Dificultatea decurge din faptul că o persoană trebuie să înceapă să simtă nevoia să se întoarcă la mediul său şi să pretindă măreţia scopului lor; altfel nu-l va atinge. Această acţiune e privită ca fiind Lo Lishma (Nu în Numele Ei) şi cu care începe totul.

O persoană care vrea să obţină Lumea Spirituală, neavând altă opţiune, se întoarce la mediul său şi caută în el măreţia scopului; dacă nu, ea va renunţa la scop pentru totdeauna. Apoi, persoana începe să primească tot felul de impresii despre această măreţie, cu toate că la început s-a întors la grup în mod egoist, fără să simtă nevoia de grup în sine ci numai de scop. Ea vrea să folosească mediul pentru a-şi atinge scopul şi de acum nu mai leagă ceea ce a fost cu ceea ce a urmat.

Treptat însă, omul realizează că mediul conţine toate vasele (Kelim-urile) lui, dorinţele în interiorul cărora el va atinge scopul, umplerea. Fiindcă studiază, Lumina lucrează asupra lui iar el începe să simtă că scopul însuşi există chiar în aceste dorinţe pe care le primeşte de la grup datorită faptului că s-a unit cu ei. Altfel spus, Creatorul i se dezvăluie în legătura lui cu ceilalţi.

Apoi, dorinţa de altruism se trezeşte treptat în relaţiile lui cu ceilalţi şi el înţelege că ei sunt chiar acelaşi Kli, proprietatea Creatorului, datorită căreia omul poate deveni similar Lui. Acolo, în interiorul relaţiei cu ceilalţi oameni, omul şi Creatorul se întâlnesc şi devin un întreg prin realizarea aceastei adeziuni.

Egoismul pe care Creatorul l-a creat ca opus al Său, imprimat în interiorul dorinţei, trebuie să rămână! De fapt, peste, şi în opozitie cu egoismul său, omul se susţine pe el însuşi în echivalenţă cu Creatorul. Dacă omul nu are această formă opusă, el nu este în stare să obţină calitatea altruismului şi să se re-creeze pe sine după imaginea Creatorului.

De aceea, atingerea măreţiei Creatorului este Kli-ul nostru, sufletul fiecăruia din noi, pe care îl primim de la mediul în interiorul căruia ne experimentăm viaţa spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din „Atingerea măreţiei Creatorului prin mediu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Înclinaţia rea” nu este doar o dorinţă înăscută de a răni pe cineva. Acest atribut natural nu este încă răul. Ne descoperim înclinaţia rea numai când începem să studiem Tora, să atragem Lumina care Reformează, şi dorinţa de unire prin această Lumină.

Cu alte cuvinte, înclinaţia rea nu se desfăşoară la nivelul simplu, lumesc, de existenţă. Ea începe să se dezvăluie numai oamenilor care au gene spirituale, „punct în inimă”, care se alătură unui grup de Cabala şi încep să lucreze pentru a transcede natura lor egoistă, intenţia „pentru el însuşi”

Ei vor suferi toate stagiile preliminare de dezvoltare, stările interne de Avraam, Iţac, Iacov, ieşirea din Egipt, până când ajung la starea de disperare, când realizează că nu se pot uni şi atunci s-a spus: „şi fiii lui Israel au strigat afară de la lucrul lor” Aşa este atunci când înclinaţia rea, întruchipată de Faraon, le este dezvălită treptat.

Şi asta nu este totul. Ei fug de la Faraon, ca şi cum s-ar ridica peste el, şi atunci abia au revelaţia răului. Trecând Marea Roşie, astfel detaşându-se ei înşişi de răul egoismului, ajung să relizeze că răul e ca Muntele Sinai (muntele de ură). Numai sub condiţia că ei ajung la această realizare, poate metoda de corectare a răului să fie dezvăluită, adică, ceea ce este numit: „Dăruirea Torei”.

