Intrebare:  Ar trebui sa folosim termeni care vorbesc despre legile naturii la clasele pentru incepatori si abia mai tarziu sa introducem terminologia Cabalista?

Raspuns: Nu, putem vorbi deschis cu oamenii care vin la noi cu punctul din inima si gradual ii avansam. Dar daca ar fi sa vorbim cu ei despre legile naturii, ei ar crede ca le tinem predica despre fizica sau sociologie. Ei au nevoie sa auda despre structura lumii spirituale. Spre asta aspira ei si asta trebuie sa le oferim.

Din Lectia 7, Conventia WE 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana alina suferinta altcuiva, departeaza el astfel acea persoana de spiritualitate?

Raspuns: Se pare ca persoana  va suferi mai putin, dar apoi el nu se va intreba pe sine de ce exista suferinta. Asta inseamna ca daca doresc binele oamenilor, trebuie sa ii fortez sa sufere?

Esentialmente, principala regula a Torei este “ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Foarte simplu pune-te pe tine in pantofii acelei persoane. De exemplu, gandeste-te ce ai fi facut daca ar fi fost copilasul tau favorit si dupa aceea vei face lucrul potrivit.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Am impresia ca toti prietenii mei au cazut in „starea de somn” acum. Ce le pot spune sa ii trezesc?

Raspuns: Daca simti ca ai nevoie de ei, se vor trezi. Totul depinde de fiecare persoana in parte. Trebuie savaiba incredere ca grupul  doreste, dar ca ea este singura problema. Cu cat mai repede isi deschide inima, vede ca este conectata cu toate inimile, care ard si sunt active. Nu le spune nimic lor, spune-ti tie.
De la masa de seara 4/21/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneti ca atunci cand citim Cartea ZOhar, ar trebui sa ne concentram pe unitate. Dar cum este exprimata? La ce fel de actiune ar trebui sa ma gandesc? Pentru ca, „unitate” in sine, acest cuvant mie nu imi spune nimic.

Raspuns: Un sentiment de unitate se construieste intr-o persoana treptat, in decursul multor luni, pana cand incepe sa simta un anumit „gust” in unitatea cu prietenii si sa gasesca un anumit tip de realitate in el.

Experimentam pe noi toate actiunile in procesul in care, in decursul milioanelor de ani de evolutie, gradul vegetativ s-a format din cel neanimat, cel animat din cel vegetativ si cel uman din animat. Dar am trecut prin stadii asemanatoare cu o viteza enorma.

Intrebi despre un stadiu pe care nu l-ai obtinut inca. Incerci sa verifici in ce ar putea consta aceasta senzatie, sentimentul de unitate si daruire, cand iesi in afara ta, a egoului tau. Dar nimic nu iti este cu adevarat clar.

Acesta este un semn de atasament. Incepi prin a-ti apropria starea in care cauti si nu stii cum sa gasesti:”Imi caut fratii.” Caut unitatea si nu o gasesc. Exista macar? Ce este? Cum o pot obtine?

Aceasta este „lipsa inaintea revelatiei”. Deja stai la poarta ei. Si asa este intotdeauna. Intrebarea despre starea pe care nu o ai este chiar starea care o precede. Trebuie doar sa mergi mai departe, sa ii dai Luminii timp sa isi faca treaba. Daca esti prezent in grup, la lectii, la diseminare si faci tot ce poti, da-i Luminii o sansa sa isi faca treaba.

Asa cum scrie in „Introducere la Studiul celor Zece Sefiroti”, numarul 133: „Si doar eroi printre ei, care au avut rabdare, au infrant gardienii si au deschis poarta. Si au fost recompensati imediat vazand fata Regelui, care i-a pus pe fiecare la locul corespunzator.” Ai rabdare! Daca iti ia zece ani, asa sa fie. Inca alti zece, mare lucru.

Si cei care cred ca sunt destepti „sar in fata carului”, si in zece ani vezi ca nu au nimic. Poti spune:”Dar nici eu nu am nimic, nu-i asa”? Tu ai o mare dorinta si intelegi ca iti lipseste unitatea.

Din partea a 2 a  Lectiei zilnice de Cabala 4/22/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce putem invata de la Faraon?

Raspuns: Putem invata loialitatea fata de Creator. Are grija de aceasta activitate cu credinta si cu sarguinta. Este cu adevarat servitorul Creatorului.

De fapt, avem de-a face cu o forta mecanica ascunsa in natura. Pe fiecare cale si la fiecare grad, in fiecare molecula si atom, in fiecare combinatie si relatie, se calculeaza cum sa iei in posesie tot ceea ce ai putea avea. Este un program intern unic care activeaza in fiecare particula a creatiei, in fiecare sistem, in fiecare combinatie.

Asta este de fapt „Faraonul”: este ceva comun, omnipotent si prezent in fiecare dorinta, in toata realitatea creata. Nu lasa nici o mica parte a creatiei singura nici macar pentru o secunda. Printre stele si galaxii, in lumea noastra si in celelalte, este un program integral, universal. Si asta este ceea ce trebuie sa invatam de la Faraon: o apropiere perseverenta, fara compromisuri de responsabilitatile noastre.

Mai mult, in locul vechiului program, trebuie sa ne asiguram ca instalam unul nou. In afara de asta, aceasta imbunatatire ii apartine Faraonului: Il angajam si fara nici un motiv il stergem pentru ca nu este util. Promovarea spirituala este intotdeauna instalata peste programul deja existent. Lucram cu Faraonul la dorinta noastra de a primi, inlocuind intentia egoista cu cea altruista, in timp ce dorinta Faraonului ramane asa.

Avem intentia si dorinta de a primi, care este un sistem activ, prestabilit. Asta este ceea ce exista. Apoi transformam intentia aceasta in daruire, in timp ce pastram dorinta de a primi. Astfel intram in realitatea spirituala, cea care va fi.

Dedesubt se afla Faraonul, deasupra Creatorul si sunt opusi unul celuilalt. Aceasta tranzitie este facuta pe calea Luminii.
Din partea a 4a a Lectia zilnica de Cabala  4/22/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Faraonul şi toţi miniştrii lui sunt scalvii loiali Creatorului, adică „Îngeri” sau forţe care realizează programul creaţiei. Ei transmit ordinele de la forţele superioare, de la Creator, fiindcă, în afară de El, nu există nimic. Dar de acum, Creatorul îl plasează pe Faraon, datorită loialităţii lui, să fie conducătorul muncii pentru El şi să conducă peste oamenii din această lume în locul Său, pentru a ne da nouă senzaţia de întuneric şi astfel să ne împingă la nevoia descoperirii forţei opuse, cea a iubirii şi altruismului.

Chiar acum, Faraonul însuşi se dezvăluie lumii noastre. Înainte, numai ajutoarele lui, miniştrii, ne erau dezvăluiţi nouă. Noi nu am auzit de Faraonul însuşi pâna la actualul sfârşit al „exilului egiptean”, când dintr-o dată ni s-a anunţat că „un nou rege s-a înălţat peste Egipt” Până la acest moment, numai conducătorii şi miniştrii aveau controlul.

La fel s-a întâmplat şi în istoria omenirii. Noi am fost influenţaţi de diferite forţe mai mici care au împins dezvoltarea societăţii umane: noi invenţii, descoperirea de continente noi, noi tehnologii până când s-a ajuns la lumea globală. Aici, Faraonul a început să se dezvăluie pe sine. El este forţa care se opune şi nu ne lasă să ne unim.

Mulţi oameni din întreaga lume deja simt că salvarea vine numai din conexiune. Noi vedem asta, fiind dat un aşa grad de interdependenţă, nu ni se lasă nicio altă şansă fiindcă lumea a devenit atât de globală. Singurul mod de îmbunătăţire a vieţii este să venim împreună. Nu avem nicio altă şansă când suntem atât de dependenţi unii de alţii. Nu suntem capabili să divorţăm unii de alţii, ca în căsniciile nereuşite, şi să mergem fiecare pe drumul lui. Trăim pe un singur glob mititel şi nu avem unde să ne ducem. Suntem închişi ca într-o cuşcă.

Dar noi nu suntem în stare să fim de acord unii cu alţii în această lume, să creăm o guvernare comună, să ajungem într-un fel sau altul la o singură opinie şi să ne susţinem în mod constant. Iar aceste dezacorduri nu se sfârşesc, ci doar se măresc.

Este foarte ciudat să vedem cum toţi realmente depind unii de alţii, Europa, America, ţările arabe, Asia, Rusia, Japonia, China. Este chiar atât de dificil să se adune într-un singur loc, să facă un alt „G-50” şi să ajungă la un fel de acord comun? Altfel, lumea pur şi simplu se va întoarce la „haosul şi întunericul” iniţial.

Dar oamenii nu se vor strădui să ajungă la un acord. Forţele răului vor continua să stea în drum şi să se pună între ei, iar oamenii nu vor fi în stare să înţeleagă cum să se conecteze. Ei vor descoperi doar inabilitatea lor de conectare şi nu vor învăţa cum să o obţină. Asta pentru că revelarea „mecanismului” conexiunii este acelaşi lucru cu revelarea forţei superioare, singurul lucru care ne poate conecta. Aceasta este starea spre care ne îndreptăm.

