Întrebare: În primul semestru am simţit că ceva se petrecea în mine, în al doilea semestru am participat activ la muncă, apoi am descoperit că, de fapt, nu înţelegeam nimic şi nu aveam nici un sentiment, cu excepţia fricii de a mă pierde. Și deși ascult lecția de dimineață, de fapt nu o aud.

Răspuns: Voi, la fel ca mulţi alţi studenţi, traversaţi o perioadă de pregătire internă unică, pentru noua stare. Deci, nu vă constrângeţi, asta va trece. Brusc, o trezire va veni şi veţi începe să simţiţi ceva complet nou. Nu va fi, încă, intrarea în lumea spirituală, dar va fi deja un anumit tip de senzaţie spirituală.

Ideea este că, programul intern este gata să se schimbe în noi. Este în curs de perfecţionare tot timpul şi totul se petrece ca într-un calculator: schimbaţi un nou software şi apoi, va trebui să faceţi „un restart”, „un nou demaraj” pentru a trece de la un nivel de muncă la altul.

Este exact ceea ce se petrece în voi acum. Desăvârşirea interioară de adaptare la program şi la lumea spirituală se realizează în voi şi în curând, veţi începe să simţiţi mai mult.

Starea de confuzie,de gol, de lipsă de înţelegere şi de anarhie revine destul de des, altfel nu aţi putea avansa. Asta se întâmplă tuturor, dar, puţin câte puţin, vă veţi obişnui.

Din congresul virtual de la Moscova, „Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să explicăm unei persoane, de exemplu, că lipsa noastră de echilibru cu natura poate influenţa biosfera?

Răspuns: Creaţia întreagă este un singur sistem! Lumea este globală;toate sistemele sunt reciproc unite. Atunci când întrebaţi cum fiecare dintre noi influenţează mediul natural sau provoacă un tsunami prin gândurile negative, coborâţi la nivelul persoanei care spune:Explică-mi, de ce există un cutremur în ocean, de a venit un val să acopere pe toată lumea? Deisgur, nu-i putem arăta asta.

În ce mod este posibil să abordăm oamenii pentru a le arăta totul? Eu însumi mă regăsesc într-o dilemă totală. Prin urmare, este de preferat să-i abordăm altfel.

Atunci când privim societatea, vedem cum începe să sufere, cum vechea clasă de mijloc este gata să dispară progresiv, coborând spre clasa de jos şi clasa de jos este deja sub pragul sărăciei. Spre astfel de persoane ne întoarcem.

Ei nu sunt interesaţi de întrebări elevate, deşi pot fi oameni instruiţi, ci mai degrabă o existenţă normală, liniştită şi calmă care-i interesează. Viaţa i-a bătut atât de tare, încât ego-ul a redus câmpul lor de percepţie la o stare niminală: Dă-mi…Am interiorizat astfel de admiraţie şi un astfel de respect pentru America, în timp ce există 43 de milioane de americani ce aşteaptă un singur lucru,  să mănânce un bol de supă gratuit şi să obţină un loc de dormit într-o cameră. 43 de milioane! În micul său cerc, persoana are nevoie ca totul să fie în regulă:să mănânce, să doarmă, să închidă ochii şi să nu vadă nimic. Oamenii care sunt aproape de această situaţie sunt mai sensibili şi absorb mai uşor metoda integrală pe care le-o aducem.

Întrebare: Dar, nu le aducem o formulă care este deja prea simplistă?

Răspuns: De ce? Sunt oameni normali care înţeleg şi resimt deja unde se îndreaptă omenirea. Şi astăzi, există mulţi oameni de acest gen! Nu sunt oameni care sunt născuţi în colonii (foşti deţinuţi) undeva, care au ieşit din peşteri sau au coborât din munţi, ei sunt oameni instruiţi, normali.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În orice sistem, există diferenţe care sunt considerate normă; prin urmare, este puţin probabil că totul poate să fie ideal într-un sistem integral.

Răspuns: Atunci când începem să fim implicaţi în echilibrarea sistemului printr-o societate integrală, descoperim că natura intră într-un echilibru dinamic cu noi. Ea ne dă exerciţiile necesare dezvoltării noastre, nu în detrimentul nostru ci în avantajul nostru. Este precum părinţii care dau unui copil tot soiul de jocuri care-i prezintă un anumit scop: asamblarea unui puzzle, Lego şi aşa mai departe.