Atunci ei întâlnesc a doua parte a condiţiei : „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora drept condiment ca Lumina din ea sa-l întoarcă la Binefăcător”. Dacă tu poţi găsi în tine forţa separării numită „înclinaţia rea” vei fi capabil să o refaci. Aceasta este forţa care te separă de ceilalţi şi se desfăşoară numai dacă tu eşti dornic de unitate şi dai tot ce e mai bun în tine pentru ea.

Atunci vom începe să cunoaştem „înclinaţia rea” şi aceasta este o stare foarte exaltată de revelaţie. Descoperim ca trebuie să fim un om într-o singură inimă, în garanţie mutuală (înainte nimeni nu poate să înţeleagă ce însemnă asta). Acum ne dezvoltăm nevoia de Tora, remediul pentru corecţie. De fapt, începem să înţelegem că nu suntem în stare să facem nimic singuri, şi că toate acumulările noastre se datorează Luminii care Reformează şi care ne-a dezvăluit acest rău pe care putem acum să-l transformăm în bine.

Când Lumina stabileşte pacea între noi, înseamnă că s-a adăugat înclinaţiei noastre rele intenţia de altruism, şi astfel, „îngerul morţii” se transformă treptat în „îngerul vieţii”. De aceea se spune „Am creat Tora drept condiment” pentru înclinaţia rea însemnând că noi doar adăugam intenţie de altruism drept condiment la aceasta dar nu o distrugem. Toată ura noastră rămâne si se desfăşoară totdeauna la un nivel mai înalt pentru a ne da posibilitatea să construim un ecran şi mai mare peste ea.

Astfel creştem. De al un punct în interiorul nostru, putem creşte către Lumea Infinitului şi să câştigăm această uriaşă dorinţă, acest Kli pe care l-a creat iniţial Creatorul. Asta înseamnă că prin înclinaţia rea noi vom deveni asemănători Creatorului, învăluind-o ca un aluat care creşte peste ea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/11 Din topicul „Am creat inclinaţia rea si am creat Tora drept condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este intenţia?

Răspuns: Intenţia este ceea ce îţi doreşti de la starea ta. Nu este important ceea ce spui sau faci, ci către ce ţinteşti, ce rezultat aştepţi de la starea prezentă şi nu contează dacă este a ta sau a noastră.

Spus altfel, cum vrei să vezi starea următoarea? Cum ţi-o imaginezi? Ce vei face: îi vei dărui Creatorului, vei primi pentru tine însuţi, vei câştiga, fura, da mai departe, renunţa? Cum te imaginezi în starea următoare? Asta este intenţia.

De aceea numai omul are intenţie. Intenţia este singurul lucru din toată creaţia care este în afara timpului. Ea nu operează în timpul material ci în cel spiritual, care se află deasupra dorinţei.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce oamenii experimentează mai multă bucurie atunci când sunt împreuna? Există o rădăcină spirituală în asta?

Răspuns: Cu siguranţă! Este imposibil să te bucuri singur. Ajungem gradual la această concluzie ca rezultat al dezvoltării noastre. De fapt, un singur Kli este incapabil să primească plăere; poate face doar să treacă Lumina prin el către ceilalţi.

Este posibil să simţi plăcere dacă cineva trece Lumina la altcineva şi Lumina nu rămâne la niciunul dintre ei. Este similar cum Mama – Bina, care primeşte Lumina în partea sa superioară (GE) şi o trece prin partea sa inferioară (AHP) către ceilalţi. Acesta este singurul motiv pentru care există în ea Lumina Hochma (Înţelepciune)

Dacă are doar GE, nu are Lumina Hochma ci doar Lumina Hassadim (Milă). Totuşi, dacă are AHP, uterul care îi permite să nască şi să treacă Lumina către ceilalţi, atunci are şi Lumina Hochma.

Astfel, este imposibil să îl revelezi pe Creator dacă nu eşti conectat cu ceilalţi şi nu le dăruieşti! În acest caz nu ai un Kli pentru revelaţia Creatorului. El devine revelat chiar în AHP, în Lumina Hochma, în timp ce GE este numai Lumina Hassadim.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În natură nu este nicio libertate care a apărut din nimic. Natura este un sistem de legi și nimic in ea nu poate sta în afara legii.

