Întrebare: De ce Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi şi cum pot eu să Îl justific?

Răspuns: Cel drept îl poate justifica pe El. „Înhămezi căruţa înaintea cailor.” Totuşi, adevărul este că Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi, pentru ca aceştia să aibă oportunitatea să îl binecuvânteze şi să îl justifice pe El. Cum pot să Îl justifice fără durere,  pe ce bază?

O persoană independentă trebuie să fie în opoziţie cu Creatorul în interior şi să fie similar cu El în exterior. Asta înseamnă că trebuie să fii făcut din două forţe opuse, două forme opuse, două atribute opuse.

Este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Asta se referă la Lumina din ea, deoarece Lumina o reformează. Înclinaţia rea, materia dorinţei de a primi, rămâne la fel, iar noi trebuie să îmbrăcăm intenţia de dăruire deasupra ei. Astfel, o reformăm cu ajutorul Luminii şi o schimbăm în forma buna şi corectă.

Când lucrăm în acest fel, mai întâi îl blestemăm pe Creator la fiecare nivel şi suntem în dezacord cu El. Acesta este motivul pentru care nivelul de Ibur (concepţie) este „furie şi urgie”. Apoi ajungem la binecuvântarea şi justificarea Creatorului, până când ajungem la sacrificiul de sine.

Sacrificiul meu de sine, totuşi, nu este un rezultat al plăcerii, aşa cum este în lumea noastră în care sunt gata să mă sacrific total, dacă merită. În acest caz, nu mă conectez cu Creatoul ci cu plăcerea care provine de la El şi, dacă mă opresc, egoul meu nu mai îmi permită să mă conectez cu El. În această lume depindem total de plăcere, în timp ce în spiritualitate adăugăm o altă dimensiune, alt nivel, şi ajungem la adeziune cu Creatorul şi nu cu plăcerea şi beneficiul care provin de la El.

Acum, încep să îmi apreciez statusul ca fiind al cuiva care dăruieşte. Creatorul nu îmi dăruieşte mie. Nu am nevoie de dăruirea Lui. Nu vreau să o primesc. Nu vreau să ader la El datorită acesteia. Nu vreau să fiu dependent de ea. Vreau să respect atributul dăruirii, care nu are nicio formă sau imagine. Tânjesc după asta.

Ca rezultat, trebuie să fiu făcut din două forme, una internă care este dorinţa de a primi şi una externă, care este intenţia de a dărui. Altfel, nu pot să fiu în adeziune cu El deoarece „Inimile noastre se vor regăsi în El” şi nu în Lumina care provine de la El, care numai îmi produce confuzie şi mă mituieşte, şi căreia trebuie să îi rezist.

Lumina este măsurată de sus şi mă trezeşte – adică pe egoul meu – pentru a mă întoarce şi a deveni dependent de plăcerea care mă conduce nebuneşte şi îmi domină mintea şi inima. În cele din urmă sunt lăsat cu un singur punct care nu mă atrage de plăcerile care provin din Lumină şi, în acest moment, mă pot păstra constant în afara plăcerii, pot refuza ofertele tentante. Nu asta! Să nu fiu dependent de plăcere!

Tentaţiile fac să ni se învârtă capul iar corpul este confuz datorită excitării. Aici, noi trebuie să pregătim garanţia reciprocă dintre noi, deoarece fără ea nu pot fi independent. Plăcerea vine pentru a acoperi ruşinea şi pentru a mă face independent. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în Talmud Eser Sefirot, “Histaklut Pnimit partea 1, art. 7:

.. Au spus că există un mare păcat în darurile gratuite, şi anume ruşinea care apare în orice primitor al cadoului gratuit. Pentru a îndrepta asta, Creatorul a pregătit această lume, unde este loc pentru muncă, pentru a fi recompensaţi în următoarea lume pentru munca lor.

Dar această scuză este foarte stranie. Este ca atunci când cineva îi spune prieteneului său: „Munceşte cu mine doar un minut, iar eu în schimb îţi voi dărui orice plăcere şi orice comoară din lume pentru tot restul vieţii tale”. Într-adevăr, nu există un dar mai mare decât acesta, pentru că recompensa este incomparabil mai mare decât munca. Munca este în această lume tranzitorie, fără valoare, comparată cu recompensa şi plăcerea din lumea eternă.

Ce valoare este acolo, în lumea de trecere, comparată cu lumea eternă? Este chiar mai mult comparat cu calitatea muncii, care este fără valoare, comparată cu calitatea recompensei.

Înţelepţii noştri au spus: „Creatorul este destinat să moştenească fiecărui drept 310 lumi, etc.” Nu putem spune că o anumită recompensă este dăruită în schimbul muncii lor, iar restul este un cadou gratuit, pentru că atunci ce bine ar face asta? Ruşinea ar rămâne! Într-adevăr, cuvintele lor nu sunt luate literalmente, pentru că există un înţeles profund în ele.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 16.02.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o pedeapsă în spiritualitate?

Răspuns: De fapt nu există nicio pedeapsă în înţelepciunea Cabala, pentru că noi nu avem de a face cu o fiinţă umană care pare să fii obosit de ceva, să fie furioasă sau să regrete ceva, ci numai sistemul de providenţă.

Dacă conduc maşina şi sunt în viteza a patra, iar câteodată frânez, schimb în viteza a treia. Acum motorul merge mult mai greu şi eu conduc mai încet şi mă simt mai puţin confortabil, dar continui să conduc. Apoi altă parte se opreşte, se strică, iar eu trec într-o altă stare, ceea ce înseamnă că totul depinde de participarea noastră. Cu cât această participare este mai mare, cu atât avansăm mai repede, într-un confort mai are, deasupra timpului, depăşind totul prin mici eforturi din partea noastră, de-a lungul drumului bun şi nu cel al suferinţei.

De aceea, nu este vorba de pedeapsă, cu toate că noi folosim acest cuvânt aproape zilnic. Nu există pedeapsă nici în lume. Dacă te comporţi în mod corespunzător, avansezi pe drum; dacă nu, eşti corectat. Numim această corectare pedeapsă, dar nu este o pedeapsă este o corectare.

În ceea ce priveşte sistemul de corectare, el este absolut fără emoţii. Noi doar îi atribuim calităţi umane, cum ar fi bun şi benevolent.

Pot spune că atunci când cânt la pian, de exemplu, îl privesc în mod emoţional ca şi cum ar fi partenerul meu sau un prieten. Omul îşi aplică sentimentele lui obiectelor cu care lucrează, cum ar fi un calculator, cu toate că este doar o bucată de metal. La fel ne relaţionăm la Creator, cu toate că este un sistem fără emoţii, aşa cum este scris: „A dat o lege care nu poate fi încălcată.” Creatorul este legea naturii!

Din emisiunea de pe Kab Tv „Secretele cărţii eterne” 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Moise și dobândirea Torei

Babilonienii care au respins metodologia lui Avram s-au împrăștiat în lume, în toate țările. Grupul lui Avram a plecat din Babilon și s-a dus în Canaan. Apoi, au coborât în Egipt după care s-au întors în Canaan, care a devenit mai târziu teritoriul Israelului.

Grupul lui Avram a trecut prin multe frământări. Principala misiune a grupului a fost ca, la momentul potrivit, să dea mai departe metodologia conexiunii babilonienilor, adică lumii întregi.

După Avram, mai multe generații de cabaliști au apărut: Isac, Iacob, Iosif și, în cele din urmă, Moise. Ei au revelat modurile de implementare practică a metodologiei. Moise a ridicat grupul lui Avram la un nou nivel de unitate numit dobândirea Torei.

A trebuit să se unească la un nivel mai înalt pentru a ajunge la muntele urii, Muntele Sinai, în locul Turnului Babel. Pentru asta, trebuia să se refere la o forță mult mai puternică. Dacă vor reuși, metodologia numită Tora li se va dezvălui.

Tora este înțelepciunea Cabala care urmărește revelarea Creatorului creaturilor, în această lume. Tora scoate la lumină rețeaua de conectare care ne unește prin relații binevoitoare, căldură și afecțiune reciprocă. Cel mai important principiu al Torei, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, trebuie să ne conducă de la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator.

Moise a revelat metodologia poporului Israel care a trecut prin exilul din Egipt și a primit un egoism imens în urma exilului. Egoismul lor a ajuns la un grad mult mai mare față de cei care erau asociați cu Turnul Babel.Turnul Babel plus egoismul crescut în Egipt a transformat Muntele Sinai (ura), astfel au primit șansa de a munci pe Muntele Sinai îmbunătățind relațiile dintre ei.

După revelarea imensului sistem al naturii, poporul Israel și-a dat seama că misiunea lui era să corecteze realitatea și umanitatea, inclusiv pe babilonienii de care au fugit odată.

Corectarea are loc în doi pași: primul pas este să se ridice poporul Israel astfel încât să devină unul singur cu o singură inimă. Această muncă se numește 40 de ani de rătăcire în deșert.

După această fază, poporul Israel ajunge la o stare de o așa unitate încât devine posibilă construirea tipului de conexiunea numită Templu. Templul reprezintă vasul sfințeniei în numele dăruirii și iubirii reciproce.

Vasul se numește Templu (casa sfințeniei); divinitatea este dăruire și iubire. Totuși, oamenii nu erau capabili să mențină un nivel atât de înalt mai mult de o clipă; imediat au căzut de la acest nivel.

Marea dragoste și unitate pe care le-au atins pentru un scurt moment s-au prăbușit. Oamenii s-au împărțit în grupuri ostile și s-au luptat unii cu alții.

Au continuat să cadă și mai jos până când Nebuchadnezzar a distrus Templul. Nu este vorba despre distrugerea vreunei construcții în Ierusalim; este vorba despre forțele egoiste ostile care au distrus unitatea dintre oamenii lui Israel.

Au ajuns la o minunată stare de unitate. În interiorul ei, a fost revelat sistemul guvernării superioare care conduce întregul univers. Dintr-o dată, frumoasele structuri rotunde au început să putrezească, să se deterioreze și au explodat. Mari grupuri s-au detașat din poporul Isarel: Saducheii, K’tzinim (nobilimea) și alții.

Ca rezultat, s-au prăbușit. Evreii au devenit străini unii față de alții ca și cum erau deja împrăștiați prin alte națiuni, așa cum este scris în Estera. Totuși, eu și-au amintit că au fost uniți la un moment dat în istorie, dar acest fapt a dispărut și nu mai era important pentru ei.

Situația s-a înrăutățit. Procesul istoric, adică sistemul de guvernare superior cu care se familiarizaseră înainte, nu i-a lăsat să rămână în același stadiu pentru totdeauna. Primul om Adam, alături de cabaliștii care l-au urmat, au descoperit că lumea trebuie să ajungă din nou la unitate.

Este scris în Viețile profeților: Oricine Mă va cunoaște; Casa mea va deveni Casă de Rugăciune pentru toate națiunile. Toți se vor uni. Lupul trebuie să stea alături de miel. Lumea trebuie să ajungă la unitate și armonie care include toate aceste stări. Acest nivel se numește al Treilea Templu.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nașterea Metodologiei Conectării

Avram a învățat de la cabaliștii care au trăit înaintea lui, începând cu Adam,primul om.  Avram a înțeles că egoismul uman crește de la generație la generație,transformându-ne astfel în egoiști și mai mari; ne detașează unii de alții și ne forțeazăsă ne exploatăm unii pe alții.

De aceea ne apropiem în cele din urmă de o stare în care începem să folosim egoismulnostru în mod corect, adică facem eforturi să ne ridicăm deasupra lui.Totuși,  rămânem complet  egoiști,  incapabili  să  ne  depășim  egourile  deși  ne  dămseama că egoismul nostru este cauza tuturor problemelor noastre. Vechii babilonieniau  suferit  mult  din  cauza  egoismului  lor;  umanitatea  continuă  să  sufere  și  azi.Egoismul ne distruge viața.

Descoperirea  lui  Avram  l-a  determinat  să  adune  un  grup  de  discipoli  care  eraupregătiți să se ridice deasupra egoismului care ardea în interiorul fiecăruia.A găsit mulți oameni pe care i-a adunat într-un grup și care erau dornici să se ridicedeasupra egoismului lor pentru că nu erau complet egoiști așa cum sunt contemporanii noștri. Egoismul lor era mult mai slab decât al nostru.

Pe lângă asta, ei și-au amintitcât de bună era viața lor înainte să înceapă să se urască unii pe alții, adică înaintearidicării Turnului Babel.Când au început vremurile grele, nu a mai rămas nimic pentru ei decât să se despartăși să se împrăștie prin lume. Mulți dintre ei au simțit că Avram chiar le oferea o soluțieadevărată  problemelor lor,  așa că ei  i  s-au alăturat  și  Avram a început să-i  învețemetodologia unității.

Astfel un grup care s-a denumit Isra-El (adică direct către Creator) a luat naștere. Eis-au chinuit să reveleze forța superioară care îi unea și care sălășluia printre ei. În timpce explorau forța superioară, și-au dat seama cum este lumea în care trăiesc. Rețeauape care o construim între noi este de fapt forța superioară.

Mai  târziu,  grupul  lui  Avram s-a  mărit  și  a  format  națiunea numită  Israel.  Israelreprezintă oamenii care depun efort pentru unitate și care muncesc pentru construireaconexiunii între ei deasupra separării.

Ei valorifică puterea separării pentru că ea le dă șansa să depună mai mult efort încăutarea unității, permițându-le astfel să recunoască forța naturii-sistemul guvernăriisuperioare.

Forța separării și puterea unității sunt două forțe opuse ale naturii, esențiale, ca plus șiminus, nord și sud. Una nu poate exista fără cealaltă.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii din ziua de azi se bucură de o viață îmbelșugată, iar economia este bazată pe acest aspect. Scopul unei persoane este dezvoltarea materială. Visează să-și cumpere o mașină nouă și o casă nouă.

Va primi cineva plăcere nu din bunurile materiale ci din legăturile sociale atunci când va ajunge la noul nivel de dezvoltare umană?

Răspuns: O persoană primește plăcere prin ajungerea la forța superioară.

O societate consumeristă va ajunge la un sfârșit și atunci când acest lucru va aduce disperare, va trebui să explicăm că există o soluție, dar este vorba despre educație și învățare din partea fiecăruia.

Baal HaSulam spune că cea mai mare greșeală a revoluționarilor ruși de la începutul secolului trecut a fost că ei nu au acționat în numele Creatorului.

Asta a stat de fapt în calea lor spre construirea stării corecte.

Nu au luat în considerare sistemul general care cere unitatea noastră pentru a ajunge la nivelul spiritual superior. Nu și-au fixat un scop sublim pentru ei înșiși care să furnizeze o soluție pentru viața materială și pentru dobândirea existenței eterne.

Nu există nicio soluție pentru viața noastră materială. Putem doar să închidem ochii și să ignorăm faptul că suntem condamnați să murim ca și cum nu ne-am face griji pentru ceea ce ne aduce viitorul. Totuși, este clar pentru oricine că omul nu este veșnic.

Toate problemele societății actuale își au rădăcina în faptul că oamenii nu au niciun răspuns pentru sensul vieții și motivul pentru care trăim. De aceea organizațiile teroriste și războaiele religioase se intensifică, aducând astfel lumea aproape de un nou război mondial.

De unde izvorăște totul dacă este atâta abundență materială în lumea modernă? Explicația este că oamenii nu înțeleg de ce trăiesc și de aceea este atâta confuzie în lume.

Totuși, există o soluție, și înțelepciunea Cabala ne-o oferă. Nu este vorba despre simpla corectare a economiei pentru a furniza fiecăruia produsele pe care le dorește, ci îi dă de fapt unei persoane mult mai mult.

Economia are ca scop doar să oferă ce avem nevoie pentru a exista, dar scopul principal este de a urca la un nivel superior.

Nu vreau pentru copiii mei să trăiască aceeași viață pe care o trăiesc eu, să îmbătrânească și să moară ca mine, și nici ca nepoții mei și generațiile viitoare să aibă aceeași soartă. Vreau să le ofer mai mult decât această existență de muritor!

De pe KabTV, Soluția, 24.05.2015

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Descoperirea lui Avram

Vechiul Babilon este o stare specială a umanității care a fost înghesuit într-un teritoriu foarte compact între două râuri. Era o civilizație bine dezvoltată care a existat acum 3500 de ani.

Babilonienii erau atât de interconectați că începuseră să simtă respingerea unii față de alții, ca și cum oamenii erau prieteni buni dacă păstrau o anumită distanță, dar dacă se aflau aproape începeau imediat să se certe. Până la urmă, suntem egoiști și nu putem sta prea aproape unii de alții și suntem obligați să ne îndepărtăm.

Babilonieinii au descoperit fenomenul Turnului Babel. Egoismul uman creștea ca un turn spre înalt, separându-le astfel până la punctul în care ura a cresct între ei și nu le-a permis să se înțeleagă între ei astfel încât au simțit ca și cum vorbeau limbi diferite.

Nu au știut ce să facă într-o situație atât de critică. Atunci, un om înțelept, Avram, a venit cu o soluție. Avram era un preot. El a făcut și vândut idoli babilonieni. Babilonienii erau păgâni și se închinau copacilor, pietrelor ș.a.m.d. Ei au zeificat toate forțele naturii.

Erau mulți preoți în Babilon, dar Avram era foarte cunoscut printre ei pentru că era fiul lui Terah, Marele Preot, care era un cleric cu o influență foarte mare.

Avram a analizat situația din Babilon și și-a dat seama că umanitatea a fost obligată să ajungă la o asemenea conexiune în care starea lor de criză să fie revelată, așa cum s-a văzut prin imensul lor egoism.

După această fază, erau doar două căi posibile: fie să se îndepărteze și mai mult, fie să se ridice deasupra egoismului. Într-adevăr, scopul naturii nu este să separe oamenii ci să-i ridice deasupra egoismului.

Ridicarea deascupra egoismului duce rasa umană într-un nou stadiu de dezvoltare. Pentru asta, trebuie să ne combinăm puterile, dorințele, gândurile și abilitățile. Conexiunea dintre noi deschide o rețea de legături care scot la lumină într-un final forța naturii care ne guvernează.

Egoismul nostru este doar o forță negativă a naturii. Dacă, în ciuda lui, ne continuăm eforturile de a ne uni, vom dezvălui două sisteme opuse care trebuie să se amestece: o dorință de a primi și puterea de a dărui, ură și dragoste, respingere și atracție.

Dacă ne continuăm eforturile, încă fără succes, de a împăca aceste două sisteme, vom înțelege dintr-o dată că este un fel de conexiune între ele. Forța care integrează aceste două sisteme complet opuse și le face un întreg se numește forța superioară. Descoperirea a fost făcută de Avram când a revelat forța generală a naturii.

Va urma…

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Povestea începe cu Adam

Întrebare: Ziua a noua a lunii Av (Tisha B’Av) este o zi specială de doliu. În această zi, au avut loc distrugerea primului și celui de-al doilea templu, dar și alte evenimente tragice din istoria poporului evreu.

Totuși, astăzi, laicii nu dau prea multă atenție acestei zile. Care este importanța zilei, și care este legătura cu viețile noastre astăzi?

Răspuns: Cred că motivul pentru care contemporanii noștri din Israel nu știu despre ziua a noua a lunii Av este pentru că ei nu se asociază cu istoria lor.

Oamenii tineri cred Deci odată, a fost un templu, dar de atunci au trecut două mii de ani. Nu are nimic de-a face cu viața mea de acum. De ce ar trebui să mă întorc mereu la aceeași poveste? Națiunilor noastre nu le pasă de ceea ce li s-a întâmplat acum mii de ani.

Există cu adevărat multe evenimente importantă din Roma antică, Grecia și Germania, dar oamenii care trăiesc acum în țările respective nu le comemorează. La fel, generațiile mai tinere din Israel nu dau nicio valoare zilei a noua a lunii Av.

Totuși, și-ar reevalua atitudinea categoric dacă ar ști că sărbătorile evreiești nu au legătură cu evenimentele istorice. Istoria noastră reflectă ceea ce se întâmplă în natură. Natura este cea care așează în calendar avansarea umanității.

Credem că istoria a început cu 14 miliarde de ani în urmă atunci când a apărut universul, sau acum 4 miliarde și jumătate de ani când Pământul a apărut în sistemul solar. Putem omite cu ușurință o perioadă care precede apariția umanității, cum ar fi Mezozoicul sau Paleozoicul. Istoria umanității poate fi calculată de la apariția primului om Adam.

Adam nu a fost un bărbat primitiv care a apărut ca rezultat al evoluției maimuțelor care au coborât din copaci acum sute de mii de ani așa cum arată săpăturile arheologice. Primul om Adam a trăit acum 5775 de ani. El a fost primul care a scos la lumină sistemul care guvernează această lume.

Pe de o patre, această descoperire a fost posibilă datorită unei mari dorințe pe care el a avut-o. Pe de altă parte, această descoperire a fost predeterminată de sus. Astfel, Adam a dezvăluit sistemul guvernării superioare și a început să exploreze lumea. A lansat o școală pe cont propriu și a fost urmat de discipoli care au dus mai departe căutarea lui.

Aceste evenimente sunt descrise în Tora, în scrierile lui Iosif, și în multe alte surse. Adam a fost primul care a descoperit guvernarea superioară numită Creator, sistemul forței superioare care controlează întreaga natură.

Nu trebuie vizualizată această putere ca imagini divine, spirituale. Este doar o putere generală superioară care include o multitudine de forțe. Această putere are caracter informativ și poate fi percepută cu simțurile. Sprijină întreaga natură. Este puterea guvernării superioare.

Adam a fost primul care a scos la lumină această putere. De aceea el este numit Primul Om. Mulți alți oameni au trăit înaintea lui. Multe generații s-au scurs până la nașterea lui. S-a născut dintr-un tată și dintr-o mamă ca oricine altcineva.

Adam a scris cartea Arhanghelul Raziel (Raziel Hamalaach), care este disponibilă și astăzi. A avut mulți discipoli. Tora descrie evenimentele prin care au trecut studenții lui Adam. Unul dintre discipolii lui Adam, Noe, a fost salvat de potop pe arca cu care a ajuns la Muntele Ararat.

Până în ziua de azi, oamenii caută rămășițele din arcă și fac la Hollywood filme despre aceste evenimente. Adam și Noe merită compensații mari pentru că furnizează scenarii minunate pentru filme de succes.

Desoperirea lui Adam a trecut de la student la sudent, de la generație la generație. Fiecare dintre acești urmași a deschis o școală proprie. Astfel a crescut umanitatea și a ajuns la starea Vechiului Babilon.

Va urma.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când spionii culeg fructe din valea lui Eshkol, trei uriaşi care trăiau în Hebron au venit la ei. Aceştia erau Ahiman, Sheshai şi Talmai, cei trei fii ai lui Anak, cel mai mare dintre uriaşi. Ei erau tot ce a mai rămas din vechi uriaşi, care s-au născut după generaţia potopului. Când uriaşii s-au apropiat foarte mult, toţi spionii au leşinat, mai puţin Joshua şi Caleb… atunci când au văzut că spionii care au leşinat zăceau pe pământ, i-au trezit. Au spus:” Vedem că aţi venit aici să tăiaţi copacii pe care noi îi venerăm şi să ne spargeţi statuile noastre!”, au urlat uriaşii. „Nu”, au răspuns spionii, şoptind, „Am cules doar nişte fructe.” Uriaşii le-au răspuns ferm: „Plecaţi de aici! Dumnezeul vostru vă va aduce în curând în acest pământ şi apoi voi veţi avea destul timp să ne tăiaţi copacii.” (Din cuvintele din „Midraş Rabba,” Paraşat Şelach)

Midraş Rabba, la fel ca Tora, vorbeşte numai despre caracteristicile noastre interioare. În particular, aici este vorba despre nevoia noastră de a ne ridica de la Malchut la Bina, de la caracteristica de primire la caracteristica de dăruire şi deodată, ajungem la o opoziţie puternică.

Uriaşii sunt uriaşele mele dorinţe personale pe care trebuie să le corectez. Asta pentru că fără ele nu voi putea să ies la nivelul Bina. Aşadar caracteristicile au fost create în acest fel, pentru ca numai prin depăşirea lor să pot să mă ridic la acest nivel. Un „uriaş” simbolizează ceva măreţ, imens. Am nevoie de un ego uriaş, dorinţe uriaşe care îmi par uriaşi.

Caracteristica Bina este caracteristica dăruirii totale, ceva care este foarte luminos şi soft, care este turnată ca apa, care reînvie şi calmează totul. Şi deodată, pentru a o obţine, trebuie să depăşesc aceşti imenşi uriaşi. Dar uriaşii nu sunt caracteristici grosolane ci sunt caracteristicile Bina. Iar dacă le folosesc corect, le primesc în mine în mod corect, nu mă vor supăra. Dar în momentul în care încep să obiectez că nu vreau să le corectez la nivelul lor, se vor ridica imediat împotriva mea.

