci oamenii au început să construiască Turnul Babel.

Răspunsul meu: Turnul Babel, Migdal Bavel în ebraică, din cuvântul „lebalbel” (confundare), înseamnă confuzie, amestecare de limbi. Aceasta înseamnă că egoismul a devenit mai înalt decât oamenii iar ei au încetat să se înțeleagă unul cu altul.

Întrebare: Aici au apărut două personaje, Avraam și Nimrod, care simbolizează binele și răul, o forță pozitivă și una negativă. Avraam a susținut că este necesar să se unească deasupra contradicțiilor apărute iar Nimrod a propus să se împrăştie și să se aşeze peste tot în lume. Care este rezistența aici?

Răspuns: Avraam a chemat la aceeași unitate ca înainte. Doar că atunci era firească, iar acum când au apărut contradicțiile, a fost necesar să se realizeze o conexiune deasupra lor. Nimrod a pledat pentru ceea ce se numește dezvoltare capitalistă, pentru o decizie rațională.

Amândoi aveau dreptate. Pentru că, pe de o parte, Avraam spunea: „Am trăit bine. Acum egoismul a crescut și ne separă. Să ne unim!” Nimrod, însă, s-a gândit: „De ce trebuie să ne unim? Tot ce vine din natură este bun. Dacă a apărut egoismul, acesta ne va dezvolta. De ce ar trebui să ne uniformizăm din nou?”

Întrebare: Este clar că a apărut un conflict între ei. Dar, din moment ce Tora nu vorbește despre corporalitate, ce înseamnă, din punct de vedere intern, că două forțe se manifestă într-o persoană: Avraam și Nimrod? Ce sunt aceste forțe?

Răspuns: Avraam a chemat oamenii care posedau aceste două ţinte: să ridice punctul de unitate, să-l ridice și mai sus, deoarece în acest scop se dezvolta egoismul.

Nimrod a susținut că egoismul era necesar pentru sinele său, astfel încât, folosindu-l, să începem să ne dezvoltăm fizic și tehnologic.

Nimrod, din cuvântul „mered” (revoluție), s-a opus naturii integrale. Era convins că egoismul ar trebui folosit ori de câte ori este posibil.

Întrebare: Egoismul nu este natura? Se pare că Nimrod mergea într-un mod natural, urmându-şi natura.

Răspuns: Depinde ce urmărea el. Natura se bazează pe echilibru și se află în homeostazie internă. Egoismul, ca și cancerul, încalcă totul.

Se pare că, pe de o parte, natura este construită pe concurență și, pe de altă parte, este construită pe interacțiune, pe echilibrul a două sisteme opuse. Un sistem este Nimrod, iar celălalt este Avraam. Problema este cum să le echilibrezi.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 13.05.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul se realizează prin puterea rugăciunii. Întregul nostru viitor, starea noastră, totul în general depinde de întoarcerea către forța superioară.

Omul este născut animal deoarece în lumea noastră nu există altceva decât nivelurile mineral, vegetal și animal. Și dacă continuăm să ne dezvoltăm în același plan, atunci nu vom părăsi niciodată nivelul animal, așa cum se spune: „Toți suntem ca niște animale muritoare”.

Omul se poate ridica de la nivelul animal la nivelul uman dacă își schimbă modul de existență. Adică, el va înceta să acționeze ca stăpânul vieții, schimbând lumea cu ajutorul puterii animaliste pe care i-a dat-o natura, lucru pe care omenirea l-a făcut de-a lungul istoriei sale.

Revoluția constă în faptul că omul încetează să mai folosească forța egoistă care i-a fost dată de la naștere, pe care a dezvoltat-o ​​în toate modurile posibile și se mută către o altă forță, cea altruistă. El vede că nu mai este posibil să rămânem în egoism. Experiența vieții arată că oamenii se nasc și mor, iar omul nu are nicio putere asupra vieții și morții sale.

Și cel mai important, nu înțelege pentru ce trăiește și că toate eforturile sunt irosite. Treptat, începe să simtă și să-și dea seama de dependența sa de forța superioară, adică că există o anumită putere superioară în viața noastră care ne controlează.

Simte că nu poate să-și controleze viața și este forțat să stabilească contactul cu puterea superioară. Și asta în ciuda faptului că oamenii moderni sunt foarte educați în știință, tehnologie, filozofie și este dificil pentru ei să admită că unele forțe intangibile ne guvernează viața.

Chiar și apartenența la o religie este mai degrabă o tradiție culturală care nu duce la o legătură reală cu Creatorul, despre care vorbește știința Cabalei.

Oml simte nevoia de a găsi sursa vieții. Nu este aici printre noi în planul material și este imposibil să o descoperim îmbunătățind simțurile noastre naturale. Necesită atribute superioare inerente forței care ne-a dat naștere. Prin urmare, au existat chiar înainte de noi și deasupra noastră.

Și după mulți ani de astfel de căutări, omul ajunge la disperare și își dă seama de neputința sa completă și de incapacitatea de a-și gestiona viața. Înțelege că totul depinde de apelul său către forța superioară prin grupul de zece. Și dacă Creatorul nu-l ajută, atunci nu există nicio șansă să găsească sursa vieții, ceea ce înseamnă că s-a născut ca animal și va muri la fel.

Trecerea de la dorința egoistă, cu care s-a născut, la dorința opusă de dăruire, adică de a dobândi puterea Creatorului, este posibilă numai dacă omul dorește cu adevărat să se întoarcă către Creator, o face și nu îi lasă Creatorul altceva de făcut decât să-l ajute și să-i dea puterea de dăruire din puterile Sale.

Din lecția zilnică de Cabală 05.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este modul corect de a citi cărțile cabalistice dacă nu sunt încă familiarizat cu terminologia cabalistică?

Răspuns: Abordarea este aceeași ca în studiile regulate – dobândirea treptată a abilităților.

Îmi amintesc de prima dată când am venit la cursurile de Cabala. Mi s-a spus: „Stai jos, deschide cartea, citește”. Am deschis. A fost o introducere în știința Cabalei, una dintre prefațele cărții Zohar. Am început să citim. Și atât. Fără introducere, fără pregătire.

Astăzi este diferit. Există conversații introductive și evenimente preliminare. Și înainte, totul era foarte simplu: dacă vrei, stai jos și citește.

Întrebare: Poate de aceea există cărți mai ușoare pe care le poți folosi înainte de a începe literatura serioasă?

Răspuns: Da, există o mulțime de astfel de cărți astăzi. Dar personal cred că este necesar să predau în modul în care am fost învățat.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebări despre cărțile cabaliste”, 22/10/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cazul gândirii paradoxale”

Gândirea paradoxală este ceva pe care sisteme diferite încearcă să o promoveze, cum ar fi sistemele educaționale sau diferite organizații avansate. Ne simțim confortabil atunci când problemele sunt lipsite de ambiguitate, dar se dovedește că abilitatea de a ține cont de ideile conflictuale dezvoltă mintea oamenilor foarte eficient. Gândirea paradoxală contribuie la sănătatea mintală a oamenilor, la dezvoltarea mentală și construiește în final o societate mai bună. Dar care este cel mai înalt nivel de gândire paradoxală pe care îl putem realiza? Să examinăm câteva informații.

Un alt paradox care poate dezvolta lumea este relația noastră cu ego-urile noastre violente. Pe de o parte, dorința egoistă de a supune pe toată lumea ne distruge viața. Pe de altă parte, dacă vom învăța cum să ne folosim corect ego-urile, le vom putea transforma în ceea ce se numește „ajutor făcut împotriva lui”. Cu alte cuvinte, le vom putea transforma în pârghii de dezvoltare, care ne vor ridica de la un nivel la altul pe scara spirituală.

Când suntem limitați la un singur sistem de gândire, contradicțiile ne încurcă și creează coliziuni interne. Alternativ, atunci când dezvoltăm un sistem dual de gândire, putem menține un gând într-un sistem și un gând complet opus în celălalt. Aceasta permite existența simultană a opusurilor complete în noi, deoarece fiecare gând se află într-un sistem diferit. Prin urmare, provocarea noastră este să știm cum să construim un sistem suplimentar de gândire. Despre aceasta este înțelepciunea Cabalei.

Imaginați-vă că există insecte minuscule care nu înțeleg dimensiunea înălțimii și trăiesc numai în funcție de percepția lor asupra suprafeței. Se pot deplasa dintr-o parte în alta în spațiul lor, dar nu în sus sau în jos. În raport cu ele, avem un alt nivel de percepție. În mod similar, o persoană care trăiește într-un sistem de gândire simte lumea foarte diferit de cel care trăiește în două sisteme de gândire.

Un lucru este să înțelegem această noțiune, dar este cu totul altceva să o realizăm. Pentru a face acest lucru, trebuie să trezim forțe evolutive care vor dezvolta acel sistem în noi. Nu putem ști cu adevărat care sunt aceste forțe, dar nu avem nevoie cu adevărat să le ştim. Este suficient să vrei să le dezvolți pentru a le face să acționeze asupra noastră cu mai multă forță. Trucul, dacă vreți, este să știm cum să abordăm acea forță evolutivă și să o facem să construiască în noi acel sistem avansat.

