Întrebare: Am reușit să implementez regula “Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”, pentru că simt că nimeni altcineva nu o va face pentru mine.

Dar pentru a împlini “Nu este nimeni în afară de El”, fac eforturi și acționez cu puterea pe care mi-o dă Creatorul. Totuși, după ce munca este terminată, nu pot fi de acord că nu au existat eforturi proprii și că totul a fost făcut de Creator.

Ce ar trebui să fac cu aceste sentimente? Să le uit? Să le resping? Să mă întorc? Pentru că nu pot împăca cele două reguli. Și dacă aș putea, nu-mi pot imagina care ar fi rezultatul.

Răspuns: Da, ai dreptate. Toată lumea se confruntă cu această dilemă și fiecare om trebuie să încerce să o rezolve singur.

Întrebare: Este omul capabil să se agațe de intenţie în timpul acțiunii?

Răspuns: De ce este capabil un om sau nu, nu ar trebui să spunem asta acum. Odată ce devine clar cine suntem, abia atunci putem da un astfel de verdict.

Întrebare: Desfășurăm acțiuni atât în ​​​​cele materiale, cât și în cele spirituale. Le îndeplinim. Apoi vine realizarea: “Tot ce face Creatorul este spre binele nostru”, adică “Nu există nimeni în afară de El”.

Intrăm în această stare, se instalează în noi ca și cum un fel de cip ar fi implantat în noi.

Se transmite această stare într-un fel întregii umanități? Este acesta modul nostru de a dărui lumii? Vrem să fim ajutoarele Creatorului în mântuirea întregii umanități.

Răspuns: Aceasta este dăruirea și ea se transmite.

[344526]
Din Lecția nr. 3 Congresul Mondial de Cabala 23/05/2025, “Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →