Nevoia de garanție reciprocă provine din faptul că toți aparținem unui Kli integral, global. Fiecare dorință din el, chiar și cea mai mică și nesemnificativă, poate deveni cea mai înaltă și cea mai importantă dacă întorci globul astfel încât acest punct să fie în vârf.

Se pare că, indiferent de modul în care întorci globul, unul dintre punctele sale va fi mai mare decât toate. Dacă întoarceți globul într-un mod diferit, atunci un alt punct va fi în partea de sus. Prin urmare, garanția reciprocă este o lege imuabilă, obligatorie pentru corectarea spargerii sufletului comun. Apoi ne contopim într-un singur suflet.

Nu există altă cale de a face din tine acel suflet creat de Creator și spart. La urma urmei, fiecare punct din acest suflet trebuie să fie cel mai înalt și să garanteze pentru toată lumea.

Nu există nimic mai important decât garanția reciprocă, deoarece ne aduce la asemănarea Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabală 4.03.3021, „Garanția reciprocă”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Exilul egiptean este o stare cu totul specială. Întreaga noastră lume corporală se află sub stăpânirea dorinței de a primi, dar nu se consideră că se află sub stăpânirea faraonului.

Adevărul este că sentimentul exilului este produs de exilul din lumea spirituală. Prin urmare, numai o persoană care tânjește după spiritualitate își poate da seama treptat că nu se află în el, deoarece există în el forțe egoiste care îl țin captiv și nu-i permit să intre în calități spirituale. Astfel, el descoperă că se află sub conducerea lui Faraon, regele Egiptului.

Va trece mult timp până când o persoană începe să observe că întreaga sa viață este controlată de dorința egoistă care nu-i permite să dăruie, să se apropie de prieteni și de Creator, să trateze pe toată lumea cu dragoste, să se întoarcă la starea unui singur suflet așa cum era înainte de spargerea lui Adam HaRishon. Aceasta este ceea ce definește exilul, iar intensitatea acestuia este, de asemenea, diferită pentru fiecare.

Există oameni care nu simt că sunt exilați din spiritualitate. Pur și simplu se simt rău în această lume din cauza diferitelor probleme, dar acest lucru nu este încă considerat exil. Exilul înseamnă separarea de dăruire, conexiune, iubire. Dacă o persoană nu tânjește după asta, atunci nu simte că îi lipsește, ceea ce înseamnă că nu se simte în exil.

Prin urmare, trebuie să clarificăm dacă suntem în Egipt, în exil din spiritualitate, din dăruire, conexiue și iubire, sau nu. Nu poți spune doar „Sunt în exil” dacă nu simți că suferi. Dacă sufăr de faptul că sunt în egoism și mă gândesc doar la mine și nu la prieteni și la Creator, atunci simt că sunt în exil.

La urma urmei, mi-aș dori foarte mult să mă ridic deasupra acestor gânduri și griji doar pentru mine și să-mi pese de aproapele meu, dar nu sunt în stare să fac acest lucru. Acesta este sentimentul exilului. Cu cât sufăr mai mult din exil, cu atât mă voi putea bucura mai mult de ieșirea din el și de răscumpărare.

Din lecția zilnică de Cabala 12.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este vecinul?

Răspuns: Oricine. Dacă o persoană face tot ce este necesar pentru a menține sistemul în echilibru, atunci singurul lucru care contează pentru el este dăruirea. De fapt, este ușor. Încearcă să te gândești la celălalt și vei vedea cum toate prostiile, toate problemele dispar din capul tău. La fel – de la mine la ceilalți.

Întrebare: Este un vecin cu adevărat vreo persoană din lume?

Răspuns: Da. Incearcă. Chiar și la nivel fizic. La nivel cabalistic, ne ocupăm deja de sistemul conexiunilor.

Comentariu: Pentru a face ceva pentru altcineva, trebuie să obțin un fel de combustibil. Trebuie să înțeleg de ce fac asta.

