Toate lucrările Creatorului nu sunt precum lucrările oamenilor. Când oamenii construiesc Templul de jos, mai întâi fac zidurile orașului și apoi Templul.

Mai întâi, zidurile orașului, pentru a-i proteja, și apoi construcția casei. Creatorul construiește mai întâi Templul, și în final, când îl coboară din cer și îl așează la locul său, acesta va construi zidurile Ierusalimului. De aceea, David a spus: „Prin favoarea Ta, fă bine Sionului” mai întâi și apoi: „Zidește zidurile Ierusalimului” (Raşbi, Zohar pentru toți, „Bătrânul [Bunicul]”).

Întrebare: Care este diferența dintre a construi ziduri și a construi Templul în munca spirituală?

Răspuns: Munca noastră constă în faptul că în cadrul vastei dorințe de a primi plăcere care ne este revelată, definim o anumită zonă în care suntem capabili să ne conectăm doar cu gândurile și dorințele care vizează dăruirea și le putem relaționa cu ceilalți: cu prietenii, cu grupul, cu Creatorul.

Toate celelalte dorințe ale noastre nu suntem încă capabili să le folosim de dragul dăruirii. Prin urmare, dorința noastră este împărțită în mai multe părți, inclusiv inima de piatră.

De aceea, construim mai întâi limite, ecrane și abia după aceea, cu ajutorul acelor ecrane, când știm deja cum să acționăm corect, efectuăm Zivug (cuplare) și construim un Parţuf.

Construirea părții interioare a Parţufului, de la Peh la Tabur, se numește construcția Templului (în ebraică, cuvântul pentru Templu înseamnă Casa Sfințeniei). Roș (cap) al Parţufului este folosit pentru planificare; aceasta se numește „lucrarea lui Bezalel”. Sof (sfârșitul) Parţufului nu este încă angajat în mod corespunzător.

Dar în esență, cu aceste părți ale Parţufului, care servesc drept granițe, este construit Templul, deoarece putem construi ceva doar din opusul său, bine și rău, lumină și întuneric; doar comparând contrariile putem crea granițe și construi o structură.

În timp ce Creatorul construiește diferit, nu prin limitări sau calcule despre „cât este” și „cât lipsește”.

Dimpotrivă, lumina superioară construiește sfințenia, dăruirea, Templul în sine în interiorul dorinței, iar partea rămasă a dorinței, în care lumina superioară nu intră, este ceea ce formează „zidurile Ierusalimului” ridicate ulterior, în actul final.

Aceasta este diferența dintre a construi Templul de jos în sus și a-l construi de sus în jos.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/3/11, Cartea Zohar, „Mişpatim”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultima vreme, a existat sentimentul că ar trebui să ne apropiem deja de calitatea dăruirii, deoarece toți cei din grupul de zece au această dorință. Pe de altă parte, se observă că majoritatea prietenilor s-au calmat și acordă mai multă atenție nevoilor corporale. Pare să existe calitatea dăruirii, dar nu există unde să o aplici. Ce ar trebui să facem?

Răspuns: Trebuie să te integrezi în grupul tău de zece în așa fel încât să nu existe distanțe între voi, astfel încât ceea ce are unul să curgă către altul, către un al treilea și așa mai departe. Atunci grupul tău de zece va fi unificat și vei putea simți structura spirituală. Asta este ceea ce trebuie să realizezi.

Trebuie să te dizolvi în grupul de zece și împreună cu el – împreună cu el – să mergi mai departe. Dacă vă simțiți cu toții ca unul, atunci veți reuși.

Din Lecția Zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Hisaron-ul unei femei?

Răspuns: Hisaron-ul unei femei este deficiența naturală care se formează în interiorul ei și cu care trebuie lucrat mai intens. Nu este nimic artificial în asta!

Să presupunem că vreau ceva, așa că lasă-mă să-l vreau astăzi. Mai târziu îl voi dori mai conștient, așa că îl vreau doar mai conștient și așa mai departe. Nu este o dorință artificială pentru ceva inexistent. Ceea ce facem este să intrăm în adevărata natură, nu în natura înșelătoare, egoistă care ne înconjoară, ci în natura eternă și perfectă, care este 100% altruistă și în întregime îndreptată spre dăruire.

Chiar acum, ne aflăm doar într-un volum mic, iluzoriu, ca un vis, unde totul operează în opoziție cu dăruirea. Dar în adevăr, toată natura este fondată pe altruism, dăruire și iubire, care este calitatea Creatorului. Doar noi suntem cei care experimentăm această percepție încețoșată, atunci când ne aflăm în starea opusă.

Comentariu: Așadar, ar trebui să le lăsăm în pace pe femei.

Răspunsul meu: Da, lăsați totul să se miște așa cum ar trebui! Doar mai multă dorință, mai multă tensiune interioară, mai multă năzuință și totul va da roade. Intensitatea depinde de efortul general, de influența colectivă pe care o avem unii asupra altora.

Din KabTV „Am ptimit un apel. Hisaron-ul unei femei”, 23.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce elemente alcătuiesc organul simțului spiritual numit „ecran” în Cabala, și cum funcționează acesta?

Răspuns: Ecranul nu este un organ primar al simțului spiritual, ci unul auxiliar.

Ideea este că, dacă am avea calități aliniate cu Creatorul și între noi, nu am avea nevoie de niciun ecran; ne-am acorda doar la o singură frecvență și asta ar fi suficient.

Problema este că, pentru a atinge nivelul acelei frecvențe unde conexiunea cu Creatorul și cu un prieten devine posibilă, trebuie să mă ridic deasupra mea. Nivelul de înălţare se numește ecran.

A te ridica deasupra ta este posibil doar proporțional cu magnitudinea egoismului tău. De exemplu, dacă am zece kilograme de egoism și sunt capabil să mă ridic deasupra lui, atunci mă pot transmite pe mine Creatorului. Prin El – adică prin sistemul numit „Elokim”, „Creatorul”, „HaVaYaH” – pot transmite influență spirituală oricărui participant la acel sistem, în măsura ascensiunii mele.

Această elevare îmi permite să mă conectez corect cu ceilalți și să interacționez cu ei la același nivel.

Partea mea de comunicare trebuie să fie compatibilă, ca în modemurile noastre, cu comunicarea celeilalte persoane. Dar în esență, atunci când intrăm într-un sistem unificat, toate acestea sunt armonizate de Forța superioară. Lumina egalizează toate frecvențele.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 01.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un cabalist, nu are nicio plângere, împotriva nimănui? Adică, se vede pe sine cel mai mare egoist?

Răspuns: Un cabalist nu se simte a fi un egoist. El înțelege că are un mare egoism, dar îl vede ca pe ceva ce i se dă spre corectare. Lucrează cu el și nu permite egoului să-l controleze. Egoismul se trezește în om, astfel încât acesta să poată conduce asupra lui.

Întrebare: Există trei tipuri de egoism la om: animalic, social și spiritual, adică atunci când vreau să-L folosesc pe Creator pentru mine însumi. Care este diferența dintre ele?

Răspuns: Diferența constă în calitatea lor. Un egoist „bun” este cineva al cărui ego se extinde la toate nivelurile și îl împinge să fie umplut de orice este posibil.

Întrebare: Care dintre aceste trei tipuri de egoism trebuie corectat?

Răspuns: Trebuie să atragi Lumina superioară astfel încât să le corecteze. Ce anume va corecta depinde de tine. La urma urmei, nu știi cu adevărat ce trebuie corectat.

Cel mai important lucru este să atragem Lumina superioară prin conexiunea dintre noi în grup, în grupul de zece. Apoi, aceasta începe să corecteze calitățile voastre egoiste particulare, și de acolo, veți vedea care ar trebui să fie următoarele voastre acțiuni.

Din Lecția Cabala de Bază, 29.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că sursele cabaliste sunt moarte dacă nu ne angajăm în unificare. Este posibil să ne imaginăm unificarea vie fără surse?

Răspuns: Putem merge mai departe fără cărți? Desigur că putem.

Au existat perioade în care omenirea nu avea deloc cărți. Ulterior, acestea au apărut într-o perioadă în care oamenii încă nu știau să citească și să scrie corect. Deci nu contează. Principalul lucru este să dorim. Întotdeauna atingem ceea ce atingem în dorințele noastre. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este să dorim.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbiţi tot timpul despre un sistem global. Dar omul înțelege în mod subconștient că într-un sistem global totul ar trebui să fie bine în familie și în orice altceva.

Se pare că, dacă se află într-o senzație diferită, nu-i pasă de sine, ci de oamenii care sunt în jurul său și primește o mare plăcere din asta. Este adevărat sau nu?

Răspuns: Justifici egoismul? Desigur, este foarte plăcut să te bucuri egoist și nu trebuie să te zdrobești pentru asta.

Întreaga problemă este că nu este cu adevărat posibil. Vine dezamăgirea, vine golul, vin stări în care este imposibil să rămâi. Creatorul ne distruge în mod deliberat viața.

Întrebare: Deci senzația de spiritualitate vine întotdeauna prin zdrobire?

Răspuns: Absolut! Cum altfel?! La urma urmei, trebuie să dezvălui organe senzoriale complet diferite în tine, acelea în care te vei bucura să dăruiești și nu să primești.

Întreaga lume este creată pentru a aduce umanitatea la corectare. Prin urmare, dacă este necesar, sunt create dificultăți.

Și dacă omul își creează singur dificultăți, atunci nu este nevoie să i le impui. Adică, dacă el însuși caută modalități de a se corecta și încearcă să-și identifice egoismul pentru a-l transforma în opusul său, atunci nu este nevoie să-l bați, să-l înțepi sau să-i creezi obstacole.

Din emisiunea „Am primit un apel. Eu sunt sistemul?!” de la KabTV, 28.09.2010

From KabTV’s “I Got a Call. I Am the System?!” 9/28/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fericirea este atunci când ceva ce ți-ai dorit, ai vrut, ai suferit foarte, foarte mult, ai urmărit și ai creat aspirații atât de mari în tine începe brusc să se împlinească și începi să simți o ușurare, ca și cum ar fi din cauza durerii. Acest sentiment poate fi numit fericire.

Dar există niveluri și gradații aici: de ce suferă omul, și în consecință, de ce poate fi fericit. Și se dovedește că cea mai mare fericire a sa este atunci când simte că se apropie de Creator, agățându-se de Creator ca un copil de mama sa, ceva de genul acesta. Atunci simte adevărata fericire. Și aceasta este o dorință foarte puternică, ce l-a măcinat tot timpul.

Și-a dorit atât de mult să se întâmple și deja disperase. Și dintr-o dată Creatorul apare și spune: „Ei bine, unde ești? Te caut!” Și omul vrea să spună: „Eu sunt cel care Te caut! Unde ai fost Tu, nu eu?!” Și astfel, se grăbesc unul spre celălalt, pur și simplu fără cuvinte și fără să se abțină. Aceasta este fericirea.

Mai mult, aceasta nu este o contopire ca în lumea noastră, când corpurile se unesc, iar fiecare corp rămâne cu propriul volum și simțire. Dar aici este ca și cum senzațiile se pătrund reciproc, și nu există corpuri. Și apare o astfel de stare, într-adevăr nu știu cum să spun.

Întrebare: Este foarte frumos și poetic! Doar că nu aţi mai vorbit niciodată așa!

Și dispare „eul” meu? La urma urmei, eu am vrut asta. Am vrut asta până la urmă.

Răspuns: Vreau să dispară! Nu am absolut deloc nevoie de asta! Dar dacă „eul” meu dispare, atunci și sentimentul celuilalt va dispărea. De aceea este aranjat astfel încât „eul” să nu dispară.

