Michael Laitman, pe Quora: “Unde putem fi liberi?“

Suntem controlați de legile naturii.

Există o forță generală a naturii și două forțe opuse – dăruirea și primirea – care se extind din ea.

Existăm între aceste forțe și ambele calități ne afectează.

Apoi apare întrebarea: Cum ne dezvoltăm sub influența acestor forțe? Unde acționăm? Unde suntem liberi? Cum acumulăm și corelăm aceste două forțe în interiorul nostru? Cum ne putem construi din ele?

Acestea sunt întrebările în care se angajează înțelepciunea Cabala: cum primim aceste două forțe într-un echilibru optim și cu ajutorul lor ne modelăm astfel încât să semănăm cu însăși legile naturii, să apară și să ajungem la echivalența de formă cu forța de dăruire din natură. Chiar aceste legi ne-au oferit oportunitatea de a controla ritmul progresului nostru în a le accepta asupra noastră.

Acesta este scopul liberului nostru arbitru.

Cum am putea acționa dacă nu avem liber arbitru? Cine am fi noi? Am fi doar ca niște roboți, mereu sub control?

Până acum, am fost mereu sub control. Ce înseamnă asta?

Natura parcă ne injectează cu o picătură de egoism – dorința de a ne bucura pe cheltuiala altora – și apoi o face puțin mai mult, și încă puțin mai mult și apoi obținem impulsul de a ne îndrepta către tot felul de scopuri egoiste. Cu cât egoismul nostru creşte mai mult cu atât devenim mai dispuși să trecem peste toate pentru a câștiga din ce în ce mai mult în detrimentul celorlalți. Natura împinge constant seringa până când în cele din urmă ne infuzează cu toată cantitatea de egoism.

Epoca noastră este caracterizată prin faptul că seringa egoismului a devenit complet injectată în noi, fără mai mult egoism de injectat. De aceea nu mai avem unde să alergăm.

Unde ne îndreptăm de aici? Ce facem?

Mai mult, egoismul a devenit global și integral. La început, ne-am simțit bine pentru că am ajuns la conexiuni globale egoiste în lume și am crezut că totul va fi bine. Cu toate acestea când astfel de conexiuni au început să depindă de fiecare, ne-am dovedit a fi opusul naturii.

În acest moment ne confruntăm cu o dilemă majoră și trebuie să înțelegem ce facem în acest sens. În cazul în care egoismul nostru complet inflamat, cuplat cu conexiunile noastre globale strânse ne duce la probleme tot mai mari în întreaga lume, astăzi avem nevoie de o nouă formă de educație care să îmbogățească conexiunile, care să aibă capacitatea de a ne ghida cum să ne schimbăm conexiunile egoiste cu cele altruiste. Aceasta este cheia trecerii către o lume armonioasă și pașnică.

Epoca noastră este caracterizată prin faptul că seringa egoismului a devenit complet injectată în noi, fără să mai existe egoism de injectat. De aceea nu mai avem unde să alergăm.

Unde ne îndreptăm de aici? Ce facem?

Mai mult, egoismul a devenit global și integral. La început ne-am simțit bine pentru că am ajuns la conexiuni egoiste globale în lume și am crezut că totul va fi bine. Cu toate acestea, când astfel de conexiuni au început să depindă de fiecare, ne-am dovedit a fi opusul naturii

În acest moment ne aflăm în faţa unei dileme majore și trebuie să înțelegem ce facem în acest sens. În cazul în care egoismul nostru complet inflamat, împreună cu conexiunile noastre globale strânse, ne duc la probleme tot mai mari în întreaga lume, astăzi avem nevoie de o nouă formă de educație care îmbogățește conexiunile, care să aibă capacitatea de a ne ghida cum să ne schimbăm conexiunile egoiste cu unele altruiste. . Aceasta este cheia trecerii la o lume armonioasă și pașnică.

Bazat pe emisiunea KabTV „Am primit un apel. Este Creatorul rău intenţionat?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 2 august 2011. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că miracolele nu există. Dar unele lucruri sunt percepute ca miracole la nivelul nostru de înțelegere.