Răspunsul meu: Vi se va da combustibil. De asemenea, vi se vor oferi calorii pentru a acționa.

Întrebare: Dar nu este firesc ca o persoană să se gândească la vecin, nu?

Răspuns: Cereți forță pentru ca asta să devină posibil.

Întrebare: De ce am nevoie de toate acestea?

Răspuns: Făcând acest lucru ajungeți la echivalență cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 26.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În Germania, din cauza extinderii blocării, comerțul cu îmbrăcăminte s-a oprit aproape complet. Pierderea din vânzări în toată această perioadă de iarnă este de zece miliarde de euro. O jumătate de miliard de articole de modă rămân nevândute. Acestea trebuie deja distruse pentru că nu vor mai fi relevante anul viitor.

Răspunsul meu: Nu cred că moda se va schimba. Nu cred că moda va exista deloc. Prin urmare, nu aș recomanda distrugerea lor. Cârpele sunt cârpe. Oamenii nu vor alerga după aceasta, așa cum nu urmăresc ceea ce este disponibil astăzi. S-a terminat.

Întrebare: Adică, o persoană nu va urma sezonul 2021, 2022 și va purta tot ceea ce îi este confortabil și confortabil?

Răspuns: Da.

Comentariu: Realizând acest lucru, hainele la modă la prezentarea de modă din China au fost înlocuite cu costume de protecție și viziere împotriva coronavirusului. Moda superioară pe podium este echipamentul medical de protecție și îmbrăcămintea pentru personalul de service și pentru pompieri. A fost răspunsul la creșterea pieței chineze.

Răspunsul meu: Desigur, au realizat imediat că așa ar trebui să fie lucrurile.

Întrebare: Pe cine ați trimite acum pe podiumurile europene?

Răspuns: Aș arăta haine foarte practice, care nu împiedică mișcările, sunt confortabile, purtabile și atât, și nu strălucitoare.

Întrebare: Crezi că ar putea exista un couturier și o modă înaltă pentru haine foarte simple?

Răspuns: Confortabile! Poate nu simple, dar confortabile. Îmi plac jachetele cu multe buzunare, pantaloni care se potrivesc confortabil și nu trebuie călcați. Ceva foarte confortabil care nu împiedică nici o mișcare. Poți să stai peste tot, să faci orice vrei, nu se murdărește. Iată ce trebuie inventat, ceva astfel încât hainele să nu se murdărească. Chiar dacă cad într-o cutie de vopsea, ies de acolo, fac un duș și mă clătesc chiar și fără săpun.

Așa ar trebui să fie! Lasă-i să inventeze! Ce se întâmplă, inventează în mod deliberat lucruri care se murdăresc rapid sau se sparg.

Întrebare: Adică nici măcar nu sunteți în favoarea să aveți multe haine într-un dulap, ci doar lucruri necesare de zi cu zi?

Răspuns: Cred că dacă unei persoane îi place ceea ce poartă, atunci nu are sens să o schimbe. Totul este doar moda goală care i se impune.

Întrebare: Și nimic nu se va mai întoarce? Adică ne-am apropiat de simplitate?

Răspuns: Nimic nu se va mai întoarce! Cea mai clară direcție este confortul. Astfel încât să nu-i respingă pe ceilalți și să fie confortabil pentru tine.

Comentariu: Frumos și confortabil.

Răspunsul meu: Ce înseamnă frumos? Ceva care să îi facă oameni să vrea să te mângâie. Ca mătasea, ca lâna – ceva foarte plăcut. Așa ar trebui să fie. Haine care completează imaginea unei persoane.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să fie convins de neputința lui completă, trebuie să fi pierdut orice speranță pentru a ajunge la spiritualitate prin propriile sale forțe. Aceasta este o concluzie foarte importantă și este nevoie de mult timp pentru ca cineva să înțeleagă că nu există nici măcar o calitate în el cu care să poată reuși, cu excepția singurei șanse pe care Creatorul i-a lăsat–o şi anume, legătura cu El.

Singurul lucru pe care îl poate face omul este să ceară și nimic altceva! În orice altceva sunt doar un animal și doar un fir mic mă conectează cu Creatorul. Prinzând acest fir subțire, pot urca de la nivelul unui animal la cel al omului.

Această descoperire poate dura ani de zile pentru ca cineva să înțeleagă și să înceapă să ceară. El cere doar un singur lucru: forța dăruirii. Vreau să dăruiesc prietenilor mei, să dăruiesc Creatorului; Nu vreau să rămân un animal, vreau să devin bărbat.

Și aici apare o întrebare. De ce am nevoie de nivel de om? Care este intenția mea? Este neplăcut pentru mine să fiu la nivel animat sau vreau să dărui? Poate sper că la nivelul spiritual va fi mai bine pentru mine, pentru egoismul meu? Acest lucru trebuie încă clarificat pentru a trece granița de la lumea corporală la cea spirituală.

Din lecția zilnică de Cabala 05.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înțeleg interpretarea ta despre Creator. Îi spui natura. Nu contrazice acest termen ceea ce spune Tora? La urma urmei, Tora dezvăluie natura Creatorului ca o personalitate, ca o imagine.

Răspuns: Deloc. Dacă vezi lucrurile astfel, vei ajunge la idolatrie.

Creatorul nu are nicio imagine. Este puterea iubirii și a dăruirii, care umple toată creația. Mai presus de aceasta există puterea numită Ațmuto, care simbolizează faptul că se află deasupra oricărei conexiuni cu ființele create și, prin urmare, nu o putem chema prin niciun nume.

Toate adjectivele care se referă la El (teribilul, îngrozitorul etc.) provin din percepția noastră, la fel cum un copil mic îi numește pe tatăl sau mama sa, rău sau rea, dar ei își arată atitudinea față de el în acest fel pentru a invoca reacțiile și acțiunile corecte care au rolul de a-l cuminţi. Dar părinții de fapt nu au astfel de atribute.

Întrebare: Ce înseamnă atunci când spunem că Creatorul este natura?

Răspuns: Natura reprezint totul, tot în ceea ce ne aflăm. Unul dintre numele Creatorului este Dumnezeu. În numerologie cuvântul „Dumnezeu” este egal cu cuvântul „natură”. Există multe referințe la acest lucru în cărțile Cabalei.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 16.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este spiritualitatea?“

Spiritualitatea este atunci când vreau ca ceilalți și natura să se bucure de tot ceea ce fac și că bucuria care este îndreptată spre ceilalți și spre natură nu îmi va aparține în niciun fel.

Opusul Spiritualităţii este corporalitatea, care este momentul în care vreau să mă bucur numai pentru propriul beneficiu.

Bazat pe lecția zilnică de cabală de după-amiază cu dr. Cabalist Michael Laitman pe 13 martie 2021. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ceva care unește toate națiunile – basmele. Fac parte din viața tuturor. Intrăm în viață ascultând basme. Un fel de moralitate este menit să ne fie transmisă prin ele, astfel că sunt pe înțelesul copiilor. Apoi creștem și continuăm să povestim basme, dar le numim povești, fabule și așa mai departe. Înțelepții scriu, de asemenea, alegoric și transmit multe prin intermediul basmului.

Ce este în basm?

Răspuns: Totul! Absolut totul. Există un tăietor de lemne, o prințesă, un rege, o pisică cu ghete, un dovleac pe roți, orice vrei. Caii își mișcă copitele nervos și tot felul de lucruri. Un prinț nefericit care își caută prințesa. Fie el este ca o broască, fie ea este prinsă undeva într-un turn înalt. Orice vrei, totul este posibil. Un basm poate face orice! Și mai mult decât atât, se manifestă într-un mod foarte deschis, ca și cum ar fi o formă dezbrăcată.

Adică, ei iubesc, vor să fie împreună. Cineva nu ajută, cineva este împotrivă. Totul este deschis. Asta este bine la basm. În lumea noastră, o mulțime de adulți se bucură de vizionarea basmelor reale. Deși ei știu că acestea sunt basme.

Întrebare: De ce? Este o evadare din realitate?

Răspuns: Acest lucru este mai real decât viața noastră de fapt.

Întrebare: Care este realitatea basmului?

Răspuns: Dreptatea este răsplătită, loialitatea este răsplătită. Dar toate acestea trebuie să treacă printr-o mulțime de răsturnări de situație și de întorsături, tot felul de unghere și crăpături, labirinturi ale egoismului nostru.

Întrebare: Deci, basmul spune de fapt despre ce se va întâmpla cu adevărat? Că binele va triumfa asupra răului?

Răspuns: Absolut. Altfel, nimic nu ar fi început. Toate basmele trebuie să aibă un final bun, pentru că este deja stabilit inițial.

Întrebare: Și basmele cu un final rău, ce zici de ele?

Răspuns: Nu există așa ceva. Înseamnă că nu sunt finalizate.

Un basm este scris de la sfârșit. Dar finalul bun ar trebui să fie în faptul că există un început, un deznodământ, un punct culminant. În general, absolut totul și întotdeauna are un final bun. A fost conceput de la bun început.

Concluzia mea este următoarea: un basm ar trebui să înceapă de la început. Apoi ar trebui să existe un fel de proces demonstrativ; educațional, acuzator și așa mai departe. Eroii trebuie să fie în divergență și nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, acesta vrea să omoare și nu funcționează, acesta vrea să scape, dar nu poate, ei doresc să se căsătorească, nu reușesc și așa mai departe.

Adică, în toate acestea nu pot găsi legături între ele, și cine scrie acel basm? Creatorul! Atunci ei disperă treptat după soluții, fiecare în felul său: „Ce să fac?” Apoi încep să înțeleagă că se află sub o voință superioară și apoi totul începe să funcționeze pentru ei, să se reunească. Și se dovedește că această voință superioară, forța superioară, îi conduce spre decizia corectă, spre un final bun. Și binele triumfă.

Întrebare: Acum vorbești chiar despre timpul nostru?

Răspuns: Tocmai în timpul nostru această forță superioară începe să se manifeste în diferite stări, când umanitatea nu are alt răspuns la întrebări decât să spună că este forța superioară.

Comentariu: Și acest basm neplăcut, așa cum pare omenirii, începe să se miște.

Răspunsul meu: Iar apoi va fi plăcut! Pentru că te îndreaptă spre soluția finală – cel care l-a conceput, a început să-l dezvolte și să-l facă, iar acum trebuie să-l termine.

Întrebare: Și suntem conduși la iubire, la fericire?

Răspuns: Da!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea corporală, împlinirea stinge plăcerea. Dacă mi-e foame și încep să mănânc, atunci treptat îmi satisfac foamea și îmi pierd pofta de mâncare și, împreună cu pofta de mâncare, plăcerea dispare. Drept urmare, rămân gol, un zero complet, și așa este cu orice.

Iubirea fierbinte care a izbucnit la început devine treptat rutină și se răcește. Obiceiul stinge gustul plăcerii și, în cele din urmă, îl ucide, ceea ce duce la moarte.

Dar viața spirituală este veșnică și perfectă, deoarece chiar înainte de a intra în acțiuni spirituale, învățăm cum să le facem veșnice și perfecte, adică dorința noastră nu dispare, ci doar crește. Trebuie să înțelegeți că dorința este principalul lucru și trebuie să lucrați constant la creșterea și calitatea acesteia.

Prin urmare, progresul spiritual este determinat de cât de dezvoltată și diversificată este dorința noastră, care include tot felul de nuanțe de proprietăți pregătite pentru noi de către Creator atunci când Adam HaRishon a fost spart.

