Coronavirusul ne-a pus într-o realitate virtuală, trimițându-ne acasă. În mod gradual, în decursul timpului, ne vom obișnui să lucrăm de acasă, la noi relații virtuale cu colegii la serviciu, cu băncile, agențiile guvernamentale, cu prietenii. Vom construi cercuri virtuale de comunicare, mai apropiate și mai distante, referitoare la muncă și relaxare.
Poți juca șah online, te poți chiar alătura sporturilor împreună în timp ce fiecare stă acasă. Un porgram pe calculator dă impresia că suntem împreună și facem aceleași exerciții.
Totuși, aceasta ridică un semn de întrebare pentru că oamenii merg la un club de fitness pentru a se plasa sub influența acelui mediu. Dacă lipsesc de la o „ședință”, voi primi o mustrare de la antrenor. Și la antrenament, trebuie să nu fiu mai rău decât ceilalți. Cum se vor întâmpla toate acestea într-un mediu virtual dacă sunt singur acasă cu un program de calculator în fața mea? Nu mai simt presiunea grupului fizic și nu voi încerca la fel de tare.
Devin un mare egoist. Rămân singur cu mine însumi în microcosmosul meu, și nu mai trebuie să mă socotesc cu nimeni sau să explic ceva nimănui. Dar cred că este bine. Așa încep să realizez cât de egoist eram. Pentru a mă conecta cu mediul, trebuie să mă ridic puțin peste egoismul meu. Acesta este motivul pentru care încerc să mă conectez cu ceilalți.
Faptul că mă distanțez de conexiunile anterioare nu înseamnă că am devenit un egoist mai mare pentru că o fac sub constrângerea pandemiei. Mă îndepărtez, urmând instrucțiunile medicilor și Ministerului Sănătății, ca să nu transmit virusul cuiva și să nu mă infectez.
Dar când am fost lăsat singur acasă, am avut oportunitatea să mă gândesc la cum i-aș putea aborda pe ceilalți. Problema este ca noi comitem o crimă în gândurile noastre. Dacă gândurile noastre despre celălalt ar fi amabile, atunci nu ne-ar fi frică de coronavirus.
Dacă am ieși în locuri publice cu gândul la cum să nu facem rău altora și am ști cum să-i protejăm, nu am transmite virusul de la o persoană la cealaltă. Totul este determinat de gând, de intenție.
Acum suntem în comunicare virtuală, fiecare la distanță de celălalt. Să încercăm să simțim cât de mult ne este permis să ne apropiem de vecinul nostru, nu din cauza coronavirusului, ci din cauza altui virus, din cauza egoismului propriu.
Am dreptul să-mi folosesc egoismul doar la limita de a nu-i face rău aproapelui meu. Dacă mă pot apropria fără să te rănesc, atunci o voi face. Și dacă am gânduri egoiste, atunci nu mă pot apropria. În această formă, poți deja începe să măsori distanța dintre noi pentru a înțelege cât de departe sau aproape suntem în realitate. Aproprierea este definită în funcție de dorința mea de a-ți aduce bunătate de la inimă la inimă.
Cum ne putem asigura că ne împlinim angajamentul față de grup, că ne prezentăm pentru antrenament la timp și că facem toate exercițiile necesare împreună? Cădem de acord cu colegii din grup să ne pregătim pentru întâlnirea noastră virtuală așa ca fiecare să aibă gânduri bune pentru restul. Și atunci fiecare trebuie să se verifice dacă poate aborda o astfel de întâlnire.
Daca ne-am înțeles să ne întâlnim, atunci parăsesc casa și merg la prietenii mei. Iar la un moment dat pe drum încep să mă îndoiesc, mă pot apropia? Ce se întâmplă dacă nu pot continua și le voi face rău? Poate mă gândesc la mine în loc să mă gândesc la ei? Așa încep să estimez distanța materială în funcție de distanța spirituală.
Apoi începem să vorbim cu prietenii doar la distanțe spirituale, dându-ne seama cât de apropiați sau îndepărtați suntem unul de celălalt, conectați sau deconectați. Și toate acestea se referă la convergență spirituală sau distanță. Se pare că societatea virtuală ne ajută să realizăm o legătură spirituală. Dacă măsurăm distanța de la inimă la inimă în acest mod, atunci aceasta este deja o dimensiune spirituală.
Trebuie stabilit între noi o astfel de măsură de referință care va fi spirituală, nu materială, adică nu în metri sau kilometri, ci în unități de măsură ale inimii, de la inimă la inimă. Deci, dezvoltăm o sensibilitate specială între noi. Doar dacă doresc cu adevărat binele prietenului meu sunt pregătit să-l abordez și să mă conectez cu el. În cazul acesta, nu ne vom vătăma unul pe celălalt, și nici un virus nu se poate răspândi între noi.
Pentru a realiza acest lucru în mod practic, trebuie să dezvoltăm un soft care ne va permite să ne antrenăm atitudinea față de ceilalți în același mod în care ne antrenăm mușchii. Îmi va arăta cât de aproape sau departe sunt față de alte persoane și cum mă pot apropia sau depărta de ei. Ar trebui să îmi fie evident că nu mă depărtez material, ci doar spiritual.
Așa vom începe să trecem de la lumea materială la lumea spirituală, unde totul se măsoară doar prin corespondența proprietăților, prin proximitatea inimilor.
Programul ar trebui să ghideze o persoană printr-o serie de exerciții, începând cu cele mai simple, și devenind tot mai complexe, permițăndu-i să-și înțeleagă atitudinea față de variate acțiuni, tot felul de dorințe ale oamenilor. El va vedea dacă este capabil să se ridice deasupra naturii sale pentru a se conecta mai mult cu aproapele său. Deci gradual ne vom apropia.
Avem nevoie de programe de calculator care să instruiască o persoană, ca și când ar fi într-o sală de sport, în diferite situații de viață și să-l învețe să se ridice deasupra lor, în beneficiul altora, și nu pentru el însuși. Prin astfel de exerciții, va vedea de cine îi pasă mai mult: de alții sau de el însuși.
Programul îi va prezenta persoanei diferite situații de viață una după alta, ghidându-l prin diferite stări senzoriale, arătându-i cât de pregătit este să se ridice deasupra egoismului pentru binele altora și să aibă grijă de ei fără a se gândi la el, sau nu este pregătit pentru acest lucru. Acest lucru va schimba foarte mult o persoană și va forma oameni noi. Este posibil să creăm astfel de programe, trebuie doar să arătăm puțină imaginație.
Din „Impactul Mediului În Lumea Virtuală” de la KabTV, 14/07/20
Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala -
Niciun comentariu→
Întrebare: De ce oamenilor buni, drepți, curați, li se dă o mulțime de greutăţi în viață, greutăți legate de coronavirus și toate evenimentele similare, totuși, ceea ce se întâmplă în lume nu afectează deloc oamenii răi?
Întrebare:
Principiile formării unei echipe: opriţi bârfa
Principii de Team Building: Văzând defectele tale în ceilalți
Întrebare:
Întrebare:
Comentariu:
Baal HaSulam, “Libertatea”: Se merită să acorzi ceva timp pentru a înțelege un lucru așa important, adică cum existăm în lume ca ființe cu un “sine”, unde fiecare din noi se consideră pe sine ca o entitate unică, care acționează singur, independent de forțele exterioare, străine și necunoscute și în ce această ființă – sinele – devine revelată nouă.