Nu vor fi vremuri uşoare. În continuare, oamenii vor reuşi într-un fel sau altul să trăiască la fel ca înainte, ca şi cum lumea nu ar fi devenit globală, şi vor continua să existe fără să ia în considerare interesele celorlalţi. Dar dezvoltarea noastră trebuie obligatoriu să ne conducă la unificare. Cu toate acestea, nu va fi nicio putere de unire. În acest punct se va dezvălui Faraonul, cel care ne separă.

Şi atunci, este scris în povestea sclaviei din Egipt, „ei vor striga (şi de această dată vor fi fiii întregii lumi)”, neştiind ce să facă. Şi atunci vor descoperi că există o metodă, înţelepciunea Cabalei, care îl dezvăluie pe Creator creaturilor acestei lumi.

Fiindcă atunci, nu vom mai fi în stare să avem nici măcar o viaţă obişnuită în această lume fără dezvăluirea acestei forţe. Pur şi simplu nu vom mai putea să existăm, ne vom mânca unii pe alţii. Rezultă că trebuie să dezvăluim Cabala pentru a putea să-L dezvăluim pe Creator. Vom învăţa că lumea a fost creată în acest fel şi a fost supusă acestei dezvoltări numai pentru a deveni asemănători Creatorului şi, să ne unim cu El în timp ce încercăm să-L dezvăluim. Întregul program al creaţiei va fi astfel realizat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

America este cea mai mare, bogată şi puternică putere din lume. Americanii au încă spiritul de pionieri; ei iubesc să-şi amintească rădăcinile.

De aceea avem oportunitatea să influenţăm lumea prin America. La început nu vom menţiona Cabala, ci în schimb, vom explica maselor starea noastră curentă şi metoda care oferă soluţia, iar apoi, treptat, îi vom aduce la sursele originale.

Dacă avem o şansă să aducem lumii Înţelepciunea Cabalei, se poate întâmpla numai de aici. Lumea acordă atenţie la ce se întâmplă în SUA. Marea majoritate a internetului este în engleză. Limba, puterea şi autoritatea Americii îşi vor juca rolul. Asta înseamnă că noi trebuie să începem lupta cu criza globală de aici.

Trebuie să lucrăm împreună să realizăm un sistem de diseminare. Aceasta este prima noastră provocare. Şi aici voi trebuie să găsiţi resursele să întâmpinăm această provocare. Centrul de Studiu al Cabalei a avut succes în educarea oamenilor cu punct în inimă. Dar dacă vrem avansare adevărată spirituală, atunci este posibil numai pe baza principiului „transmite mai departe”.

Trebuie să diseminăm Cabala fără presiune: fără foaie fluturaş în mâna oamenilor însoţită de un efort pasionat de a-i convinge. Din contră, trebuie să acţionăm într-o formă respectabilă dar, de asemenea, pe cât posibil consistentă şi eficientă, folosindu-ne principiile şi tot felul de rezultate ştiinţifice ca fundament.

Au mai fost zeci de studenţi care au studiat cu mine la Rabaş. Eu i-am fost cel mai apropiat şi de asemenea secretar şi asistent, ceea ce m-a ajutat extraordinar. Dar nu aceasta a fost cheia. Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost că în 1983, când încă trăia, am scris primele trei cărţi. De asemenea am diseminat dând lecţii si conferinţe.

După moartea lui Rabaş a fost o perioadă când nu am avut puterea să încep nimic nou. M-am închis în mine şi am scris cărţi.Dar câţiva ani mai târziu, am reluat diseminarea activă a Înţelepciunii Cabalei. Acesta este singurul motiv pentru care sunt mai departe cu corecţia şi cu avansarea personală.

Participarea la diseminare cu absolut tot ce poţi este esenţială. Desigur, nu oricine poate să scrie sau să predea, dar fiecare om trebuie să aibă o responsabilitate, să lucreze la transmiterea metodei către întreaga lume, să vrea să ajute oamenii prin exprimarea iubirii sale pentru ceilalţi, să-i vadă pe toţi uniţi, fericiţi, conectaţi, adunaţi într-un singur întreg până când ajungem să fim un singur suflet.

De aceea noi trebuie să creăm un centru de diseminarea globală în SUA astfel ca metoda corecţiei să se răspândească de aici în întreaga lume. Iar voi toţi trebuie să fiţi strânşi în jurul acestui centru astfel ca fiecare să poată depune maximum de efort, de potenţial şi de talent pentru succesul colectiv. Pentru că dacă nu o vom face, criza va ieşi de sub control.

Din Lecţia şapte de la Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Numai prin unire putem atinge revelarea Creatorului şi a vieţii spirituale. Dar fără mediu nu pot vizualiza spiritualitatea ca fiind altruism şi iubire faţă de alţii.

Am nevoie să construiesc un mediu pentru mine care să dezvolte în mine această dorinţă „artificială”, nenaturală: o dorinţă de unire cu ceilalţi. Într-adevăr, acesta este o minciună pentru egoul meu care nu vede niciun beneficiu din această acţiune. Atunci când mediul începe să cultive în mine această această nouă dorinţă, aceste valori noi, numai atunci voi descoperi că este o forţă care se opune acestei uniuni: Faraonul.

Înainte de asta nici nu mi-aş fi imaginat că uniunea este atât de dificilă. Nu mi-am dorit asta atât de mult, am fost într-un fel neutru faţă de ea. Dar cu cât mai mult mediul meu mă influenţează cu această idee şi îmi spune, ca pe un avertisment bun, să aspir la acest obiectiv artificial, pe care nici nu puteam să-l simt înainte, cu atât mai mult încep să simt obstacolele din calea mea, forţa specială care împiedică această unire.

Această forţă e gata să-mi ofere tot ce vreau, toate plăcerile vieţii din această lume, îmi spune: „spune ce vrei, bani, putere, onoare, cunoaştere, excursii, orice plăcere îţi doreşte inima!”

Ia în considerare toate căile noi, nenumărate, pe care umanitatea le-a găsit pentru satisfacerea proprie în ultimii ani, care nu au existat in toate celelalte secole de istorie. La fiecare şase luni sunt forţat să înlocuiesc tot pentru echipa mea: computere, mobilă, haine, etc. Aceste lucruri ascund adevărata imagine şi este în totalitate munca Faraonului şi numai la nivelul corporal, animal.

Dar când ajungem la adevărata dorinţă de unire, intransigentul Faraon se dezvăluie pe sine, dorind să-mi dea totul, mai puţin uniunea.

Şi atunci începem să înţelegem scopul Faraonului şi de ce este atât de ferm împotriva uniunii în special. În primul rând, el vrea ca noi să simţim într-adevăr nevoia de Creator, de forţa superioară, ca să ne ajute. Iar în al doilea rând, el vrea ca dorinţa noastră de unire să crească la maxim, până la ultimul nivel şi să ne ridice la înălţimea Creatorului Însuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/2011 Scrierile lui RABAŞ

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 10: Faraonul a supt toată Lumina care a început să cobore pentru Israel (aceia care aspiră la Creator) şi aşa este spus că „nu exista niciun sclav capabil să scape din Egipt”.

Avansarea noastră pare a fi „negativă” deoarece noi depunem pentru ea mult efort şi credem că avansăm şi că obţinem un succes cert pe această cale când, brusc, totul dispare. Faraonul suge „toată Lumina” pentru el însuşi şi totul dispare în ego nelăsând nimic pentru eforturile noastre.

Acesta este un proces cumulativ şi toate frustrările noastre continuă să se acumuleze şi să crească până când omul începe să simtă că nu mai poate lucra de acum încolo pentru egoismul lui care îşi absoarbe toate realizările pentru el însuşi. Azi primeşte puţină inspiraţie, trezindu-se, conectându-se cu prietenii şi dorind să meargă pe această cale şi să se înalţe peste toată această neînţelegere, peste această viaţă în zadar, iar mâine nu simte niciun progres. Unde s-a dus totul?

Iar dimineaţa când mă scol, de ce trebuie să încep iar de la zero sau chiar mai de jos? De ce trebuie să mă caţăr de la nivelul de animal, abia putând să înţeleg unde sunt, să mă trezesc  fizic şi emoţional şi să încep din nou să lucrez la importanţa scopului, că poate aşa am să înţeleg unde am ajuns, de ce şi ce se întâmplă aici? Asta se întâmplă în robia Faraonului.

Nimic nu este întâmplător în spiritualitate, nici nu sunt câteva „acţiuni oarbe” ale naturii. Natura este o combinaţie de forţe ale Creatorului ori de pe partea Feţei Lui, ori din partea opusă, din spatele Lui, înţelegând, Creatorul şi Faraonul. Dar de fapt sunt una şi aceeaşi forţă fiindcă: „Nu-i nimic în afară de El”, iar noi suntem în permanenţă prezenţi între aceste aceste două influenţe. Nimic nu este accidental sau fără sens în ceea ce ni se întâmplă. Este pur şi simplu o schimbare în balansul dintre aceste două forţe pentru a ne da şansa să depunem efort.

Creatorul l-a făcut intenţionat în felul acesta pe Faraon ca sa ne înrobească, să ne anuleze toate eforturile, şi să ne fie arătată natura noastră josnică şi total neajutorată în atingerea vreodată a scopului. Iar apoi, mulţumită Faraonului, vom începe să avem nevoie de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/20/2011 Baal HaSulam „Scrisoarea 10”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→