Deci uriaşii le-au spus spionilor că ei se vor reîntoarce în acest pământ. În alte cuvinte, aceste caracteristici care se găsesc în noi ştiu totul de la început pentru că sunt proiectate să protejeze acest nivel şi să facă posibil să intre numai aceia care sunt potriviţi nivelului Bina. În acest fel, pentru a ne ridica la nivelul pământului lui Israel, trebuie să depăşim dorinţe egoiste enorme, în special acele stări care sunt ca „Hebron” sau „Shechem”.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 02.04.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ideea că în spionii trimişi să spioneze în pământul lui Israel au apărut dorinţe negative, este des menţionată în Midraş Raba.

Răspuns: Problema este că există o slăbiciune iniţială în om, opusă eforturilor care îi permit acestuia să intre în pământul lui Israel. De fapt, care este diferenţa dintre deşert şi pământul lui Israel? În deşert, poţi să fii doar la nivelul lui Bina, dar atunci când intri în pământul lui Israel, trebuie să urci la nivelul Hohma, pentru că acolo începi să lucrezi cu dorinţele egoiste. Ele apar înainte ta şi tu realizezi că acum este o paradigmă total nouă, o atitudine total diferită faţă de ego. Acum, poţi să începi să îl aduci înapoi.

Ai obţinut ego-ul în Egipt şi l-ai absorbit. Ai fost sub dominaţia lui şi în cele din urmă l-ai făcut chiar mai egoist decât egipteni însăşi. În afara de asta, ai fost scos afară din Egipt, adică din vasele lor. Ţi-ai respins dorinţele egoiste în timpul celor 40 de ani de călătorie în deşert şi ai învăţat să te ridici deasupra lor, până ai reuşit să faci asta. Apoi, a fost o pauză şi nu le-ai folosit deloc. Acum, când intri în pământul lui Israel, ridici din nou Egiptul în tine şi gradual reînvii egoul şi începi să îl foloseşti din nou.

Totuşi, acum îl transformi în pământul lui Israel, pentru că dorinţele egiptene sunt total transformate şi îndreptate spre Creator, spre atributul de iubire, de dăruire. Astfel, toţi uriaşii (adică toate obstacolele) ne par incredibil de mari pentru că, după ce am fost în deşert unde eram obişnuiţi să mâncăm MAN numai în relaţia cu Creatorul şi întotdeauna am aspirat să atingem nivelul dăruiri, trebuie acum să îl readucem pe Faraon înăuntrul nostru, să eliberăm acest câine rău şi să începem să lucrăm cu el.

Acestea sunt cele mai teribile dorinţe egoiste, pe care trebuie să învăţăm să le depăşim. De aceea este spus că şapte naţiuni de luptători ne aşteaptă în pământul lui Israel, cu care trebuie să luptăm şi să îi cucerim.

În acest el operează în noi Egiptul şi, de aceea, în fiecare zi, omul trebuie să îşi imagineze că tocmai a ieşit din Egipt şi astfel construieşte pământul lui Israel, făcând egoul intern extern. Apoi, Muntele Sinai devine un munte sfânt, peste care este construit templul.

Din emisiunea de pe Kab Tv, „Secretele Cărţii Eterne” din 02.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare pe care am primit-o:  Simt ca in urma muncii pe care o depun, se dezvaluie in mine un rau mai mare . Stiu ca ar trebui sa daruiesc la majoritatea grupului in conformitate cu principiul, „iubeste-ti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, dar sunt uimit de cat de mult rau nejustificabil exista … Ce trebuie sa fac?
Nu am fost capabil sa daruiesc si sa indeplinesc functiile mele in grup. Chiar m-am distantat de grup. Am senzatia ca acum urmez principiul, „fiecare persoana judeca in functie de propria nevoie.” In plus, nu mai am nici o dorinta de a darui pentru ca ma simt nesigur. Nu pot sa imi vindec mintea sau inima de aceasta problema. Cum ar trebui sa continui?

Raspunsul meu: Trebuie sa te opresti complet sa ii critici sau sa ii consideri pe ei ca fiind problemele tale. In realitate doar tu ii percepi in acest fel. Fiecare dintre noi are o dorinta necorectata, iar prin ridicarea deasupra acestei dorinte, vom atinge Lumea Infinitului.
Dorinta, in toate cele cinci lumi, este necorectata. Si cu cat mai mare este dorinta ta, cu atat mai mare vei fi o data ce o  corectezi. Pentru moment, trebuie sa faci ceea ce ti se cere de fiecare data. Acesta este modul in care vei actiona, pas cu pas, in directia scopului, prin corectarea dorintei tale. Si acesta este modul in care noi urcam muntele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→