Răspunsul meu: Desigur, înțeleg asta. Dacă îi dau unui copil o jucărie muzicală și jucăria începe brusc să cânte, pentru el este un miracol. Deodată o cutie mică începe să scoată un sunet. Pentru el, se simte ca ceva care a căzut din cer.

Întrebare: De ce ascundeți atunci astfel de informații?

Raspuns: Nu este informatie! Informația este ceva ce primiți și înțelegeți ca cunoștințe suplimentare.

Să știi că nu există minuni pe lume. Sunt lucruri care se dezvăluie unei persoane nepregătite și par a fi miracole pentru că nu vede cauza și efectul acelui fenomen.

Să spunem că la ora 11 dimineața arzătorul pe gaz din bucătărie se aprinde de la sine și nimeni altcineva nu este acolo. O vei percepe ca pe ceva special până când vei descoperi că prietenii tăi îți fac o glumă.

Cu siguranță există coincidențe aparente și fapte întâmplătoare, dar totul este o lipsă de informații. Și de ce ar trebui să le știm dacă nu le putem gestiona?

Wolf Messing sau Vanga erau fericiți pentru că știau ceva dinainte? Pentru o astfel de cunoaștere a viitorului, trebuie să plătiți foarte scump pentru că nu aveți dreptul la ea.

Încă nu ai atins nivelul lui. Dacă începi să-l primești conform dorințelor tale, vei încerca involuntar să-l folosești pentru tine. Te va împinge departe de scop și prin urmare vei suferi și mai mult. Este un lanț închis! Nu putem intra în el și nu ar trebui!

Dimpotrivă, cu cât mergi mai departe în spiritualitate cu atât vei închide ochii și vei avansa, după cum se spune prin credință mai presus de cunoaștere, adică prin dăruire în ciuda egoismului.

KabTV “Am primit un apell. Minuni ascunse” 5/8/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce accept cu ușurință dorinţele reclamei, dar nu pot simți dorințele interioare ale oamenilor?

Răspuns: Pentru că companiile studiază ce ai vrea să ai și încep să creeze reclame care s-ar potrivi exact dorinței tale, folosind puține minciuni și lăsând ceva nespus.

Să presupunem că ai o dorință inițială pentru un iPhone, iar agenții de publicitate practic îţi arată: „Aceasta este exact ceea ce ai nevoie. Aceasta este ceea ce îți dorești cu adevărat. Gândește-te și aruncă o privire.”

Încep să învârte reclame în fața ta, arătând bărbați de succes și femei frumoase cu iPhone-uri în mână. Începi să simți că vrei și tu unul. Adică nu primești doar un iPhone, dar te vezi norocos, bine îmbrăcat și în compania unor astfel de oameni. Totul este manipulare psihologică.

În Cabala nu înșelăm, ci ne îndreptăm către nevoile mai interne, mai profunde ale unei persoane. Mâncare, sex, familie, putere, faimă, bani și cunoștințe, nu le vindem. Acestea sunt împliniri egoiste. În principiu toată lumea le are în forma lor naturală.

Prin urmare agenții de publicitate le modelează pur și simplu pentru un anumit cerc al societății. Ei studiază societatea și astfel vând lucruri inutile.

Dacă lucrul ar fi necesar, nu ar trebui să i se facă reclamă. În timpul foametei nu trebuie să faci reclamă la pâine. Totul este clar. Îmi amintesc cum în Uniunea Sovietică nu era publicitate pentru că nu era nimic pe rafturile magazinelor, acolo te chinuiai să cumperi ceva. Dar în America, unde a existat o supraproducție de mărfuri, a existat publicitate, al cărei scop era să-i facă pe oameni să cumpere.

Dar acum cererea oamenilor trece treptat la alte lucruri. Prin urmare trebuie să le arătăm că putem vinde un astfel de produs, adică să le dăm sfaturile de care au nevoie.

KabTV „Am primit un apel. A simți dorințele altora” 28/07/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala oferă omenirii metoda de a scăpa de suferință ridicându-se deasupra egoismului și încetând să mai câștige bani pentru alții. Înseamnă că oamenii se vor lipsi de plăcerea de a primi bani, dar vor scăpa de suferință?

Răspuns: Oamenii au nevoie de bani pentru a se simți în siguranță în viața lor, în timp ce pentru un organism animal este normal și suficient să aibă ceea ce este necesar pentru funcționarea sa.

Banii înșiși, mai ales în următorul val de criză își vor demonstra eșecul; între noi nu mai poate exista o conexiune pe baza lor.

În principiu banii sunt ceva ce-ți dau, ceva ce mi-ai dat, ceva pe care unul dintre noi îl câștigă și o face pe cheltuiala altuia. Este o copie a relației noastre interne – ceea ce vreau eu de la tine și ceea ce vrei tu de la mine. Acest lucru se exprimă în numărul de bancnote pe care le schimbăm unul cu celălalt.

Vin la un angajator, lucrez pentru el și sunt plătit; aceasta este relația noastră. La fel este într-un magazin, în societate, peste tot, chiar și între soți. Totul este exprimat într-un fel de echivalent monetar, deoarece vrem constant să primim ceva de la o altă persoană. Banii sunt echivalentul eforturilor noastre egoiste.

Astăzi însă eforturile noastre ar trebui să se transforme în unele altruiste, care la început pot fi măsurate și în bani. Vreau să vă ofer. Cât costă? Acest lucru poate fi măsurat și în bani. Dar funcționează într-un mod complet diferit! Adică nu facem nicio revoluție în lume, nu schimbăm sistemul actual în sine. Schimbăm doar atitudinea unei persoane față de ceea ce a fost creat.

Dar această schimbare este drastică! Adaugă un suflet unei persoane, înseamnă calitatea dăruirii. În acest suflet, în această calitate a dăruirii, ea începe să simtă că se află la următorul nivel, în lumea spirituală.

Astfel nu mergem împotriva acelor sisteme sociale care au fost create până astăzi. Vorbim doar despre schimbarea calității relațiilor dintre noi. Iar cu aceasta câștigăm următorul nivel: eternitatea și perfecțiunea.

KabTV „Am primit un apel. Banii viitorului” 16/07/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dale Carnegie, psiholog, vorbitor și scriitor american, a scris cărți care au dat speranță oamenilor. Au fost vândute milioane de exemplare ale cărților sale Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii, Cum să te bucuri de viața ta și de locul de muncă și cum să dezvolți încrederea în sine și să influențezi oamenii prin vorbirea în public. Carnegie a fost numit un vânzător de fericire și un profesor de umanitate. Dar era nefericit. În ultimii ani ai vieții, a fost foarte singur. Motivul suferinței sale la sfârșitul vieții a fost că a făcut cancer limfatic. După ce medicii i-au spus despre asta, el nu i-a putut ierta.

A căzut într-o depresie teribilă. Nu se știe dacă a murit natural sau s-a sinucis, dar într-o aşa singurătate era, fără prieteni.

Când au apărut necazurile, s-a dovedit că totul era doar teoretic. Cărțile sale spuneau că bolile vin din izolarea unei persoane și că ar trebui să ai mulți prieteni pentru că atunci ești deschis și nu ești supus depresiei. El însuși a devenit singur și deprimat și așa a murit. Spuneţi-mi, cum se întâmplă asta?

Răspuns: Fiecare persoană are un anumit prag de sensibilitate, de unde își poate depăși suferința și ceea ce i se întâmplă și unde nu mai este în starea potrivită de a depăși. A avut acest prag, l-a trăit și a renunțat.

Întrebare: O altă întrebare este dacă este posibil să fii de acord cu diagnosticul, să fii de acord că acum este momentul final și să nu cazi în depresie, să nu te distanțezi, murind singur.

Răspuns: În cele din urmă, fiecare muribund este de acord cu asta. Unde poate merge o persoană? În principiu, el practic înțelege. În ultimele zile, ore și minute ale vieții sale, nu se mai află în euforia în care s-a născut. El înțelege deja că totul se apropie de final.

Întrebare: Deci o persoană ajunge la această înțelegere și se calmează?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aveți vreun sfat dacă să spunem că o persoană primește Doamne ferește, niște vești proaste? Cum poate continua să facă faţă? Carnegie a căzut într-o astfel de stare, în depresie, singurătate și retragere. Chiar dacă a predicat altceva.

