Întrebare: Hanuka simbolizează granița dintre deșert și Țara Israelului. Unde se află Hanuka exact, pe calea spirituală?

Răspuns: Hanuka este calitatea Bina, nivelul Bina, în timp ce Țara Israelului este calitatea Keter, când Malchut se conectează cu Keter. Prin urmare, Hanuka se află la jumătatea drumului către Keter, către cel mai înalt grad de conexiune, iubire și adeziune cu Creatorul și revelarea Creatorului.

Hanuka simbolizează doar revelarea unei conexiuni corecte între noi, dar nu încă una completă. Și prin urmare, este doar o Hanaya, Hanu-ko, o oprire pe parcurs, la granița dintre revelarea Creatorului, atingerea Creatorului și adeziunea cu Creatorul, care are loc de Purim.

Trecerea de patruzeci de ani prin deșert este o apropiere de sărbătoarea Hanuka, ridicându-se deasupra egoismului. Și după aceea, trebuie să existe o mișcare spre Purim.

Întrebare: Cum are loc tranziția ulterioară de la Hanuka?

Răspuns: Când stăpânim pe deplin calitatea Bina, și Malchut se conectează cu ea, aceasta este complet inclusă în Bina. Această stare se numește starea mică (Katnut). După aceea, începem să ne îndreptăm toate dorințele către calitatea dăruirii și a iubirii; adică nu doar să lucrăm pentru a nu primi, ci să-i umplem pe ceilalți. Această stare se numește Purim.

Urcarea spre Hanuka simbolizează „Nu face altuia ceea ce nu-ți dorești pentru tine”, în timp ce „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este deja intrarea în Țara lui Israel (Purim).

Întrebare: Se spune că în timpul celor 40 de ani de rătăcire în deșert, generația care a trăit în Egipt a murit și s-a născut o nouă generație, care era menită să intre în Țara lui Israel. Cine sărbătorește Hanuka? Noua generație?

Răspuns: Hanuka este sărbătorită de generația care s-a născut în deșert. Pentru că este deja detașată de Malchut, de egoism.

Din KabTV, emisiunea „Semnificația cabalistă a zilelor de Hanuka”, 07.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată suferința care ne este sortită pe calea dezvoltării naturale trebuie dezvăluită. Existăm într-un sistem și trebuie să recunoaștem tot răul nostru pentru a-l corecta și a ajunge la bine. Dar noi putem accelera acest proces și putem transfera suferința la un alt nivel.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că revelarea prematură a Cărţii Zohar a adus multă suferință, dar în același timp a condus la faptul că astăzi lumea se află în pragul răscumpărării.

Așadar, trebuie să ne străduim să mergem înainte și să scurtăm timpul, să ne transformăm pe noi înșine și întreaga lume pe calea luminii, calea accelerării (Ahişena). Nu trebuie să așteptăm să sosească momentul loviturilor, ca acestea să fie revelate de sus, manifestate în această lume și să ne oblige să ne corectăm. La urma urmei, putem accelera dezvoltarea pe cont propriu și să mutăm loviturile pe un alt plan. Și, deși vom suferi în continuare, acestea vor fi suferințe complet diferite.

În loc să suferim pur și simplu la nivel animal, vom suferi într-un mod uman, adică din cauza absenței gustului în viață și a necunoașterii acesteia. Și acestea sunt suferințe care deja chinuie mulți oameni astăzi, îi duc la depresie și uneori chiar la sinucidere.

Oamenii încearcă să înece aceste suferințe cu antidepresive sau medicamente. Dar acestea sunt suferințe din absența unui scop; ele aparțin nivelului uman. Anterior, suferințele erau pur materiale și pământești: din lipsa hranei, a sexului, a familiei, a banilor, a onoarei sau a cunoașterii.

Orice diseminare a metodei Cabala avansează procesul de dezvoltare generală pe calea luminii. Suferințele nu dispar, ci devin umane: din lipsa cunoașterii, a înțelegerii scopului de care omul are nevoie și nu numai a corpului animal.

Astfel, calitatea suferinței crește. Cantitatea de suferință înmulțită cu calitatea sa determină volumul vasului în care creația trebuie să dezvăluie întreaga lumină a infinitului.

m (cantitate) × h (calitate) = V (vas perfect)

Dacă calitatea suferinței crește, atunci cantitatea ei scade și invers. Se pare că avem oportunitatea de a reduce cantitatea de suferință prin creșterea calității acesteia. Însă suntem obligați să atingem volumul necesar, intensitatea necesară a suferinței, pentru ca vasul să fie perfect. Toți existăm conform acestei formule.

De exemplu, un minut de suferință cauzată de distanța față de Creator valorează o lună de suferință cauzată de pierderea loteriei. În esență, suferința provine dintr-o singură sursă, dar o putem ridica la un alt nivel, la o altă „gamă de frecvență”, la o altă calitate, și astfel, îi putem scurta durata.

Acest lucru este similar cu modul în care dispozitivele moderne sunt capabile să transmită instantaneu volume enorme de informații pe unde scurte, la frecvențe înalte. În trecut, când dispozitivele nu puteau funcționa la frecvențe atât de înalte, aceeași acțiune necesita multe ore lungi.

Suferința ne poate împinge din spate dacă noi înșine nu vrem să mergem mai departe, cu lucruri precum faptul că nu avem bani sau nimic de mâncare și suntem obligați să mergem să căutăm de lucru. Dar dacă sunt atras de un scop care strălucește în faţă, atunci eu însumi caut o sursă de putere care să-mi permită să avansez. Aceasta este o diferență uriașă: să simt suferința materială sau să o înlocuiesc cu suferința orientată spre scop. Omul este evaluat în consecință.

Totuși, suntem obligați să lucrăm printr-o anumită intensitate a suferinței: cantitatea înmulțită cu calitatea. Prin urmare, printr-o cale sau alta – dezvoltare naturală, accelerarea timpului sau alternativ ambele – suntem obligați să ajungem la un vas (dorință) perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala, 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când devii complet dezamăgit de căutarea ta în tine însuți, de viață, de scopul vieţii și de Creator și așa mai departe, atunci te apropii de punctul în care Îl vei găsi.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să se întâmple?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică trebuie să depun efort în căutare.

Răspunsul meu: Absolut tot ce poți.

Întrebare: Ar trebui ca eforturile mele să se bazeze pe ideea că pot face totul singur?

Răspuns: Da. Și după ce îți dai seama că tu însuți nu poți face nimic, începi să determini unde este posibil să te conectezi cu Creatorul.

Întrebare: Aţi spus: „Nu pot face nimic”. Chiar nu am nicio abilitate? Nimic?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Nici măcar unele lucruri simple?

Răspuns: Nu, nu! Până când omul nu își ridică complet mâinile, încredințându-se pe deplin Forței superioare, nimic nu va funcționa pentru el.

Întrebare: Astăzi, vedem războaie și crize apropiindu-se, dezastre ecologice din ce în ce mai intense și așa mai departe. Ne vor conduce toate acestea la înțelegerea faptului că nu putem face nimic?

Răspuns: Aceasta este o întrebare. Ceea ce vedem astăzi, nu cred că va duce încă la asta. Omenirea încă își înțelege foarte puțin starea și dependența. Crede că încă poate face ceva.

Întrebare: Deci trebuie să dăm jos acest „scaun” de sub noi, adică ideea că eu pot face ceva?

Răspuns: Da. Nu putem face nimic fără Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă sufletul este calitatea dăruirii și a iubirii, atunci ce legătură au toate aceste cunoștințe despre natura sistemului lumilor spirituale cu el? Sunt ele condiții pentru existența calității dăruirii?

Răspuns: Ideea este că lumea noastră este construită pe primire și ură. Lumea spirituală este complet opusul ei; este construită pe calitățile dăruirii și iubirii. Dacă înlocuim calitățile noastre de la ură și primire la dăruire și iubire, atunci vom începe să simțim fenomene și procese complet diferite în noi înșine. Toate acestea vor fi numite lumea superioară.

Comentariu: Dar unii oameni au anumite impulsuri altruiste.

Răspunsul meu: De dragul a ce? Pentru propriul lor beneficiu. Atunci nu este vorba de bunătate, ci de interes personal. Dacă nu ar fi benefic, omul le-ar face rău altora.

Egoismul (răul) este natura fundamentală a lumii noastre și trebuie să o schimbăm în noi înșine. Lumea sunt eu, și dacă mă schimb pe mine însumi, voi exista într-o altă dimensiune. Chiar acum, tot ceea ce percep este în interiorul meu, în interiorul egoismului meu.

Întrebare: Unde poate cineva găsi o forță bună pentru a echilibra înclinația rea?

Răspuns: Dacă vrei cu adevărat să o dobândești, trebuie să studiezi Cabala. Atunci o forță bună se va forma treptat în tine și vei vedea că dobândești brusc calități care prin definiție, nu ar putea exista în tine, dar începi să le primești.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4 martie 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea a intrat într-o perioadă atât de turbulentă încât nu mai rămâne nimic de făcut decât să ținem pasul. Și trebuie să ne ținem unii de alții. În acest fel, omenirea va fi adusă la unitate și forțată să înțeleagă că trăim într-o lume globală. Aceasta nu este un fel de politică globală; pur și simplu suntem obligați să ne unim.

Globalismul nu înseamnă că trebuie să iau în considerare pe toată lumea pentru a-mi urma propria politică sau pentru a manipula cumva lumea. Globalismul înseamnă să înțeleg că această lume este comună și, dacă nu-mi pasă de altcineva, atunci, în cele din urmă, nu-mi pasă de mine. Chiar și din punctul de vedere al egoismului, sunt obligat involuntar să includ întreaga lume în limitele interesului meu binevoitor.

Natura ne va obliga să facem asta. Vom vedea ce se va întâmpla. În principal, acestea vor fi probleme de mediu. În plus, nu am terminat încă cu criza economică; totul este încă în față. Oricât am încerca să o mușamalizăm, va exploda.

Comentariu: Egoismul este atât de adaptabil! După un timp, omul se obișnuiește cu totul și nu se mai teme.

Răspunsul meu: Nu, egoismul nu se „obișnuiește” cu lucrurile; se dezvoltă. Omul nu se obișnuiește cu nimic. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce li se întâmplă oamenilor. Ei nu se adaptează; pur și simplu împlinesc comenzile egoismului lor. Ei nu se pot întoarce în trecut.

Dacă s-ar întoarce cu adevărat în trecut și am îngheța la un nivel anterior, chiar și cu un nou egoism, atunci aceasta ar fi adaptare. Dar noi nu ne adaptăm; urmăm dictatele egoismului, devenim diferiți, ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră, societatea noastră, relațiile noastre, peste tot și în toate.

Deci, cu ce ne obișnuim, se presupune? Familiile se destramă. Copiii își părăsesc părinții. Întregul sistem anterior de relații se schimbă. Măreția științei, măreția culturii – toate acestea sunt în declin.

Omenirea (și în special cei aflați la putere, împreună cu mass-media, oricât de mult încearcă să o treacă cu vederea) trece încă printr-o reînnoire foarte furtunoasă a lumii. Nu ne obișnuim cu ea. Vrei să spui că oamenii continuă să acționeze egoist? Așa este. Dar și acest lucru este planificat de natură pentru a aduce umanitatea, ca să spunem așa, la limită. Și vor fi lovituri, lovituri puternice. Tocmai acestea ne conduc treptat la conștientizare.

Ideea nu este să lovești. Ideea este ca loviturile mici să provoace dezvoltarea gândirii, a conștientizării, a înțelegerii și a sentimentelor: „De unde sunt acestea, pentru ce și de ce? Ce se cere de la mine? Cine le cere? Natura? Are ea propria autoritate, propria putere, propria opinie, propriul scop, propriul plan? Sunt obligat să răspund la asta? Sunt obligat să țin cont de asta? Eu? Cine sunt eu? O ființă umană! Sunt deasupra tuturor!”

Nu, ești mic. Cine ești? Ce poți face? Sate întregi ard. Câteva uragane vor mătura și vor întrerupe toată electricitatea, sau râuri care nu au secat încă își vor revărsa malurile. Și apoi va veni un frig atât de mare încât toate țevile se vor sparge și oamenii vor îngheța. Ce poți face?

Vei începe să te gândești și vei realiza brusc că este cu adevărat necesar să te ajuți cumva unul pe celălalt. Nu vei mai umbla cu nasul pe sus, ca și cum ai spune că nu-ți pasă de întreaga lume.

În niciun caz nu vreau să vorbesc cu dispreț despre nimeni. Spun că loviturile naturii ne vor obliga să fim diferiți. Când omul suferă, devine om. Când o boală gravă este descoperită brusc, nu mai este timp pentru conversații politicoase; el se gândește deja cum să supraviețuiască. Așa ne obligă natura, Creatorul.

Comentariu: Oamenii se unesc doar atunci când există nenorociri.

Răspunsul meu: Dar vor fi nenorociri tot timpul! Asta nu va mai fi o problemă. De acum înainte, va continua să se intensifice.

Întrebare: Dar fiecare, în primul rând își salvează pielea, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu vor avea unde să se ducă; nu vor avea unde să se salveze! Nici în America, nici în Rusia, nici în Europa nu vor avea unde să scape. Și asiaticii se vor alătura. Așteaptă.

Comentariu: Dar cu siguranță, există o limită pe care omul o trece în cele din urmă.

Răspunsul meu: Până unde trece? Îl vor doborî până la punctul în care va vrea să moară și nu va mai putea.

Nu-i vor permite! Guvernarea superioară nu va permite. Vă puteți imagina cât de greu poate fi?

Și pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm și să răspândim Cabala astfel încât oamenii să vadă că există mântuire; există o metodă de a se schimba pe sine. Atunci îți schimbi imediat întreaga percepție asupra naturii.

Creatorul, natura, nu mai devine ostilă față de tine. Începi să intri la unison, în armonie cu El și simți bunătatea, paradisul în locul iadului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel: 2012”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care lucrează în întuneric fără să simtă niciun gust ar trebui să înțeleagă că acest lucru este foarte benefic pentru avansare, deoarece avansezi spre dăruire într-o asemenea măsură încât nu îți dorești alte stări, deoarece eforturile sunt răsplata, dacă ai iubire pentru cel care creează aceste condiții pentru tine.

Ți se oferă oportunitatea de a depune eforturi și tu nu simți niciun gust în această muncă, nu ai nimic cu care să-ți însuflețești egoul, înclinația rea, mândria, înțelegerea, rațiunea și simțirea, dar tocmai în aceste condiții, ai oportunitatea de a-ți aduna toată puterea și cu eforturi uriaşe să avansezi cel puțin către ceva, spre dăruire, fără recompensă.

Recompensa este oportunitatea de a intra în contact cu sfințenia în întuneric. Atunci este clar că nu ai fost mituit de dorința ta de plăcere. Prin urmare, este necesar să te bucuri tocmai de aceste stări în care nu există deloc gust. Omul crește din ele.

Și aici, sprijinul grupului este esențial, inspirația comună a întregii comunități cabaliste globale. Un astfel de sprijin reciproc ajută.

Tocmai atunci când nu o primești nici de la Creator, nici din interior (care vine tot de la El) și tu te străduiești să primești sprijin din partea grupului, acesta este cel mai bun și mai fiabil ghid către scop.

Mai exact, aici este ideea de a depune eforturile corecte și oportunitatea pentru o rugăciune comună.

Din Lecția Zilnică de Cabala din 20.12.2009, Cartea Zohar, „VaYişlah”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lecțiile de Zohar explicați lucruri foarte subtile, ascunse, s-ar putea spune chiar lucruri secrete.

Răspuns: Sunt secrete și ascunse simțurilor noastre, pentru că noi suntem prea grosolani și incapabili să le discernem. Asta este tot!

Aceasta nu înseamnă că ele sunt un mister. Îmi par un secret pentru că îmi sunt ascunse, imperceptibile.

Trebuie să-mi ascut percepţia, să o fac mai precisă și capabilă să diferențieze gradații mai fine de calități. Apoi voi începe brusc să simt o reprezentare complet diferită, adevărată a realității, la o rezoluție mai înaltă.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să introducem calitatea dăruirii în percepția noastră. Simțind-o, vom simți lumea superioară.

Din Lecția Zilnică de Cabala 9/7/10, Cartea Zohar, „VaYechi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum se formează o stare de odihnă în spiritualitate? Ce ar trebui să facem în aceste stări?

Răspuns: Trebuie să fiți conectați unii cu alții prin calitatea dăruirii reciproce, astfel încât fiecare persoană să simtă grija care vine către ea de la întregul grup de zece, de la întregul grup. Asta este tot.

Veți simți că aveți puterea de a vă apropia unul de celălalt și o înțelegere a scopului apropierii voastre. Aceasta constă în faptul că veți simți dorința voastră unică și veți dori să o îndreptați către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne sfătuiți să-I cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. Cum ar trebui să cerem în mod corespunzător împlinirea?

Răspuns: Inima voastră trebuie să dorească calitatea dăruirii și a conexiunii cu Creatorul, iar mintea voastră trebuie să înțeleagă această stare și să se unească cu El, astfel încât această stare să intre în inima voastră ca o dorință pasională: „Acesta este singurul lucru pe care mi-l doresc.”

Întrebare: Dar învățăm că nu ar trebui să cerem pentru noi înșine. Aici se pare că este amestecat egoismul. Cum ar trebui să procesăm în mod corespunzător acest lucru?

Răspuns: Puteți procesa corect acest lucru doar dacă vă gândiți la el dintr-o stare de iubire.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este lașitatea atât de disprețuită?

Răspuns: Este disprețuită, dar trebuie să înțelegeți că este un sentiment uman și unul foarte puternic. Apropo, ne protejează de multe probleme pe care le-am putea cauza nouă înșine și altora.

Întrebare: Deci nu disprețuiți omul care recunoaște că este laș?

Răspuns: Nu, nu-l disprețuiesc. Trebuie doar să știi cum să echilibrezi această forță și să te protejezi într-un mod echilibrat, în măsura în care este necesar.

Întrebare: Există curaj fără lașitate? Există așa ceva?

Răspuns: Nu, numai dacă este o afecțiune patologică.

Întrebare: Deci numiți boală atunci când un om este complet nesăbuit?

Răspuns: Desigur. Uitați-vă la animale și la cum se comportă. Nu atacă pe cineva în mod nesăbuit. Verifică, înconjoară și așa mai departe. Și abia după aceea, dacă decid să atace, se grăbesc înainte.

Comentariu: Da, este adevărat. Dar la câinii turbați acest mecanism pare să fie dezactivat.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Deci, dacă un om este pur și simplu nesăbuit, „curajos”, cum se spune, este de fapt o boală.

Răspunsul meu: Acesta nu este curaj.

Întrebare: Apare o întrebare importantă: cum ar trebui să creștem copiii? I se spune unui copil: „Nu fi laș; fii curajos”.

Răspuns: Ar trebui să cântărești totul.

Întrebare: Cui spuneţi asta acum?

Răspuns: Copilului. Cântărește toate argumentele pro și contra. Și numai dacă ești convins că nu există altă opțiune, atunci atacă.

Comentariu: Vă adresaţi acum copilului ca unui adult, ca unui om care posedă înțelepciune.

Răspuns: Ce poți face? La fel este și cu adulții.

Întrebare: Dar ar trebui aplicată o astfel de atitudine unui copil? Să cântărești toate argumentele pro și contra, și abia după aceea…?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se numește educație?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Poate un copil să facă asta?

Răspuns: Poate, pentru că tocmai această precauție, această lașitate, îl poate ajuta.

Întrebare: La ce vârstă vă referiți când vorbiți despre această creștere a unui copil?

Răspuns: La o vârstă fragedă, de la trei ani.

Întrebare: De la trei ani puteți spune: „Cântărește opțiunile”? Stați în fața unui copil și îi spuneți în mod adult: „Cântărește opțiunile”? Poate omul să identifice un copil, deja ca un adult la această vârstă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă un părinte se raportează la un copil în acest fel, ce spune acest lucru despre părinte?

Răspuns: Că părintele îl învață pe copil o atitudine echilibrată față de lume.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→