Întrebare: În psihologie, caracterul unui om este împărțit în mod convențional în sfere, una dintre acestea fiind motivațională. Să presupunem că îmi stabilesc un obiectiv care mi se pare corect și bun, cum ar fi să învăț să conduc o mașină. Dar nu am nicio motivație, nicio plăcere interioară din cauza asta. Cu toate acestea, în procesul depunerii eforturilor, acest obiectiv se răstoarnă și devine o motivație interioară. Încep să simt plăcere, iar aceasta devine o parte din mine.

Şi sistemul de educaţie integrală se bazează pe acest aspect? La un moment dat, totul se schimbă, iar obiectivul devine lumea interioară a omului?

Răspuns: Adevărul este că dați un exemplu de obiective care la început, nu par importante sau necesare omului.

Începem prin a explica faptul că obiectivul este obligatoriu. Poate fi indezirabil, dar este necesar. Nu se poate face nimic în privința lui; trebuie implementat în același mod în care mă trezesc în fiecare zi pentru muncă, cresc copii etc. Întreaga mea viață constă în lucruri pe care trebuie să le fac pentru că datorez cuiva ceva tot timpul.

Și aici avem același calcul; am un obiectiv obligatoriu impus de natură. Pentru prima dată în dezvoltarea noastră, ajungem la un punct în care putem vedea un scop în avans. Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată.

Am avut revoluții, războaie, tot felul de răsturnări – tehnologice, științifice, sociale, care au trecut prin diverse forme – orice am făcut de-a lungul istoriei, dar niciodată nu am știut ce scop ne stabilește natura. Am strigat la baricade: „Mergeți înainte!” „Libertate, egalitate, fraternitate!” Dar în general, nu ne-am imaginat ce va urma. Nimeni nu ar fi putut prezice că va fi într-un fel și nu în altul.

Omenirea nu poate ști nimic în avans; este pur și simplu împinsă înainte de forțele convingătoare ale naturii, „motivația” (tradus din greacă, „motiv, stimul” este un băț ascuțit folosit pentru a mâna animalele).

Așa ne-am dezvoltat, fără a avea în față o imagine specifică a viitorului. Viitorul luminos pe care ni l-am imaginat a fost odată un sistem sclavagist, un sistem feudal, un sistem capitalist și un sistem socialist. Și toate aceste imagini ale viitorului s-au dovedit a fi iluzorii.

Acum, pentru prima dată vedem clar imaginea pe care ne-o arată natura – în toate crizele noastre. Putem studia, înțelege, clasifica și diferenția aceste crize. Vedem cum se manifestă crizele în educație și creștere, în familie, în boli și depresii, în finanțe și economie, în știință și cultură – peste tot. Le putem contura clar.

Dar nu vrem să facem asta, este neplăcut pentru umanitate. Închidem ochii pentru că nu vedem o cale de ieșire. Dar în fiecare zi viitorul pe care natura ni-l impune se profilează din ce în ce mai clar – o combinație globală, integrală a întregii omeniri ca un singur întreg. În aceasta, obținem asemănarea cu natura – legea generală a naturii ne conduce la ea, legea asemănării cu natura. O puteți numi entropie, energie, orice ar fi.

Prin urmare, în educația integrală, începem chiar din prima zi să clarificăm treptat acest lucru, să-l arătăm omului, pe baza a tot felul de descoperiri științifice. Nu trebuie să invităm oameni de știință la întâlniri, deoarece avem înregistrări ale prezentărilor, videoclipurilor etc. ale lor, toate fiind deja pregătite și fiind în vigoare. „Oamenii sunt construiți în așa fel încât nimeni nu are nevoie sau nu vrea să meargă mai departe; este indezirabil. Suntem leneși (asta este natura noastră) și nu vrem nimic altceva decât să facem doar ceea ce ne face plăcere. Unora le place să creeze și să construiască, celuilalt îi place să se scalde la soare. Dar să ne unim într-un singur întreg?

Acest lucru este neplăcut chiar și pentru cei 10% dintre altruiști care se nasc așa din fire, pentru că aici vorbim despre o combinație complet diferită a oamenilor între ei, împreună cu egoismul nostru, în interacțiune cu acesta.

Prin urmare, facem ceva complet indezirabil, dar începem să o facem pe baza nevoii. Discutăm despre ce se va întâmpla dacă nu facem acest lucru, la ce consecințe va duce ciocnirea noastră cu natura, ce cataclisme va provoca în mediu. În natura minerală va provoca cutremure, erupții vulcanice, tsunami-uri, uragane, schimbări climatice generale, erupții solare etc. În lumea vegetală, vedem ce se întâmplă cu suprafața pământului. În regnul animal, specii întregi dispar.” Iar în om…

Ne aflăm acum într-o stare în care natura ne amenință cu foametea absolută. Plante, animale, pești, păsări – toate acestea dispar catastrofal. Prin dezechilibrul nostru cu natura, noi înșine facem Pământul nostru, suprafața lui, nepotrivită pentru existența tuturor celorlalte specii, pentru că așa suntem, și pentru că numai noi putem aduce totul în armonie. Totul depinde de noi.

Treptat, o astfel de revelație a imaginii integrale îl conduce pe om la realizarea nevoii de a se schimba pe sine și societatea; după aceea, poți deja lucra cu un astfel de om.

Din KabTV, emisiunea „Educație integrală. Conversația nr. 13”, 18.12.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →