Întrebare: Cum ar trebui să privim Convenţia trecută, ca fundament pentru viitoarea muncă a grupului de zece sau ca revenire la unele momente plăcute? Mi-e teamă că omul ar putea rămâne blocat în asta.

Răspuns: Desigur, el poate rămâne blocat, asta este evident.

Cel mai important lucru este determinarea constantă și din ce în ce mai precisă a scopului final. Asta este în primul rând.

În al doilea rând, trebuie să stabilim întotdeauna în ce măsură grupul de zece în care mă aflu pătrunde distanța dintre mine și Creator. Cel puțin, măcar asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/2/25, “Continuăm Convenția cu o ascensiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu există locuri sigure pe Pământ. Peste câțiva ani, India va intra sub apă. Oamenii de știință prevăd un nou cutremur în Turcia, pe măsură ce problemele climatice sunt în creștere. Este omenirea sortită să piară?

Răspuns: Nu. Chiar dacă s-ar dori asta, nu s-ar întâmpla. Creatorul ne va forța să ne unim și mai mult pentru a ne influența pozitiv ascensiunile ulterioare.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu cei care nu studiază Cabala? Vor muri ca dinozaurii sau vor urca?

Răspuns: Fie se vor stinge, fie vor ținti spre scopul creaţiei. Una sau alta.

Întrebare: Deci este sarcina noastră să influențăm acest lucru prin diseminare?

Răspuns: Absolut.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/2/25, “Continuăm Convenția cu o ascensiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin laudele şi recunoştinţa pe care le aduce, omul îşi extinde sentimentele, fiind încântat de fiecare moment al muncii sfinte. Astfel, ştie pentru cine munceşte şi se avântă tot mai sus. (Baal HaSulam, Şamati 26, “Viitorul omului depinde şi e legat de recunoştinţa pentru trecut”).

Întrebare: Cum ar trebui să fie recunoștința noastră față de Creator pentru a-L descoperi?

Răspuns: Trebuie să ajungem într-o stare în care simțim, credem și realizăm că totul înaintea noastră aparține Creatorului și vine la noi direct de la El. În acest caz, începem treptat să ne simțim în interiorul Lui.

Tocmai în această muncă, în aceste acțiuni, în aceste eforturi, trebuie să dezvăluim conexiunea noastră constantă, absolută, cu El. Asta trebuie să obțină omul și sperăm să reușim acest lucru ca urmare a eforturilor noastre.

În spiritualitate, adică în înțelepciunea Cabala, totul este determinat de intenție.

Trebuie să fim întotdeauna îndreptați către Creator. Dacă avem ocazia de a absorbi toate impresiile Kli-ului comun, le primim. Apoi, influența revelării Creatorului asupra noastră se întărește, în măsura în care ne putem uni prietenii în noi înșine, și atât cât ne străduim să fim un întreg, și în cadrul acestei întregimi, să atingem Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/2/25, “Continuăm Convenția cu o ascensiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie rugăciunea pentru a ne include între cei drepţi?

Răspuns: Cereți Creatorului să țină prietenii împreună și pe voi toți preocupați de o singură stare. Atunci veţi avea o memorie comună serioasă, care nu va dispărea.

Întrebare: Putem cere ca Creatorul să ne ridice prietenii la nivelul strămoșilor noștri și ca ei să simtă ceea ce a simțit Rabaş, Baal HaSulam sau dvs.?

Răspuns: Este nerealist, dar o puteți cere. Dacă tot cereţi ceva în mod constant, nu același lucru, sau mai mult sau mai puțin, atunci veţi găsi o necesitate să intraţi din nou în această stare și să o simțiţi. Vă recomand să faceţi asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/2/25, “Continuăm Convenția cu o ascensiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Convenţie, cel mai bine este să încerci să te anulezi și să te dizolvi complet în prietenii tăi. Aceasta este exact prima condiție prin care vreau să mă includ în toţi și să devin un zero absolut în raport cu ei.

