Michael Laitman, pe Times of Israel: “Suntem ostatici ai propriei noastre diviziuni ”

Doi ostatici americani, Judith și Natalie Raanan, o mamă și fiica sa originare din Illinois, care au fost capturate de grupul terorist Hamas în timpul atacului său mortal asupra Israelului în această lună au fost eliberate vinerea trecută. Cu toate acestea, mai mult de 200 de ostatici care au fost răpiți și luați captivi rămân în Gaza. În timp ce trebuie să facem toate eforturile posibile pentru a-i aduce înapoi, ar trebui să realizăm și că în cele din urmă conexiunea dintre noi ne protejează și ne va elibera de pericol și suferință.

Mă rog din adâncul inimii pentru bunăstarea ostaticilor și sper că vom reuși să îi aducem pe toți în siguranță. Îmi exprim condoleanțe familiilor victimelor și doresc o recuperare rapidă fiecărui rănit.

Trebuie să ne asigurăm că astfel de orori nu se vor mai repeta și să privim la acest război ca la ultimul. Nu putem sta liniștiți și să așteptăm să fim măcelăriți, trebuie să ne apărăm. În același timp nu ar trebui să ne implicăm într-un conflict interminabil, ci să aspirăm să atingem soluția dorită în care trăim în pace permanentă. Cu toate acestea, nu vom putea eradica războiul până când nu vom atinge mai întâi pacea între noi.

Este suficient să ne amintim de protestele recente și de strigătele care răsunau pe străzile și în piețele israeliene chiar înainte de acest război pentru a ne da seama cât de mult ura umpluse și blocase inimile noastre; demonstrațiile își propuneau să anuleze „cealaltă parte” a disputelor noastre și aceasta ne-a slăbit în mod semnificativ. În timp ce nu există nicio problemă în exprimarea pozițiilor diferite și intrarea în dispute, este imperativ să ne respectăm reciproc și să avem mereu în prim-planul minții faptul că suntem un singur popor.

În acest moment durerea noastră este atât de copleșitoare încât resentimentele noastre sunt ținute sub control, dar privind înapoi în istoria noastră este clar că imediat ce dușmanii externi sunt înfrânți, ura noastră internă va izbucni din nou. Și odată ce separarea noastră devine evidentă, aceasta servește intereselor celor care doresc să ne extermine, deoarece ne percep ca fiind divizați, slabi și vulnerabili.

Poporul evreu are o calitate distinctivă prin care vom putea să ne ridicăm sau să cădem – este potențialul de a deveni „ca un singur om cu o singură inimă”. Atât timp cât ne străduim pentru garanție reciprocă, pentru creșterea unității, provocăm o forță pozitivă capabilă să neutralizeze treptat ura și să ne conducă către un viitor de pace.

În primul rând, ca evrei trebuie să fim un exemplu de coeziune, înțelegere și solidaritate mutuală deasupra diferențelor, transformându-ne astfel într-o forță iluminatoare pentru restul lumii. Așa cum a fost exprimat de Rav Kook, primul Rabin-șef al Israelului, „Adevărata mișcare a sufletului israelian în măreția sa este exprimată doar de forța sa sfântă și eternă care curge în spiritul său. Este aceasta care l-a făcut, îl face și îl va face în continuare o națiune care strălucește ca o lumină pentru popoare.”

Doar gândurile și acțiunile noastre îndreptate către unitate ne vor elibera de război și ne vor conduce către o stare de liniște și prosperitate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Te-ai sacrifica pentru a salva alți oameni?”

Mulți oameni reflectează acum asupra acestei întrebări, pe măsură ce apar mai multe povești despre sacrificiul de sine pentru a salva pe alții în actualul război dintre Israel și Hamas. De exemplu, în prima zi a războiului șase prieteni supraviețuitori au povestit cum caporalul Matan Abergil le-a salvat viața sărind peste ei pentru a absorbi forța unei grenade aruncate în vehiculul lor blindat. De asemenea Tali Hadad, o mamă a șase copii, a condus încontinuu pentru a duce 13 persoane rănite la centrul medical de urgență din Ofakim, în timp ce orașul era sub atac.

Ce trece prin mintea acestor oameni care își pun propriile vieți în pericol în numele altora?

Este pur și simplu faptul că fac ceea ce este corect. Ei consideră salvarea altora ca pe o acțiune bună și corectă în acele momente, iar această perspectivă le oferă forța de a o realiza.

Este impresionant pentru că asta merge împotriva instinctului nostru de supraviețuire. Cu toate acestea, avem o înclinație de a ne pune propria viață în pericol în numele altora. În mod instinctiv suntem asemenea animalelor, chiar dacă regnul animal prezintă mai multe exemple de sacrificiu de sine pentru a salva alte animale. Cu toate acestea, acțiunile de sacrificiu de sine pentru a salva pe alții ne arată că avem capacități dincolo de instinctele noastre fundamentale de supraviețuire.

Ar trebui să învățăm din aceste acte de curaj că așa ar trebui să ne raportăm unii la alții. Fiecare persoană conţine un astfel de potențial. Este potențialul de a ne dedica complet în numele altora. Pentru a crea o societate cu conexiuni puternice și unitare trebuie să trezim acest potențial în inimile noastre.

Una dintre problemele actuale din Israel este că poveștile de curaj și sacrificiu de sine circulă într-un moment de urgență, dar unde este aprecierea noastră pentru aceste calități în viața noastră de zi cu zi? În perioadele mai liniștite trecem cu vederea astfel de povești în favoarea unui discurs mai diviziv, luând partea unora împotriva altora.

Deoarece unitatea deasupra divizării în primul rând ne-a adus împreună ca națiune, nimic nu ne va ajuta până când nu vom realiza în orice moment, că suntem într-o stare constantă de urgență până când realizăm „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Avem nevoie să atingem o stare în care susținem constant conexiuni pozitive de sprijin reciproc, grijă și iubire deasupra tuturor înclinațiilor noastre separatoare. Atunci când facem acest lucru, vom vedea conflictele lumii diminuându-se pe măsură ce o lume nouă, armonioasă și pașnică se deschide.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Când te gândești la modul în care catastrofa din 7 octombrie, acest pogrom, s-a putut întâmpla poporului Israel, îți dai seama că se pare că noi înșine am permis să se întâmple. La urma urmei, nu există unitate între noi ca o singură națiune, nu ne străduim spre unitate, ne neglijăm unii pe alții și nu ne apropiem de la an la an. Nu îndeplinim cerințele necesare pentru a fi numiți poporul lui Israel.

Dacă am vorbi despre o altă națiune, atunci poate că aceasta ar fi o stare normală de lucruri. Dar Israelul a devenit o națiune numai după ce s-a unit. Și dacă nu există unitate, atunci nu există națiune – aceasta este unicitatea poporului Israel.

Cu mii de ani în urmă am convenit să devenim poporul ales în condiții speciale. Nu trebuie să uităm de ele, deoarece ele determină existența poporului nostru, care este obligat să fie ca un singur om cu o singură inimă și ca „toţi din Israel sunt prieteni”. Trebuie să ne străduim să devenim mai uniți cu fiecare an care trece. Dar se întâmplă contrariul; an de an sunt doar din ce în ce mai multe proteste de stradă, de parcă întreaga țară ar fi angrenată într-o luptă ca între fanii de fotbal după un meci.

Prin urmare nu este surprinzător că dezastrul ni se întâmplă. Înainte să se întâmple, o dispută politică masivă a izbucnit în țară și a stârnit multe emoții și agresivitate. Acesta a fost punctul critic al diviziunii interne.

Trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor disputelor. Chiar dacă părerile noastre diferă, menținem relații bune. Dezacordul nu împiedică relațiile noastre bune pentru că ne simțim apropiați și înrudiți, ca o familie în care există iubire. Altfel, nu putem fi considerați o singură națiune.

De sus, există dorința de a ne arăta că nimic nu ne va ajuta dacă nu există relații sincere între noi, poporul Israel, adică atunci când eu sunt aproape de tine și tu ești aproape de mine și așa suntem cu toții unii cu alţii.

Din KabTV “O privire interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu există două stări separate în oameni, iubirea sau ura astfel încât un om să poată lucra între ele, ci există și o astfel de Klipa (impuritate) când iubirea națională devine fascism și șovinism care unește oamenii din ură față de alții. De ce există această a treia formă?

Răspuns: Aceasta este o formă extremă de egoism. Oamenii o confundă adesea cu iubirea pentru poporul lor.

Întrebare: Dacă îi întrebi pe vecinii tăi dacă își iubesc poporul, ei vor spune: „Desigur că da, dar pentru a trăi fericiți trebuie să ne distrugem dușmanii.” De ce oamenii confundă asta cu iubirea?

Răspuns: Pentru că dacă iubești pe cineva care este împotriva ta, atunci ești un dușman al poporului tău. Și dacă îl urăști și îl distrugi, atunci ești un erou pentru poporul tău.

Întrebare: Se pare că există un fel de confuzie în lume. De ce nu a făcut Creatorul să existe doar două stări extreme: ura și iubirea? Atunci ai putea alege.

Răspuns: Oamenii se încurcă și cred că iubesc, deși nu are nimic de-a face cu iubirea. Dar dacă iubirea și ura ar fi separate, atunci nu ai putea transforma ura în iubire. Ar fi exact ca și cum ai îmblânzi animalele iar ei ți le vând ca mâncare.

Scopul nostru este să transformăm ura în iubire. Acesta este ideea.

Prin urmare, ura care se dezvoltă între națiuni față de alte națiuni trebuie să existe. Trebuie recunoscută ca ură greșită și trebuie transformată în conștientizarea corectă a ceea ce urăsc și a ceea ce iubesc.

Întrebare: Este posibil ca în starea corectată vecinii tăi, care acum trag cu rachete în tine, să te iubească și să spună: „Ne iubim vecinii”?

Răspuns: Acest lucru nu se întâmplă imediat. Acest lucru nu se poate face într-un singur pas. Dar știm de cazuri când foști dușmani de moarte au devenit prieteni devotați.

Întrebare: Deci, vedeţi că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla asta?

Răspuns: Sunt sigur că așa ar trebui să fie pentru că, cu cât se manifestă mai multă ură, cu atât se va manifesta mai multă iubire. Trebuie să explicăm oamenilor că aceasta este legea naturii.

Întrebare: Ar trebui să fie o iubire universală globală, astfel încât o persoană să se poată ridica deasupra tuturor diferențelor?

Răspuns: Da. În cele din urmă, acest lucru va fi așa pentru că din unitate în grupul de zece ajungem la unitate cu Creatorul. Și de aceea, ne ridicăm deasupra tuturor forțelor naturii în unitate și iubire, și toate forțele naturii se unesc în noi: atât iubirea cât și ura.

Din Lecția zilnică de Cabala, 14.10.23, „Națiunea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Manifestări, lupte pentru putere ale partidelor, țipete pe străzi și ura care a despărțit națiunea – aceasta este situația din Israel în ajunul războiului.

Trebuie să luptăm împotriva dezbinării noastre. Și problema nu este că oamenii aparțin unor partide diferite, au opinii diferite și demonstrează, ci că vor să se anuleze reciproc și astfel să se slăbească reciproc. La urma urmei dacă mă cert cu cineva, sunt obligat să-l respect în aceeași măsură și să-i recunosc dreptul la propria părere, care poate fi corectă.

Acum, în vreme de război se pare că ura a dispărut, iar oamenii sunt uniți în sprijin reciproc. Durerea este atât de puternică încât am uitat de ura noastră. Dar nu ne-am îndepărtat prea mult de starea care era înainte de război și câteva zile pot fi suficiente pentru a ne întoarce la ea.

În timp ce suntem uniți de durerea comună, facem un front comun și ne-am lăsat deoparte ura reciprocă. Dar nu am ajuns nicăieri. Vedem exemple minunate de asistență reciprocă și sacrificiu de sine, dar toate acestea sunt o consecință a loviturii pe care am primit-o. Și de îndată ce amenințarea externă slăbește și se îndepărtează, toată ura se va revărsa din interior.

La urma urmei fiecare a rămas devotat propriei opinii. Unitatea înseamnă că sunt gata să mă anulez pentru a mă uni cu celălalt – și la fel suntem cu toții între noi. Între timp, nu există o astfel de unitate și garanție reciprocă între oameni, dar există o stare pe care Baal HaSulam o numește „frați în nenorocire”.

Vedem multe exemple despre cum oamenii se anulează acum pentru binele comun și sunt gata să se ajute reciproc, să doneze și să apere țara. Dar nu ar trebui să ne amăgim, pentru că acest lucru se întâmplă sub presiunea unei tragedii comune și nu putem transfera această unitate la un alt nivel pentru a continua dezvoltarea corectă.

Trebuie să ajungem la zero absolut acolo unde nu există nicio influență externă care să ne oblige să ne unim, și din acest punct zero începem să ne construim unitatea, nu pentru că o amenințare externă ne apasă, ci pentru că noi înșine decidem să trăim astfel în bună conexiune. unul cu celălalt și dorim să ne apropiem, să ne simțim și să ne iubim. Acest lucru necesită o schimbare a conștiinței, și nu o presiune externă.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Exil și mântuire”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Ororile acestui război au dezvăluit cât de nesănătos s-a dezvoltat statul în poporul nostru, iar separarea noastră este motivul a ceea ce s-a întâmplat. Datoria noastră este să ne corectăm pe noi înșine și întreaga lume împreună cu noi, adică să o îndreptăm spre unitate.

În fiecare inimă a poporului lui Israel trebuie să se înțeleagă că unitatea este mai presus de orice alte calcule, mai presus de cine devine șeful guvernului și la ce demonstrație să participe. Am primit o lovitură teribilă, dar se va transforma rapid în acuzații reciproce, litigii și dispute și va oferi o mulțime de hrană pentru presă.

Prin urmare, este imposibil să revenim la aceeași stare care a fost în oameni. Am văzut deja la ce a dus acest lucru și nu vrem să se întâmple din nou; vrem să intrăm într-o lume nouă, adică într-o nouă relație, așa cum este scris în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Toate sacrificiile care au însoțit istoria îndelungată de suferință a poporului evreu nu trebuie să fie în zadar. Lăsați-le să devină plata pentru unitatea noastră și corectarea întregii lumi și lăsați-le să-i ajute pe toți oamenii să înțeleagă că totul depinde de inima lor.

Arma noastră principală este inima noastră. Dacă această inimă se unește cu inimile prietenilor și dacă îndreptăm această inimă comună către Creator și îi dăm un loc în care El poate intra, vom îndrepta întreaga lume în direcția unității depline între noi toți. Trebuie doar să începem, iar apoi Creatorul va termina această muncă pentru noi.

Nu ne putem învinovăți unul pe celălalt și să ne împungem unii pe alții. Dimpotrivă, trebuie să simțim că suntem o singură persoană, o singură inimă, un singur popor, un singur grup. Suntem împreună într-un singur adăpost din care putem pleca doar dacă avem arme de încredere. Și această armă de încredere este unitatea noastră, cu ajutorul căreia putem extinde zidurile refugiului pe întreaga lățime a globului și putem transforma întreaga umanitate într-o singură persoană cu o singură inimă.

Vorbim despre unitate internă și nu externă. Adică nu că suntem pe același teritoriu, în aceeași țară, ci în aceeași inimă. Și în măsura în care această inimă devine una comună, Creatorul intră în ea.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 13/10/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

7 octombrie va fi gravat în amintirile oamenilor ca fiind ziua celei mai brutale terori din întreaga istorie a Statului Israel. Aceasta este cea mai tragică zi pentru poporul evreu de la Holocaust. Peste 1.300 de oameni au fost uciși, majoritatea civili, iar peste 3.000 au fost răniți. A fost organizat un adevărat „pogrom”.

Tinerii au venit să sărbătorească la un festival al păcii, dar au fost condamnați la moarte. Familii întregi au fost ucise în casele lor fără nicio milă pentru copii și bebeluși. Întotdeauna se întâmplă ca cei mai buni să fie primii loviti.

Când am auzit de această catastrofă, am fost cuprins de o durere enormă, nesfârșită, de neimaginat pentru victime. Dar pe de altă parte, este atât de dureros să vezi că am căzut în groapa pe care am săpat-o pentru noi înșine și că am ajuns într-o stare groaznică. Creatorul, forța superioară, s-a întors de la noi și de aceea s-a întâmplat acest lucru.

Trebuie să luăm din aceasta, morala că dacă nu există nicio conexiune și unitate între noi, atunci ni se întâmplă astfel de dezastre. Acest lucru s-a întâmplat în trecut și asta se întâmplă astăzi. Dacă înțelegem acest lucru, atunci nu se va mai întâmpla niciodată în viitor.

Este imposibil de crezut că s-ar putea întâmpla asta, că nu exista o armată, nu existau forțe care să protejeze oamenii. Dar pur și simplu nu există unitate între oameni, care a fost întotdeauna principala noastră forță. Întotdeauna, când această unitate nu a existat, s-au produs catastrofe.

Trebuie să ne examinăm cu severitate sufletele, de ce s-a întâmplat asta? Și trebuie să cerem iertare de la Creator pentru că nu am ascultat vocea Lui și am ajuns la o asemenea dezbinare și ură unul față de celălalt.

Sper cu adevărat că putem face o mare corectare recunoscând ceea ce s-a întâmplat și să ne asigurăm că nu se va întâmpla din nou. Există o singură posibilitate de corectare – conexiunea mai presus de toate calculele. Aceeași forță pe care o aveau oamenii pentru a ieși în stradă și a-și arunca ura unul față de celălalt trebuie îndreptată spre conștientizarea unității ca singur mijloc de mântuire. Doar unitatea ne va ajuta să devenim cei mai puternici.

Cred cu adevărat că ne vom corecta starea și vom înțelege că suntem obligați să întoarcem la viață condiția pe care am primit-o de a fi ca un singur om cu o singură inimă și vom câștiga puterea de a rămâne în această unitate ca să nu fim niciodată. despărțiți din nou, și mai ales într-o asemenea măsură în care acest lucru s-a întâmplat recent aici, în Israel. Fie ca Creatorul să ne ajute. Amin.

Din KabTV “O privire  interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Ce a declanşat atacul asupra Israelului din 7 octombrie”
Noi, poporul Israel, suntem departe de a fi uniți. Înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie păream a fi totul, mai puțin o națiune unită. Am depus puțin efort să ne apropiem unii de alții și ne-am ignorat concetățenii. Cu fiecare an care trece, pare că ne îndepărtăm tot mai mult. Și ca rezultat, trebuie să ne întrebăm, ne putem considera cu adevărat națiunea Israel?

În alte țări care au istorii de războaie și conflicte interne, diviziunea ar putea părea un fenomen natural. Cu toate acestea, poporul Israel este diferit. Suntem o națiune care își merită titlul doar atunci când suntem uniți. Atunci când rămânem divizați, încetăm să mai fim o națiune în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă cu adevărat a fi Israel, și în mod specific acest aspect ne face unici.

Mulți oameni din întreaga lume se întreabă adesea despre noi: „Cine sunt oamenii din Israel?” Ei își formează opinii distincte despre noi, recunoscând statutul nostru unic.

Aceste circumstanțe pot părea inevitabile. Am acceptat cu bunăvoință provocarea de a fi o națiune în anumite condiții acum mii de ani, condiții care rămân relevante astăzi. Pentru a fi națiunea Israel, trebuie să respectăm condiția de a ne uni „ca un singur om cu un singură inimă”, unde „toți cei din Israel sunt prieteni”. Acest lucru necesită o angajare continuă față de unitate, o angajare care ar trebui să devină tot mai puternică cu fiecare an care trece. Din păcate însă, realitatea este cu totul alta.

În loc să ne apropiem, facem opusul. În acest an în mod special, Israelul a devenit un spectacol urât, cu tot mai mulți oameni ieșind în stradă strigând injurii și vorbe pline de ură unii către alții.

Înainte de tragedia din 7 octombrie, exista o diviziune semnificativă în societatea israeliană, și aici este miezul problemei. Este adevărat că avem opinii multiple, ceea ce este un aspect bine cunoscut al iudaismului, dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestora. Putem să fim în dezacord în privința opiniilor noastre și totuși să menținem o conexiune puternică. Cheia este să avem o relație constructivă în ciuda diferențelor noastre așa cum ar fi într-o familie, și să menținem principiul unificator care ne-a adus inițial împreună ca națiune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Fără această legătură nu putem fi cu adevărat apropiați, nici nu ne putem considera sincer o națiune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Împreună vom învinge”

Sprijinul internațional pe care îl primește Israelul în acest război teribil, inclusiv portavioane din partea americanilor ca descurajare și rezervă, oferă israelienilor un sentiment de întărire și protecție. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că nicio cantitate de pregătire și arme nu poate înlocui conexiunea dintre noi – scutul nostru principal împotriva tuturor amenințărilor.

Diviziunea noastră este cea care alimentează, încurajează și îi întărește pe dușmanii noștri. Cu cât suntem mai divizați, cu atât dușmanii noștri sunt mai hotărâți să ne distrugă. Dacă luăm inițiativa și ne străduim să construim o societate coerentă aici în Israel, nu numai în perioadele de suferință națională, vom avea securitate și pace permanentă, deoarece acestea depind mai presus de toate de unitatea noastră.

