Întrebare: Să presupunem că un om a îndurat o boală gravă, a suferit mult și apoi s-a recuperat. Înseamnă aceasta că s-a apropiat de Creator?

Răspuns: În principiu, experimentând o astfel de suferință, omul începe să-și ia starea și capacitățile mai în serios.

Dar nimeni nu se apropie de Creator prin suferință, aceasta este o metodă incorectă. El nu are absolut nicio nevoie de suferința noastră. Dimpotrivă, Creatorul vrea ca omul să fie în bucurie din faptul că El a creat lumea, l-a creat pe om în cadrul ei și i-a dat posibilitatea de a se apropia de El.

Prin urmare, în niciun caz nu ar trebui să ne supunem suferinței. Aceasta este o atitudine incorectă atât față de Creator, cât și față de viață. Trebuie să încercăm în orice moment să ne simțim în câmpul binevoitor al Creatorului. Suferințele pe care le-am îndurat ar trebui să ne învețe să nu mai intrăm în astfel de situații.

Întrebare: Dar dacă, urmare a suferinței, omul ajunge la întrebarea: „Pentru ce trăiesc?”, se apropie el de Creator?

Răspuns: Aceasta este pur și simplu o întrebare care ar trebui să-l aducă într-o stare special, în care să-și clarifice clar scopul pentru care trăiește.

Dar în niciun caz omul nu ar trebui să se cufunde în auto-chinuire, deoarece acest lucru ne îndepărtează de Creator. Unui om i se poate părea că prin suferință devine mai pur. Acest lucru este incorect. În Cabala nu există o astfel de viziune. Este foarte posibil ca multe religii să accepte acest lucru, dar în niciun caz, Cabala. Ea nu o face.

Suferința nu a purificat niciodată omul de egoism și nici nu i-a oferit capacitatea de a se ridica deasupra egoului. Dimpotrivă, îl împinge departe de a folosi egoismul, doar pentru că se teme de suferință. Dar aceasta nu este o corectare.

Suferința ne împinge doar spre o decizie mai corectă. Trebuie să tragem concluzia corectă și să acționăm după cum este necesar.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 26.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →