Întrebare: Cum trebuie să privesc societatea: Trebuie să mă gândesc că toată lumea înţelege deja totul şi doar aşteaptă corectarea mea, sau ar trebui să mă gândesc că suntem cu toţi într-o singură barcă, cu o singură dorinţă?

Răspuns: Suntem împreună, într-un fel sau altul. Pe de o parte, există un grup larg şi foarte avansat, la înălţimea sfârşitului corecţiei, pe de altă parte există o societate care mă aşteaptă, în timp ce eu o ţin pe loc, nelăsând-o să urce! Iar în al treilea rând există o societate în care toată lumea este egală, cu excepţia mea. Adică, din orice punct de vedere legat de societate: de sus, de pe acelaşi nivel şi de jos, eu îi sunt obligat.

Primesc totul de la prieteni! Dar datorită atitudinii mele faţă de ei, nu pot folosi nimic din ceea ce ei îmi dau, ceea ce radiază către mine. Datorită atitudinii mele incorecte faţă de ei, nu pot să construiesc o rugăciune pentru ei (MAN – Mayin Nukvin, o cerere pentru caracteristica de dăruire). Prieteni ar vrea să dăruiască şi să mă ajute, dar nu sunt pregătiţi să facă asta! Dăruirea lor către mine este posibilă numai conform cereri mele, MAN-ului meu.

Ei fac totul pentru mine: se pregătesc să aibă grijă de mine, dar eu nu ridic  rugăciunea, MAN. Nu îi consider importanţi şi nu cred că pot să primesc totul prin ei. Nu cred şi nu îi văd că cei mai mari din generaţie, aşa că îngheţ totul aici şi acum.

Întrebare: Atunci cum pot să mă întorc către prieteni cu o rugăciune, cu MAN?

Răspuns: Încearcă să crezi că ei au tot ceea ce ai nevoie. Atunci vei avea un imbold să te întorci către ei. Societatea are totul; este în starea de Ein Sof (Infinit)! Dar nu putem descoperi în ea Lumina minimă, Nefeş de Nefeş.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 19.02.2014, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Scopul oricărei ființe umane este atragerea forței pozitive în lumea noastră negativa; apoi, folosind ambele forțe, ne ridicăm și simțim un univers complet diferit, o lume”rasturnata”, care da sens notiunilor de infinit, eternitate, și împlinire a existenței.

Aceasta este lumea de sus, în care  ființele umane vor locui. Baal HaSulam descrie o societate dreaptă și fericită, care va veni mai devreme sau mai târziu.

Întrebare: Despre ce fel de comunism vorbește Baal HaSulam despre atunci când spune că societatea umană va atinge în cele din urmă comunismul? Nu vrem să-i speriem pe ascultătorii noștri ; sau poate ar trebui să-i speriem? În orice caz,despre ce particularitate vorbește Baal HaSulam  când vine vorba de comunism?

Răspuns:  Baal HaSulam vorbeste despre societatea în starea sa finală, atunci când oamenii nu mai lucrează pentru bani. Fiecare persoană va primi de la comunitatea ei (nu sunt sigur dacă ar trebui să numim acest tip de structura comunitara ” stat”) tot ce are nevoie.

În același timp, fiecare membru al societății trebuie să fie adus într-un mod in care nu este dispus să „apuce” mai mult decât are într-adevăr nevoie să existe. Oamenilor nu le va pasa de ei înșiși; mai degrabă, societatea va depune toate eforturile pentru a înțelege nevoile membrilor săi și pentru a le oferi tot ce au nevoie.

Lucrarea fiecărui individ va implica dorința cuiva de a se conecta în mod corect cu alții și de a  produce lucruri care sunt esențiale pentru societate.

Întrebare: Care este scopul acestui tip de producție?

Răspuns: Este foarte simplu! Pentru a da naturii noastre „animale”  tot ceea ce e necesar, nici mai mult nici mai putin. Dacă ați hrăni o vacă cu tort, aceasta nu-l va mânca.

Comentariu: O vacă s-ar imbolnavi dacă ar mânca tort.

Răspuns: O vacă normala nu va mai încerca tort. Toată lumea ar trebui să primească exact ceea ce are nevoie.

Acest nivel de interacțiune comunitar poate fi realizat numai prin educația corectă, care are loc în paralel cu toate celelalte schimbări sociale. Nici mai devreme, nici mai târziu.

Întrebare: Educația este despre schimbarea  individului, nu-i așa?

Răspuns: Da, este adevarat. Principalul lucru este sa avem oameni care au ajuns  la  starea de conectare cu alții într-o măsură in care nu se simte  diferență între ei și ceilalți, adica atunci când „eu” și  „noi”  devin complet egali.

Egoismul senzorial care ne separă  va dispărea. Dintr-o dată, încep sa-i simt pe alții ca pe mine insumi. De fapt, vom simți tot ceea ce se întâmplă la nivelele neinsufletit, vegetativ, animat, precum și în toate organismele umane materiale ca in propriul nostru organism individual.

Întrebare: Ce primesc prin asta?

Răspuns: Imi da o senzație de infinit, de eternitate și de împlinire a existenței.

Întrebare: Este interesant și captivant sa fii într-o asemenea stare?

Răspuns: Nu, nu asta mă interesează. Ceea ce contează cu adevărat este că am început sa simt lumea ca un întreg, nu ca o structură fragmentată. Simt că lumea este fără sfârșit în timp, spațiu și mișcare. Aceasta este ceea ce noi numim lumea de sus. O ființă umană care există în această lume materială, nu ar trebui să considere ca totul este omul. Mai degrabă, este doar un animal extrem de organizat și complet necorectat.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce-ai sfătui o persoană care și-a pierdut gustul pentru consum, stiinta, cultura și in subconștient simte că nu poate găsi sensul vieții în asta?

Răspuns: Pot să-l sfătuiesc să investească energia în următorul nivel de evoluție umană, să-si ia la revedere de la toți, pentru a se urca in  trenul care îl va duce la o nouă realizare, și sa se desprinda de  platforma  lumii noastre.

In acest tren va suferi o corecție interna și atunci când  se apropie de următorul nivel de existență,  va primi recipientul suplimentar pentru noi realizari și cunoștințe.

Există destule exemple în istoria omenirii in care copii mici, care au fost găsiti în padure și au crescut cu animalele sălbatice, a fost imposibil să fie re-educati.

Ei au rămas animale, în ciuda eforturilor de a-i educa  și nu au putut nici să învețe limbajul uman. Au dormit și s-au mutat din loc în loc comportandu-se  ca niște animale.

Același lucru se întâmplă cu noi. În mediul social actual suntem ca animalele, iar noi nu ne putem schimba, dar in subconstient simtim că nu putem rămâne mai mult in acest mediu. Dar cum putem sa-l lăsam ?!

Prin urmare, sarcina noastră este de a crea asezari semi-închise mici, care nu ar fi complet desprinse de restul societății, dar pe plan intern ar funcționa în conformitate cu un principiu diferit, de ajutor reciproc și conexiune. Astfel, oamenii sunt educați să dezvăluie noi atribute ale naturii care sunt inițial încorporate în noi, si trebuie să fie dezvoltate.

Cu toate acestea, din moment ce ne aflam printre „animale” și, prin urmare, suntem de aceeasi natură, trebuie să fim plasati între ființele umane, astfel că vom deveni umani. Aceasta este o problemă mare, dar cred că poate fi rezolvată prin utilizarea  mijloacelor  moderne de comunicare. Nevoia  aceasta este într-adevăr dezvăluita treptat.

Astăzi este clar pentru toată lumea că putem ajunge cu ușurință la satisfacție corporală, dar o persoană încă are de umplut un mare gol interior, și este imposibil să facă acest lucru cu mijloacele pe care le are. Noi nu putem umple acest gol cu știință, cultură, sau orice altceva.

Noi trebuie să înțelegem pentru  ce trăim, și nu numai sa înțelegem, ci sa si atingem, adevăratul sens al vieții, care este mai presus de noi și ne dă sentimentul unei existențe  veșnice.

Inainte exista doar existența corporala, viața în interiorul corpului. Deci începe faza următoare. Dar mai întâi trebuie să trecem prin noul „Ev Mediu” și numai atunci vom putea să urcam la starea veșnică. Nu pot spune exact cum va avea loc tot. Dar se naște, la fel cum orice stare avansata trece printr-o formare anterioara.

Comentariu: Ai dat un mesaj destul de optimist pe fondul disperării universale.

Răspuns: Aceasta lipsa de speranta este corecta, pozitiva. Aceasta oferă de fapt unei persoane un indemn pentru a continua evoluția sa. Aceasta s-a intamplat și în Evul Mediu și, de asemenea, înainte de asta.

Uită-te la diferite epoci , omenirea a suferit de-a lungul istoriei noastre: plăgi, foamete, migrație a națiunilor, dezastre climatice, dezastre naturale, etc. Acum totul se întâmplă mult mai intens, si ne conduce mai departe mai repede. Deci, personal, eu sunt optimist.

Din KabTV  „Ultima Generație” 8/19/15

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Numeri”, Tora, 16: 1-16: 3: Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi  [ pe de o parte], împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On , fiul lui Pelet, fiii lui Ruben, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre copiii lui Israel, căpetenii ale adunării, reprezentanți ai adunării, oameni cu reputație, au vrut sa se confrunte cu Moise.

S-au unit împotriva lui Moise și a lu Aaron, și le-au zis, „va sprijiniti prea mult pe voi insiva.Intreaga congregație e sfinta, și Domnul este în mijlocul lor. Deci, de ce te  ridici deasupra adunarii Domnului? „
Ideea este că liderii comunității au vrut să atingă același nivel pe care l-a atins Moise, insa nu pentru a-l suprima.

Midrash Raba, capitolul săptămânii „Core”: Ce a atins poporul evreu sub conducerea ta? Din cauza ta viața a devenit mult mai dificilă decât în ​​Egipt. Plătim o contribuție  preoților și o zeciuiala pentru leviți, preoții primesc 24 cadouri diferite de la noi. Mai mult decat atat, în fiecare an 15.000 de evrei mor în deșert.

Nu e de ajuns pentru tine, Moise, că ai controlul complet? De ce-ai dat postul de mare preot  fratelui tău! În același timp, nu ai nici un drept să te declari  șef al Congregației ai cărei membri sunt sfinti și printre care Divinitatea locuiește.
Core și oamenii lui au fost atât de furiosi că erau gata să-i omoare cu pietre pe Moise și pe Aaron

Acesta este modul în care rebeliunea egoista interioara se revelează în om. Atribute care spun că este posibil să se atingă asemănarea completă cu Creatorul apar, nu prin atributele lui Moise și Aaron, ci într-un alt mod care este mai bun și mai scurt, fără eforturi speciale.
15.000 de oameni mor în deșert în fiecare an și este firesc, deoarece toate generatiile desertului trebuie să moară. Doar noua generație născuta acolo va intra în țara lui Israel.
Prin urmare, dorințele omului (numite Core, Datan  Aviram,  etc.), cred că este posibil să urmeze o altă cale, care este mai scurta și mai puțin tragica. În cazul în care încep să-l conduca, aceasta va fi o cale diferită.

Cu alte cuvinte, el poate aduce toate dorintele numite „națiunea” pentru a lucra mai eficient cu intenția de a primi, în scopul de a darui la întreaga lume și, prin intermediul lor, Creatorului, in conformitate cu ideologia și metoda pe  care el a primit-o prin Moise.
Acum, el vede că există o altă forță cu care el poate avansa și astfel începe să aibă îndoieli.

Întrebare: Ce înseamnă că 15.000 de oameni mor în deșert?

Răspuns: 15.000 înmulțit cu 40 de ani (niveluri) este egal cu 600.000, ceea ce înseamnă  întreaga generația. Toate cele 600.000 atribute trebuie să moară. Există o reînnoire completă; nivelul anterior dispare în totalitate.

Sclavii nu pot deveni liberi  trăind în dorințele de care au fost anterior inrobiti.Egoismul  foloseste aceste dorinte salbatice (ura manifestata, Mt. Sinai) și poate să le utilizeze pentru a corecta ura in dragoste, dar acum este imposibil. În primul rând, trebuie să se supună starii de anulare a sinelui, iar acest lucru este un sentiment de moarte.

Core a vrut ca generatia  deșertului  să sara peste acest nivel și sa intre în țara lui Israel. Aceasta este o problemă pe care o avem de-a lungul  întregii cai spirituale. Fiii lui Aaron, Nadav,  Avihu și toți ceilalți, au vrut sară şi ei peste acest nivel.

Și ar fi facut aceasta în cazul în care nu s-ar fi temut de giganții despre care le-au vorbit spionii.Acestia ar fi putut fi introdusi imediat în țara lui Israel. Dar, pentru a face aceasta, ei ar fi trebuit să urce la un nivel de credinta deasupra ratiunii. Dar ei nu au putut urca la acest nivel și, prin urmare, acum se corecteaza.

Din  KabTV „Secretele din Cartea Eterna” 5/20/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am vizitat unul din grupurile voastre din Rusia şi i-am întrebat: „Care este munca voastră practică?” A reieşit că ei ascultă lecţiile tale de ani de zile, încercând să devină altruişti.

Cineva ar putea crede că alte înţelepciuni nu îi învaţă pe oameni să fie altruişti şi să ţină regulă „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Uni dintre studenţii din acel grup studiau de mai mult de 5 ani şi totuşi nu aveau idee care este munca practică. Nu sunt nemuritor şi nu vreau să îmi pierd timpul asupra unei teorii eterne. Deoarece am fost implicat în diferite mantre timp de 15 ani, sunt surprins să aflu că învăţăturile voastre sunt numai teoretice.

Fiecare mantră are efectul ei special, dar problema este că toate mantrele sunt deconectate şi nu există o secvenţă clare de la prima la ultima.

Răspuns: Nu există mantre în înţelepciunea Cabala. Munca practică este conexiunea şi unitate, în care se revelează forţa generală care guvernează lumea, Creatorul. Nu este misticism, nu există promisiuni şi nu există obligaţii reciproce. Alegerea este a ta! Dacă se revelează în tine începutul sufletului, punctul din inimă, vei fi atras de înţelepciunea Cabala şi vei simţi că îţi oferă oportunitatea de a realiză menirea vieţii.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt scriitor. (Mi s-a spus că sunt şi destul de citit). Am creat o mulţime de oameni care trăiesc în altă lume, care este adesea mai reală decât viaţa multor oameni din această lume. Atunci când scriu, sunt peste tot dar nu în corpul meu.

Am făcut sute şi mii de oameni să plângă sau să râdă, fără să mă gândesc la faimă sau profit. Nu mă gândesc la asta atunci când scriu ci numai înainte sau după.

Se pare că pot să semăn cu Creatorul! Dar munca mea literară nu mă ajută să obţin spiritualitatea. Nu am trecut de Machsom încă, şi nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să fac asta.

Răspuns: Sfatul meu către tine este acelaşi sfat pe care îl dau tuturor: începe să te obişnuieşti să percepi metoda. Nu te grăbi şi nu încerca să sari peste etape, pentru că ai putea pierde ceva şi ai putea să încetezi să mai înţelegi şi să te raportezi la tot ca la un singur sistem. Îţi sugerez să vii şi să ne vizitezi la unul din congresele noastre.

Filed under: Congrese, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Înţeleg că este necesar să fiu integrat într-un grup şi să îmi îndrept toate gândurile către acesta. Dar cum pot să obţin puterea să fac asta atunci când sunt aruncat din această stare? Ce se poate face pentru a avea această forţă?

Răspuns: Cel mai bun lucru care a fost inventat pentru asta este un mediu care mă poate stimula cumva.

Altceva în afara de asta, este posibil să folosesc o alarmă de ceas sau a telefonului care să pornească automat, să mă trezească printr-o melodie. Totuşi, principalul lucru sunt prietenii cu care voi comunica din când în când şi voi începe să fiu interesat în ceea ce fac. Nu vreau de fapt să le răspund, dar sunt forţat să păstrez conversaţia să continue, iar asta mă scoate dintr-o stare rea.

Numai mediul ne salvează. În general, ce există în univers? Sunt eu sau lumea. Asta înseamnă că dacă eu nu o fac, lumea o face.

Aşadar, când simt goliciune, relaxare, un cap înţeţoşat, lipsă de inspiraţi şi un spirit elevat, nu aud sau nu îmi amintesc ce s-a întâmplat ieri, înseamnă că este necesar să umplu aceste lucruri cu măreţia grupului şi a Creatorului.

De unde este posibil să obţin această măreţie? Exact aici pot să verific cât de mult sunt conectat cu grupul, cât de mult le datorez ceva.

Să presupunem că am febră. Nu mă simt bine, iar în camera alăturată, copilul plâng . Mă ridic sau nu? Mă duc la el? Da. Fac tot ce este necesar pentru el? Da. Gradual, mă refac? Da. Ce pot să fac? Este obligaţia mea.

