Societatea este fundatia pentru avansarea spirituala. Si, precum oamenii care fugeau din Ierusalim in timpul  celui de-al doilea Templu pentru ca vedeau prabusirea spirituala, dorind  sa formeze o mica societate si sa pastreze conexiunea spirituala dintre ei – Forta Superioara –  s-au ascuns in vecinatatea Marii Moarte. Asa si noi dorim sa formam o societate ca aceea.

Pentru inceput s-ar putea sa nu  fie foarte mare: “doar” cateva mii de persoane, ceea ce nu este mult in comparatie cu intreaga umanitate care acum trebuie sa se trezeasca si sa se conecteze. Dar trebuie sa ii credem pe cabalisti care spun ca noi intoteauna oferim destula putere si in cantitate si in  calitate, in mod intelept, iar daca o mobilizam in acord cu abilitatile si conditiile date vom fi capabili sa revelam forta superioara.

Odata conectati,acea scanteie se va prinde intre noi si va distribui Lumina superioara prin intregul nostru sistem. Aceasta Lumina ne va umple si noi ne vom regasi in lumea spirituala.

Prima noastra sarcina este sa formam o societate, un loc pentru ca Lumina sa fie revelata. Societatea propice este numita “Shechina”,l ocul unde Lumina (Shochen) domneste. Acolo exista legi specifice pentru existenta societatii. Creatorul este daruitorul, Shochen, noi suntem Shechinah al Sau si noi trebuie sa ne pregatim dorinta noastra pentru ca el sa se reveleze in noi.

Lumina Superioara nu poate fi revelata doar intr-o persoana; trebuie sa fie minim doi. Dar doi nu sunt de ajuns,pentru ca imediat piedicile egoiste apar intre ei.De aceea cu cat societatea e mai mare cu atat mai usor este pentru persoana.

Pe de-o parte, daca societatea e foarte puternica, va fi mai usor pentru persoana pentru ca nu va trebui sa investeasca prea mult. De cealalta parte, ea va primi inspiratie de la ceilalti care pregatesc printre ei un loc pentru acesta,unde ar putea intra.Ea va trebui sa se anuleze pe sine in fata societatii si aceasta va fi de ajuns.

Literalmente va creste precum un copil in bratele mamei sau precum un embrion in uterul mamei. Aceasta societate va deveni refugiul sau “ Arca lui Noe”, uterul mamei sale, de unde va trage toate fortele pentru a începe viata sa spirituala.Astfel ea va avansa.

Si chiar daca grupul nostru nu este la fel de mare comparat cu natiunea Israel sau cu intreaga lume, posibilitatile noastre sunt enorme! Noi putem inalta intreaga umanintate prin noi!

Fiecare din noi poate primi Lumina superioara doar daca devine o parte din uterul mamei (“Rechem” sau “uter” vine de la cuvantul “Rachamim” sau “mila”,daruire).  Altfel va ramane “izolat” de   Lumina si el va fi capabil sa perceapa doar lumea asta.

Necontinuand cursul Luminii trecand-o mai departe la altii, imi blochez calea si previn Lumina sa treaca peste mine. De atunci  voi percepe doar mica ei scanteie care doar  coloreaza acest cuvant pentru mine.

Din lectia a doua de la  Metzoke Dragot Congress 2/25/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In procesul treptat al descinderii din Lumea Infinitului,vasele (Kelim) primesc Luminile.Pe drumul in jos se situeaza lumile Adam Kadmon-Atziluth-Beriah-Yetzirah-Assiyah.

Scara lor este o descrestere graduala in receptia Luminii ‘de dragul Creatorului’.In lumea Adam Kadmon, este o mare Lumina a Yechida; in lumea Atziluth-Lumina Haya; in lumea Beriah-Lumina Neshama; in lumea Yetzirah-Lumina Ruach; si in lumea Assiyah– Lumina Nefesh.

In final, toate Luminile sfarsesc in vase si noi ne aflam la fund, in starea “acestei lumi”. Nu sunt nici Lumini nici vase in ea, ci doar o forta a vietii, o dorinta materiala. Prin cursul intregii coborari,ecranul continua sa reduca de la 100% la 0. Ca rezultat, noi nu avem forta sa ne opunem,sau gandul daruirii, nimic. Noi locuim in lumea materiala,asta este, in dorinta egoista.

Si in acest punct,noi trebuie sa evoluam la o stare cand vom dori sa ne reintoarcem in Lumea Infinitului: pornind de la zero, de jos in sus, sa parcurgem cele 5 lumi prin care am descins. Procedand astfel noi implinim motivul creatiei.

Asadar, fiind cazuti in aceasta lume, noi am existat in ea pe parcursul istoriei pana am atins anul 2011, inceputul ascensiunii. De aici inainte,toate sufletele incep sa se inalte Sus.Calea de Sus in jos si de jos in sus dezvolta 125 de grade deoarece fiecare din cele 5 lumi e alcatuira din 5 Partzufim care la randul lor contin 5 Sefirot.

Esentialmente, totul este prestabilit si dinainte masurat in univers; totul este hotarat. Noi trebuie doar sa scoatem la lumina urmatoarea noastra stare de existenta,in continuu,si cu grija sa pasim in ea: fiecare in maniera individuala a lui sau a ei.Totul este dinainte aranjat, iar in Lumea Infinitului (Ein Sof) noi ajungem la finalul perfect al starii noastre de a fi.

Inainte ca noi se descindem de acolo, am existat in starea 1 si apoi prin starea 2 distrusa si confuza noi ne intoarcem la stare 3, la Infinit.Dar ce am castigat cu aceasta? Noi am dobandit autoguvernare. La urma urmei noi suntem cei care pasesc pe aceasta cale la Infinit, noi actionam si noi suntem cei care atingem creatia si actiunile Creatorului. Obtinand constienta a cine este El, noi devenim ca El si intelegem cum sa actionam independent de El. Noi invatam asa cum invata un copil, pana cand atingem  o treapta sa lucram in locul Creatorului, in toata realitatea, in toata creatia.

Creatorul e doar o forta, dar suntem noi cei care o punem in miscare. Si de aceea in starea a treia, exista doar Creatorul si fiinta  creata, egala si similara in tot. Asta e ceea ce castigam. Aceasta e scopul pe care Creatorul l-a plasat in fata noastra, asa incat, noi fiintele create,sa devenim egali Lui.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, “Explicatie la Articolul, Prefaţă la înţelepciune Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem pastra intentia corecta in viata noastra de zi cu zi? Si cum ar trebui o persoana sa reactioneze la necazurile care vin peste ea?

Raspuns: Este scris ca o persoana trebuie sa faca toate eforturile posibile pentru a dezvalui conexiunea cu Creatorul si cu lumea, indiferent ce se intampla.” Daca nu fac eu pentru mine, atunci cine va face?”

Omul inca nu intelege cauzele insa, in cele din urma trebuie sa perceapa ca totul are loc din necessitate si in modul cel mai bun posibil pentru avansarea lui spirituala. Trebuie sa-si intrebe grupul si intregul grup mondial sa se gandeasca la fiecare persoana, asa incat nici unul dintre noi san u piarada conexiunea cu forta superioara in gandurile sale, cu “ Nu exista nimeni in afara de El”.

De indata ce ne unim in conexiunea dintre noi si impreuna cu Creatorul, nimic rau nu se mai poate intampla nici unuia dintre noi. Asta deoarece intram in procesul numit “ducand mai departe o porunca” si o persoana care continua o porunca nu poate fi ranita.

Daca o persoana face o corectie, atunci nimeni nu-I poate face rau. Chiar daca intra intr-o cadere, va fi o cadere in scopul de a urca si a corecta. Va fi o cadere fara de care o ascensiune nu este posibila!

Din prima lectie de la Conventia de la Marea Moarta din 24.02.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Scrierile lui Rabash, De ce se spune ca “ Creatorul vindeca inimile sfaramate”? Pentru ca cel mai important lucru pentru o persoana este inima, deoarece ea este vasul pentru Lumina Superioara. Insa, daca vasul este spart, atunci tot ce intra in el, curge in afara.

Astfel, daca inima este sfaramata, adica, daca dorinta egoista stapaneste inima, atunci Lumina nu poate intra in ea. Tot ceea ce o persoana primeste in mod egoist, merge catre fortele impure {Klipot}. Asta se numeste  “ o inima sfaramata”.

De aceea, o persoana ii cere Creatorului sa o ajute si sa-I vindece inima sfaramata, deoarece nimic spiritual nu poate intra in ea si doar Creatorul o poate salva.

Creatorul a creat creatia perfecta. Dar apoi, pentru a-i da creatiei abilitatea de a intelege, simti, descoperi si evalua aceasta stare perfecta, El a trebuit sa o faca sa treaca prin prin stari care sunt opuse perfectiunii, in orice forma. Apoi creatia se va pregati, obtinand forta, senzatia si abilitatea de a descoperi perfectiunea in care a fost creata.

Starile ce sunt opuse perfectiunii seunt numite “ruptura”. Ele exista numai in relatie cu creatia, in interiorul senzatiilor si intelegerii acesteia. Asa se spune, o persoana descopera ca inima sa este sfaramata- ca toate dorintele sale sunt zdrobite si ca este condusa de egoism.  Si exact ca si un vas spart, tot ce intra in el, curge in afara si merge spre dorintele egoiste.

Persoana simte ca doreste cu inversunare influenta, insa este incapabila sa o infaptuiasca deoarece intreaga sa inima este sfaramata. Dintr-o data descopera ca toate gandurile si dorintele sale, intreasa aspiratie spre influenta este, de fapt, atintita  in directie total opusa…spre primirea egoista.

Se spune ca omul este frant in doua directii. Prima este dorinta arzatoare pentru Creator, care pare sa vina din adancul inimii sale. Insa descopera ca, in realitate, din adancul inimii  vrea ceva opus.

Apoi, ca rezultat al acestor doua directii opuse care se dezvaluie in interiorul sau, persoana simte ca inima ii este sfaramata. De aceea ii cere Creatorului sa-I vindece inima, asa incat intentiile sale sa fie atintite spre Creator, spre influenta, spre aproapele sau – doar intr-o singura directie, fara sa intoarca la ea.

Asta este considerate o rugaciune adevarata care este acceptata Sus, asa cum este scris, “Creatorul este aproape de cei a caror inima este sfaramata.”

Aceasta iluminare este unicul lucru de care avem nevoie.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 09.03.2011, in Rugaciune

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru ca proprietatea Luminii sa patrunda dorinta, are loc un proces special de coborare . Mai întâi de toate, dorinta este împărtăşită cu o senzaţie care este opusa Luminii. Ca urmare, ea nu poate să se suporte şi efectuează o restricţie (Tzimzum).

Apoi, dorinţa concluzionează: „Am nevoie de un ecran (Masach).” Cu alte cuvinte, are nevoie de o sansa de a se egaliza cu Lumina prin efectuarea unui act autonom. Acest lucru înseamnă că va fi într-adevăr, detaşata de Creator si se uita la El ca un oaspete in fata unei gazde. Chiar dacă oaspetele nu primeşte nimic de la gazdă, el încă mai simte ca este opus şi suferă pentru asta.

Nu am nevoie de sărbătoarea pe care gazda a pregătit-o pentru mine, eu o resping. Dar gazda   inca continua sa-mi ceara sa gust din masa ei şi deplânge faptul ca eu nu accept darurile sale. Văzând asta, eu le accept, fiind pe deplin conştient de faptul că eu o fac doar pentru a o încânta.

Astfel, fiind opuse, Lumina si creatura sunt detasate una de alta. Lumina doreşte să îndeplinească creatura (1), în timp ce creatura se tine departe (2). Dar în cele din urmă, atunci când se întoarce Lumina şi „o imploră pe” (3), creatura, ca în cazul în care i-ar face o favoare, este de acord să primească de la ea (4). Această primire este considerată ca daruire. Astfel, relaţia lor se dezvoltă.

Aceasta este dezvoltarea prin intermediul ecranului. Creatura se prezintă ca un loc al dorinţei, dar aceasta dorinta este acoperita de ecran. Este ca şi cum dorinţa instalează o „separare” deasupra şi decide: Nu conteaza cat de multa Lumina vine (1), primul lucru pe care il voi face este s-o împing înapoi (2). Dar Lumina încă ma preseaza(3), astfel încât în ​​acest caz,calculez (?) cât de mult din ea sunt capabil sa primesc. Las suma corecta înauntru şi o primesc ca pe o „cinstire” (4).