Ne devine clar că natura se joacă intenţionat cu noi pentru a ne dezvolta. De acolo, de la condiţiile periculoase, începem să vedem relaţia sa subtilă faţă de noi.

Întrebare: Care sunt problemele şi exerciţiile pe care natura ni le poate prezenta ?

Răspuns: Acestea pot fi de toate tipurile. Tot ceea ce se întâmplă astăzi sunt exerciţii. Par a fi prea severe pentru că nu suntem pregătiţi pentru ele, suntem atât de în urmă în dezvoltarea noastră integrală, încât nu putem rezolva exerciţiile cele mai simple. Suntem precum elevii care au rămas într-o clasă şi au ratat toate materiile; examinăm înregistrările pe care natura ni le prezintă sub formă de fotografii şi nu înţelegem nimic. O persoană într-un grup înţelege totul pentru că ea priveşte lumea integral și în mod corect, prin centrul grupului. Pentru ea este un joc.

Şi, acest joc are un carater prietenos, bun şi deloc periculos! În ceea ce părea ameninţător şi letal în trecut, descoperim acum iubire şi grija naturii pentru dezvoltarea noastră.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este imposibil să verificăm şi să judecăm stările noastre în funcţie de sentimentele noastre. O femeie însărcinată uneori nu se simte bine, dar vrea ea să avorteze? Dimpotrivă, ea vrea să continue! Scopul este de a fi mamă, să aibă un copil şi să ţină copilul în braţele sale şi asta compensează şi justifică durerea şi disconfortul pe care le simte.

Corpul suferă, întreaga perioadă a sarcinii şi a naşterii nu este uşoară şi poate să fie tragică, periculoasă şi critică. Dacă un extraterestru, care nu ştie nimic despre viaţa noastră, ar vedea asta, ar fi şocat de tortura în care se află biata femeie, dar suntem fericiţi şi încântaţi de întregul proces al sarcinii şi naşterii unui copil.

Noi avansăm spre naşterea unui nou nivel, deci ce ne lipseşte pentru a fi fericiţi în fiecare stare? Ar trebui să vedem “Tu pregăteşti în faţa mea o masă, în prezenţa duşmanilor mei”, aşa cum este spus în Psalm 23:”duşmanii mei”, care sunt în mine deci, ei vor vedea.

Nu vreau să-i liniştesc prin asta şi invers, mai degrabă să-i tachinez şi să laud obiectivul. Dacă nu puteţi resimţi mai multe impresii decât cele pe care le-aţi simţit ieri, asta înseamnă că nu aveţi susţinerea grupului. Întregului grup îi lipseşte forţa unităţii, pentru a permite fiecăruia şi tuturor să supravieţuiască stării actuale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Subiectul lecţiei: Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii care vin la un grup nu posedă doar capacităţi diferite, dar au, de asemenea, probleme cu alt tip de dorinţă: cineva nu a terminat încă munca asupra dorinţelor sale de natură fizică, pentru altcineva sarcina esenţială este a lupta, de exemplu, cu setea sa de putere.

Răspuns: Nimeni nu se luptă cu nimic. Pentru o persoană care învaţă metoda integrală nu există luptă cu ea însăşi, pentru a-şi face sânge rece, a se auto flagela, chiar a-şi face un examen de conştiinţă. Nu există nimic de clarificat pentru ea, deoarece este ego-ul absolut. Este de preferat să nu deschidă această “cutie a Pandorei” şi să nu o examineze.

Singurul lucru care este necesar este să ieşiţi din voi înşivă în toţi ceilalţi, pentru a crea centrul grupului astfel că el va exista de la sine, fără a depinde de alţii. Este ceea ce numim “un balon de zmeură” care începe să strălucească printre toţi, ca urmare a rezultatului manifestărilor noastre altruiste.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cred că, în zilele noastre, o persoană trebuie să aibă o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă în lume. Absoarbe un fluviu de informații despre dezastre naturale, evenimente tragice și probleme sociale, și totuși nu are o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă.

Răspuns: Bineînțeles, trebuie să vedem întregul sistem în general. Dar o persoană de azi nu simte frica universală pentru viitor. Pentru asta, trebuie să fie la un nivel complet diferit, să aibă o privire asupra lumii mai largă, și să fie în stare să vadă orizonturi îndepărtate. După părerea mea, această teamă va apărea în oameni simpli când natura va începe să ne trezească prin dezastre naturale care vor zdruncina o persoană: Ceva fără precedent se aproapie de tine și nu ești capabil să îl eviți.