M-am conectat în aşa fel la grup, cu aceleaşi obligaţii? De fapt, nu trebuie să mă ridic, să mă duc la bucătărie şi să îi ajut cumva pe prieteni? Mă trezesc dimineaţa să vin la lecţie şi să stau acolo, chiar dacă sunt adormit? Vorbesc serios! Am trecut eu însumi prin toate acestea.

Fără asta, nu va reuşi nimic! Aşa cum au spus, „Dacă doctorul spune operaţie, atunci este necesar să te operezi.”

La fel este şi în ceea ce priveşte grupul. Grupul mă trage de ureche către el? Mă trag afară din mlaştină? Trebuie să facă asta dacă am semnat un contract cu ei. Altfel, pentru ce suntem împreună? Numai pentru asta. Şi asta a fost scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” (Berachot 5b). Numai grupul, mediul, puterea mediului.

Trebuie să fiu obligat grupului la fel cum sunt unui copil de care am grijă, chiar dacă mă simt rău, iar grupul, în schimb, trebuie să aibă grijă de mine la fel cum ar avea grijă de un copil, chiar dacă dispar din câmpul lor de viziune, „Ceva i s-a întâmplat, pare să fie tăcut.” Este necesar să ne facem acest gen de griji, la fel cum părinţi îşi fac griji pentru copilul lor.

Dacă nu construim acest gen de relaţii, nu va rezulta nimic! Trecem prin toate aceste situaţii numai pentru a întări conexiunea dintre noi.

Din Congresul de educaţie integrală, ziua a treia din 04.02.2014, Atelierul 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Către ce ar trebui un instructor să îşi îndrepte studenţii?

Răspuns: Instructorul trebuie le demonstreze studenţilor un vector al dezvoltării. Evoluţia ne-a făcut pe noi oameni şi ne-a adus la nivelul în care ne preocupăm de întrebarea legată de menirea vieţii. Dar în vârful acestei întrebări filozofice, trebuie să le explicăm copiilor noştri de ce trăiesc în această lume şi aparţin generaţiei în care s-au născut. Fiecare generaţie are misiunea sa unică, are potenţial, posibilităţi şi scopuri. Toate aceste lucruri trebuie să le explicăm adolescenţilor şi tinerilor ca parte din pregătirea lor pentru viaţă, pentru ca ei să le implementeze în mod corect.

Întrebare: Către ce realizări ar trebui instructorul să îşi îndrepte studenţii?

Răspuns: În zilele noastre, cel mai bun lucru pe care îl învaţă un copil este cum să câştige cât mai mulţi bani şi cum să îi dispreţuiască pe alţii. Asta se numeşte „a avea succes în viaţă”.

Pentru a orienta tânăra generaţie către o realizare superioară, trebuie să învăţăm ce aşteaptă natura de la noi. Trăim cu toţii în sistemul naturii şi este imposibil să îi învăţăm pe tineri lucruri care sunt complet irelevante pentru legile naturii. Dacă înţelegem vectorul de evoluţie, vedem către ce să îi îndreptăm pe tineri pentru a evita obstacolele şi piedicile care pot să le strice şi ruineze vieţile. Tineri trebuie să înţeleagă cum ar trebui să fie o societate normală, astfel, ei nu vor face greşeli care îşi au originea într-o opoziţie nefolositoare cu natura.

Dacă instructorii îşi îndreaptă studenţii în direcţia corectă, pot fi numiţi „învăţători”. Într-o anumită măsură, această obligaţie trebuie să fie împărţită între profesorii tuturor materiilor care se ţin la şcoală.

Întrebare: Cu ce este diferită educaţia şcolară cu cea parentală?

Răspuns: Părinţi şi învăţătorii trebuie să se ţină de aceleaşi concepte şi să îi îndrepte pe copii către un singur scop. În esenţă, nu ar trebui să fie diferenţe între părinţi şi învăţători, iar copii nu ar trebuie să îi vadă pe părinţi ca învăţători, şi nici invers. Şcolii, clasele şi învăţătorii ar trebui să fie cât mai apropiate de ceea ce experimentează copiii acasă.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O nouă viaţă” din 17.09.2015

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume în schimbare rapidă, în care au loc: tsunami, cutremure, dezastre ecologice, călduri extreme, migrații ale refugiatilor.

Astăzi sute de mii de refugiați din Orientul Mijlociu se apropie pe Europa, și mâine va fi un cutremur undeva în India și valurile vor matura milioane de oameni si acestia vor migra spre nord.

Vedem că situația se poate schimba foarte rapid. Anterior se părea că  migratia unei mase de oameni dintr-un loc în altul  necesita o planificare atentă și riguroasa. Și deodată am devenit martori la cum zeci și sute de mii de oameni vin ca un val tsunami dinspre ocean spre plajă.

Lumea noastră se schimbă sub ochii noștri. Am fondat in interiorul nostru un flux puternic, un flux care influenţează toată omenirea, care ne aspira tot mai mult in jos, privind nivelul de trai, dar simultan ia nastere un fel de nou nivel. Ca urmare,  simțim cum cadem într-o prăpastie și întreaga lume pe care o stim este demolata, viata anterioara e distrusa. Astfel insa se naste  o viață nouă .

Este necesar sa descoperim aceste două tendințe, pentru a înțelege prin ce mijloace poate fi exprimata aceasta drama a secolului: distrugerea și moartea lumii vechi și nașterea lumii noi in interiorul acesteia.

Asta este ceea ce se întâmplă întotdeauna în natură și nu poate fi altfel. Atâta timp cât generația anterioară nu a murit, noua generație nu se va naște. Acesta este modul în care anotimpurile, de asemenea, se schimba intre ele. Sunt unii care consideră că ceea ce este moarte, inseamna o nouă viață. Să nu ne gândim la ce a fost și a murit, ci la ceea ce este pe cale de a se naste.

Omenirea este acum în travaliu; aşa iese la iveală prin canalul de naştere, prin cel mai îngust pasaj, care ne striveste din toate directiile. Travaliul ne împinge din spate şi  ne trage din faţă, obligându-ne la o miscare neîncetata. Suntem prezenți la nașterea unui nou nivel, o nouă stare a umanității.

In decursul istoriei au existat multe perioade critice și dificile care au fost într-adevăr perioade de naștere. Deci, mă uit la viitor cu speranță și fericire, chiar dacă acest lucru este teribil de dificil. Noua lume nu se naste atâta timp cât o parte din lumea veche nu  moare. Vedem că natura neînsuflețită este distrusa, diferite tipuri de animale și plante sunt pe cale de disparitie, iar oamenii mor.

Nu se știe ce se va întâmpla cu noi în condițiile schimbărilor climatice extreme și a dezastrelor naturale. Dar acest lucru  face posibila nașterea unui nou tip de viață.

Părăsim vechea era, vechea generație, întreaga istorie prin care a trecut omenirea, si ne nastem într-o lume nouă. Asa ca simtim o presiune, travaliul, ne pierdem toate cunoștințele pe care le-am adunat, perceptiile, cultura, educația, tradițiile. Chiar știința va fi reînnoita.

Omenirea pare ca va renaște, toate lucrurile vor părea noi.
Iubirea, sistemul de relații in cuplu și relațiile dintre părinți și copii, totul va fi de nerecunoscut. Nu știm spre ce fel de lume ne indreptam, dar este posibil ghicim şi să prezicem ce fel de lume va fi: Cum vor arata familiile în viitor; vor dori sa dea nastere la copii; vor rămâne copiii acasă sau vor trăi complet diferit?

Cum vom percepe lumea; ce atmosfera va fi în societate; ce fel de cultură, educație, sistem de relații, standarde de frumusete, ce melodii se vor canta? Totul se confruntă cu o adevărată revoluție.

Este încă imposibil de inchipuit cu precizie imaginea lumii viitoare, dar putem fi siguri că lumea se va schimba complet și că nu este în puterea noastră sa oprim acest lucru.

Schimbarea  deriva din natura si ne atrage în sine, fără a cere permisiunea noastră. Noua lume trebuie să se nască curând, deci haideţi să ne ajutam reciproc sa ne nastem in noua lume; putem face un efort pentru a ieşi la lumina.

Din  KabTV „Descopera-te” 9/18/15

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ziua Ispășirii (Iom Kipur) este cea mai importantă zi din Israel, se așează o liniște completă: magazinele sunt închise, mass media și orice formă de transport sunt oprite. Nu există un astfel de exemplu nicăieri în lume.

Referitor la această zi este consens în poporul Israel: conform sondajului făcut anul trecut, în jur de 60% din israelieni postesc de Iom Kipur.