Calculul devine un factor suplimentar: Cât de mult sunt eu în măsură să primesc pentru a darui gazdei la fel de multa plăcere cata si ea vrea să-mi dea? Iar acest calcul ma face un om (Adam), deoarece, astfel, eu pretind autonomia mea în detaşare completă de gazdă şi acţionez ca si ea. Ea imi dă mie, iar eu ei. Sau, aşa cum este descris în Cântarea Cântărilor: „. Eu sunt pentru Preaiubitul meu asa cum Preaiubitul meu este pentru mine.”

Acţionând în acest fel, fiinta creata ajunge la o stare corectata, iar acest tip de primire o face un vas spiritual. De ce un „vas”? Pentru ca poate primi Lumina. De ce „spiritual”? Pentru că este egal cu Creatorul şi daruieste ca si El.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, „Explicaţie la articolul “Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  O conventie detine un potential mai mare pentru atragerea fortei miraculoase a Luminii, decat se intampla in mod normal?

Raspuns: Da. Este exact ca la marile intalniri, precum o conventie internationala ca si in general in  timpul   tuturor intalnirilor speciale  ale prietenilor se depun mari eforturi prin fortele noastra mutuale si asta e exact ce e necesar pentru atragerea fortei miraculoase a corectiei.

Asta e motivul pentru care cabalistii ne-au sfatuit sa tinem asemenea intalniri si sa ne comportam conform instructiunilor date de ei. La urma urmei, noi dorim sa realizam ceva prin mijloace miraculoase fara sa putem intelege cum se intampla, fara sa vedem cauza si consecinta conexiunii  dintre nivelul urmator si cel la care ne aflam noi; si fara sa stim toate conditiile pe care trebuie sa le observam sa le obtinem.

Din acest motiv urmam sfatul cabalistilor iar ei ne spun ca trebuie sa devenim inclusi in societate, sa ne unim cu alti pe cat de mult posibil, sa studiem impreuna cu toti cu intentia de a atrage Lumina Inconjuratoare, insemnand exprimarea dorintei noastre de a  urca la un nivel inalt,spre daruire si unitate. Si este evident ca, cu cat mai multi dintre noi se aduna la un loc, cu atat mai mare este puterea calitatii si cantitatii si cu atat mai semnificativ noi putem avansa.

Suma tuturor acestor actiuni impreuna cu acumularea efortului este ceea  ce in final ne va conduce la  “ descoperire/revelare.”

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/8/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când spun: „Nu este nimeni altceva în afară de El,” înseamnă că accept asupra mea o anumită funcţie în lume şi nu merg doar cu fluxul, trăind un moment după altul, spunîndu-mi „las-o să fie.” Dimpotrivă, in fiecare clipa imi concentrez dorinţele şi gândurile spre a corecta conexiunea mea cu lumea şi depun eforturi pentru a găsi în ea o singura forţă de conducere. Acest efort al meu este considerat ca fiind „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Să presupunem că ma imbolnavesc şi merg sa vad un doctor, dar în timp ce fac acest lucru, eu nu ma ingrijesc doar de corpul meu animal, ci mai degrabă, ma gandesc cum sa adaug totul la aceasta forta unica. La urma urmei, medicul, medicinasi eu, suntem toti părţi ale sistemului integral. Medicul este condus de către Creator, iar medicina a fost descoperita datorita Lui. Cu alte cuvinte, trebuie să conectez tot ceea ce imi pare ca existenta separata din fiecare: medic, medicina, boala mea şi cu mine la o sursă singulara.

Şi mai târziu, când ma recuperez, trebuie să spun că toate acestea au fost unificate de la început. Creatorul a transformat pur şi simplu circumstantele, astfel încât sa le unific în mine însumi şi sa vad unitatea Lui.

Lecţia zilnica de Cabala 2/18/2011, Baal HaSulam, Scrisoarea 16, 1925

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cineva lucreaza constant cu constiinta noastra in lumea fizica: toata mass-media, filmele, televiziunea şi ziarele. Noi primim exemple de viaţă în şcoală, acasă, de la mediul nostru, prieteni şi întreaga lume. Suntem mereu sub această influenţă, fără ca măcar sa ne dam seama cât de mult depindem de asta şi urmam aceste valori insuflate.

Se pare că în lumea noastră corporala efectuez doar dorintele altcuiva. Dar în lumea spirituală am rămas cu o absoluta goliciune şi nu ştiu ce să fac cu ea: Unde sa merg sau ce se întâmplă? Şi acest lucru este foarte dificil.

Dar, pe de altă parte, trebuie să înţelegem că în lumea noastră nu efectuam orice acţiuni independente şi niciodată nu realizam propriile noastre dorinţe, niciodata nu alegem cum sa ne imbracam, ce să mănâncam, ce să gandim, profesia noastră, sau partenerul de viaţă. Primesc toate gusturile de la mediul inconjurator şi muncesc în acord cu acest program. Când moda se schimba în lumea înconjurătoare, imi schimb imediat direcţia şi încep s-o alung.

Ne-am obisnuit deja sa trăim aşa şi de aceea ne simţim confuzi cand dam brusc de libertate: Nu mai ştim ce să facem cu ea. Este exact ceea ce se întâmplă cu dezvoltarea noastră spirituală. Ni s-a dat libertatea completă în ea. Ce facem cu ea si de unde sa obţinem exemple?

Dar dacă ti-ar fi fost date exemple, tu nu te-ai dezvolta ca o persoană liberă care posedă libertatea de alegere. Nu ai găsi sau dezvălui sufletul tău. O persoană stă nedumerita, fără să ştie cum să continue.

Acesta este motivul pentru Cabalistii ne recomanda să învăţăm de la natură, din mediul înconjurător. Natura, generalul sau, forta superioara, este Creatorul. Avem nevoie să învăţăm de la El şi noi trebuie să-l descoperim. El trebuie să devină mediul nostru şi noi trebuie sa luam exemple de la El.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne este foarte uşor să ne unim în timpul congresului, pentru că pare foarte natural aici să ne anulăm, să ne pierdem capul, să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt şi să ne includem în ei. Dar este foarte dificil să facem asta în grupul propriu, odată ce ne-am întors de la congres. Apar multe probleme şi devine foarte dificil să simţim esenţa interioară a grupului; totul dispare deodată. Cum trecem peste asta?

Răspuns: Haideţi să facem un exerciţiu: Haideţi să venim la grup, să ne asezăm în cerc, să ne uităm unul la celălalt şi să ne gândim: Ce ne face Creatorul? Vrem să ne unim, lucrăm în grup, am deschis un centru de Cabala, ne-am adunat împreună, am pregătit un loc pentru întâlnire şi nimeni nu vrea să meargă acolo …

Uitaţi-va la ce face el! Nu noi suntem vinovaţi de asta; nu avem liber arbitru. Uitaţi-vă cum ne trezeşte! De ce face El asta? De ce are nevoie de asta? Ce câştigă El din asta?

Singurul motiv pentru care nu avansaţi este pentru că uitaţi de încă o componentă care există între voi: Forţa Superioară, Creatorul, cel care aranjează şi pregăteşte totul. Adăugaţi-L! Deveniţi parteneri cu El! Şi apoi veţi înţelege ce trebuie să faceţi, cum să avansaţi fiind conectaţi unul cu celălalt şi cu El. Adăugaţi-l pe El grupului vostru. Sunt foarte serios  în legătura cu asta: El există printre voi! Începeţi să aveţi acest tip de întâlniri ale prietenilor, aceste discuţii despre ceea ce se întâmplă între voi şi apoi totul se va limpezi.

Din lecţia 1, Metzoke Dragot Congress 2/24/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.

Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă independentă.

Dar Creatorul, această forţă generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care întreaga realizare este clară de la început.

Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.

Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum putem deveni ca El?

A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează. Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului, cunoaşterea Lui.

Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.

Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi. Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele educaţie.

Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber, creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am nevoie să mă îndrept către dăruire.

Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape încât devin un întreg.

Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→