Este posibil să îl îmblânzești sau să-l camuflezi cumva, să fugi sau să te ascunzi de ceea ce se întâmplă într-o societate. O persoană nu se simte deocamdată ca un iepure prins la colț de un șarpe boa care se apropie. În această stare, nu vom fi capabili să facem nimic pentru că natura însăși ne va zdruncina pentru a aduce conștientizarea a faptului că toate acestea reprezintă destinul fatal și crud. Este de dorit ca persoana să își dea seama de această imagine nu la momentul acțiunii înseși, atunci când dezastrul este deja de neevitat, ci înainte, pentru a-l descrie și pentru a înțelege cum să-l evite.

Trebuie să arătăm toate acestea în manualul de Educație Integrală, vorbind despre natura însăși a egoismului și despe cum în lumea noastră nu putem să-l îndreptăm nicicum pentru că noi nu avem ustensilele pentru asta. Suntem ghidați de dorința de a umple, de a ne sătura, chiar pe socoteala celorlalți. Sau vrem pur și simplu să-i umilim pe ceilalți din moment ce atunci când ne ridicăm deasupra lor, ne simțim mai confortabil. Aceasta este o forță egoistă enormă care lucrează în toate sensurile.

Egoul este singura forță a naturii. Toate legile fizice, chimice, biologice și genetice derivă doar de la ego. Întreaga noastră lume este un mare ego. Aceasta este dorința de a primi, de a fi umplut, dorința de a absorbi, de a fi întărit, de a ajunge la satisfacția maximă, și așa mai departe. În plus, simt în permanență și îmi măsor starea raportat la mediu. Dacă am un băț în mână și vecinul meu are două, sufăr deja.

Reiese din asta că nu există nicio putere în lume care să poate înfrâna cumva egoul. Deci unde este a doua forță care va fi gata să-l echilibreze? Asta este exact ceea ce trebuie noi să găsim.

Cineva poate să găsească această forță numai într-o societate organizată corect. Când o asemenea societate privește la tsunamiul care se apropie, începe să se unească astfel încât în cadrul conexiunii corecte dintre oameni, ei vor descoperi atributul altruist general, cu ajutorul căruia fiecare este inclus în ceilalți și devine un întreg colectiv.și această forță se va opune și va înfrunta atât egoul individual cât și pe cel colectiv. Când ținem în mâinile noastre cele două forțe și putem să le folosim în mod corect, vom ajunge la un sistem echilibrat, la relația corectă în ceea ce ne privește pe noi înșine, în ceea ce privește societatea, natura și lumea.

Dintr-o emisiune TV, O lume integrală, 24.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că forţa altruistă devine parte integrantă a unei persoane şi începe să-i dicteze noi norme de comportament. Ce se întâmplă apoi? Cum trebuie să se comporte o astfel de persoană?

Răspuns: Atunci când forţa altruistă începe să vorbească dintr-o persoană, ea acţionează în conformitate cu ea. În măsura în care ea se realizează într-o persoană, va acţiona în acest grad. Ea devine calitativ mai bună, mai onestă şi, da, mai ocrotitoare şi simpatică, ajutând activ pe toată lumea.

Întrebare: În lumea noastră, va fi foarte dificil pentru astfel de persoane.

Răspuns: Nu ştiu. Personal, eu nu cred aşa.

Cu siguranţă, acest tip de persoană nu va participa la intrigi şi maşinării murdare la muncă. Nu va urmări capital. Ea îşi va schimba priorităţile.

Să presupunem că avansarea într-o carieră este o necesitate pentru ea, pentru anumite realizări ca om de ştiinţă, ca expert. Atunci, ea se va implica în asta. Totuşi, dacă acest lucru nu o interesează, ea nu va urca scara ierarhică în detrimentul altora.

Ea nu devine “uscată”. Trăieşte o viaţă plină, dar, cu asta, ea vede lumea cu ochi complet diferiţi. La exterior, pare un om relaxat, echilibrat, inteligent, amabil şi prietenos, există în ea schimbări intense care nu sunt văzute de cei care o înconjoară.

Puţin câte puţin, conexiunea mutuală între oameni pe care o numim “lumea de sus” începe să se dezvăluie. Ea începe să vadă sistemul conexiunilor noastre care se găseşte între noi şi se comportă conform acestuia. Prin urmare, nu poate exista un conflict cu societatea aici, deoarece ea devine elementul cel mai util al societăţii. Cine ar putea să fie în dezacord cu ea? Cine ar putea să fie împotriva ei? Câmpul extern este compus din două forţe şi deja operează în ea – niciodată nu va face lucruri care-i vor dăuna.

Dimpotrivă, ea se găseşte în echivalenţă, în asemănare, în conexiune reciprocă, în armonie cu natura.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg, unde este punctul în care pot fi impresionat, dacă sunt, în totalitate, absorbit de ego-ul meu.

Răspuns: Nu pot să explic asta încă, dar puteţi să simţiţi, deja, că se întâmplă. Un fel de pasaj se deschide, pe care nu-l identificăm în simţurile noastre corporale. Este un fel de loc ascuns aici, pe care noi îl traversăm. Există un zid în faţa noastră care se deschide dintr-o dată şi puteţi intra. Este numită o deschidere şi o uşă în spiritualitate. Când se întâmplă?  Atunci când nu doriţi să identificaţi un zid în faţa voastră, decideţi că nu este un zid şi intraţi prin el! Apoi, intraţi cu adevărat dacă doriţi să vă anulaţi ego-ul care se plasează între voi şi Creator.

Asta înseamnă că acceptaţi condiţiile garanţiei reciproce.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema Pregătire pentru Congres

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Se spune că “încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Încrederea se referă la Lumina Reflectată, Lumina de Hassadim, o stare a unui drept care nu are nici chiar o cămaşă, dar nu are nevoie, deoarece are o astfel de Lumină puternică a încrederii.

Noi nu înţelegem asta, deoarece lumea noastră există prin forţa de primire. Creatorul este forţa de dăruire, lumea spirituală, care este starea noastră spirituală în acord cu Creatorul, adică noi, cu forţa noastră de primire dobândim forţa Creatorului de dăruire şi ajungem să integrăm aceste două forţe în noi.

Lumea spirituală, ceea ce înseamnă starea noastră spirituală, este stabilită atunci când echilibrăm aceste două forţe. Noi nu înţelegem ce este forţa dăruirii. Reprezintă o inimă şi o minte într-un mod cu totul diferit. Nu este numai o stare opusă pe care putem, cumva, să o imaginăm ca fiind contrară stării noastre. Este imposibil de imaginat, deoarece nu este nimic în noi care aparţine dăruirii, a dărui. Tot ceea ce noi considerăm ca dăruire nu este dăruire deloc.

Prin urmare, este spus:” Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun “. Dobândirea celui de-al doilea nivel este numită naştere, răscumpărare, deoarece este scris: “Am văzut o lume opusă”. Forţa de dăruire este atinsă de Sus. Doar când Lumina care Reformează vine, simţim şi înţelegem ce este, începând să muncim cu ea într-o anumită măsură.

Prima impresie a Luminii care Reformează este un anumit sentiment de libertate, a fi independent de dorinţa de primire, de voinţa de a mă umple, de a-mi face griji cu privire la mine, sentimentul constant al vasului meu, al lipsei, a căuta altceva care să mă împlinească. De îndată ce simţim primul sentiment de libertate, avem, de asemenea, un sentiment de încredere. Ne oprim să examinăm şi să controlăm vasul nostru, cât este de plin şi în ce măsură are nevoie de o umplere şi a măsura totul în raport cu mine.

Ne oprim să întrebăm: Ce am eu? Şi începem să întrebăm: Ce pot să fac? Sau, cel puţin să încercăm să o facem. Noi primim Lumina care Reformează care ne ridică şi ne  trimite la un nivel la care devenim independenţi de dorinţa noastră de primire. Asta înseamnă că, am dobândit încredere. Cu cât mai mult ne putem restrânge, cu atât mai sus ridicăm Lumina Reflectată, dorind să stabilim dăruirea prin noi înşine, cu atât mai mult vom dobândi forţa încrederii şi Lumina de Hassadim în care putem revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Am vorbit despre starea societăţii noastre moderne şi despre ce ar trebui să fie. Dar, ce s-a întâmplat între aceste două stări? Ştim că tranziţia de la o stare socială la alta este precedată de circumstanţe dramatice pentru un individ, deoarece viaţa sa începe să se prăbuşească.

Răspuns: În cazul nostru, acest proces este mai dificil. Tranziţiile precedente au sărit de la un nivel la altul egoist, deoarece ego-ul a continuat să crească pentru mii de ani şi, în consecinţă, configuraţiile sociale s-au restructurat: sclavie, feudalism, capitalism, post-modernism şi altele, dar acum am atins un nivel în care totul începe să cadă.

Atunci când ne amintim trecutul, uneori spunem: Anii optzeci erau buni. În ce manieră erau buni? Că dezvoltarea egoistă a omenirii, mii de ani, a atins vârful de saturaţie? Şi acest vârf a căzut în timpul tinereţii noastre. Am simţit un fel de libertate atunci, nevoia de supravieţuire nu izbucnise în noi, inutilitatea existenţei noastre nu fusese încă descoperită.

La finalul anilor optzeci, totul a început să cadă şi retragerea treptată a început. La vremea lor, Vernadsky şi alţi filosofi au prevăzut asta, dar nimeni nu i-a ascultat. Astăzi, oameni nu vor să accepte, chiar dacă au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu înţelepciunea Cabala, pentru moment ei nu vor să asculte, dar nu există nici o cale de a o respinge.

În trecut, aceste filozofii erau criticate, oamenii nu au acceptat înţelepciunea Cabala şi nu doreau să audă vorbindu-se despre asta. Dar astăzi, a devenit clar că totul a alunecat la un alt nivel, cauzând grave probleme personale şi sociale, dar nu există remediu pentru asta; un soi de revoluţie trebuie să aibă loc.

Dar nu o revoluţie fizică cum era în etapele precedente: războiul de o sută de ani, revoltele sclavilor, protestele proprietarilor de terenuri, sărăcirea ţăranilor şi aşa mai departe. Erau indicatori ai evoluţiei, dar evoluţiei egoiste! Ego-ul a crescut provocând o nevoie de a pune în mişcare formatul fizic: social, tehnologic, familial, personal, etc.

Acum, tranziţia între sistemul care s-a dezvoltat sub presiunea forţelor egoiste începe să alunece, adică forţele egoiste pierd teren. Începem să vedem că direcţia nu mai funcţionează, nu în uzine, nu în armată, nu în instituţiile guvernamentale nu în şcoli sau familie.

Ce constrângere poate controla un copil? Unde este soţul ce ascultă de soţia lui ? Unde este guvernul, Parlamentul, seful de stat? Unde sunt? Nu există. Autorităţile “ciripesc” la televizor, dar nimeni nu e atent la ciripitul lor. Mass-media încearcă să se joace cu ei printr-o imagine de mari şefi, dar, de fapt, nimeni nu îi aude.

Directorii uzinelor se plâng mereu că oamenii nu au motivaţie de a lucra, nu se pot forţa şi nu pot munci. Când ego-ul scade, ei nu văd perspective. Cum este posibil să obligi o maşină să muncească fără electricitate, energie, esenţă şi aşa mai departe? Nu este posibil!

Acum, suntem în cădere liberă şi între timp, nu vedem alte forţe care pot înlocui ego-ul ca forţă de dezvoltare pentru noi. Dar ego-ul expiră deja. Şi este tendinţa cea mai de jos. Progresiv, ego-ul devine mai mic şi pierde din farmecul său în ochii noştri. Cât de mult putem cumpăra şi alerga? Cât timp putem călători în jurul lumii? Cât timp puteţi petrece aşezaţi în bar şi în restaurant? Nu pentru că persoana este mulţumită, ci pentru că pierde dorinţa, a dispărut undeva.

Se presupune că este o lume imensă în faţa ta, dar tinerii sunt lipiţi de telefoanele lor, SMS, vorbe goale şi prosteşti. Unde sunt idealurile lor? Unde este arta? Unde este ştiinţa? Unde este cucerirea spaţiului? Unde sunt visele de a descoperi noi pământuri? Toate astea au dispărut.

Întrebare: Entuziasmul şi emoţia aceasta au predominat anii şaizeci.

Răspuns: Şi care a fost excitarea? Ego-ul a muncit în interesul nostru. Ne-a împins spre mari realizări. Dar astăzi, nu mai este cazul şi nu mai putem face nimic. Avem nevoie de o forţă absolut diferită pentru a ne face să avansăm.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→