Un bun exemplu de exercițiu de construire a unui astfel de sistem dual este povestea biblică a legării lui Isaac. Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre Isaac: „Prin Isaac urmașii tăi vor fi numiți” (Geneza 21:12), ceea ce înseamnă că Isaac avea să aibă copiii săi și să continue dinastia lui Avraam. Dar, pe de altă parte, Dumnezeu l-a instruit pe Avraam să „I-l ofere … ca ofrandă arsă” (Gen. 22: 2), ceea ce ar împiedica continuarea dinastiei lui Avraam. Cum putem concilia astfel de instrucțiuni contradictorii? Atunci trebuie să intervină terțul. Într-un astfel de caz, nu putem folosi rațiunea, deoarece ne va direcționa într-un fel sau altul. În schimb, trebuie să „convocăm”, adică să dorim ca un intelect superior – din care a venit contradicția, rădăcina paradoxului – să vină și să reconcilieze conflictul.

În înțelepciunea Cabalei, rădăcina, unde toate conflictele sunt reconciliate, este numită „Creatorul”. Creatorul este forța generală în natură; este forța care susține toată realitatea, rădăcina universului și tot ceea ce evoluează în el, originea vieții noastre. În cele din urmă, fiecare contradicție indică tocmai spre ea, spre sursa din care provine totul și în care totul se unește.

Deoarece nu putem conecta contrariile cu mintea noastră actuală, trebuie să ne înlocuim mintea cu o minte „actualizată” pe care o primim de la sursa superioară. Acesta este modul în care paradoxurile ne ridică la un nivel spiritual.

Un alt paradox care poate dezvolta lumea este relația noastră cu ego-urile noastre violente. Pe de o parte, dorința egoistă de a supune pe toată lumea ne distruge viața. Pe de altă parte, dacă vom învăța cum să ne folosim corect ego-urile, le vom putea transforma în ceea ce se numește „ajutor făcut împotriva lui”. Cu alte cuvinte, le vom putea transforma în pârghii de dezvoltare, care ne vor ridica de la un nivel la altul pe scara spirituală.

Aspirația noastră spirituală nu ar trebui să fie aceea de a șterge ego-ul din lume, ci mai degrabă de a dori ca el să rămână și chiar să crească. Pe măsură ce ne străduim să ne ridicăm deasupra lui, să îl acoperim cu o relație bună cu ceilalți, ne și ridicăm la grade superioare în spiritualitate.

Cheia pentru a face față paradoxurilor este deci în trecerea de la un sistem în care gândim doar la noi înșine la un sistem în care ne gândim la ceilalți, le simțim nevoile și le înțelegem. În acest fel, construim în noi un sistem suplimentar, care ne va oferi puncte de vedere contradictorii. Apoi, când vom învăța cum să conectăm aceste puncte de vedere, va apărea în noi un intelect superior, care va rezolva paradoxurile de astăzi la un nivel mai înalt de conexiune și complementaritate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ar trebui să rezistăm „oboselii electorale”?”

Pe 23 martie, israelienii vor merge la vot pentru a patra oară în mai puțin de doi ani. Există o zicală în Israel că cine votează influențează (viitorul cuiva și viitorul țării). Participarea la vot în Israel este similară cu cea a altor țări democratice, dar de data aceasta, a patra alegere din mai puțin de doi ani, mulți spun că au șansa de a influența. Oamenii sunt sătui, dezamăgiți și nu mai cred în sistem. Cred că este corect să spunem că oamenii se confruntă cu ceea ce am putea numi „oboseală electorală”.

Îi înțeleg. Și eu simt strecurându-se această apatie. Cu toate acestea, cred că nu ar trebui să cedăm. Israelul este diferit de orice altă țară. Există multe probleme de rezolvat aici: sărăcia, inegalitatea, costul ridicat al vieții, lipsa de oportunități pentru cei defavorizați, scindările sociale din fiecare colț și nenumărate alte probleme. Cu toate acestea, nu vom putea rezolva niciuna dintre ele dacă nu avem o țară în care să putem lucra la ele. Și pentru că suntem sub o amenințare constantă de distrugere, pentru mine, singurul criteriu pentru a alege pe cine să votez este siguranţa. Primul ministru al Israelului trebuie să fie cineva care să poată asigura existența Israelului și orice altceva, absolut totul, vine după aceea.

Unitatea națiunii este, desigur, singura valoare pe care o văd importantă. Dacă avem unitate, vom rezolva toate celelalte probleme și ne vom îndeplini obligația de națiune evreiască. Cu toate acestea, vă puteți uni doar cu cei vii, nu cu cei morți. Prin urmare, în prezent singura mea întrebare atunci când îmi exprim votul este cine va face cea mai bună treabă în a proteja Israelul de dușmanii săi.

Nu spun asta dintr-o perspectivă politică, ci din punct de vedere spiritual. Pentru a-și îndeplini rolul în lume pentru ca Israelul să dea un exemplu de unitate și să fie o lumină pentru națiuni trebuie în primul rând să existe și în al doilea rând trebuie să existe în siguranță, astfel încât să se poată concentra pe construirea unității deasupra rupturilor incalculabile din societatea israeliană. Acesta este motivul pentru care atribui o asemenea importanță securității și de aceea este mai degrabă o considerație spirituală decât una politică.

În afară de politică, cred că este timpul ca poporul Israel să înceapă să fie ceea ce ar trebui să fie poporul Israel – să își îndeplinească obligația față de lume, să se unească și să dea un exemplu de ridicare deasupra tuturor diferențelor. Adunarea exilaților s-a întâmplat deja la nivel fizic. Evreii au emigrat în statul Israel din toată lumea. Totuși, pe plan interior am rămas despărțiți. Acum trebuie să ne îndeplinim sarcina spirituală și să transformăm exilații într-o singură națiune, un simbol al uniunii deasupra diviziunii. Aceasta va fi realizarea vocației noastre, darul nostru pentru lume, cel mai bun și, cu adevărat singura garanție pentru siguranța și prosperitatea noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă am fi fost în măsură să învingem înclinația rea care ne induce în confuzie, dacă ne-am fi putut ridica împotriva ei ca niște eroi și am fi putut să dăruim, dacă am fi putut captura dorința noastră de a primi și să o modelăm, atunci doar ne-am fi mărit egoismul. S-ar fi umflat și mai mult!

Prin urmare, nu există nicio modalitate de a ajunge la dăruire decât printr-o tranziție specială. Descoperim că dorința de a primi nu este demnă de nimic, dar nu o putem depăși.

Prin urmare, depindem de forța superioară, care este în afara noastră. Ne agățăm de această forță superioară și vrem să creștem doar cu ajutorul ei, de parcă intrăm în pântecul nivelului superior ca un embrion și acolo ne anulăm complet, ne dorim ca superiorul să ne modeleze în orice formă dorește.

În această formă, începem deja să creștem de cealaltă parte a Machsom (barierei) în calitate de dăruire.

Nu avem de ales. Trebuie să renunțăm și să ridicăm mâinile, așa cum este scris: „Și s fiii lui Israel au oftat din cauza muncii și au strigat, iar strigătul lor s-a ridicat la Dumnezeu … și Dumnezeu le-am auzit gemetele. ” Cu toate acestea, acest lucru se întâmplă numai după ce am făcut tot posibilul și am ajuns la o cădere completă, punctul în care nu mai putem continua. Ceea ce putem face este doar să strigăm către Creator. Și va fi un strigăt perfect pentru că suntem siguri că depindem doar de forța superioară și nu avem nicio șansă să obținem ceea ce ne dorim cu propriile forțe.

Acest strigăt provine de fapt din munca nereușită, adică necesită cel puțin un grup, un grup de zece, și abia atunci putem ajunge la un strigăt adevărat și să primim ajutorul forței superioare, lumina reformatoare, care ne scoate din intenția de dragul nostru către intenția de a dărui. Astfel, scăpăm din Egipt.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate sursele primare pe care le studiem sunt scrise în ebraică. Acestea sunt traduse în rusă, engleză, spaniolă și în alte limbi. Există vreo diferență în influența pe care o au atunci când citim sursa originală în ebraică sau citim o traducere?

Răspuns: Limbajul Cabalei este foarte specific. Trebuie să descriem lumea pe care nu o simțim, să introducem omul în senzațiile acelei lumi, să trezim în el anumite reacții, gusturi, zvonuri etc. Este necesar să se ajusteze textul astfel încât să înceapă să simtă acele vibrații pe care un om obișnuit nu le simte.

Prin urmare, există o anumită complexitate aici, care nu este ușor de depășit. Pregătirea pentru a simți lumea superioară se desfășoară de-a lungul a mulți ani. Nu toți oamenii sunt capabili să încerce să înțeleagă lumea superioară, deoarece această înțelegere este emoțională și în același timp analizată de aparatul conceptual.

Deci, acesta este un sistem foarte complex de cunoaștere care necesită cărți serioase și, cel mai important, surse primare.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebări despre cărțile cabalistice”, 22/10/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→