Și prețuim această dorință astfel încât nici o particulă să nu dispară din ea. Ne asigurăm că toate dorințele există și ne susținem reciproc, căci cresc îmbogățindu-se reciproc și prin aceasta ajungem la lumina deplină a NRNHY, sfârșitul corectării.

Diferența dintre lumea corporală și cea spirituală este că, în acțiunile corporale, împlinirea stinge dorința. Și în spiritualitate, învățăm cum să creștem din ce în ce mai mult dorința primind plăcere.

Prin urmare, dorința este principalul lucru pentru noi, nu împlinirea. La urma urmei, împlinirea depinde în totalitate de creșterea dorinței și de poziționarea corectă a acesteia. Încep să mă bucur de dorința însăși, de faptul că ea crește și devine mai puternică.

Aceasta este o lucrare complet diferită, deoarece nu-mi pasă ca să îmi îndeplinesc dorința. La urma urmei, există întotdeauna un conținut infinit în lumea superioară și trebuie să-mi fac griji doar dacă am dorința corectă tot timpul și să-l cresc cât mai mult posibil.

Prin urmare, rugăciunile, cererile și laudele noastre către Creator sunt atât de importante, orice atragere către El, deoarece ele determină starea și împlinirea noastră. De fapt, mă bucur de dorința pe care o am în mine.

De aceea chinurile primei iubiri sunt atât de dulci. Ele sunt cele care dau plăcere, nu împlinire corporală. Împlinirea vine și pleacă și lasă golul în urmă. Dorința este capabilă să umple sufletul și rămâne în memorie.

Vedem că toate operele de artă vorbesc de angoasă mentală, aspirații și rugăciune. Prin urmare, nu trebuie să uităm că împlinirea autentică vine din dorința pentru persoana iubită.

Dacă împlinirea crește doar dorința, acesta este un semn că suntem în spiritualitate. Numai când mă străduiesc să renunț la mine, nu suprim umplutura, ci extind camera pentru ea și o măresc.

Din lecția zilnică a Cabalei 08.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De unde putem obține dorința de a atinge lumina infinitului? Acum suntem într-un ocean de lumină nesfârșită, dar simțim că ne lipsește? Deloc. Dorim ceea ce vedem în fața noastră, ceea ce este perceptibil pentru egoismul nostru.

Și de aceea Avraam l-a întrebat pe Creator: „Cum voi ști că voi moșteni”, deoarece ei nu au (vasele) Kelim sau nevoia pentru marea moștenire pe care mi-o arăți pe care o vei da fiilor mei ; nu au nevoia pentru ea. ” De unde primește omul obișnuit astfel de gânduri pentru că vrea doar o viață liniștită și nimic mai mult?

Dar Creatorul spune: „Nu! Ți-am pregătit exilul egiptean ca şi chintesența tuturor relelor. Veți intra în această perioadă și veți dobândi în ea astfel de dorințe, încât veți dori să ieșiți din ele. Veți simți că vă sunt dăunătoare ”.

Pe de o parte, nu există forță pentru a scăpa de ele și, pe de altă parte, este imposibil să rămâi în ele. Exilul este o închisoare care te sufocă, te lasă fără o gură de aer, dar nu poți scăpa de ea într-o asemenea măsură încât egoismul te sufocă.

Și vezi că lucrezi doar pentru ego-ul tău, care ia totul pentru sine. Este ca și cum ai încerca să bei dintr-o găleată plină de găuri: scoți apă din puț, murind de sete, o aduci la gură și este goală. Și atunci nu există altă cale de ieșire decât să scape din această închisoare.

Cel care rămâne egoist și nu vrea să învețe să dăruie se numește egiptean, nu evreu. La urma urmei, evreu înseamnă unitate (Yihud), iar egipteanul nu este îndreptat spre unitate și va rămâne în Egipt.

Creatorul i-a explicat lui Avraam toate acestea.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→