Relația care există între noi ar trebui să ne dea încredere că suntem un singur popor care rămâne mereu conectat, în ciuda diferențelor dintre noi. Acolo unde există situația opusă este locul unde începe războiul. Când inamicului nostru îi este clar că nu suntem suficient de uniți pentru a ne apăra, gardurile care ar trebui să ne protejeze sunt ușor de încălcat.

Trebuie să-i eradicăm pe dușmanii care vor separarea între noi: atât dușmanii externi, cât și dușmanii interni. Dușmanii externi sunt teroriștii de care avem dreptul să ne protejăm, iar dușmanii noștri interni pe care trebuie să-i anihilăm sunt gândurile, intențiile și dorințele negative și dăunătoare care ne despart și provoacă respingere reciprocă.

Prin urmare, lăsând la o parte măsurile militare, efortul nostru trebuie să fie în primul rând să ne unim rândurile și să creăm o forță neclintită între noi; altfel orice alt război va fi mai rău și mai dureros decât cel anterior. Istoria ne-a oferit dovada vie că dacă nu ne conectăm ca unul, existența noastră nu va avea sens și vom rămâne pentru totdeauna un popor persecutat.

Cea mai mare provocare a noastră este să construim un câmp de forță solid de conexiune, un sentiment de unitate care va rămâne în timp de pace și nu doar ca un confort sau ca sprijin în timp de război. Este vital să realizăm acest lucru. Unitatea este scutul nostru în orice moment, iar lipsa acesteia ne aduce necazuri. Este scris în cartea 𝘚𝘩𝘦𝘮 𝘔𝘪𝘚𝘩𝘮𝘶𝘦𝘭: „Când unitatea lui Israel va fi restabilită, răul nu va mai avea loc în care să instaleze greșeala și forțele exterioare în ei, căci când sunt ca un singur om cu o singură inimă, sunt ca un zid întărit împotriva forțelor răului.”

Cartea 𝘔𝘢𝘰𝘳 𝘝𝘢𝘚𝘦𝘩𝘦𝘮𝘦𝘴𝘩 face ecou acestor cuvinte, spunând: „Prima apărare împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie unul cu altul în Israel, nicio calamitate nu se poate întâmpla asupra lor și prin aceasta toate blestemele și suferințele sunt alungate.” Prin urmare vedem că unitatea nu este doar un scut pe care ar trebui să-l ridicăm doar în vremuri de necaz pentru poporul evreu; unitatea este arma noastră supremă pentru a obține întotdeauna succesul, prosperitatea și siguranța.

Înainte de distrugerea Templului, din cauza urii nefondate strămoșii noștri au dezvoltat o metodă unică de conexiune ca temelie a poporului Israel. În loc să-și suprime caracteristicile sau punctele de vedere, ei au valorificat abilitățile individuale pentru binele colectiv, creând o societate care susținea împlinirea personală, întărind în același timp țesutul social.

Pentru a ne uni, nu trebuie să ne suprimăm sau să minimalizăm diferențele. Ceea ce ni se cere este să ne ridicăm deasupra a tot ceea ce ne desparte și să găsim un teren comun. Astăzi, aceeași metodă simplă dar eficientă de conexiune pe care strămoșii noștri au perfecționat-o și s-au angajat să o împărtășească cu națiunile lumii, este imperativă pentru noi să o implementăm de dragul supraviețuirii societății noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecăruia dintre noi îi lipsește un singur lucru – să încerce să-și deschidă inima. Dacă o persoană își deschide inima, vine iubirea de prieteni, care este rădăcina iubirii Creatorului. Adică, iubirea pentru Creator este stabilită în el și el începe să simtă forța superioară.

Iubirea de prieteni este o condiție necesară; este curentul prin care curge iubirea Creatorului, iubirea absolută. Ea rezolvă toate problemele și conectează toate inimile. Și atunci o persoană începe să simtă ce se întâmplă cu adevărat în lume.

O persoană realizează că nu există o lume materială, ci doar iubire absolută numită iubire de lume care o îmbrățișează din toate părțile. Și în lumina acestei iubiri, omul dezvăluie întreaga realitate, întreg universul de la un capăt la altul.

Din partea a 2-a a Lecției din  Convenţia Internatională de Cabala “Deschiderea inimilor” 30/9/23, Lecția 2 „Conectarea ca un om cu o singură inimă”

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→