Răspuns: Toată lumea caută încă un fel de mântuire.

Nu există nicio scăpare din asta. Mai există gânduri că deja ești în mâinile Creatorului şi El face ce vrea cu tine. Și nu poți decâ, dacă vrei, să te rogi oricui, cum vrei tu. Dar în general asta este ceea ce-i rămâne de făcut unei persoane.

Întrebare: Și cum supraviețuieşti acestor minute, ore, zile sau luni? Există vreo modalitate de a-i direcționa pe cei care trec prin asta?

Răspuns: Modul de a direcționa corect gândurile este doar dacă citești articole cabaliste. Nu pot spune altceva. Acest lucru îţi direcționează gândurile, dorințele și în cele din urmă sufletul în direcția corectă, spre scopul corect.

Întrebare: De ce? Ce este în ele?

Răspuns: Apropierea de Creator, o apropiere reală, adevărată de Creator.

Întrebare: Deci spuneţi că sunt oarecum blocat în această mică lume a mea și că aceasta este problema? Și deci trebuie să mă deschid aproape spre infinit? Și să înot așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Există un articol care vă place cel mai mult în astfel de cazuri?

Răspuns: „Nu există nimeni altul în afară de El.”

Întrebare: Acesta este primul articol din cartea Shamati (Am auzit), coroana acestei cărți este „Nu există nimeni în afară de El”.

Când o citiţi, vine pacea sau altceva?

Răspuns: Vine pacea. Vine smerenia. Iar bucuria vine după aceea. Și bucuria este foarte mare pentru că începi să crezi că această lume există conform programului ei superior și nu doar că natura ne îndepărtează astfel din calea ei.

Întrebare: Este posibil să ajungem mai devreme la acest punct?

Răspuns: Puteți ajunge la asta mai devreme, dar tot trebuie să treceți prin această perioadă.

Întrebare: Ajungem oricum la acest articol?

Răspuns: Da.

Întrebare: Credeți că medicii ar trebui să spună unui pacient că este la un pas de moarte, că totul s-a terminat, că acum este în ultimul stadiu al bolii și că moare?

Răspuns: Cred că medicii trebuie să spună acest lucru pacienților. Și să spună că este timpul să ne întoarcem la Creator.

Întrebare: Este corect ca medicul să spună asta direct?

Răspuns: Da. Că acum totul este în mâinile Creatorului și nu în mâinile medicilor. Iar o persoană ar trebui să se întoarcă la El. Cred că acest lucru va fi adevărul și deschis.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 5/6/23

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nimeni nu poate înțelege nuanțele întregii lumi corporale și nici dvs.. Nu știţi toate aspectele, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Nici un cabalist nu le-a cunoscut.

Întrebare: Cum puteți alege cursul acțiunii pe Internet sau în timpul diseminării?

Răspuns: Aceasta este o consecință a ceea ce simt dintr-o stare spirituală și nu pentru că este benefic din anumite motive economice, politice sau sociale. Totul provine din ceea ce trebuie să facem în lume, ce fel de conexiune este necesară și unde să ne aplicăm forțele.

De exemplu, dacă lumea nu ar avea nevoie astăzi de o conexiune, atunci nu ne-am dezvolta așa pe internet. Dacă nu ar fi trebuit să dăm rapid oamenilor metoda de corectare, atunci nu am dezvolta televiziunea locală și așa mai departe. Adică toate acestea decurg doar dintr-o simţire a nevoii spirituale a lumii.

Întrebare: Cât de precis o puteți simți? Este doar încercare și eroare?

Răspuns: Tehnic aș putea greși, dar numai tehnic. În rest, pornesc din simţirea mea spirituală, care nu greșește. Nu pot greși pentru că sunt în asta și deja ea există, doar că nu a fost încă întruchipată în lumea noastră.

Adică, dacă mă întrebi cum să lucrez online sau ce să fac acolo, atunci s-ar putea să greșesc. Simt spiritul acestui lucru și implementarea tehnică, dar foarte posibil s-ar putea să nu sfătuiesc corect.

Dacă nu acum, atunci peste șase luni și nu prin această metodă, ci prin alta vom ajunge din nou la asta și o vom implementa.

KabTV „Am primit un apel. Calcule pentru viitor” 30.04.11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eram copil între șase și șaisprezece ani, părinții mei m-au dus la stadion să alerg cinci kilometri. În fiecare weekend mergeam la munte pentru o alergare de 24 de kilometri. După aceea, am dezvoltat o ură sălbatică pentru sport.

Când îi oferi unui copil o educaţie care să-l ajute în viitor, cum poți să te asiguri că nu se sperie și nu fuge de ea?

Răspuns: Educația ar trebui să se desfășoare sub influența mediului. Părinții sunt desigur, buni. Dar, în principiu, în orice societate un copil nu este educat de către părinți. El este educat de mediu, de comunitate, de o familie mare ca o turmă.

Deja în pântece, copilul este crescut acolo. Apoi se naște și este crescut lângă mama sa, lângă sânul ei, iar după aceea se îndepărtează puțin și educația lui are loc sub influența societății.

Adică, mai întâi vine dezvoltarea animală internă, apoi după naștere cea externă, pregătitoare, perioada alăptării. Până la vârsta de trei ani, el nu este o ființă dezvoltată social, dar de la trei ani societatea devine inclusă în educația sa.

Aici nu trebuie urmărită nicio influență a părinților ca atare. Influența societății este cea care arată unei persoane că este importantă, că interacțiunea cu ea este importantă și că integrarea în ea este importantă.

Aceasta este educația corectă, mai ales în vremea noastră când intrăm în perioada unei societăți integrale globale, care încă se formează, iar asta se va întâmpla într-un fel sau altul. Prin urmare, cu cât îi învățăm mai mult pe copii arta comunicării și integrării în societate, cu atât este mai bine pentru ei. Apoi societatea va spune dacă ar trebui să alerge la stadion.

Dar numai împreună cu alții. Atunci va fi mai simplu, mai ușor, mai interesant și mai atractiv pentru el. O va face cu plăcere și nu sub presiunea părinților săi.

Vezi ce impresii ai. Dacă ai fi făcut-o cu semenii tăi, poate ai fi lucrat de zece ori mai greu, dar te-ai fi inspirat, ca la toate jocurile din copilărie.

KabTV „Am primit un apel. Influența societății” 30.04.11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Războiul rece în Orientul Mijlociu înseamnă că Israelul trebuie să fie prudent, puternic ”

Pe măsură ce tensiunea dintre Israel și Iran se intensifică și în timp ce Iranul tocmai a dezvăluit prima sa rachetă hipersonică, zvonurile despre progresul în programul nuclear iranian devin și mai tulburătoare. În timp ce Israelul amenință Iranul să nu încerce să-l atace, Iranul amenință că va demola Israelul dacă va ataca Iranul. Mai rău, în această rundă de conflict Israelul pare mai izolat ca niciodată, întrucât chiar și SUA par reticente în a acționa împotriva regimului Ayatollah.

Când vine vorba de America nu am avut niciodată prea multă încredere în sprijinul ei pentru Israel. În timp ce SUA au furnizat Israelului arme și muniții în timpul războiului, poziția și acțiunile sale cu alte ocazii în ceea ce privește securitatea Israelului au fost mai puțin favorabile. America, trebuie să ne amintim, are și propriile sale interese de îngrijit, care nu coincid întotdeauna cu interesele israeliene. Prin urmare, în final nu ar trebui să ne atârnăm speranțele în America.

În ceea ce privește Iranul, nu cred că amenințarea unui Iran nuclear este atât de gravă pe cât și-ar dori iranienii să credem. Mai mult decât a fi o armă de distrugere în masă, o armă nucleară este o armă tactică. Este un instrument politic menit să îmbunătățească poziția Iranului în lumea arabă.

Lumea arabă este angajată de secole în lupte pentru putere între suniți, reprezentați astăzi de Arabia Saudită, și șiiți, al căror reprezentant este Iranul. Majoritatea musulmanilor din lume sunt suniți, iar Iranul a fost în apărare în lupta sa de a domina lumea arabă. În mod clar, o bombă atomică care poate amenința Israelul precum și restul lumii, va plasa Iranul într-o poziție complet diferită, mai ales că nicio altă țară din Golful Persic nu are arme nucleare.