A doua condiție este să găsești un astfel de strat de dorință care să poată fi folosit ușor de către toţi, și să-i atragă alături.

Adică trebuie să am un grad, care într-un fel este diferit de zero, ceva care poate împinge pe toți înainte și așa mai departe. Urcarea este posibilă doar adăugând dorință. Dar în același timp, trebuie redusă la zero, adică nu ar trebui să fie folosită pentru mine.

Există un sentiment că în fața noastră stă un zid care ne împiedică să ne deschidem inimile și să cerem lumina corectării. Trebuie să spargem acest zid cu perseverența noastră.

Să ne gândim cum să ajungem la starea de Pesah la această Convenție, adică să facem un salt unic de la dorința de a primi la dorința de a dărui. Să lucrăm împreună la asta!

Din Lecția zilnică de Cabala 15/2/25, Pregătirea pentru Congresul “Atingem Lișma prin invidie”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Studiile speciale arată că oamenii se simt fericiți atunci când o țară are nivelul mediu de venit ridicat, șomaj scăzut, libertate economică semnificativă și o piață a muncii relativ deschisă.

În același timp, beneficii generoase de asistență socială și inegalitate scăzută nu contribuie la sentimentul de fericire. De exemplu, Norvegia are una dintre cele mai mari rate de sinucidere. Fericirea este determinată de speranța de viață, accesul la educație, PIB-ul pe cap de locuitor și puterea de cumpărare, printre alți factori.

Oamenii de știință încearcă să definească fericirea în exterior. Cu toate acestea, omul nu este fericit.

Răspunsul meu: Fericirea este conexiunea cu eternitatea, cu un scop pe care omul încearcă să-l înțeleagă. Cu toate acestea, pe măsură ce el se apropie, ea se retrage continuu, iar omul continuă să se străduiască spre ea. Este un proces infinit.

Aspirația către un scop etern și atingerea lui treptată se numește dulcea suferinţă din iubire. Adică sentimentul simultan de suferință și iubire creează senzația de fericire.

De exemplu, oamenii s-ar putea să tânjească unul după altul de mulți ani – suferind, mișcându-se unul spre altul, visând – și acum s-au întâlnit în sfârșit. În acel moment, toate suferințele din trecut, toate impulsurile către apropiere și percepția reciprocă se contopesc cu sentimentul de unitate reală în întâlnire.

Cu cât aceste două forțe opuse cresc și se susțin în mod continuu una pe cealaltă, cu atât mai mult creează un sentiment de fericire în om.

Nu poate exista fericire fără suferință. Iar suferința trebuie să ducă inevitabil la fericire. Acesta este motivul pentru care este numită “suferința din iubire”, deoarece sentimentul de iubire nu poate apărea fără experiența anterioară a dorului, suferinței și lipsei.

Aceste dorințe apar tocmai în căutarea, în mișcarea către iubire și formează ceea ce este cunoscut ca un vas pentru percepția fericirii. Și odată ce omul ajunge la fericire și devine împlinit, acest sentiment se estompează rapid. Prin urmare, trebuie să refac încă o dată sentimentul de distanță.

Chiar dacă fizic rămân alături de iubitul meu, trebuie să mă gândesc imediat cum să mă înarmez cu dorințe și mai mari pentru el, cu aspirații mai mari, în ciuda prezenței lui. Și apoi, ni se va părea că nu mai suntem atât de aproape, nici atât de conectaţi. Și voi începe să mă străduiesc din nou spre el.

Trebuie să înțelegem că sentimentul de fericire este posibil doar în linia de mijloc, între stânga și dreapta, unde linia stângă este revelația constantă a efortului, dorului și golului și linia dreaptă este conexiunea, iubirea și împlinirea.

Linia de mijloc oferă o conexiune puternică între creșterea continuă a dorinței și împlinirea ei constantă. Atunci omul se simte ca și cum ar exista într-o stare de eternitate și perfecțiune, care nu se schimbă de la o stare la alta, nu se balansează între liniile stânga și dreapta, ci existând în ambele simultan.