În această zi este o atmosferă foarte specială. De ce este această sărbătoare tratată în Israel cu atât de mare respect? De ce onorează israelienii în această zi liniștea și posibilitatea de a se gândi bine și de a analiza sufletul? Cum folosim această zi cu un înțeles mai profund, astfel ca ea să influențeze întregul an care vine?

Răspuns: Iom Kipur este o zi specială nu fiindcă este o vreme specială sau că sunt activate forțe speciale pe care oamenii oricum nu le simt. Noi oamenii, cu atitudinea noastră specială față de această zi o facem atât de specială. Nu coboară la noi de sus în acest fel.

Dacă acest calendar nu ar indica ziua în care este păzit Iom Kipur, noi nu am simți-o. Dar când noi toți ținem această zi cu o stimă așa de mare, ea devine specială.

Odată, s-a întâmplat să fiu în Manhattan de Roș HaȘana. Altădată, eram de Purim în Cehia și, chiar în cartierele evreiești, nu am simțit starea sufletească specifică sărbătorii, așa cum se simte pe străzile Israelului.

Ziua Ispășirii (Iom Kipur) este un timp de calcul spiritual interior, de reflectare, este o atitudine specială. Omul simte că ea are de-a face cu sufletul său. Fiecare încearcă în această zi să fie un pic mai bun, mai blând, mai calm, după posibilitățile și educația lui.

Chiar și aceia care nu o sărbătoresc, o consideră totuși o zi specială. Iom Kipur aparține fiecăruia dintre noi și ne forțează să ne facem calcule individuale, prin analizarea sufletului nostru. Dar omul nu poate face asta singur – numai împreună. Nu pot să mă judec singur raportat la Forța Superioară, Creatorul.

Iom Kipur este ziua judecății de sine urmată de pocăință, după începerea noului an. În timpul noului an ne decidem să ne împlinim potențialul în viață și să ne dăm seama cum să ajungem în acest an mai aproape de scop. Omul înțelege că există o Forță Superioară care controlează absolut totul, o Forță Generală a Naturii care are un scop și un program precis.

De aceea ne-a creat această Forță și ne-a dezvoltat până acum. Suntem într-o rețea de legi ale Naturii care ne leagă și, ne leagă din toate părțile. Nu am reușit să înțelegem în ce măsură suntem controlați de Sus, ca niște copii mici care nici nu bănuiesc măcar că există companii care produc absolut tot ce le este necesar. Un copil nu este familiarizat cu această lume, el știe doar că are o nevoie și, țipă, iar mami vine face totul pentru el. Asta e tot ce știe el să facă.

La fel și noi, știm doar foarte puțin despre lumea din jurul nostru de pe acest pământ și gata. Nici măcar nu bănuim că există un sistem mare de forțe care ne pregătește, are grijă de noi și ne conduce de fapt către o anumită stare anticipată.

Toate acestea ne sunt ascunse. Dar, Știința Cabalei ne explică și acest proces și Forța Superioară care îl controlează. Trebuie să revelăm noi înșine această Forță Superioară și să o scoatem din ascundere pentru a ne extinde lumea noastră.

Trebuie să desființăm granițele capsulei interioare în care existăm și să vedem toate lumile la un loc, după cum e scris „vei vedea lumea ta în timpul acestei vieți”. De fapt, acesta este scopul nostru și realizarea noastră ca ființe umane în această lume.

Trebuie să revelăm întreaga lume eternă și perfectă în care există Grădina Raiului, în locul acestei lumi mici, tranzitorii, nesemnificativă și plină de suferință. Și vom revela existența acelui Rai datorită deschiderii noastre către o mare lume externă.

Știința Cabalei ne învață că omul are nevoie să se ridice peste natura lui egoistă și să se conecteze cu alți oameni prin înlăturarea granițelor dintre noi. În acest fel putem înlătura granițele dintre lumea noastră și Lumea Superioară, externă și eternă.

Totul depinde de anularea de sine și de întoarcerea către ceilalți. Dacă încep să-i tratez pe ceilalți ca pe mine însumi, voi elimina toate limitele și voi începe să văd dincolo de granițele cercului meu vizual obișnuit. Nu este ușor și trebuie să învățăm asta, dar cabaliștii au obținut această stare în generațiile anterioare și au ieșit în lumea externă.

Cabala spune că noi trebuie să îndeplinim acest scop.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→