Acest lucru este explicat în Cabala, cum că Aviut (grosimea egoismului) nu dispare. Și tocmai pentru că devine din ce în ce mai mare, avem ocazia să-l combinăm cu calitatea dăruirii. Și se dovedește că, cu cât egoismul, ura sunt mai mari, cu atât iubirea este mai mare. Și cu cât ura este mai mare cu atât și iubirea este mai mare.

Nu înțelegem cum se poate întâmpla asta. În lumea noastră plată, totul este…

Întrebare: Ori asta, ori aia?

Răspuns: Da, nu înțelegem. Dar în lumea spirituală, așa este.

Întrebare: Și în ce măsură vor crește toate acestea: ura – iubirea deasupra ei, ura – iubirea deasupra ei?

Răspuns: Până la starea de infinit.

Întrebare: Până la simațirea infinitului?

Răspuns: Da, că nu există nicio limită pentru asta.

Dar trebuie simțit, altfel este lipsit de sens. Dar este un drum foarte lung pentru a ajunge să-l simți.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți urma sfatul de a „fi în bucurie” atunci când simți „gustul gunoiului” în munca spirituală?

Răspuns: Aceasta este o etapă în care încă nu înțelegi importanța gunoiului. Dar poate crește ceva fără deșeuri, fără îngrășământ? Nu există nimic neimportant în lume, așa că totul depinde de atitudinea ta.

Trebuie să trecem prin toate stările, și inevitabil, să le simțim pe fiecare în parte. Acestea sunt stări în care moartea pare mai dulce decât viața, dar nu le vei putea evita, pentru că trebuie să înțelegi ce este „dorința de a primi”.

Vorbesc direct și fără exagerare: dacă nu simți asta, nu vei putea ieși de sub controlul dorinței de a te bucura, deși nici măcar asta nu ajută prea mult. Aceasta este revelarea „îngerului morții”. Fără sprijinul grupului, fără un program zilnic strict, fără angajamentele pe care ți le asumi, este imposibil să faci față.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să-ți asumi angajamente. Trebuie să finalizezi munca astăzi; lasă-o să te apese ca un jug pe un bou. Nu există nimic mai rău decât să te simți liber. Chiar dacă nu vezi nimic, nu simți nimic, nu înțelegi nimic și nu-ți amintești nimic, începi să lucrezi pentru că trebuie, și treptat ieși din starea de coborâre și continui pe cale.

Suntem guvernați de două forțe și ni se dă doar oportunitatea de a trece de la stăpânirea uneia la influența celeilalte. Există stăpânirea a două forțe și o stare intermediară în care alegi sub ce influență să te afli. Trebuie să încerci, din această stare intermediară, linia de mijloc, să controlezi aceste două forțe, ca și cum ar fi două frâie în mâinile tale.

Prin urmare, respectă-ți programul zilnic: lecția, recapitularea lecției, cântă, dansează în camera ta când nimeni nu te vede, râzi; fă totul pentru a ieși dintr-o stare proastă. Nu fii de acord; opune-te guvernării acestei forțe! Disperarea este cel mai rău lucru dintre toate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.01.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.18, 1988-Când este omul numit “Lucrător al Creatorului”, în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De fiecare dată trebuie să alegem cel mai bun mediu  posibil, adică să-i vedem pe prieteni  ca fiind mai corectați decât îmi arată egoismul meu. Bineînțeles, asta nu înseamnă să sar dintr-un loc în altul. Rămânând cu aceiași prieteni, trebuie să le ridic continuu nivelul în ochii mei și să-i apreciez din ce în ce mai mult. Acest lucru depinde exclusiv de mine, nu de ei.

Este interzis să discutăm despre starea spirituală a unui prieten, ci doar despre acțiunile sale exterioare. În realitate, nu cunoaștem starea spirituală interioară a prietenilor noștri. Trebuie doar să vedem ce se întâmplă cu ei și să-l ajutăm pe fiecare să fie în starea cea mai corect inspirată posibilă.

Întrebare: Nu am voie să critic un prieten sau să spun că este într-o coborâre?

Răspuns: Nu. Putem face asta doar prin grup: prin ridicarea întregului grup, îl ridicăm și pe el.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 04.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→