Nu putem oferi unui om nicio altă explicație, deoarece dezvoltarea unor astfel de instrumente de percepţie necesită o muncă internă pe care nu o posedă încă. Acesta este tocmai scopul științei Cabala, care în traducere înseamnă “știința primirii”.

Comentariu: Din câte am înțeles, fericirea nu există în această lume și nu există nimic de căutat.

Răspunsul meu: În această lume – adică într-o singură dorință egoistă – fericirea nu poate exista. Și în cadrul unei singure dorințe altruiste, nici ea nu poate exista. Numai pe baza ambelor dorințe, dacă între ele se introduce rezistență – negativ, pozitiv, iar între ele o rezistență (efortul nostru) – numai atunci, pe această rezistență putem experimenta fericirea constantă, viața eternă și perfectă.

Comentariu: Se pare că am stăpânit deja dorința egoistă și începem să înțelegem ce este.

Răspuns: Nu, nu a fost încă stăpânită. O vom putea stăpâni doar în conformitate cu apariția unei dorințe altruiste în noi. Atunci vom începe să percepem un cu totul alt tip de egoism. În acest moment, experimentăm doar un egoism foarte limitat, la nivel animalic.

Trebuie să începem să percepem egoismul care dorește să lucreze împreună cu calitatea dăruirii și a iubirii, care înțelege că trebuie să acționeze în armonie cu el ca jumătate din întregul sistem al lumii.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 95-a

Cum începem să facem efortul de a simți influența Creatorului?

Acest efort începe în societate. Căutăm un anumit punct în noi înșine prin care putem crea o conexiune cu Creatorul și să-L simțim. Acest proces este similar cu amintirea unei rude uitate. Dintr-o dată, cineva ne amintește că avem un unchi Samuel și începem să-i conturăm imaginea în memoria noastră: unchiul Samuel arată într-un anumit fel, se asociază cu anumiţi de oameni, locuiește într-o anumită casă… începem să ne conectăm cu el găsind punctul de conexiune în memoria și inima noastră.

Același lucru este valabil și cu Creatorul. Ne cufundăm în evenimentele acestei lumi și ne amintim brusc că există un Creator. Apoi căutăm acel punct verificând ce date avem disponibile și unde este simţit Creatorul în noi. Apoi, aparent găsim ceea ce căutăm și ne amintim cine și ce suntem. Căutăm exact punctul de conexiune în care noi și Creatorul ne conectăm. Acest punct se află în “minte” și “inimă”.

Dacă încă nu avem un astfel de spațiu în noi, trebuie să “deschidem un fişier pentru Creator” și treptat, să înregistrăm tot ce am reușit să adunăm în legătură cu El. Atunci punctul de conexiune ne va fi dezvăluit.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru omul care realizează recunoașterea răului, vede cât de departe este atât în minte, cât și în inimă, că totul este blocat și acoperit și nu vede nicio intrare care să facă posibilă recompensarea cu Dvekut (adeziunea) cu Creatorul – acest Kise este numit „tron de acoperire”. (Rabaş, Art.2, 1990 -“Care este înţelesul eşecului în muncă?”).

Întrebare: Cel care urcă, care nu se teme și nu fuge, se apropie de tronul slavei. De ce ne putem teme și cum putem depăși acel ceva?

Răspuns: Este scris că Creatorul este înconjurat de un zid de foc, așa că, apropiați-vă de El cu precauție.

Chiar și în primul verset al articolului pe care îl citim, se poate simți marea frământare, marea precauție și frica ce-i învăluie pe cei care Îl ating pe Creator atunci când încep să se apropie de El. Este ca apa care fierbe de la foc.

Ascultăm ceea ce ne spun cabaliştii, şi în general, suntem de acord cu ei, pentru că cuvintele lor nu ne contrazic; de fapt, adesea găsim răspunsuri în ele pentru anumite stări pe care le trăim.

Cu toate acestea, chiar dacă dorim puternic să-L dezvăluim pe Creator – această dorință fiind inerentă, ceva cu care ne naștem – ea variază în putere și formă de la om la om. Dar când începem cu adevărat să ne apropiem de Creator, adică să interacționăm direct cu El, simțim o calitate dublă în relația Lui cu noi.

Pe de o parte, El ne atrage; pe de altă parte, El ne îndepărtează. Cel mai important, sunt momentele în care nu simțim nici pe una, nici pe cealaltă, sau le simţim pe ambele deodată, ceea ce ne lasă nesiguri faţă de ceea ce să facem.

Prin urmare, clarificarea unor astfel de stări atunci când nu știm ce să facem, este de datoria noastră.

Cred că în viitorul apropiat, chiar înainte de a începe noul an, ne vom strădui să-L dezvăluim pe Creator. Și după aceea cred că vom începe să-L atingem.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/2/25, Extrase din Surse pe tema “Mare este pocăința, căci ajunge până la tron”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Cel care vine să se purifice este ajutat”. Rezultă că acest tron, care se afla în asemenea smerenie, adică a simțit starea de josnicie și degradare, a fost răsplătit cu gloria Regelui. Rezultă că aceeași smerenie a devenit tron. (Rabaş, Art.2, 1990 -“Care este înţelesul eşecului în muncă?”).

Întrebare: Cum poate omul să rămână în smerenie tot timpul, pentru a-L încununa pe Creator?

Răspuns: Nu cred că trebuie să rămânem tot timpul în smerenie, pentru că dacă ar fi așa, nu am avea un Kli (vas). Un Kli este până la urmă un fel de dorință, un sentiment de mândrie. Gândiţi-vă la asta; ne naștem cu un Kli, dar cu timpul îl pierdem.

Creatorul ne pune în faţă condiții la care trebuie să răspundem. Toate aceste condiții ne îndepărtează de El, ne întunecă drumul și ne sting simţirile.

Trebuie să mă întorc la El, să vorbesc cu El și să cer de la El: “Dacă m-ai creat cu anumite calități, atunci Te rog să-mi dai ocazia să le realizez”. Trebuie să cerem acest lucru de la Creator. Ar trebui să devină parte din practica noastră zilnică.

Întrebare: Se spune că cel care vine să se purifice este ajutat. Într-o astfel de stare, este mai corect să ceri în mod special corectarea acestei stări, sau să te ridici către o unică stare măreaţă, o inimă mare?

Răspuns: Să vă ridicaţi către o unică stare măreaţă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/2/25, Extrase din Surse pe tema “Mare este pocăința, căci ajunge până la tron”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În schimb, în ​​Tora și Mițvot (porunci) sunt depuse lumini mari, spre deosebire de plăcerile corporale, în care cădeau doar scântei ale luminii de Kdușa.

Prin urmare, Klipot (cojile) dau o trezire pentru a intra în Kdușa pentru că vor să fie răsplătite cu lumini mari. Aceasta se numește Lo Lișma (nu de dragul Ei). După aceea, din acest Lo Lișma, omul poate fi recompensat cu Lișma. (Rabaş, Articolul 119, “De la Lo Lişma to Lişma “).

Întrebare: După cum am înțeles, principalul factor de motivare pentru a dori lumini mai mari este Klipa. Dar care este forma muncii, când dorința de lumini mai mari se estompează, când par să nu existe stimuli nici pozitivi, nici negativi, doar un fel de gol?

Răspuns: Acesta nu este gol. Este dat astfel încât omul să înceapă să discearnă luminile – o lumină mică, una mai mare, chiar mai mare și așa mai departe – și astfel construiește o scară în fața sa, prin care să se poată înălţa. Fundamentul muncii omului constă în înțelegerea de ce face asta și cum distinge luminile mai mari de cele mai mici, dorințele mai mari de cele mai mici. În acest proces nu există nimic decât slujirea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/2/25, “Atingerea Lişma prin invidie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→