Comentariu: Dă-i un sfat unei persoane obișnuite despre cum să ia o decizie corectă în fiecare moment al vieții sale, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Să se asigure că oamenii o aprobă.

Întrebare: Și cum ar trebui să ia un manager decizii, pentru ca acestea să fie bune pentru el și subordonații săi?

Răspuns: Să le discute cu subordonații.

Întrebare: Ce sfat ai da președintelui pentru a lua deciziile corecte?

Răspuns: Ar trebui să caute oameni deștepți.

Întrebare: Ce sfaturi le-ai oferi părinților despre cum să ia decizia corectă în familie?

Răspuns: Înțelegeți copilul și oferiți-i activități care îl captivează și îl fac o persoană grozavă.

Întrebare: Și acum, dă sfaturi oamenilor care caută sensul vieții. Ce înseamna? Unde îl poate găsi cineva?

Răspuns: Vino în organizația noastră. Nu văd unde în altă parte îl mai poți găsi.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11/06/20

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?”

O chestiune de mândrie pentru unii și o sursă de invidie pentru alții, faptul este că evreii s-au remarcat în mod tradițional în calitate de laureați ai premiului Nobel, iar anul acesta nu face excepție, deoarece evreii au dominat practic toate domeniile acoperite de prestigioasele premii. Oricât ne-ar putea umfla ego-urile distincțiile primite, vedem, de asemenea, cum aceste realizări nu au făcut nimic pentru a șterge ura împotriva evreilor. Lumea se așteaptă la ceva diferit de la noi – ca evreii să dea lumii, de fapt, conexiunea și pacea, lucru pe care în prezent nu-l reușim. Acesta este motivul pentru care animozitatea nu va dispărea.

2020 a fost un succes remarcabil pentru laureații evrei americani. Harvey Alter a împărțit premiul Nobel pentru medicină, Paul Milgrom a împărțit premiul în științe economice, iar Louise Glück a câștigat premiul pentru literatură. Unele publicații au scris că cei trei beneficiari ai premiului pentru Fizică au, de asemenea, rădăcină evreiască. Oamenii evidențiază faptul că din cei 900 de laureați ai Premiului Nobel începând cu 1901, când a fost acordat pentru prima dată, peste 200 au fost evrei, un număr disproporționat pentru un grup care reprezintă doar 0,2% din populația globală.

Capacitățile evreilor din nenumărate zone de interes nu sunt un secret și, dacă ar fi să acordăm cele mai mari premii și recunoașteri bazate pe realizări din toate domeniile, evreii ar primi chiar mai multe premii decât primim deja. Cu toate acestea, nu cred că obținerea de medalii sau trofee ar trebui să fie un motiv pentru mândria evreiască. Nu-mi petrec timpul numărând numărul de premii, pentru că nu este ceea ce trebuie să evidențiem. Trebuie să fim proeminenți pentru îndeplinirea rolului pe care lumea îl așteaptă cu adevărat de la noi.

Evreii au o misiune adânc înrădăcinată în baza creației, de a fi o „lumină pentru națiuni”. Ce înseamnă exact acest lucru? Înseamnă să servești umanitatea ca exemplu de relații corectate, de conexiune și iubire pentru ceilalți, de conexiune reciprocă pozitivă.

Noi, evreii, în virtutea dezvoltării noastre unice ca popor, am avut odată capacitatea de a examina totul, din două forțe opuse, primirea și dăruirea, ceea ce ne-a oferit o viziune mai profundă și mai largă asupra realității. De la ruina Templului, ne-am pierdut conștiința spirituală, dar datorită realizării anterioare a forței unice a naturii, această scânteie inegalabilă a luminat în noi și a lăsat o pecete veșnică.

Această scânteie ne-a oferit un avantaj semnificativ față de alții. Aceasta este ceea ce ne-a permis să reușim și să ieșim în evidență, deoarece această scânteie face parte din forța creatoare generală care dezvoltă întreaga natură. Este ceea ce ne-a motivat să inventăm și să inovăm și, astfel, să avansăm umanitatea în ansamblu. Așa cum a fost scris de cel mai mare cabalist din generația noastră, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam):

„Înțelepciunea credinței, a dreptății și a păcii este cea pe care majoritatea națiunilor o învață de la noi, iar această înțelepciune ne este atribuită numai nouă”. (Scrierile ultimei generații)

Astăzi, lumea are nevoie urgentă de unitate pentru a depăși pericolele și criza sufocantă care există la toate nivelurile de experiență, dar omenirea nu are nicio idee despre cum să se conecteze. Cu toate acestea, noi evreii, am fost odată conectați și am trăit în iubire frățească. Societatea pe care națiunea evreiască a inovat-o s-a bazat pe marea regulă a Torei, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Prin urmare, noi, oamenii din Israel, trebuie să reînviem acea iubire dintre noi și să o oferim lumii. Aceasta este ceea ce cere lumea și, atunci când nu oferim acest exemplu – în loc să rămânem cufundați în înstrăinare crescândă, neîncredere și egocentrism – presiunile împotriva noastră se manifestă ca un antisemitism răutăcios.

Prin urmare, noi evreii trebuie să începem să ne conectăm, deoarece posedăm „amintirea” latentă a unității și trebuie, de asemenea, să întâmpinăm pe oricine, din orice națiune, care împărtășește această concepție. Dacă vom realiza acest lucru, vom putea împlini profeția antică, ce spune că națiunile pământului vor fi binecuvântate prin noi. Când vom realiza acest lucru, vom merita premiul suprem al tuturor, pace și bunătate în lume.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Între stânga şi dreapta, situaţia dificilă este a tuturor”

În dimineața zilei de 4 noiembrie, unii oameni vor zâmbi, iar unii vor plânge. Sperăm că urmările alegerilor nu vor fi la fel de controversate precum au fost lunile care au dus la aceasta, iar președintele își va putea face treaba într-o atmosferă mai constructivă decât în ultimii patru ani. Nu sunt plin de speranță, dar poate provocarea viitoare va convinge părțile să coopereze. Și această provocare este coronavirusul. Oricine va ocupa Casa Albă, după inaugurarea din ianuarie, va avea o sarcină imposibilă de îndeplinit. Va trebui să aibă de-a face cu un popor american epuizat, un sistem de sănătate aflat la un pas de prăbușire și, cel mai grav, cu lipsa de speranță, omniprezentă în absența unui vaccin pentru Covid-19. Iar când medicina eșuează, oamenii nu au pe cine să se bazeze, decât unul pe celălalt.

În lumea globalizată de astăzi, nicio țară nu se poate baza pe ea însăși. Autosuficiența este o fantezie impracticabilă. Întrucât fiecare țară este dependentă de alte țări, are sens să cooperăm, la fel ca exemplul organelor dintr-un corp sănătos. Fără această abordare, țările vor recurge la fostele lor politici egocentrice, ceea ce va duce la distrugerea reciprocă. Într-adevăr, intrăm într-o fază dramatică din istoria omenirii, unde unitatea sau distrugerea vor fi singurele noastre opțiuni.

Tensiunile și ura revelate în societatea americană au existat întotdeauna acolo, dar se pare că nu au fost niciodată la fel de vizibile ca astăzi. Oricât de înspăimântător ar fi, expunerea lor este primul pas spre corectare. Așa cum trebuie să diagnosticăm o boală înainte să o putem trata, ura trebuie expusă și recunoscută, înainte de a o putea remedia. Cu toate acestea, în timp ce expunerea are loc spontan, depășirea ei necesită un efort conștient. Dacă oamenii decid să se ridice peste sentimentele lor omniprezente și negative, și să unifice societatea americană, vor depăși orice, inclusiv virusul, și vor arăta lumii cum să învingă Covid-ul. Dacă nu reușesc să se unească, consecințele vor fi oribile.

Primul lucru de realizat în procesul de vindecare este că nu există elemente de prisos în societatea americană. Fiecare parte a ei are rolul său, chiar dacă pare că nu face altceva decât rău. Trucul este să ne raportăm la fiecare parte a societății nu ca un concurent asupra teritoriului, sau puterii, sau bogăției, ci ca un element complementar, fără de care America nu poate fi țara puternică, aşa cum este.

Gândiți-vă la corpul uman. În cadrul corpului, fiecare organ funcționează foarte diferit, adesea în moduri contradictorii, totuși se hrănește cu aceeași sursă de energie și hrană, și anume oxigen și zaharuri. Dacă organele ar concura unul împotriva celuilalt în lupta pentru furnizarea acestor elemente esențiale, am muri împreună cu organele care se presupune că „au câștigat”.

Apropo, asta se întâmplă cu cancerul. Există multe tumori care nu sunt mortale, deoarece nu „răpesc” vasele de sânge și nu epuizează organele vecine de alimente și energie. Aceşti bulgări pot rămâne în corpul nostru ani de zile, fără a provoca vătămări grave. Dar când o tumoare începe să „smulgă” vasele de sânge și să epuizeze organele învecinate, atunci când începe să se răspândească și încearcă să „preia”, acel comportament „autocentrat” îl transformă dintr-o creștere benignă în tumoare malignă, şi trebuie să-l scoatem afară sau ne va ucide.

Prin urmare, situația dificilă a societății nu este diversitatea ei. Aceasta este de fapt sursa vitalității și puterii sale. Situația dificilăa societății este atitudinea egocentrică a oamenilor, faptul că toată lumea simte că este mai îndreptățită decât ceilalți, în loc să vadă societatea ca un sistem, în care fiecare este vital.

Și ceea ce este adevărat pentru America, este adevărat pentru lume. Țările epuizează resursele Pământului și luptă pentru dominație din cauza exact a aceleiași abordări, care distruge societatea americană. În cazul lumii, situația este și mai gravă. Astăzi, suntem într-un moment în care, dacă nu inversăm cursul, ne vom distruge reciproc. Alegerea este simplă: conexiune mondială sau război mondial.

În lumea globalizată de astăzi, nicio țară nu se poate baza pe ea însăși. Autosuficiența este o fantezie impracticabilă. Întrucât fiecare țară este dependentă de alte țări, are sens să cooperăm, la fel ca exemplul organelor dintr-un corp sănătos. Fără această abordare, țările vor recurge la fostele lor politici egocentrice, ceea ce va duce la distrugerea reciprocă. Într-adevăr, intrăm într-o fază dramatică din istoria omenirii, unde unitatea sau distrugerea vor fi singurele noastre opțiuni.

Filed under: Coronavirus, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Oboseala pandemiei – un simptom al virusului sau dovada lipsei de sens?”

Cu cât trece mai mult timp fără un vaccin sau un remediu sigur la orizont, cu atât nerăbdarea oamenilor este în creștere. Aceștia refuză ordinele de blocaj și semnalale de alarmă, se adună imprudent ca și cum nu ar exista virusul, protestează fără a menține distanța socială sau nu poartă măști și umplu restaurantele, barurile și alte locuri de recreere.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

Dar virusul nu s-a schimbat. Dacă oamenii se comportă nesăbuit, contaminarea crește. Și într-adevăr, peste tot în lume, unde țările și orașele relaxează măsurile de carantină, infecțiile cresc din nou. Pe măsură ce tensiunea crește, între înțelegerea faptului că nu există un sfârșit al virusului la orizont și incapacitatea de a rămâne într-un blocaj permanent, oamenii sunt conduși spre punctul de avarie al deznădejdii și al neputinței. În acel moment, ordinea socială se va prăbuși și haosul va domni pe străzi.

Fără un tratament medical la orizont, singurul leac pe care îl avem este ca ne avem unul pe celălalt. Acesta este și singurul remediu pe care nu l-am încercat. Nu înseamnă că ar trebui să nu respectăm ordinele de a păstra o distanță de 2 m.. Dimpotrivă, ar trebui să fim foarte stricți cu respectarea reglementărilor de sănătate, dar ar trebui să ne amintim, de asemenea, că acest lucru nu va ucide virusul. Dacă rămânem îndepărtaţi, infecțiile vor scădea; dacă ne reluăm conexiunile, infecțiile vor crește. Asta se întâmplă acum, iar oamenii nu vor mai putea susține acest mod de intrare- ieșire prea mult. De fapt, ei deja nu mai pot.

Dar ceea ce ne arată acest model este că problema stă în conexiunile noastre. A rămâne separat definitiv nu este o soluție, așa că trebuie să găsim o modalitate de a ne conecta într-un mod care să nu reia infectările. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne inversăm gândirea. În loc să ne gândim: „Cum mă pot proteja de a lua virusul”, ar trebui să începem să ne gândim: „Cum pot preveni transmiterea virusului, altcuiva”.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

Filed under: Coronavirus, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Site-urile de întâlniri sunt foarte populare în lume în zilele acestea. Cum poți să găsești sufletul tău pereche și să nu îl pierzi?

Răspuns: Nu cred că există prea mult romantism în zilele noastre. Eu cred că putem să găsim sufletul nostru pereche în mod corect doar dacă știm clar cine suntem, cine ni se potrivește și dacă nu apelăm la pețitori și cu atât mai mult la site-uri lipsite de suflet.

Așadar, pentru a găsi sufletul pereche, omul trebuie întâi să determine clar pentru el însuși cine este, iar apoi să caute cu un scop mai exact.

Întrebare: Cum îi putem ajuta să descopere cine este?

Răspuns: Omul ar trebui să se angajeze în îmbunătățirea de sine, auto educație și în auto dezvoltare. Ar putea să dureze câțiva ani, dar doar atunci va putea să aprecieze și să înțeleagă în mod adecvat cu ce fel de partener poate să trăiască. Și viața sa va deveni cu adevărat frumoasă.

De pe KabTV “Cabala Expres” 9/1/20

Filed under: Casatorie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să fie distribuite salariile într-o societate ideală? Înțelepții spun că plata este măsurată de efort. Însă efortul ne este ascuns. Care este criteriul pentru plata pentru muncă?

Răspuns: Plata unei persoane ar trebui să fie cuprinsă din cel puțin două părți: corporal și social, spiritual.

Putem să calculăm partea corporală, luând în calcul câți copii are o persoană, condițiile de viață în fiecare țara, în fiecare zonă climatică și așa mai departe. În plus, aici trebuie să aderăm la un criteriu general astfel încât să fie în echilibru cu natura integrală.

Și următorul nivel este recompensa spirituală, psihologică. În acest caz totul deja depinde de contribuția unei persoane, de eforturile sale, de exemplul lui pentru binele societății.

Întrebare: Și totuși, dacă cineva este un manager responsabil pentru viețile a mii de oameni, ar trebui ca el să primească același salariu ca angajatul său care este responsabil pentru o acțiune specifică?

Răspuns: De ce nu? Dacă un manager are tot ceea ce are nevoie, de ce ar trebui să aibă nevoie de mai mult? Ce va face cu asta? Va vedea el însuși că nu are nevoie de asta.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Filed under: Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți spun că majoritatea oamenilor sunt motivați să muncească pentru salariu, unii pentru dezvoltarea carierei și unii pentru o atmosferă confortabilă într-o companie.

Există un proverb care spune despre un călător aflat în deșert care întâlnește un om care rostogolea o piatră grea. Călătorul îl întreabă “Ce faci?” El raspunde: Eu muncesc, eu sufăr”. Apoi călătorul întâlnește pe altcineva făcând același lucru. La intreabarea lui, acesta a răspuns: “Eu îmi căștig traiul pentru a sprijini familia mea.” Și al treilea a spus: “Eu construiesc un templu”.

Este aceeași acțiune, însă motivația este diferită pentru fiecare. Care poate să fie cea mai mare motivație pentru om? Cum ai motiva, să spunem, angajații tăi?

Răspuns: Doar prin educație. Aceștia trebuie să înțeleagă că fac cea mai importantă muncă din lume. În fiecare moment ei depun eforturi care îmbunătățesc lumea și ridică întregul univers la următorul nivel al existenței.

Nu este nicio muncă mai presus de aceasta, deoarece ea aduce lumea la o stare integral, când fiecare parte interacționează cu toate celelalte ca un singur întreg. Și lumea din ce în ce mai mult se constituie într-un singur organism. Conștientizarea a ceea ce facem este un stimulent necesar pentru dezvoltarea noastră adecvată.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora îl descrie pe Moise ca fiind legat la limbă. Ce înseamnă asta? Cum poate un lider să fie legat la limbă?

Răspuns: Moise nu putea comunica cu oamenii în limba pe care o înțelegeau, deoarece era cu câțiva pași deasupra lor.

Întrebare: Crezi că un lider trebuie să studieze vorbirea în public?

Răspuns: Dacă acesta este un adevărat lider, atunci nu e obligatoriu. El trebuie să fie înțeles de acei oameni care dețin arta de a vorbi în public pentru a-i duce ideile către mase.

Îmi amintesc că, odată, eu și profesorul meu am fost la o nuntă ca invitați de onoare. Un bărbat a venit la noi pentru a se consulta cu Rabaș despre un mic discurs ce trebuia spus la această nuntă.

Profesorul meu a spus una sau două fraze și a exclamat: „Gata, asta îți este suficient pentru o jumătate de oră”. Adică, îi oferi unei persoane un mic indiciu și, din acesta, el își poate dezvolta deja gândul și poate ține discursuri mari cu care să-i captiveze pe oameni.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 6.11.2020

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Quora: “De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Astăzi unul dintre studenții mei mi-a spus despre ratingurile foarte scăzute din acest an ale finalelor NBA, de asemenea menționând cum premiile Emmy s-au prăbușit, datorită numărul scăzut record de spectatori , până la 14 procente din ceremonia de anul trecut, cât și premiile Oscar de mai devreme în acest an au avut o auditenta scăzută record. Ei m-au întrebat ce cred despre acest declin general în interes printre forme diverse de distracție și sport.

Generația noastră s-a răsfățat în excese de distracție și sport mai mult decât oricare alta. Le-am plasat sus pe piedestaluri, inundând susținătorii lor cu atenția și respectul nostru cel mai mare. Cu toate acestea, toate aceste moduri de a ne bucura și împlini pe noi înșine sunt trecătoare și într-un anumit punct interesul nostru în ele dispare.

Adică deoarece natura umană este o dorința de a se bucura, care crește constant și cere noi și diferite feluri de bucurii față de cele anterioare. În timp ce toate felurile de influențe ne pot întoarce capul spre baschet un minut și apoi la film și actori în următorul minut și apoi spre altă plăcere în minutul după aceea, până la saturație, la un anumit punct al dezvoltării dorinței noastre noi vom descoperi că indiferent cu ce încearcă să ne atragă oricine, noi ne vom simți dezinteresați.

Va fi așa pur și simplu deoarece dorință noastră a depășit ceea ce anterior ne-a dat bucurie. Similar cu un copil care trece peste jucăriile lui sau ale ei și noi vom începe să simțim impulsuri pentru împliniri mai mature și însemnate – conexiunea umană originală și răspunsuri la întrebări profunde despre sensul ultim al vieții noastre, care o să ne mănânce tot mai mult.

Acest an în particular, coronavirusul lovește viețile noastre, subliniind vasta noastră interdependență pe întregul glob și plasandu-ne pe noi toți într-o situație golobala comună. Este ca și cum noi ne-am regăsit pe noi înșine la bordul unui Titanic global nou, plutind în spațiu, fără nicio idee despre unde ne duce sau ce se va întâmpla mâine.

În măsură în care plutim împreună pe această barcă planetară gigant, nimeni nu știe cu adevărat încotro să ne întoarcem sau ce să facem, așa că unii întorc la dreapta, alții întorc la stangă și ne regăsim într-o criză globală majoră în măsură în care ne polarizăm tot mai mult.

Așadar, cum dorințele noastre încep să depășească ce le-a împlinit anterior și în timp ce noi realizăm în mod crescător consolidarea interdependentei și interconexiunii noastre în toată lumea – că împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că finalele NBA și emisiunile premiilor Emmy și Oscar au atins minime record în interes.

Noi ne maturizăm. Eu sunt optimist că vom deveni mai conștienți de cum lucrează natura noastră umană asupra noastră, cum ea crește la noi înălțimi și cum începe să ceară moduri diferite și mai însemnate de împlinire. Eu de asemenea sunt încrezător că vom reuși în a furniza nevoilor noastre mai mature împlinirea pe care o caută – să realizăm interdependența și interconexiunea noastră crescătoare în mod pozitiv și făcând astfel, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică față de cea curentă.

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi ce se ciocnesc astăzi de barca noastră comună, căutând cum să ne conectăm semnificativ deasupra impulsurilor noastre pentru placerile de moment, atunci putem să stăm liniștiți că barca noastră va ajunge la un țărm sigur.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide”

Oricât de mult nu ne-am plăcea unul pe altul, știința a dovedit că atenuarea Covid-19 necesită solidaritate națională. Adevărul incomod este că pandemia nu face distincție între stânga și dreapta, ortodocşi și laici, evrei și arabi; suntem cu toții egali înaintea virusului. Dacă stăm împreună, îl vom învinge. Dacă nu, el ne va învinge. Acest lucru este la fel de adevărat pentru fiecare țară, ca și pentru întreaga umanitate.

Cu câteva zile în urmă, Eran Halperin, profesor de psihologie socială la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și Ron Gerlitz, CEO la aChord – Psihologie Socială pentru Schimbare Socială, au publicat o lucrare Op-Ed în The Jerusalem Post intitulată „Pentru a slăbi coronavirusul, grupurile disparate din societatea israeliană trebuie să se unească”. Lucrarea menționează un studiu internațional recent în care peste 100 de cercetători din întreaga lume au examinat zeci de mii de cetățeni din 67 de țări, printre care peste 1.200 de israelieni, „pentru a înțelege ce ar influența cel mai mult dorința lor de a respecta instrucțiunile legate de pandemie”. Cercetătorii au descoperit că „factorul cheie care îi motivează pe oameni să adere la orientările privind distanțarea și igiena este nivelul identificării grupului lor național; adică cât de conectați se simt la grupul lor național și cât de central îl consideră în identitatea lor”. Judecând după această concluzie, fragmentarea în societatea israeliană este vinovatul din spatele eșecului nostru în depășirea virusului și nu politica guvernului sau insubordonarea acestui sau acelui grup de instrucțiuni. Asistăm la începutul unei crize sociale în Israel. Dacă nu ne ridicăm deasupra sentimentului nostru de indignare îndreptăţită, vom provoca țării noastre o catastrofă fără precedent.

Poporul Israel a apărut din oameni care aparțineau unor triburi și clanuri diferite, adesea rivale, din tot Orientul Apropiat și Mijlociu. Acești „refugiați” și-au părăsit concetăţenii, pentru că au crezut în ideea de unitate mai presus de diferențe. Sub conducerea lui Abraham, ei au găsit un loc unde să-și poată trăi ideea.

Poporul Israel de astăzi nu este deloc ceva de felul acesta. Suntem din nou fragmentați, împărțiți în fiecare aspect – religie, cultură, etnie, educație, limbă, politică și orice alt aspect pe care vi-l puteți imagina. Cu excepția numelui nostru, nu mai suntem o națiune. Am ajuns să fim străini, extratereștrii, unii cu alții. Dacă vrem să ne merităm numele, „poporul Israel”, trebuie să o luăm de la capăt.

Atunci, grupul lui Abraham a continuat să se dezvolte până când, la poalele Muntelui. Sinai, după ce a experimentat calvarul exilului în Egipt, evreii s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și și-au stabilit națiunea. Curând după aceea, ciocnirile și conflictele au început să se dezlănțuiască în interiorul poporului și națiunea nou formată s-a străduit să-și mențină valoarea de bază: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Acum două milenii, am suferit o înfrângere amară a urii noastre și am fost exilați și împrăștiați peste tot în lume. Oriunde mergeam, eram priviți ca proscriși, străini.

Chiar și când ne-am întors în Israel și ne-am restabilit suveranitatea, am făcut-o doar pentru a ne proteja de oprobiul națiunilor și nu din cauza valorii inițiale a unității mai presus de diferențe, care ne-a modelat națiunea. În prezent, mulți israelieni se simt în deplasare în Israel. Ei văd asta ca pe o reședință temporară, până când găsesc un loc mai liniștit unde să locuiască.

Dar fără un sentiment de apartenență la o singură națiune, Israelul se va dezintegra. Putem vedea deja cum o pandemie pe care am fi putut-o înfrânge, dacă am fi participat cu toții la înfrângerea ei, ne sfâșie. Nu pentru că virusul este atât de cumplit; ci pentru că nu există solidaritate între cetățeni și nu există încredere între cetățeni și guvern. Lipsa de afecțiune și încredere duce la inacțiune, care la rândul său duce la contaminare. Și contaminarea duce la pierderea de vieți omenești.

Introducerea articolului menționat recent afirmă pur și simplu că „logica ce stă la baza comportamentelor individuale de bază necesare pentru reducerea contaminării … se bazează pe apartenența la [un] colectiv”. Nu avem niciun simț al unui colectiv, și îl plătim cu viața noastră, viața celor dragi și a mijloacelor de trai ale sutelor de mii de oameni din mica noastră țară.

Nu contează ce credem sau cine credem că este corect. Dacă nu ne reunim, atunci greșim cu toții, plătim cu toții și vom plăti încă mai mult.

Filed under: Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→