Noul meu articol pe Linkedin “Ghidul pentru viaţa online ”

Indiferent dacă ne place sau nu, trăim online. A rămâne acasă a luat proporții globale după mai bine de un an de pandemie. Acum este mai evident ca oricând că suntem legați unul de celălalt într-un mod interdependent, că ne influențăm constant reciproc prin diferite instrumente și platforme de comunicare online. Cum putem profita de această nouă realitate? Vom obține beneficiul suprem punând „ochelari” exacți pentru a examina natura noilor noastre relații.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

Închiderea prelungită a locurilor de muncă și a afacerilor ca urmare a crizei extinse a COVID-19 a transformat ocuparea forței de muncă și stilul de viață pentru milioane de americani și oameni din întreaga lume, care acum lucrează, studiază, comunică și socializează virtual. Este de așteptat ca viața online să rămână o parte durabilă a stilului nostru de viață chiar și după încheierea crizei de sănătate. Un studiu recent realizat de Pew Research a arătat că din 71% dintre persoanele chestionate care lucrează cu normă întreagă de acasă, 54% ar dori să continue acest lucru chiar și după ce pandemia este sub control dacă li se oferă o astfel de opțiune.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

În prima situație, indivizii din rețea își simt doar propriile interese și încearcă să-i folosească pe ceilalți pentru a-și îndeplini dorințele. O astfel de abordare autocentrată umple atmosfera rețelei cu un sentiment negativ și distructiv al competiției, al controlului, al diviziunii și al urii. Practic, nimeni nu doarme liniștit, toată lumea suferă într-un fel sau altul.

În situația mai avansată, indivizii încep să simtă că fac parte dintr-un colectiv cu un scop comun și că sunt complet dependenți unul de celălalt. Relația dintre membrii colectivului se bazează pe reciprocitate, completare, dăruire și iubire. Definiția succesului în al doilea scenariu este comunitară, unde toată lumea se străduiește să facă tot ce este mai bun pentru ceilalți.

Aceste două situații sunt complet opuse una faţă de cealaltă. Lumea care se simte în prima stare este o lume dificilă, în timp ce lumea care se simte în a doua stare este una frumoasă. Cine determină ȋn care lume voi locui? Eu o fac, prin atitudinea mea față de ceilalți!

Dacă mă raportez la toată lumea printr-o viziune egoistă a propriei satisfacții, trăiesc ca de obicei într-o lume în care relațiile noastre se deteriorează zi de zi. Dar dacă reușesc să dezvolt o atitudine mai presus de egoismul meu personal, pentru a include preocupările celorlalți, care nu sunt eu, mi se va deschide o lume cu susul în jos, o lume mai înaltă și mai pozitivă ȋmi va fi dezvăluită. Motivul pentru care nu o simt acum este că nu am dezvoltat încă atributele necesare pentru a înțelege asta. Acest lucru este oarecum similar cu modul în care funcționează emisiunile radio: ceea ce determină ce post voi asculta este frecvența internă la care este acordat receptorul meu.

Rețeaua în care trăim este una și aceeași, conexiunile dintre toți există deja, indiferent dacă le simțim sau nu. Dacă reușesc să dezvolt o nouă natură a „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți” și îi tratez pe ceilalți cu iubire și considerație, voi începe să simt că în această rețea de relații există o energie eternă și completă care mă umple cu bunătate.

Această sursă de putere ne direcționează perfect și ne clarifică înțelegerea pentru a dezvălui că viața are un scop foarte înalt, imposibil de împiedicat de nimeni sau de nimic. Dacă această schimbare de atitudine este pusă în practică în relațiile noastre umane, aceasta ne va lumina mediul virtual și vom realiza că fiecare moment al vieții noastre va deveni o oportunitate de a ne conecta cu forța iubirii, care umple toată creația cu atingerea unui deget.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum se simte să fii iluminat spiritual?“

Sentimentul iluminării spirituale este un sentiment de unificare cu natura.

Este faptul că existăm într-un câmp al unei singure conexiuni comune, cu o forță de iubire și dăruire, care ne conectează între noi.

Mai mult, unificarea totală ca părți integrante ale naturii este destinația finală a vieții noastre; este ceea ce descoperim când atingem scopul vieților noastre.

Prin conexiunea pozitivă dintre noi toți și cu natura, forța iubirii și a dăruirii, care există în natură, se trezește și luminează. Ne oferă o nouă simțire sporită de armonie și eternitate – un sentiment de plăcere prin a ne aduce mulţumire reciproc și naturii.

Bazat pe lecția „Fundamentele Cabalei” de Dr. Cabalist Dr. Michael Laitman pe 9 decembrie 2018. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce nu ne-am născut știind totul?“

Dacă ne-am fi născut cu o cunoaștere completă despre noi înșine, despre lume și despre realitate în general, atunci nu am fi nimic mai mult decât mașini sau roboți.

Dorința forței care ne-a creat, numită „Creatorul” în înțelepciunea Cabala, este de a ne crea într-un mod în care să ajungem la asemănarea totală cu aceasta. Prin urmare, ni se oferă spațiu pentru voință liberă, alegere, decizie și acțiune.

Este imposibil să ajungem la asemănarea cu Creatorul dacă experimentăm zero probleme, zero coborâri și ascensiuni și ne dezvoltăm în înțelegerea noastră a realității.

Suntem, așadar, pe un drum destul de dur către o realizare completă a realității. Totuși, această cale ne modelează în mod constant conștiința interioară.

În cele din urmă, vom ajunge la înțelegerea sursei vieții noastre, a gândului creației, adică a gândului Creatorului și a scopului intenționat pentru noi, și îl vom pune în aplicare. Când o vom face, vom realiza de ce a avut loc totul în viața noastră așa cum a fost și cum a fost exact ceea ce era necesar pentru ca noi să ne ridicăm la un nou nivel de asemănare cu Creatorul.

Pe baza programului TV, „Întreabă un cabalist” împreună cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 20 martie 2019. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu cȃt suntem mai treji, cu atȃt mai puţin vedem”

Priviti la ce se întâmplă: am construit o lume în care poți trăi oricum vrei, să fii orice vrei și să faci ce vrei. Suntem treji, progresivi și expresivi; noi suntem înalți când suntem înalți și suntem înalți când suntem jos. Totul este legal, toți sunt la fel, și fiecare drum pe care îl alegi este în regulă pentru toată lumea. Dar de ce sunt toți atât de furioși? De ce există agresiune, anularea altora și violență oriunde te uiți?

Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Cu cât devenim mai absorbiți de satisfacerea fiecărui capriciu, cu atât devenim mai frustrați și mai furioși. Ne simțim atât de îndreptățiți încât, pentru a parafraza expresia „Gȃndesc, deci exist” a lui Descartes, am adoptat motto-ul „Vreau, deci merit” ca justificare a acțiunilor noastre. Dar dacă toată lumea se simte așa și se comportă în consecință, cât timp vom rezista? Nu este surprinzător că nimeni nu pune această întrebare, deoarece răspunsul este evident și nimeni nu este dispus să facă ajustările necesare.

Dar, puțin câte puțin, umanitatea acumulează disperare. Din ce în ce mai mulți oameni renunță la fantezia că într-o zi vor avea ceea ce vor. În cele din urmă, toată lumea va dispera, chiar și superbogații. Capriciile noastre sunt fără sfȃrşit, dar energia și resursele noastre sunt finite. Când destui oameni își vor da seama de zădărnicia urmăririi mofturilor lor, vor începe să întrebe despre scopul tuturor acestora. Atunci vom începe să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat.

Când încetăm să ne urmărim propriile cozi, vom realiza că ego-urile noastre explozive nu doar ne scot din minți; ele ne scot din mințile noastre actuale către o minte nouă. Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Împreună putem construi o viață materială grozavă pentru noi toți! Împreună putem construi comunități grozave! Împreună putem construi țări grozave! Și, împreună putem construi o lume grozavă.

Singuri, nu putem decât să distrugem lumea. Sper să ne înțelepţim înainte ca lipsa noastră de trezire să ne omoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce „doresc” politicienii”

Când examinați modul în care republicanii și democrații tratează Israelul, este ușor să faceți diferența: republicanii sunt palpabil pro-Israel, în timp ce democrații arată Israelului o privire rece. Noi, în Israel, putem simți atitudinea lor ca o reflectare a „sentimentelor” lor, dar nu există așa ceva în politică. În realitate, nici politicienilor republicani, nici democraților nu le pasă de Israel; dacă ar fi după ei, ne-ar arunca în Marea Mediterană.

Ceea ce își doresc politicienii este să fie realeşi și, pentru a fi realeşi trebuie să răspundă gustului circumscripției lor. Dacă alegătorii lor favorizează Israelul, la fel vor fi și mesagerii lor din Camera Reprezentanților. Dacă alegătorilor lor nu le place Israelul, la fel și reprezentanții lor.

În plus față de cele de mai sus, există o persoană în Casa Albă cu o agendă reală când vine vorba de Israel: Barack Hussein Obama. El este cel care trage corzile în actuala administrație, iar titlul Biden-Harris este doar o faţadă. Ura lui Obama față de Israel este motivată religios, geografic și politic. Nu trebuie să ne facem iluzii în acest sens.

Cu toate acestea, Israelul nu este neajutorat. Poate că nu vom putea schimba opinia politicienilor despre Israel, dar putem schimba opinia alegătorilor lor, iar asta contează cu adevărat. Dacă noi, în Israel, ne unim deasupra diferențelor noastre (nenumărate), vom dizolva orice ură pe care lumea o simte în prezent față de noi, și chiar o simte. Ochii lumii sunt aţintiţi întotdeauna asupra Israelului, adesea chiar mai mult decât asupra afacerilor interne. Oamenii simt că ceea ce se întâmplă aici îi afectează personal. Aversiunea pe care ne-o arătăm unii altora radiază în întreaga lume, iar undele sale aprind conflicte și războaie în întreaga lume. Acesta este motivul pentru care cei care urăsc evreii învinovățesc Israelul și evreii pentru provocarea tuturor războaielor. Ei nu cred cu adevărat că începem războaie peste tot pe planetă, dar cred că este vina noastră.

Și adevărul este că au dreptate. Începem războaie luptând între noi. Lumea ne acordă constant atenție; proiectăm ura; lumea absoarbe ura pe care o proiectăm; iar ura începe războaie. Credem că lumea a uitat de „prostia” acelei obligații biblice a Israelului de a fi „o lumină pentru națiuni”, iar lumea, de asemenea, s-ar putea să nu se gândească la asta în mod conștient. Dar faptul că lumea se uită mereu la noi, ne examinează întotdeauna fiecare mișcare și ne judecă întotdeauna după un standard mai înalt decât judecă restul națiunilor, se datorează faptului că se așteaptă să fim „o lumină pentru națiuni”.

Acțiunile nu sunt determinate de cuvintele oamenilor, ci de sentimentele oamenilor. Ei consideră că noi, evreii în general și Israelul în special, suntem o sursă de probleme. Singurul mod în care putem să nu mai fim o povară și o amenințare în ochii lumii este dacă restabilim unitatea care ne-a construit într-o națiune, dacă nu mai proiectăm ura, şi curentul de ură care amenință să înece lumea se va opri. Poate că nu vrem să ne unim cu frații noștri, dar nu putem spune că nu putem face nimic împotriva urii evreilor. De fapt, suntem singura națiune de pe Pământ a cărei soartă este exclusiv în mâinile sale.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti”

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cea mai puternică forță dintre toate”

În relații, la locul de muncă, în societate, în țară, în lume, în relații de tot felul și la orice nivel, cineva poate vedea puterea, exploatarea și controlul. De unde vine acest lucru și cum putem face față mai bine acestor impulsuri distructive?

Materialul din care suntem făcuți este o dorință de a ne bucura. Acesta este motivul pentru care stabilim în mod constant norme care definesc o activare excesivă a dorinței noastre de a primi în detrimentul celorlalți, ca fiind puternică și invalidă. Spre deosebire de animalele care acționează prin instinct, natura le-a oferit ființelor umane libertatea de a alege, pentru a determina modul în care îi tratează pe ceilalți în societate.

Starea neliniștitoare de astăzi indică astfel calea către nevoia de a atrage o forță opusă, echilibrantă, pozitivă, pentru a putea crea relații bune între noi și cu natura. Este forța iubirii, cea mai puternică dintre toate. Dacă deschidem capacitatea de a trăi sub premisa „iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, vom crea o atmosferă plăcută și încurajatoare, care ne va elibera de nevoia de a profita de ceilalți.

Educația pe care o primim, mediul care ne înconjoară, atributele noastre individuale și circumstanțele în care trăim formează o considerare cuprinzătoare, care determină când exercităm puterea față de ceilalți, în ce formă și cât permitem egoismului nostru să acționeze controlându-i pe ceilalți pentru a ne atinge obiectivele.

Există lupte și în natură, dar numai la oameni există egoism, un instinct rău. Niciun animal nu vrea să facă rău altui animal, nici nu se bucură de controlul și abuzul asupra altuia. Pe de altă parte, oamenii nu au graniţe, nici limite. Pe măsură ce egoismul se dezvoltă, vrem să înghițim întreaga lume și să o supunem nouă. Nu este suficient pentru noi să avem la dispoziție tot ce ne dorim; ne deosebim de animale prin dorința noastră de control.

Dacă am putea recunoaște materialul din care suntem făcuți, am descoperi că nu vedem niciodată persoana din fața noastră ca atare, ci doar ca un obiect pentru dominația noastră, care ar putea fi folosit în beneficiul nostru. Există întotdeauna o comunicare subconștientă între noi, despre cât de mult te pot copleși și invers cât de mult mă pot bucura de ceea ce primesc de la tine. Viața noastră se învârte în jurul unor astfel de măsurători și calcule, în fiecare dintre noi şi în toate modurile posibile.

Dar, în cele din urmă, vom descoperi că oricât am încerca să ne copleşim unii pe alții, nu obținem satisfacții de durată. Poate că vom câștiga ceva pentru un moment, ca urmare a exploatării cuiva în avantajul nostru, dar în astfel de circumstanțe nu suntem niciodată relaxați și nici nu experimentăm potențiala viață bună pe care natura ne-a dat-o s-o trăim.

Era noastră marchează un punct de tranziție unic și extrem de semnificativ, tocmai suntem martori ai faptului că dezvoltarea noastră egoistă ajunge la un punct mort, simțim dificultăți tot mai mari în a fi împliniţi din căutările egoiste, ceea ce dă naștere multor atitudini negative în societate. Oamenii își arată din ce în ce mai mult nemulțumirea, ceea ce duce la creșterea polarizării și a urii în întreaga societate.

Starea neliniștitoare de astăzi indică astfel calea către nevoia de a atrage o forță opusă, echilibrantă, pozitivă, pentru a putea crea relații bune între noi și cu natura. Este forța iubirii, cea mai puternică dintre toate. Dacă deschidem capacitatea de a trăi sub premisa „iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, vom crea o atmosferă plăcută și încurajatoare, care ne va elibera de nevoia de a profita de ceilalți.

Cel mai bun exemplu al imensului potențial al iubirii este în relația cu copiii noștri. Natura ne-a dat iubire pentru ei, așa că ne asigurăm în permanență că totul este bine pentru ei, că sunt fericiți. Nimeni nu ne presează să facem acest lucru, simțim o tendință din interior și aceasta este, de asemenea, ceea ce ne face cei mai fericiți în viață.

Înaintăm către o lume mai conectată, în care vom descoperi de la o zi la alta cât de mult depindem unul de celălalt. Singurele relații care ne vor permite să trăim o viață sigură implică o conexiune complementară între oameni din toate mediile și cu diferite caracteristici, chiar opuse, la un nivel de iubire reciprocă. Și pe măsură ce luptăm fiecare cu propriul egoism, care ne împinge în direcții opuse, vom începe să simțim cât de indispensabil este să ne susținem și să ne prețuim reciproc, să ne bucurăm de viață în sensul deplin al cuvântului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Laitman, pe Quora: “Pentru ce ar trebui să trăiesc?“

Care este înţelesul vieţii? Este să ne ridicăm la un nivel la care devenim una cu sursa vieții noastre – în timp ce suntem în viață.

În înțelepciunea Cabalei, acea sursă are diferite nume, inclusiv „Creatorul”, „natura”, „lumina superioară”, „forța superioară” și altele. Este în esență o forță de iubire și dăruire, care a emanat totul, iar  în Cabala studiem cum a creat totul printr-un proces numit „cele patru faze ale luminii directe”, o serie de cauze și efecte care duc la crearea și dezvoltarea noastră aici în lume.

În timp ce ne aflăm în realitate, o cunoaștem ca „lumea noastră”, adică o percepție și o senzație a realității prin simțurile vederii, auzului, mirosului, atingerii și gustului, scopul nostru este să ne întoarcem de unde am venit, până când ajungem la adeziune cu sursa vieții noastre. Cabala numește procesul de a ne întoarce înapoi de unde am venit, „urcarea scării de jos în sus”.

Când vom ajunge la destinația finală a vieții – adeziunea la sursa vieții noastre, Creatorul – vom experimenta nou descoperita armonie eternă și perfecțiunea. Mai mult, tot ceea ce experimentăm în prezent, un număr tot mai mari de probleme, crize, suferințe și lipsă de împlinire, sunt toate elemente necesare unui proces de maturizare, care ne pregătește treptat să devenim dispuși și gata să urcăm scara, înapoi la sursa noastră.

Bazat pe lecția „Fundamentele Cabalei” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 16 decembrie 2018. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ciclul vicios al succesului și al urii”

Noi evreii am avut întotdeauna succes, cu mult peste proporția noastră în populația lumii. Același lucru este valabil și pentru Israel, statul evreu. Suntem lideri mondiali în tehnologie, în medicină, în dezvoltarea și fabricarea de armamanet și arme sofisticate și chiar excelăm în agricultură și soluții pentru apă.

În străinătate, evreii se află în fruntea industriei financiare americane și nu numai în America. Mulți actori și comici celebri sunt evrei, noi strălucim în politică, drept și, dacă te uiți la lista laureaților Premiului Nobel de-a lungul anilor, vei găsi acolo un număr enorm de evrei.

Există un motiv foarte bun pentru care lumea este în mare parte neimpresionată de realizările noastre și, atunci când o face, le împiedică. Aceste realizări nu sunt ceea ce vrea lumea de la noi. Dacă ar fi, ne-ar mulțumi, dar nu. Lumea așteaptă ceva total diferit de la evrei: oricât de puțin probabil pare, lumea se așteaptă de la noi să proiectăm unitatea și nimic altceva.

Ai crede că, din moment ce am contribuit atât de mult la lume, lumea ne-ar aprecia. Nu. De fapt face opusul: învinovățește industria noastră a armamentului că a început războaie și pe finanțatorii dintre noi că au provocat crize financiare și că au luat banii oamenilor. Lumea ne învinuiește că răspândim valori proaste prin industria de divertisment și că manipulăm politicienii în favoarea Israelului. Și cel mai recent, lumea ne învinovățește că am vaccinat atât de repede populația israeliană în loc să administrăm vaccinul palestinienilor. De ce nu ne apreciază lumea? De ce ne urăşte?

Există un motiv foarte bun pentru care lumea este în mare parte neimpresionată de realizările noastre și, atunci când o face, le împiedică. Aceste realizări nu sunt ceea ce vrea lumea de la noi. Dacă ar fi, ne-ar mulțumi, dar nu. Lumea așteaptă ceva total diferit de la evrei: oricât de puțin probabil pare, lumea se așteaptă de la noi să proiectăm unitatea și nimic altceva.

Atenția globală pe care statul evreu și poporul evreu o primesc în mod constant au o rădăcină foarte profundă. Strămoșii noștri au venit din toate acele națiuni, care acum ne observă fiecare mișcare. Nu avem o rădăcină comună; strămoșii noștri provin din numeroase triburi și popoare din toată vechea Semilună Fertilă. Acești oameni erau adesea dușmani asumaţi, dar sub conducerea lui Avraam, au construit un grup solid și o coeziune unică, ce nu a mai fost atinsă niciodată înainte sau după, cu excepția evreilor. Descendenții lui Avraam și-au dezvoltat și rafinat unitatea până au reușit să transforme oameni complet străini, care se urau reciproc, într-o națiune unită.

Pentru a realiza o astfel de unitate miraculoasă, ei au trebuit să formeze o conexiune mai puternică decât a realizat vreodată orice națiune și acea unitate a transformat un mic grup într-o putere formidabilă. Conducătorii celor mai puternice națiuni i-au respectat întotdeauna pe evrei, le-au dat libertate și i-au lăsat să se conducă singuri. Babilonienii, grecii și romanii i-au lăsat pe israeliți să se conducă singuri în Israel. Ei au cucerit Israelul și s-au amestecat în viețile noastre doar dacă i-am invitat, întrucât nu am mai vrut să rămânem uniți.

Dar când ne-am unit, am fost „o lumină pentru națiuni”. Conexiunea dintre străinii care au format primul grup al lui Avraam și națiunile din care provin este încă acolo, îngropată adânc în ei. Acesta este motivul pentru care națiunile nu se pot opri din a ne observa fiecare mișcare. De aceea, numai noi, reprezentanții a nenumărate popoare, am putea deveni „o lumină pentru națiuni”, un exemplu de „pace mondială” în interiorul națiunii noastre. Până în prezent, asta vor să învețe națiunile de la noi – acea unitate magică, ce a transformat mii de indivizi ostili într-o națiune solidă. În subconștientul lor se simte profund că le datorăm acest lucru, deoarece suntem nedespărțiți de ei și, în adâncul sufletului, asta simțim și noi.

Dar, de când am căzut în ură neîntemeiată, nu am demonstrat decât dispreț și desconsiderare unul față de celălalt, opusul a ceea ce lumea așteaptă de la noi. Într-o astfel de stare, indiferent de ceea ce facem, lumea ne va urî, deoarece negăm că este singurul lucru de care are nevoie de la noi.

În loc să demonstrăm unitatea, am căzut într-un cerc vicios de succes și mari realizări care duc la mȃndrie, ceea ce ne face să ne împărțim și mai mult între noi, ceea ce intensifică și mai mult ura lumii față de noi. Trebuie să înțelegem că orice ne separă intensifică ura lumii față de noi, și nimic nu ne separă mai mult decât succesul. Din acest motiv, orice facem, care este considerat în prezent o realizare, fiți siguri că în cele din urmă ne va fi împotrivă. Este un ciclu vicios de succes și ură, iar singura modalitate de a-l rupe este să ne concentrăm atenția numai asupra unității noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Dacă spiritualitatea este o călătorie de-o viață, cum știe cineva dacă a făcut sau nu progrese?“

Spiritualitatea este o calitate a iubirii, dăruirii și conexiunii pozitive care se dezvăluie în conexiunea noastră ca un singur suflet. Prin contrast, corporalitatea este o calitate a primirii și caracterizează percepția pe care o avem în această lume.

De aceea, progresul spiritual necesită o metodă de conectare între noi, în care descoperim interconectarea noastră eternă și perfectă ca un singur suflet, deasupra stării noastre fizice de trecere și detașare în această lume.

Progresul spiritual devine astfel dezvăluit după ce încercăm să semănăm cu conexiunile sale pur altruiste în conexiunea dintre noi și descoperim opoziția noastră față de spiritualitate: că suntem egoisti și dorim în mod constant să primim împlinirea proprie. O asemenea opoziție o simțim ca o „crimă”, de care trebuie să ne desprindem și să ne ridicăm deasupra ei. Mai mult, calitatea noastră fizică rămâne cu noi, ca bază pe care ne ridicăm în spiritualitate. Ca atare, de nenumărate ori, cu cât încercăm mai mult să progresăm spiritual simțim din ce în ce mai mult această ciocnire a calităților.

Prin urmare, angajându-ne într-un mediu de susținere, al prietenilor căutători spirituali, care doresc să atingă spiritualitatea și aplicând metoda conexiunii – înțelepciunea Cabalei – care ne permite să atragem forțele iubirii și dăruirii din rădăcina noastră spirituală ca un singur suflet, atunci descoperim în cele din urmă cât de indiferenți suntem unul față de celălalt și ulterior, simțim respingerea unul față de celălalt și vedem tot felul de calități negative la alții.

Astfel de revelări sunt de fapt semne pozitive ale progresului spiritual, unde forțele spirituale ale iubirii și dăruirii (numite „lumini”) pe care le atragem, dezvăluie distanța dintre noi – măsura în care suntem opuși și diferiți de starea noastră spirituală ca un singur suflet – și din acea revelare a opoziției, putem începe să stabilim o formă spirituală de conexiune între noi și de progres spiritual.

Progresul spiritual se simte astfel ca o nevoie din ce în ce mai mare și dorința de a se conecta pozitiv cu ceilalți. Și când știm că avem nevoie de o conexiune spirituală pozitivă cu ceilalți? Este atunci când știm în ce măsură ne respingem reciproc, nu ne dorim reciproc și avem tot felul de plângeri unul față de celălalt. În acest moment, putem spune că ruperea sufletului începe să se dezvăluie, adică punctul în care ne-am detașat inițial de percepția și simţirea noastră ca un singur suflet, unde toți am funcționat ca părți ale unui întreg mai mare și am simțit astfel viața eternă a acelui întreg.

Dorința grosieră care ne-a separat devine apoi revelată și avem de lucru pentru a nu anula sau revoca acea dorință, ci deasupra ei, începem să construim conexiunea, astfel încât conexiunea spirituală pe care o construim să nu neutralizeze respingerea dintre noi, ci acestea vor exista împreună.

Progresul spiritual este astfel un proces de creștere a înțelepciunii și a creșterii interioare, în care ne maturizăm în înțelegerea și capacitatea de a menține împreună două stări opuse, că primirea și dăruirea, egoismul și altruismul, ura și iubirea, vor trăi printre noi și ne vom raporta la fiecare calitate negativă care apare între noi ca bază, peste care aplicăm o dorință crescândă de iubire, dăruire și conexiune pozitivă.

Acesta este sensul „cineva spune o binecuvântare pentru răul care i se întȃmplă în acelaşi fel cum face el pentru bine” (Masechet Berachot 9: 3), pentru că toate relele și bunele apar doar pentru ca noi să dezvăluim o conexiune tot mai pozitivă între noi și, în cele din urmă, pentru a descoperi conexiunea noastră ca un singur suflet în contact cu forța iubirii, dăruirii și conexiunii (numită „Creatorul”) care ne vitalizează. Rezultatul acestui progres spiritual este simțirea eternității, perfecțiunii și adevărului, care în înțelepciunea Cabalei este numită „revelarea Creatorului către ființele Sale create, în această lume” (cabalistul Yehuda Ashlag [Baal HaSulam], „Esența Înțelepciunii Cabalei ”).

Bazat pe Lecția zilnică de cabală cu Cabalistul dr. Michael Laitman din 28 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este iubireea spirituală diferită de iubirea pe care o cunoaștem? Dacă da, putem face ceva pentru a o hrăni ?“

Iubirea pe care o cunoaștem, sau iubirea trupească, implică iubirea pentru oricine sau orice ne dă plăcere. În schimb, iubirea spirituală este construită pe sentimentul unei distanțe interioare, respingere și opoziție față de ceilalți și construirea iubirii pe această distanță.

Cu alte cuvinte, iubirea pe care o cunoaștem este aceea care apare în ego-ul nostru înnăscut, unde simțim o atracție naturală și o apropiere unii de alții. Fiecare persoană care simte o astfel de iubire o face pe baza calculului, încât să beneficieze în cele din urmă de această iubire. Acesta este calculul naturii noastre egoiste, care este o dorință de a ne bucura de alți oameni și lucruri. Prin urmare, conform iubirii pe care o cunoaștem – iubire corporală – simțim uneori dragoste, atracție și apropiere unii de alții, iar alteori, ură, respingere și distanță.

Iubirea spirituală, însă, necesită să simțiți distanță, respingere și opoziție unul față de celălalt, împreună cu o atitudine de iubire, conexiune și atracție, pe care o construim deasupra acelor prime senzații. În realitatea noastră actuală, nu putem simți simultan iubire și ură față de ceilalți, dar simțim acele senzații în momente diferite. Prin urmare, iubirea spirituală necesită o măiestrie artistică în procesul spiritual, de a ne ridica deasupra ego-ului pentru a ne conecta pozitiv cu ceilalți, și trebuie să devenim demni de a atinge acel nivel înalt de iubire.

Cu toate acestea, ajungem la un nivel în dezvoltarea noastră în care devenim din ce în ce mai pregătiți să experimentăm iubirea spirituală. Pe de o parte, vedem că iubirea pe care o cunoaștem  ne conduce către tot mai multe probleme. Cu cât egoul nostru devine mai mare, cu atât cerem mai mult, pentru a ne împlini pe noi înșine, și cu atât ne este mai greu să o facem. Pe de altă parte, ne pregătim să devenim mai maturi.

Mâncarea dulce ne poate ajuta să vedem un exemplu al acestui proces de maturizare. Copiilor le place, de obicei, mâncarea dulce, care este doar dulce, dar când creștem, ne place adesea să mâncăm dulce împreună cu, sau după ceva picant, amar sau acru. Cu cât ne maturizăm, cu atât ne simțim mai incapabili să ne bucurăm de un singur lucru, dar avem nevoie de el și de opusul acestuia.

De asemenea, vedem cum, dacă am fi experimentat doar stări pozitive în viață, fără a fi nevoie să ne străduim și să depășim, și fără să simțim limite și critici, atunci ne-am simți ca și cum vieții noastre i-ar lipsi ceva. Suntem construiți într-un mod în care dorim să avem puncte inteligibile pentru alte calcule și, astfel, dezvoltăm nevoia de a adăuga amărăciune, aciditate și condimente, pentru a gusta și a ne bucura de dulceață. Această tendință provine de la baza existenței noastre, unde noi – ființele create – am fost create inițial, opuse față de natură: Natura este o calitate a iubirii, care dorește doar să ofere plăcere și împlinire iar noi suntem făcuți dintr-o calitate opusă, care dorește doar să primească plăcere și împlinire.

Prin urmare, pentru a „gusta dulceața” iubirii spirituale, trebuie să obținem calitatea iubirii și dăruirii, care nu există în natura noastră înnăscută de primire și, astfel, trebuie să construim acea calitate în noi, pe baza respingerii și distanței noastre naturale din acele calități. Acest lucru este posibil cu îndrumarea unei metode – înțelepciunea Cabalei – care învață căile de a ne ridica deasupra naturii trecătoare și incomplete a ego-ului, pentru a descoperi calitatea iubirii spirituale, care este eternă și completă.

Cabaliștii au scris despre iubirea spirituală – „Iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbe 10:12) – unde „crimele” sunt distanța, respingerea și opoziția pe care le simțim în ego-ul nostru. Cu cât implementăm mai mult o astfel de formă de iubire în dezvoltarea noastră spirituală, cu atât vom atinge tot ceea ce natura ne-a propus pentru a ne împlini scopul final al existenței: simțirea iubirii în perfecțiunea, integritalitea și eternitatea ei.

Bazat pe Lecția zilnică de cabală cu Cabalistul dr. Michael Laitman la 29 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

Imagine deTamanna Rumee pe Unsplash.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→