Intrebare: Care este cea mai potrivita abordare pentru a-i invata pe copii?

Raspuns: Aceasta este o sarcina speciala pentru ca noi ii invatam pe aceia care nu sunt inca familiari, cu lumea. Si cel mai important lucru este sa organizam un mediu pentru ei. Fara un mediu, este foarte dificil sa ii invatam metoda pe copii. Un copil tebuie sa interactioneze cu alti copii si impreuna trebuie sa fie organizati intr-un grup.

In timpul studiilor ei trebuie sa stea impreuna si sa simta ca sunt puternici doar daca sunt uniti. Un profesor nu este doar un profesor ci un educator, un mentor. El este ca un vechi prieten al copiilor. Stand la un loc cu ei, el isi mascheaza conditia de om matur si cunostiintele asupra lumii si ii ghideaza cu grija catre unitatea de a fi egali.

Fiecare persoana ajunge la succes doar cu conditia sa fie unita cu ceilalti si sa ajunga la rezultatele grupului impreuna. Succesul fiecarei persoane este determinat de cat de mult ii ajuta pe ceilalti. Noi evaluam fecare persoana nu prin ea insasi, ci doar prin ceea ce a dobandit in grup si prin grup.

Noi nu avem nevoie de “restantiei” sau de sudenti inteligenti, si nu intrebam, “Cine stie?” cautand un “erou” care sa demonstreze el insusi ca este mult mai destept sau mai instruit decat ceilalti. Nu vrem asta. Ceea ce vrem este ca acesti copii sa simta ca intrebarile si raspunsurile sunt indreptate catre grup, ca cel mai important este sa fie impreuna, si chiar daca raspunsul este incorect, el este corect pentru ca aduce o solutie la care fiecare ia parte.

Daca este o sansa sa facem asta, un grup tanar ar trebui sa lucreze cu educatori care sunt cu doi sau trei ani mai mari. Copiii invata de la acest gen de instructori mai repede decat de la oricine uitandu-de la acestia ca la “ingeri.” Si asta ii obliga la randul lor pe ce mai mari sa studieze astfel incat sa  u greseasca in fata celor mai mici. Ca rezultat, noi castigam de doua ori: cei de 10 ani studiaza veseli cu ei de 13 ani, fericiti ca cei mai mari le acorda timp si atentie. Iar cei de 13 ani studiaza materialul, stimulati de sentimentul importantei, pentru a-i educa pe cei mai mici.

Copiii trebuie sa fie invatati cum sa se judece unii pe altii, separat si impreuna. Daca cineva greseste, trebuie organizata“o discutie in grup” unde sa studiem incidentul si cauzele sale, examinand intrebari ca, “A fost o actiune corecta sau nu? As fi actionat la fel in locul persoanei?” Fiecare persoana trebuie sa dispusa sa isi  asume raspunderea pentru efectuarea unui demers intensiv psihologic, la nivel interior.

Este bine sa luati copiii in excursii in care sa cunoasca mai bine lumea in care traiesc. Duceti-i sa viziteze fabrici, un aeroport, o banca, un oficiu postal, un planetariu, etc. Si in fiecare loc unde merg ar trebui sa li se explice cum a fost construit si cum functioneaza Poate fi chiar un depozit al unui supermarket unde se primesc, se sorteaza si se depoziteaza marfurile in vederea vanzarii.

Pe scurt, copiii trebuie sa stie cum este construita viata si din ce este formata.In fiecare loc vizitat, persoana responsabila sau supervizorul ar trebui sa le dea informatiile necesare, si apoi sa se intoarca la scoala si sa discute despre ce au auzit si vazut. Fiecare dintre ei trebuie sa scrie un referat despre locul vizitat, utilizarea sa, cum deserveste oamenii si umanitatea ca intreg, ce fel de oameni lucreaza acolo, ce fel de pregatire este necesara, etc.

Aceste vizite le ingaduie copiilor sa invete despre lumea mare, cum este construita, si despre cum actioneaza interconexiunile in ea. Ei vad cat de complicata este organizarea diferitelor arii ale vietii si asta ii motiveaza sa se pregateasca pntru a deveni cetateni cu drepturi depline ai lumii.

Porcesul invatarii in clasa ete filmat. In mod evident, copii uita imediat evenimentele zilei care a trecut, insa mai tarziu, ei se pot intoarce la ele si se pot uita la ei insisi, din afara, notandu-si in particular: Au fost capabili sa se uneasca in acest timp? Aceasta este partea indivduala de studiu.

Grija noastra prinipala nu este sa le dam informatii specifice profesionale, ci sa le dam abordarea corecta fata de viata. O persoana tebuie sa stie in ce fel de lume traieste si cum functioneaza societatea umana pentru a mentine intercoexiuni armonioase intre toate partile sale.

Noi ii invatam pe copiii nostri psihologia interioara a legaturii dintre ei. Acest lucru ii dezvolta in interior intr-o mare masura, dandu-le capacitatea de a invata lucrurile noi. Recent, la cererea Ministerului Educatiei, ei au participat la un simpozion care a fost tinut de sute de pedagogi si educatori din toata tara. Tinerii au s-au imparti pe mai multe comisii de discutii si au comunicat cu expertii la un nivel atat de inalt incat acestia au fost uimiti.

In afara de asta, in acest an mai multi dintre copiii nostri au fost acceptati la universitate. Pe scurt, noi vedem ca merita sa investim eforturi si resurse in educatie. Un exemplu al unei educatii potrvite lucreaza mai bine decat orice alt exemplu pentru ca el ne arata toata avantajele modului global, integral de studiu in grup care este imprimat de unitate, iubire, si relatii corecte. Asta ii da posibilitatea cuiva sa vada cu proprii sai ochi felul in care abordarea descopera abilitatea unei persoane de a percepe si a se forma in mod diferit.

Noi am publicat deja cateva carti pe tema educatiei. Sper ca pana la sfarsitul anului noi ne vom termina lucrul la curricula si la setul de materiale, care vor include CD-uri si DVD-uri.

Este recomandat sa studiati subiectul legat de educatie de pe site-ul nostru. Poate ca si profesionistii din domeniu ar trebui sa il viziteze ca schimb de experienta. Vom fi fericiti sa va aratam metaoda si sa va tinem la curent cu noutatile.

Din prelegerea de la Miami 9/14/11

Filed under: Copii, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa procedam cu privire la diseminare si ce ar trebui sa facem diferit fata de modul in care am actionat pana acum?

Raspuns: In unii oameni nevoia de a descoperi o realitatea perfecta se trezeste de la sine. Acestia sunt oamenii cu “un punct in inima.” Ei isi pun intrebari cum ar fi, “Care este scopul vieii mele? Pentru ce traiesc? Ce imi da viata?” Acest lucru nu trebuie sa ii faca sa se simta deprimati, sau poate doar un pic.  Dar cel mai important este ca exista o pasiune care arde in ei. Ei simt ca exista cea ascuns de aceasta lume, ca altceva actioneaza in realitate.

In realitate, multi oameni se confrunta cu aceasta intrebare, insa cei mai multi o evita. Insa nu toata lumea este in masura sa faca asta. Acesti oameni au fost adusi pe aceste tarmuri, asa cum o sarcina electrica se muta intr-un camp magnetic spre sursa, purtata de forta atractiei. Oamenii vin spre noi fara a sti cum sau de ce. Ideea este ca fiecare se afla intr-un camp de informatie, natura, sau plan al creatiei, si tocmai aici se afla sursa primara, de la care pornesc raspunsurile la intrebarile eterne.

Estimam ca aceste persoane reprezinta 1% din umanitate. Numarul lor creste de la o zi la alta si ei se trezesc in toata lumea: de la polul nord pana in satele din Nigeria, Japonia, Chile si centrul Europei… Punctul din inima nu tine cont de geografie. Este semnul unei noi faze a dezvoltarii. Treptat se va trezi in toti, insa acum noi suntem prima generatie care aspira sa stie pentru ce traim. Dorintele noastre egoiste au ajuns la stadiul la care cer realizarea sensului existentei.

Aceasta este deja o intrebare pe care si-o pun oamenii mai degraba decat animalele, al caror interes este sa isi aranjeze viata cat mai bine. Mai precis este fiinta umana din noi care se intreaba, “Pentru ce traiesc?” Pentru acesti oameni, noi avem pregatita o metoda. Ei incep sa studieze si sa primeasca explicatii.

Insa ce ar trebui sa facem cu ceilalti? Noi nu ne-am gandit ca ar tebui sa ne adresam acelora care nu isi pun intrebarea referitoare la scopul vietii. Insa, evenimentele care au loc astazi ne obliga sa actionam. A venit criza si umanitatea se gaseste blocata impreuna cu liderii lumii care ca niste copii nu stiu ce sa faca. Ei au s-au intrunit la congresele G8 si G20, insa nu au gasit raspuns.  Ei iau decizii la nivel ridicat, insa deciziile  nu functioneaza.

Problema este ca lumea a deveni parte a unui sistem global, in timp ce ei nu sunt globali. Dimpotriva, ei sunt individualisti si egoisti. Prin urmare, ei nu stiu cum sa abordeze problemele recente in modul corect.

Stiinta Cabalei spune ca in aceste timpuri, trebuie sa iesim in lume si sa diseminam cunoasterea referitoare la noua situatie. Desigur, trebuie sa actionam fara a presa pe nimeni si fara a ne uita la oameni de sus, ci dimpotriva, sa fim cat mai prietenosi si sa ne apropiem de oameni intr-un fel confortabil pentru ei. Trebuie sa le explicam faptul ca am intrat intr-un nou sistem de interconectare si prin urmare toate formele anterioare de conectare nu mai functioneaza.

Trebuie sa invatam acest nou sistem si sa intelegem ce inseamna interconectarea universala. Este similar cu a intra intr-un sistem ale carui legi nu le stii, si in care trebuie sa iti gasesti mai intai directiile. Este timpul sa acceptati normele de comunicare, sa va dati seama de sistem, sa gasiti punctele de contact, sa incepeti sa apasati pe butoanele potrivite, si sa primiti reactiile corecte….Si asta este o situatie obisnuita in lumea noastra.

In contrast cu aceasta, noua interconexiune care este revelata astazi intre noi este opusa naturii noastre. Ea nu se potriveste cu proprietatile noastre interioare si nu o putem studia. In primul rand trebuie sa ma schimb in interior si doar apoi voi putea sa realizez aceasta conexiune integrala care este revelata peste tot astazi: la munca, in industrie si productie, in politica si economie si in toate relatiile dintr noi, chiar si in viata de familie.

Prin urmare, primul lucru, care se cere de la mine este disponibilitatea de a intelege. Daca eu, un egoist as intra intr-o companie obsnuita egoista, atunci cu timpul mi-as intemeia relatiile corecte.Astazi insa, eu intru intr-o societate integrala in care toti suntem interconectati precum celulele unui corp, chiar daca nu simtim inca asta. Asta inseamna ca trebuie sa ma reconstruiesc din interior, sa primesc corectie.

Rezulta ca umanitatea se gaseste intr-o stare critica. Astazi fiecare persoana trebuie sa se schimbe si sa inteleaga in ce fel de retea a intrat. In aceasta retea ne zbatem ca pestii, incapabili sa scapam de conectarea universala. Fara a intelege aceasta conectare, nu vom putea sa facem nimic in lumea noastra. In fond, depindem unii de altii si prin urmare fara a deveni constienti de noile legi nu vom putea face contracte, mentine bancile, sistemul de productie si comert, sa facem schimb de marfuri si cunoastere…..

Usile care ni s-au deschis inainte se inchid, si mecanismele care functionau acum se opresc. “Este o criza” spunem noi, insa nu este una obisnuita si prin urmare, nu o putem controla. Aceasta stare neobisnuita, unica, si complet noua este ceea ce trebuie sa explicam lumii.

In afara de asta, noi trebuie sa explicam cum ne putem schimba in concordanta cu noul sistem global. In fond, in esenta sa, natura ne invita sa devenim parte integrala a ei. Inainte fiecare dintre noi traia in “bula” sa de egoism, consumand resursele mediului. Insa astazi in ciuda enormului egoism, trebuie sa stabilim intre noi interconexiuni bazate pe principiile ajutorului si suportului reciproc, similar cu cele ale corpului. Si asta este extrem de opus beneficiului personal.

Deci, pentru a ma schimba, trebuie sa implic presiunea externa, sa ma raportez diferit, sa construiesc un mediu. Este similar cu parintii care au sunt grijulii in priviinta prietenilor copiilor lor, pentru ca acest mediu ii reprezinta in viitor In acest fel eu trebuie sa imi formez in mod artificial un mediu personal care sa ma influienteze din toate partile. Facand asta, este ca si cum m-as extrage dintr-o mlastina pentru ca am creat un mediu minunat si potrivit pentru mine astfel incat voi cultiva in mine abordarea corecta si ma voi imbiba cu noi valori globale, integrale care imi lipsesc.

Eu construisc acest mediu artificial, insa cand ma influenteaza, ma schimb efectiv. Apoi ii adaug noi “caramizi” astfel incat sa am un suport si mai mare, pentru a fi cat mai consolidat, inetrconectat, si global, si apoi mediul ma influienteaza din nou.

In acest fel ma formez si ma extrag din egoism si individualism in unitatea generala. In acealsi timp, eu studiez sistemul enorm al naturii si in esenta, fac munca, Creatorului. Nu exista un loc de unde sa iau exemplu in afara de cartile scrise de Cabalisti care deja au facut asta. Impreuna cu oamenii de stiinta moderni, ei ne explica ce este natura la nivel mondial.

In final, este ca si cum ne-am juca: intram intr-un joc, care ne schimba. Este la fel cum copiii mici cresc si devim mai isteti pe masura ce “joaca.” Actionand astfel, eu inteleg acest sistem enorm si vad apoi cum sa construiesc mecanismele  relatiilor dintre noi.

In acest fel ies din criza si incep sa inteleg ca de fapt nu este deloc o criza ci un joc, un Lego pe care trebuie sa il asamblez. Punand piesele sparte la un loc, la fel ca un copil, ma dezvolt pana ajung la nievlul acestui sistem.

Pentru prima data in istorie, ne confruntam cu nevoia de a construi noi insine o noua societate umana, de a crea un sistem de interconexiuni corecte in afara micului egoism. Facand asta noi vom revela acest sistem si vom incepe sa traim in el impreuna, cu o minte si sentimente comune, si ne vom ridica la o minte si setimente care se afla deasupa actualei, vieti individuale a fiecaruia dintre noi. Aceasta va deveni revelarea lumii ascunse.

Trebuie sa facem noi insine aceasta munca in sistemul nostru global. Si mai trebuie deasemenea sa explicam asta si celorlalti. Umanitatea va trebui sa faca sa se intample asta. Altfel nu vom trece de criza. Ea va exercita o enorma presiune asupra noastra pana cand ne vom asuma aceasta sarcina, asa cum parintii isi forteaza copiii sa invete.

Din prelegerea de la Miami 9/14/11

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Evolutie, Lumea, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe masura ce criza din SUA se inrautateste, oamenii deleaga din ce in ce mai multa autoritate guvernului. Ce se poate face inainte ca autoritatile sa inabuse totul de sus?

Raspuns: Eu nu cred ca autoritatile vor opri oamenii din drumul catre unificare, iubire, si relatii bune. In afara de asta, noi muncim in diseminare inarmati cu opiniile oamenilor de stiinta si ale expertilor in diferite domenii care confirma ca lumea globala, integrala doreste cu precizie asta de la noi. Deci cine se poate opune acestui lucru?

Cine poate obiecta la unificarea egala, reciproca, la preocuparile referitoare la faptul, ca nimeni in tara sa nu mai sufere de foame, si ca oamenii saracii au cel putin un loc de munca? Oamenii trebuie sa fie invatati despre viata in noul stat mondial, si nu vad pe nimeni care sa se opuna acestui lucru. Prin urmare, nu avem de ce sa ne temem.

In final, guvernul vede orice activitate in mod negativ. Ii place atunci cand toti actioneaza ca sclavi. In acest fel este guvernul in fiecare tara. Prin urmare, ar trebui sa luati in considerare doar oamenii care vin, aud, si participa la munca de  diseminare.

Din  Lectia de la New York  2, 9/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Educaţia este un subiect special. Este interesant că oamenii aproape că nu se gândesc la educaţie de-a lungul istoriei umanităţii. Cel mic a crescut pe lângă cei mari şi a învăţat de la ei. Părinţii nu au nevoie să facă pregătire specială pentru a învăţa cum să-şi crească copiii. Ca şi animalele, noi practicăm o educaţie obişnuită, naturală.

Grădiniţele şi şcolile au apărut în perioada industrializării, când oamenii au început să lucreze în fabrici şi la fel şi mamele au trebuit să înceapă să muncească acolo. Până atunci, copiii au crescut natural, acasă.

În realitate, nimic nu e mai important ca educaţia. Nu e de mirare de ce acum trecem printr-o criza în acest sector. Oamenii nu s-au gândit niciodată că ei trebuie să treacă printr-un anumit sistem educaţional şi că tânăra generaţie necesită o abordare sensibilă. Uite noi de exemplu: cine ne-a învăţat, ce criterii au folosit, ce metodă, ce program? În locul educaţiei, copiii primesc în şcoli cunoştinţe.

De asemenea, şcolile au apărut şi când s-a ivit nevoia aducerii ţăranilor de la sate la oraşe, şi aici a fost nevoie să li se predea noţiuni elementare de gramatică şi aritmetică pentru a putea lucra cu maşini industriale simple. Oamenii au trebuit să fie învăţaţi să citească şi să înţeleagă manualele de folosire. Acesta a fost începutul a doua sute de ani de instituţie şcolară pentru mase.

Noi ne imaginăm educaţia generală ca pe o continuare a înţelepciunii umane antice. De fapt, în mod clar, oamenii au început să se înalţe peste nivelul animal în secolele noăsprezece- douăzeci.

Oamenii nu au dat niciodată o atenţie deosebită educaţiei potrivite. Ce trebuie să devină un baiat sau o fată când vor creşte? Îi vom transforma în nişte „Oameni”? Aceste întrebări sunt ignorate chiar şi acum. Trimitem un copil către matematică sau fizică, sau la o şcoală de specializare în computere, fără să ne gândim la ce fel de om va deveni acest copil. Cui îi pasă de personalitate, de om? Ceea ce contează este să gasească un servici bun în viaţa noastră „burgheză”.

În plus, asta se întâmplă şi pentru că umanitatea nu a ajuns la un consens, la o părere comună despre ceea ce înseamnă „sa fii Om”. Îi spunem copilului:”fii bun cu ceilalţi şi astfel ei vor vrea să aibă de a face cu tine”. Asta este în cea mai mare parte ceea ce coboară educaţia noastră.

Problema este că societatea nu pretinde o conexiune între oameni. Iar astăzi, încă o dată, am ajuns la o criză generală, iar criza educaţională răbufneşte în special. Asta pentru că tânăra generaţie înseamnă suflete noi, cu noi cerinţe de la o lume nouă. Îi numim „copii indigo” îi potolim cu medicamente calmante şi credem după aceea ca ei nu ne înţeleg. În realitate, noi suntem cei care nu îi înţelegem, noi suntem cei care am rămas în urma vieţii. Noi nu suntem capabili să înţelegem aceşti copii.

Ei cer o dezvoltare la un nou nivel. La fel, omul al cărui punct în inimă se trezeşte, încetează să mai înţeleagă pe ceilalţi oameni care trăiesc o viaţă normală, „corporală”. La fel şi copiii noştri, se uită la noi şi nu înţeleg:” Pentru ce trăiţi? Noi nu vrem viaţa asta a voastră, noi nu ne dorim şi nu suntem capabili să trăim aşa ca voi!”

Dacă vrem să găsim o punte către ei, trebuie să introducem un nou tip de educaţie. Şi chiar dacă o să cădem repede din acest rol, fiind etapa de tranziţie înainte de noua generaţie, trebuie totuşi să completăm această etapă până la sfârşit.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We 4/3/2011

Filed under: Congrese, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi considerăm că subiectul educaţiei este foarte cerut în cadrul muncii de diseminare a Cabalei. Într-adevăr, acest canal are o largă deschidere în faţa noastră. Toţi sunt gata să se alăture şi să asculte: „Numai să ne sfătuiţi ce să facem cu tânăra generaţie de care nu suntem în stare să ne apropiem”.

Copiii noştri sunt o problemă cu totul diferită: judecând după întrebările şi răspunsurile lor şi după atitudinea lor faţă de viaţă, putem vedea că ei reprezintă o generaţie cu totul diferită. Am investit în ei mult efort, hai să sperăm că ne va servi tuturor.

Am numit anul viitor ca an al educaţiei. Dedicăm a treia oră a lecţiei de dimineaţă dezvoltării principiilor pe care le vom folosi în formularea metodei. Am început să pregătim materialele şi curând le veţi primi în diferite limbi.

În plus, este foarte important să implicăm copiii în site-ul pentru copii, să încercăm să-i stimulăm, să le dăm premii de participare. Avem nevoie să dezvoltăm o conexiune între ei – aceasta ne va garanta succesul. Îi aducem mai aproape de sursele Cabaliste şi îi învăţăm unitatea într-un mod simplu. În acelaşi timp, Lumina curge prin aceste surse, şi noi descoperim cât de avansaţi sunt iubiţii noştri copii.

De exemplu, în Israel, copiii de 13-14 ani se pot înscrie la nivel de colegiu. Colegiile nu sunt pregătite să îi accepte să studieze psihologia, presupunând că sunt copii obişnuiţi, aşa că vor studia educaţie, comunicaţie şi alte discipline. Astfel ei vor termina liceul şi vor avea o diplomă de colegiu la 17- 18 ani. Şi sunt gata pentru asta.

În plus, îndrumătorii şi câţiva părinţi vor studia împreună cu ei. Ne referim la o diplomă în educaţie şi la educaţia în specialitatea noastră. Avem nevoie să devenim profesori şi educatori ai întregii lumi. Sper că veţi lua asta ca pe un sfat bun.

Discutăm despre programe comune cu ONU şi UNESCO. În decursul acestui an veţi primi multe cărţi, filme, şi jocuri educaţionale de la noi. Ne vom strădui să creem pe Internet un portal important pentru copii, conceput pentru avansarea treptată şi totodată pentru o comunitate virtuală care va permite copiilor să simtă mult mai bine căt de uniţi suntem. Întreaga lume va fi la dispoziţia lor pentru a-i uni în jurul ei şi, înarmaţi cu această metodă, cu cunoştinţe, cu educaţie, vor deveni oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Din Lecţia 6 din Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Congrese, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt planurile privitoare la educaţia copiilor palestinieni?

Răspuns: Noi avem studenţi din ţările arabe şi din regiunile musulmane. Nu văd nicio diferenţă între ei şi toţi ceilalţi. Avem studenţi din Autoritatea Palestiniană şi din Iran, în timpul lecţiilor primim întrebări de la oameni din Siria şi din alte locuri. Una din întâlnirile internaţionale despre educaţie a avut loc în cadrul UNESCO, cadrul fiind organizat de prinţul Saudiei, iar noi am primit de la el invitaţie personală să participăm.

Educaţia este o problemă a lumii şi prin ea noi putem stabili conexiunile între ţări şi între divergenţele dintre ele. Desigur, se ridică întrebarea despre religie, iar aceasta va rămâne o sursă de separare adâncă între oameni până când, după cum spune Baal HaSulam, vom stabili o singură religie, cea a iubirii şi altruismului.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că nu există nicio religie în afară de iubire. Toate celelalte sunt obiceiuri pe care oamenii le-au acceptat. Să sperăm că diferitele crize împreună cu diseminarea noastră vor face lumea să înţeleagă că au nevoie să se ridice peste diferenţe.

Educaţia pe care noi o dezvoltăm este comună pentru toţi, nu este specifică. Deci cred că imediat ce fraţii arabi vor vrea să o accepte şi vor fi gata pentru ea, va fi această metodă care îi va aştepta. Noi o pregătim de asemenea şi în arabă.

Mai mult, încă din vremurile lui Avraam, islamul a avut o mişcare numită sufism. M-am întâlnit cu reprezentanţii ei de multe ori. Desigur că ei înţeleg despre ce vorbim şi noi putem lucra cu ei la diseminarea noii metode de educaţie.

Problema este că cercurile islamiste radicale nu îi recunosc. Sufiştii au fost exilaţi din ţările arabe şi trăiesc în SUA şi în Anglia. Sper că această poziţie se va schimba datorită predominării indiferente a naturii. Trebuie să ajungem la această fază – Zohar-ul descrie în particular acest curs al dezvoltării. În curând perioada de tranziţie se va termina şi oamenii vor simţi că trăiesc într-o lume globală.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate stii cineva ca este bun sa fie profesor, si ca este potrivit sa predea la clase?

Raspuns: Pentru inceput, persoana trebuie sa aibe dispozitia de a invata, insemnand nu a citi (fiecare persoana poate face asta egoist), ci sa explice, sa observe cum elevul lucreaza, daca accepta ideile profesorului. Profesorul de asemenea are nevoie sa posede abilitatea de a invata de la elevi, sa se adapteze si sa explice conform acestor schimbari.

Nu cred ca oricine poate face asta; totusi, sunt multe de facut in educatie. Unora nu le place sa vorbeasca si sa explice, dar dintr-o data isi descopera latura de leader practic. Se joaca cu copii, organizeaza grupuri, ii duc in excursii.

Educatia naostra este diferita in felul in care la inceput dorim sa invatam copilul despre viata. Le aratam muzee, fabrici, spitale, desigur  in functie de varsta. Incep sa se familiarizeze cu aeroporturile, statiile feroviare, cu banci. Facem planuri de viitor, iar cand apar copii le explicam procesele de productie.

Le explicam cum va fi in viitor. Odata ce se intorc acasa, se aseaza in cerc si discuta despre lucrurile pe care le-au inteles, cum functioneaza un anumit mecanism, scopul sau si asa mai departe. Dorim ca ei sa stie totul despre viata: despre restaurante, spitale, fabrici, zoo. Isi iau notite in timpul excursiilor apoi scriu cate un eseu si il discuta apoi cu profesorii. Asta le dezvolta viziunea asupra lumii.

Facem multe lucruri in cadrul intelegerii reciproce.

Cand cineva se cearta, are o disputa sau o neintelegere, asta se discuta intre toti. Cateodata chiar imitam un proces: le atribuim copiilor roluri de judecator, avocati, jurati, martori, audienta. Rolurile se schimba data viitoare.

In felul acesta fiecare copil invata sa se vada prin ochii celorlalti: cum este vazut de judecator, procuror, audienta. Copilul incepe sa se dezvolte si sa vada o mai mare parte a lumii decat doar din unghiul sau.

Exista si alte exemple, dar elementul cheie este sa avem o discutie comuna, in cerc. Copilul nu trebuie doar sa stea in clasa si sa se uite la profesor: toti sunt egali in cerc, inclusiv profesorul.

Profesorul se coboara la nivelul lor si ramane intre copii, fara sa ramana in afara. Ii conduce in asa fel incat incat sa nu se observe.Ii invatam sa fie responsabili; sa judece, sa apere, sa acuze. Copiii au o enorma capacitate de a absorbi informatia, iar noi trebuie sa folosim acest lucru.

Fiecare persoana care poate preda sau conduce un grup, sa pregateasca un material sau sa dezvolte o metoda, poate fi profesor. Avem nevoie de profesionisti diferiti care sa lucreze cu fetele si baietii. De obicei studiaza separat, dar cateodata studiaza impreuna.
Din  Lectia 6 Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvoltăm o metodă de corecţie în timpul lecţiilor noastre zilnice. O construim din sursele primare şi din explicaţiile lor, din întrebări şi răspunsuri. Creăm un sistem educaţional în aceeaşi şablon.

Un canal special de diseminare a înţelepciunii Cabala pentru întreaga lume este deschis aici. În definitiv, educaţia este o mare durere de cap pentru părinţi. Toţi sunt îngrijoraţi cu privire la copii lor în toate părţile lumii: America de Nord sau de Sud, Asia, Africa, Rusia şi Europa, China şi Japonia. Problema educaţiei se ridică acum peste tot la diferite niveluri.

De aceea lumea este pregătită să asculte dezvoltarea noastră din această zonă. Comunicăm cu Unesco, organizaţia de vârf responsabilă cu educaţia din lume. Am fost foarte bine primiţi şi reprezentanţii noştri au participat deja la două evenimente în New Zork şi Moscova.

Am descoperit că lumea acţionează pentru a rezolva această problemă, dar nimeni nu are soluţia. UNESCO are aşteptări mari de la noi şi sunt impresionaţi de cantitatea materialelor noastre referitor la aceast domeniu. Este adevărat că azi materialele noastre sparg toate barierele. În fiecare săptămână producem 50-100 de pagini de text nou. În acelaşi timp publicăm o carte ce va fi publicată sub îndrumarea UNESCO. Încă câteva proiecte aşteaptă la rând.

Nu e nici un dubiu că, dacă reuşim să creeăm o generaţie “bună,”  ei la rândul lor vor şti cum să-şi crească copii. Din acest motiv, întreaga problemă este găsirea unui mod să formăm o generaţie care să primească ceva mai mult decât obişnuita cunoaştere, ce ne va da abilitatea să-i transformăm pe copii în fiinţe umane în adevăratul sens al cuvântului.

Ei vor şti motivul şi scopul existenţei lor, cum se pot conecta împreună, de ce încep prin spargere şi de ce trebuie să se corecteze. Pe scurt vor şti cum să aibă o atitudine corespunzătoare pentru această lume.

Apoi realizăm programele educaţionale cu grupurile copiilor noştri. Corectăm aceasta şi găsim multe noi căi între timp. De exemplu, am descoperit faptul că copii se învaţă unul pe altul foarte bine. Astfel, cei de paisprezece ani îi învaţă pe cei de zece ani.

Aceasta se întâmplă deoarece cei tineri îi văd pe cei mai învârstă ca modele, şi vor să fie ca ei, iar ceilalţi sunt mândri de rolul lor. Diferenţa de vârstă crează o minunată legătură. Per ansamblu copiii ce cresc după metoda cea nouă devin complet diferiţi.

În esenţă, toată Cabala este o ştiinţă a educaţiei; o folosim pentru a ne educa. Oricum, asta devine evident printre copii. Nu este o greşeală că s-a întâmplat să crească în braţele noastre din pruncie. Porblema depinde numai de noi pentru că sunt deja pregătiţi să primească metoda de educaţie spirituală de la noi.

Studiul celor zece Sefirot ne explică creşterea persoanei spirituală în interiorul nostru. Putem creşte un copil în acord cu aceleaşi principii aşa cum îl purtăm peste ani (grade) către maturitatea nu doar fizică ci şi spirituală. Aceasta este metoda pe care încercăm să o dezvoltăm, construim şi realizăm.

În această vară plănuim să deschidem o tabără de vară de două săptămâni pentru copiii din toată lumea. Programul va fi transmis pe internet astfel ca orice copil să se conecteze la activităţile comune deoarece acestea se vor întâmpla în timpul vacanţei de vară. Vom încerca să sprijinim unitatea copiilor pe viitor astfel încât să crească şi să devină viitorul  noul grup internaţional fizic şi virtual.

Din  Lecţia 6, Congresul WE! 4/3/2011

Filed under: Congrese, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Fetiţa mea de trei ani urmăreşte lecţiile tale împreună cu mine. Este acest material de ajuns pentru ea sau mai trebuie şi alte materiale?

Răspuns: Aud multe întrebări asemănătoare aici şi mă surprind foarte mult. Ce aştepţi de la un copil atât de mic? Cine ţi-a spus ţie că trebuie să ţii o fetiţă de trei ani la lecţii? Unde ai văzut asta? De ce nu înveţi din ceea ce facem noi cu copiii noştri?

Noi nu facem asta. Vezi ce facem noi, şi fă la fel. Noi lăsăm treptat copiii mai mari de şase ani să asculte anumite lucruri şi să cânte cu noi.

Din Lecţia 7 de la Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să începem educaţia Cabalistă pentru copii noştri, să-i facem un exemplu pentru lumea exterioară, sau suntem gata să ne adresăm lumii exterioare, şi singura întrebare este cum să ne raportăm la aceasta?

Răspuns: Părinţii trebuie să-şi educe copii, asta este determinat de natură. De aceea, dacă,  părinte fiind, înţeleg că cel mai mare cadou pe care i-l pot dărui copilului meu este conexiunea cu Lumina, Creatorul, forţa ce îl protejează şi îl ridică la cel mai înalt nivel, forţa ce îl însoţeşte în lumea asta şi în următoarea, cu siguranţă voi dori să-i dăruiesc copilului meu acest suport, acest scut.

Vreau ca copilul meu să fie crescut de Lumină, nu de un profesor oarecare. În primul rând vreau să-i dau o educaţie spirituală şi, în plus, poate studia într-o şcoală sau universitate. Nu îmi pasă dacă devine lucrător plătit cu ora sau profesor; ceea ce îmi pasă este bagajul spiritual cu care îşi încheie viaţa, dacă va fi fericit în viaţa sa, dacă va şti pentru ce este viaţa sa.

De aceea, o educaţie spirituală este incomparabil mai importantă decât una materială, ce îşi schimbă direcţia o dată la câţiva ani. În aceste zile, când o persoană îşi termină educaţia, este forţat să înceapă imediat de la început. Lumea este în pragul revoluţiei informaţionale.

Să ne educăm mai întâi copii şi să diseminăm sistemul de educaţie spirituală cu ajutorul lor, sau să cultivăm educaţia spirituală direct în lume? Trebuie să dezvoltăm educaţia spirituală acum, fără întârziere. Va trece mult timp până când copii noştri vor creşte şi vom putea să îi prezentăm întregii lumi. Pregătim deja materiale despre educaţia spirituală, fără nici o legătură cu copii noştri, şi le răspândim în toată lumea, în toate limbile, prin diferite organizaţii non comerciale.

Ne educăm copii şi suntem bucuroşi să vedem copii din alte ţări că ni se alătură virtual sau că participă în taberele de vară pe care le organizăm. Trebuie să vedem rezultatele educaţiei Cabalistice la copii noştri.

O vedem deja, dar nu e suficient să ne adresăm lumii şi să le arătăm tuturor ce se întâmplă aici. În 2-3 ani de acum în colo, vom putea arăta copii de cinci-şase ani care gândesc corect, copii de unsprezece-doisprezece ani cu personalităţi mature care înţeleg ce se întâmplă în lume,şi copii de cinsprezece-şaisprezece ani ce termină universităţi, apoi vom avea ceva ce putem arăta lumii.

Din Lecţia 6, Congresul WE! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→