Iranienii nu sunt o mulțime de huligani. Liderii lor sunt calculați și nu acționează neplăcut. În căutarea prestigiului, capacitatea de a amenința Israelul cu focoase nucleare este o carte grozavă care ar trebui folosită cu înțelepciune și nu irosită de o greșeală nesăbuită, iar Iranul știe foarte bine acest lucru.

Mai mult, Iranul știe că Israelul are propriul său arsenal nuclear și poate riposta împotriva oricărui atac asupra poporului său, cu consecințe oribile. Prin urmare, ar putea fi esențial pentru Iran să amenințe, să încerce să sperie Israelul, dar îmi este greu să cred că va lua orice măsură pentru a-și realiza amenințările.

În multe privințe situația dintre un Iran nuclear și un Israel nuclear ar fi similară cu situația care a existat între SUA și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. În acele vremuri, ambele țări au dezvoltat din ce în ce mai multe arme nucleare, dar ambele țări au avut aceeaşi grijă să nu le folosească; știau că dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi cale de întoarcere și lumea va fi distrusă.

În opinia mea prezenţa armelor nucleare scade șansa de ostilități active între țări, mai degrabă decât o crește. Ambele țări știu că începerea unui război împotriva unei țări cu arme nucleare nu are niciun sens. Prin urmare, Israelul trebuie să rămână vigilent, să se pregătească să riposteze rapid și cu forță, dar să evite acțiunile nesăbuite.

Cu alte cuvinte, armele nucleare ar putea de fapt să calmeze Iranul și să-l conducă la o politică mai pragmatică decât în prezent.

Totuși, cu ce aș fi atent când vine vorba de Iran este utilizarea de către acesta a unor grupuri teroriste paramilitare și militare, cum ar fi Hezbollah în Liban și Jihadul Islamic în Gaza. Aici trebuie să fim activi, inițiatori și hotărâți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Principala problemă a omului este că nu este legat de coordonate superioare. Când spui că lumea noastră nu există, că este doar o iluzie, apare întrebarea: „Unde sunt eu?”

Răspunsul meu: Nu se poate face nimic. Există o metodologie pentru asta. Așadar, este necesar să îl introduceți treptat  pe om în acest lucru, să îi explicați și să îi oferiți ocazia să exploreze cum să-și gestioneze calitățile. Toate acestea ne sunt date inițial. Toată lumea poate și trebuie să ajungă la adevăr. Acest lucru trebuie învățat.

Toată suferința din lume ne împinge să facem tocmai asta. Nu ne împinge să ne îmbunătățim lumea, această mică sferă în care existăm. Nu este nevoie de asta.

Trebuie să ne schimbăm, astfel încât să ieșim în sfera exterioară, apoi într-o sferă mai exterioară și într-o sferă și mai exterioară. Și dacă în schimb începem să ne îmbunătățim mica sferă și vrem să rămânem în ea, primim doar loviturile naturii, care încearcă să ne scoată afară ca un sâmbure de cireașă. Aceasta este ceea ce simțim astăzi în toate acțiunile noastre din lume.

Prin urmare nu trebuie să schimbăm lumea sau chiar să îmbunătățim societatea, ci mai degrabă trebuie să ajutăm omul să ajungă la următorul grad de existență cu un ecran complet diferit, într-o altă lume, într-o altă dimensiune.

Nu trebuie să faci nimic altceva, ci doar asta. Orice altceva nu va duce decât la suferinţă suplimentară și la amânarea finalului; va îndepărta ascensiunea bună.

Lumea noastră aspiră doar la asta și cu siguranță vom ajunge la asta. Dar totul depinde de cantitatea de suferință și de timpul necesar pentru a realiza că în cele din urmă trebuie să facem ceva rezonabil, adică mai întâi să ne dăm seama ce a planificat natura pentru noi.

KabTV „ Am primit un apel, Iluzia lumii” 1/2/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→