Suntem controlați de două forțe: primire și dăruir. Libertate este atunci când ești capabil să suplimentezi acțiunea unei forțe cu cea a celeilalte și, stând între ele, să înțelegi realitatea care le-a unit pe amândouă.

Trebuie să aleg întotdeauna sub ce influență să fiu, sub controlul cărei forțe. Trebuie să fie ori una ori alta: forța dăruirii sau cea a primirii.

Mai mult, pentru a putea câștiga autonomie, nu vreau să fiu dominat de niciuna dintre ele. Pe de o parte, Faraonul îmi spune: Cine este Creatorul pentru mine, de ce trebuie să îl ascult? Dar, pe de altă parte, trebuie să îl păstrez pe Faraon in tact, chiar dacă mă păstrez la distanță. Mă îndepărtez de el pentru a putea obține și cea de a doua forță. Înainte, eram sclavul Faraonlui și acum am devenit sclavul Creatorului.

Fac toate acestea pentru ca, la final, să pot atinge punctul de mijloc dintre ei. Este privit ca treimea din mijloc a lui Tifferet, Klipat Noga (carapacea Noga). Aici este locul unde măsurile care țin binele și răul ajung în echilibru. Stau în miloc și nici Creatorul, nici Faraonlul nu mă controlează: eu conduc peste amândoi. Această stare este descrisă prin Copiii mei m-au învins.

Acesta este un echilibru subtil pe care o persoană trebuie să îl atingă la fiecare grad spiritual. Aliniem două forțe, două lini, dreapta și stânga, judecată și milă și astfel avansăm în linia de mijloc.

Astfel, munca mea se regăsește în găsirea ambelor forțe ale Faraonului, înclinația rea și forța Creatorului, înclinația bunaă, în starea animală prezentă, oarbă. Le plasez una în fața alteia, deoarece Creatorul spune: Vino la Faraon pentru că i-am îngreunat inima. Atunci când înclinația rea crește, Creatorul crește și el în ochii mei și se arată în spatele Faraonului. Apoi amândoi se vor dezvălui în mod egal în punctul meu din inimă și acest punct va primi liberate, puterea asupra ambelor forțe.

Acest lucru trebuie să îl realizez. În acest punct al meu, între înclinațiile bune și rele, în treimea din mijloc a lui Tifferet, îmi găsesc în sfârșit libertatea. Și aceste este adevăratul meu Sine. Din punctul care apare la fiecare grad spiritual, construiesc linia din mijloc, linia omului din mine, până când ating Infinitul.

În lumea Infinitului, ne creăm starea noastră autonomă, care este de 620 de ori mai puternică, datorită faptului că folosim din plin aceste două forțe. Aceasta este metoda corectă pentru a folosi forțele Creatorului și Faraonului care conduc în natură. Și omul este capabil să îndeplinească asta.

Din partea a patra a Lectiei de Cabala 3/17/2011 despre Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Revlarea înclinației rele este cel mai important lucru?

Răspuns: Nu ar trebui să încercăm să ne descoperim înclinația rea și nu este important ce stări experimentăm. Cea mai importantă și singura acțiune posibilă pe care o putem face este să atragem Lumina Superioară.

Lumina mă va conduce prin toate etapele care acum îmi sunt necunoscute: voi descoperi înclinația mea rea, o voi corecta și apoi o voi satisface. Numai Lumina mă poate ajuta de-a lungul acestui drum. Trebuie să aspir către Lumina Superioară, care va acționa asupra mea. Ordinea și forma acestor acțiuni nu este treaba mea.

Nu ar trebui să mă gândesc la Lumina care îmi revelează înclinația mea rea, pentru că nu știu ce ar trebui să reveleze. Și chiar dacă este scris în cărți despre asta, eu încă nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat înclinația rea. Nu merită să vă concetrați și să vă abateți atenția de la esență: atragerea Luminii.

Altfel, vom  începe să căutăm această înclinație rea în noi și să începem să ne gândim la faputl că fiecare calitate negativă pe care o avem reprezintă înclinația rea. Dar credeți-mă, încă nu am descoperit-o.

Înclinația rea este un înger. Asta este, atunci când o descoperim, îl descoperim pe Creator ascuns în ea și că această înclinație rea vine de la El. Și, pentru a-L revela pe Creator noi trebuie să ne gândim la unitate în loc de ură! Și atunci când eu aspir la unitate, descopăr faptul că înclinația rea este cea care stă în drum.

Aspir în mod continuu la unitate, în timp ce Lumina Superioară acționează asupra mea și în final îmi arată cine sunt. Trebuie să trec prin toate etapele: 0. 1. 2. 3 și în etapa 4 (Behina Dalet), simt întotdeauna că am completat o anumită etapă și am primit o nouă înțelegere. Și apoi din nou, trec prin toate etapele și iarăși în etapa a patra este revelată o nouă înțelegere.

Asta, totuși, nu îmi schimbă atitudinea față de trecut, prezent sau viitor. Aspir întotdeauna către unitate fără să mă gândesc la nimic altceva. ȘI nu contează dacă sunt într-o stare bună sau rea.

Sunt ok cu orice stare care îmi este revelată. Nimic nu mă poate opri de la a merge înainte: nici binele, nici răul, nici orice teorie filozofică care imi apare in cap, care numai mă face confuz, făcându-mă să cred că înțeleg ce se întâmplă. Toată atenție mea trebuie să fie îndreptată numai înspre unitate. Așa pot fi sigur că atrag Lumina Înconjurătoare.

Atunci când începeți să intelectualizați prea mult și decideți voi înșivă ce să faceți, pierdeți instantaneu Lumina Înconjurătoare. Trebuie să aspirați numai către Lumina care întreagă și absolută. Este scris că trebuie să fim gata să acceptăm garanția reciprocă ca un singur om cu o singură inimă. Ar trebui să ne gândim numai la asta.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/17/2011 asupra subiectului ”Am creat înclinația rea și Tora ca mirodenie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul „Yitro (Jethro),” punctul 199: Fruntea Lui este mare, dar nu atât de mare, liniile sale sunt cinci- trei orizontale de la o parte a fruntii la alta, iar două nu sunt orizontale. El este in confruntare, în special în casa lui, toate acţiunile sale sunt rapide, el pare bun, dar nu este aşa. El se laudă cu ceea ce nu este în el … El este îngăduitor în discursul său, dar nimic mai mult, se împinge unde nu aparţine, iar cel care colaboreaza cu el ar trebui să fie atent la lăcomia lui, dar va reusi cu el.

Zoharul ne spune despre cât de complicati suntem în interior. De fiecare dată dezvăluim noi calităţi în interiorul nostru, care pot fi bune sau rele şi care vin în mod constant pentru a se înlocui una pe alta, noi trebuie să le folosim pentru a discerne toate oportunităţile noastre de a ne realiza, în stadiul actual, pentru a descoperi toate slăbiciunile noastre şi limitările. Acesta este modul în care, clipă după clipă, o persoană atinge mai mult in sine, şi asta înseamnă că atinge Creatorul, după cum este scris, „Te voi şti din acţiunile Tale.”

Când totul este spus şi făcut, întreaga noastră cale este calea auto-realizarii, realizarea de noi înşine. În esenţă, întreaga ştiinţă a Cabalei explică unei persone cine este, cum l-a facut Creatorul. Prin urmare, nu aveţi nevoie de nimic mai mult: În măsura în care ai înţeles modul în care Creatorul te-a creat, ce a creat El în tine, de ce şi în ce formă, atat de mult îl vei atinge.

Prin urmare, citind descrierile acestor imagini ale omului, trebuie să înţelegem că nici una dintre ele nu este ştearsa. Toate se completeaza unul pe altul, prin calităţile lor, care sunt similare sau opuse Luminii, şi în cele din urmă obtin imaginea Creatorului.

În plus, trebuie să înţelegem că este vorba despre o persoană care progreseaza în spiritualitate şi acesta este modul în care ea se vede pentru moment, cu calităţile sale pozitive şi negative în comparaţie cu Lumina, Creatorul. Dar persoana se judeca pe ea însaşi şi discerne aceste calităţi ea însaşi. O altă persoană le-ar vedea diferit, pentru ca „orice persoană judeca potrivit defectelor sale.”

Dacă o anumită imagine apare în faţa ei acum, doar i se pare, dar nu există de la sine în realitate. Singura imagine care există prin sine este imaginea Creatorului. Dar aceste imagini sunt reprezentate în interiorul unei persoane prin calitatile sale interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul a creat o singură dorinţă care a fost iniţial în unitate totala cu Lumina care a conceput-o, în adeziune susţinută cu puterea Luminii. Aceasta este prima şi, din partea Creatorului, starea absolut perfecta, numai creatura n-o simte. Asta pentru ca aceasta stare a fost creata de către Creator, şi lipseste conştientizarea creaturii in legatura cu ea. În esenţă, nu există nici o creaţie aici încă, există doar ceva care a fost creat şi există datorita forţei care a născut-o.

Astfel, fiinta creata trebuie să fie supusa unui proces lung pentru a avea conştiinţa de sine, şi există mai multe etape, pe această cale. În primul rând, nu pare să existe deloc, ca “existenţa din absenta” (Yesh Mi Ain). Cu toate acestea, în cele din urmă, creatura este setata pentru a deveni „existenţă din existenţă” (Yesh Mi Yesh), inseamnand ca si Creatorul.

Creatura învinge această discrepanţă, de la „Yesh Mi Ain” la „Yesh Mi Yesh,” treptat, prin dezvoltarea ei pas-cu-pas, achiziţioneaza în cele din urmă o a doua natura: natura Creatorului. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să acţioneze independent pentru a o obtine în sine: ce sunt creatia, „Yesh Mi Ain” şi Creatorul, „Yesh Mi Yesh,” şi cum difera acestia.

Trebuie să evalueze în mod constant aceste două stari, fie fiind in acord ,fie în dezacord cu ele, asta fiind, prin declararea voinţei sale, după ce a primit liberul arbitru. Astfel, creatura se mută tot mai aproape de forma Creatorului şi acceptă, nu pentru că este mult mai plăcut şi benefic (insemnand, nu din cauza straduintei sale naturale egoiste), ci pentru ca, de fapt, vrea să achiziţioneze proprietăţile Creatorului, atributele daruirii pure.

Atingerea, in ansamblu, este posibilă doar prin echivalenţa de forma. În caz contrar, nimic nu poate fi atins şi nici Creatorul, nici calităţile sale nu pot fi înţelese dacă cineva nu posedă aceleaşi calitati. Prin urmare, pentru ca fiinta creata sa atinga Creatorul complet şi să devină identica cu El, Creatorul divide starea Sa, pe care o împărtăşeşte cu fiinta creata, ca una în mai multe părţi, stari consecutive şi dorinţe diferite şi gânduri.

Ar putea fi vizualizate ca blocuri de construcţie sau ca un puzzle, dar nu ca unu sau tri-dimensional, ci mai degrabă ca blocuri de construcţie de dimensiuni nenumărate. Orice parte din acest puzzle are un număr infinit de laturi prin care se leaga de toate celelalte, astfel că nimeni nu are nimic propriu lui, dar întotdeauna partea sa superioară se conectează la cea de mai sus şi partea de jos se conectează la cea de mai jos de el.

Toate acestea sunt legate în aşa fel încât nimeni nu are nimic aparţinând lui însuşi cu o singură excepţie: punctul central al Tabur (buricului). Este locul unde toată lumea decide modul în care poate participa în mod independent, cu propria sa dobandire şi constientizare şi atinge aceasta interconectare unde se află fără voie, în scopul de a da toată puterea şi dorinţa sa pentru a susţine această legătură.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot controla o rugăciune în inima atunci când inima nu este corectata?

Răspuns: În cazul în care inima este corectata, nu există nici o rugăciune! O rugăciune este un apel pentru corectare, dacă simt că eu sunt corupt, sau dacă nu-mi simt propria mea corupţie, atunci cer Lumina de a discerne dorintele mele (Kelim) pentru mine, să-mi arate deficienţele mele.

Dintr-o data, străinii încep sa-mi spuna că am nevoie de ochelari, probabil, fiindcă nu văd bine. Cu toate acestea, nu am observat acest lucru înainte pentru că nu am avut nimic cu care sa compar acest lucru.

Astfel, trebuie sa cer Luminii să-mi arate corupţia mea. Când o simt, voi cere Luminii să mă corecteze. Când sunt corectat, voi cere Luminii să mă umple. Aceeaşi Lumină, Creatorul, îndeplineşte toate aceste acţiuni în mine. Cu toate acestea, El se manifestă prin diferite acţiuni, în conformitate cu apelul meu.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii, cei care au explorat realitatea superioară, ne explică cum că noi am început întreaga noastră evoluţie în Lumea Infinitului, Ein Sof, unde noi am fost cu toţii legaţi împreună ca un singur om într-un singur suflet, într-un singur punct – care arată cât de strânsă a fost legătura noastră. Această legătură a fost susţinută iniţial de forţa Luminii Superioare care ne controla şi ne umplea.

Mai târziu însă, am început să coborâm din această Lume a Infinitului până când, conexiunile noastre au început să se desfacă. Între noi s-a format o distanţă care a continuat să crească (Lumile lui Adam Kadmon, Azilut, Bria, Yetzira şi Asia, ca în desenul de mai jos), pâna când am căzut la nivelul existenţei noastre din prezent, cel mai de jos grad al Lumii de Asia.

Această coborâre semnifică faptul că sub impactul de Sus, noi am pierdut în mod gradat Lumina care umplea spaţiile dintre noi. În timp ce ăn Lumea Infinitului eram cu toţii legaţi, la momentul când am atins Lumea de Asia, am devenit separaţi unii de alţii la o mare distanţă. Acum noi înşine ne manifestăm ca două realităţi separate: a ta şi a mea. Egoul nostru, cel care ne conduce, este responsabil de golul care ne separă. În acest fel simţim fiecare din noi.

Acum sunt şapte miliarde de astfel de individualităţi egoiste, alienate, în lumea noastră. Dar este adevărat că în Lumea Infinitului am existat ca un singur om! Iar după simţul nostru, realitatea s-a schimbat la fel de bine de când o trăim ca pe o senzaţie în dorinţa noastră, în proprietăţile noastre.

Dar trebuie să înţelegem că avem de-a face cu două mari discrepanţe: realitatea pe care o simţim noi, şi realitatea în care, noi de fapt existăm. Noi le simţim foarte străine una de alta, departe de perfecţiune, eternitate şi împlinirea fără de sfârşit, undeva, la periferia întregii Creaţii, în această lume trecătoare. Şi totuşi, conexiunea dintre noi rămâne, şi este foarte puternică. Încă suntem legaţi prin garanţia mutuală, ca acelaşi om cu o singură inimă.

Noi pur şi simplu nu vrem să urmăm aceste condiţii, şi aceasta este singura problemă. Dar cu toate acestea, Natura ne-a mandatat să fim conectaţi. Numai că, această conexiune ne este dezvăluită la cel mai de jos nivel al Lumii Infinitului, şi în măsura în care noi ne-am separat de ea.

Cu alte cuvinte, în prezent, noi nu ne aşteptăm să îndeplinim toate condiţiile garanţiei ce guvernează Lumea Infinitului şi în care noi eram absolut conectaţi cu toate dorinţele noastre ca un singur tot, şi unde se afla un singur suflet, situat în centrul întregii Creaţii. Noi trebuie doar să înţelegem că am rămas legaţi împreună, tu şi cu mine, şi că este o conexiune între noi.

Aceste legături există între toate sufletele care în trecut erau împreuna, iar astăzi sunt separate. Însă toţi avem nevoie să ne întoarcem în centrul din care am venit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2011 despre Garantia Mutuala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→