Virtutea mea cea mai mare este Deficienta mea
Toata lumea pune aceeasi intrebare: daca Creatorul este atotputernic, de ce ne lasa El sa suferim toata viata aceasta, care uneori este mai rea decat moartea? Daca El ne trateaza cu iubire, atunci de ce ne El ne afunda in aceasta stare oribila? Daca nu este altul in afara de El, atunci cum poate face acest lucru? De ce a trebuit sa creeze in noi un caracter rau si ne cere sa ne intoarcem la bunatate printr-o asa lunga cale de suferinta?
De fapt, problema este ca nu exista nicio deficienta in Creator, si noi avem nevoie sa ne aducem singuri la simtirea deficitului din sinele nostru. Asta este imposibil fara munca grea. Noi nu muncim din greu pentru a primi implinirea, ci pentru a simti deficienta. Aceasta reprezinta intregul proces prin care trecem.
Ni se pare ca incercam sa ne implinim, dar nu este cazul. Noi doar lucram la construirea unui Kli de daruire, o dorinta de daruire, in interiorul nostru. Cu cat de mult urcam, cu atat mai mare este deficitul de daruire, necesitatea de a darui. Cand vom ajunge la Infinit, acesta va fi un vas (Kli)infinit, gol, cu o senzatie infinita de lipsa, de nevoie de daruire. Aceasta este realizarea finala a creaturii.
Din aceasta, am inteles ca nu putem incheia procesul in niciun alt mod. Nu exista nicio deficienta in Creator, cu care sa incepem; insusi conceptul de Creator este lipsit de orice este inexistent. Noi suntem cei care trebuie sa ajungem la o senzaţie de deficienta si, in special a daruirii.
Cu toate acestea, nu este dorinta Lui de a satisface deficienta creaturilor? Nu, nu este. Aceasta dorinta a Creatorului vine din perfectiune. Nu putem intelege asta, deoarece dorinta noastra este o consecinta a deficientei. Creatorul si eu suntem opusi reciproc, daruindu-ne reciproc unul celuilalt cu dorinte egale, dar dorintele noastre sunt din radacini complet diferite. Dorinta lui vine din perfectiune, deoarece El este initial perfect, iar dorinta mea vine din deficienta pe care am dezvoltat-o in mine pe cont propriu.
Prin urmare, aceasta deficienta nu este in detrimentul meu; este virtutea mea si am castigat-o eu insumi. A construi iubirea fata de El in interiorul meu ca o lipsa de daruire sau dorinta de a darui este, de fapt, iubire.
Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Zohar, Capitolul: VaYaera (Si Domnul a aparut) Paragraful 37: El l-a invatat fiecare secret profund si sublim in Cantarea Cantarilor si l-a implorat sa nu foloseasca fiecare vers in el, astfel Creatorul nu va distruge lumea din cauza lui pana cand El nu va mai dori deloc ca poporul sa-l foloseasca din cauza sfinteniei mari din el. Mai tarziu, Rabi Akiva a iesit hohotind si ochii lui erau plini de apa. El a spus –Vai de profesorul meu, vai de profesorul meu, lumea va fi orfana fara tine. Restul inteleptilor au intrat si l-au intrebat, si el a raspuns cu cuvinte din Tora.
Zohar, Capitolul
Zohar, Capitolul Pekudei (Evidente), Paragraful 15: Cand creatorul a spus lui Moise, Fa Tabernacolul, Moise a fost naucit; el nu a stiut ce sa faca pana cand Creatorul nu i-a aratat, precum este scris –Si vezi si fa-i pe ei dupa modelul lor, care este aratat tie in munte. Dupa modelul lor inseamna ca Creatorul i-a aratat lui Moise totul in stadiul sau superior, in forma spirituala, si fiecare din formele spirituale de deasupra isi creau forma, similar cu forma inchipuita de mai jos, de pe pamant. Astfel a stiut Moise.
Atata timp cat ne aflam singuri in perceperea acestei lumi, nu putem intelege ca ea este imaginara. In acest moment, materia este singura realitate pe care o cunoastem, si nu simtim nimic altceva. Insa obiectivul nostru este de a percepe lumea pe doua niveluri: cel material si cel spiritual. Dupa aceea vom intelege ca una dintre ele este imaginara. Aceasta nu inseamna ca ea nu exista; imaginar inseamna ca ea este reflectarea unei forme adevarate, din care, a doua – forma spirituala – este cea adevarata.
Zohar, Capitolul Haiei Sarah (Viata Sarei), paragraful 201: Si praful se va intoarce in pamantul din care a fost si spiritul se va intoarce la Divinitatea care l-a dat. Cand Creatorul l-a creat pe Adam, El a luat pulberea lui din locul Templului si i-a faurit trupul din cele patru directii ale lumii. Si fiecare dintre ele i-a daruit putere. Cu alte cuvinte, El a presarat asupra acestuia spiritul vietii, dupa cum este scris –Si a suflat in narile lui suflarea vietii. Apoi el s-a ridicat si a stiut ca este format din ce este sus si din ce este jos si apoi s-a alaturat Creatorului si a cunoscut intelepciunea superioara (Hochma).
Orice concepte care exista in lume sunt impartite in gradele HaVaYaH (Y-I-Iud), in conformitate cu cele patru faze ale Luminii directe – in oricare calitate, influenta, definitie si in oricare categorie. Aceasta separare poate fi raspandita in toata realitatea: