Întrebare: Cum putem învinge Klipa Canaanului?

Răspuns: Klipa Canaanului este lipsa de respect pe care o simţim faţă de mijloacele avansării spirituale. Ea se dezvăluie după ce o persoană a decis să înceapă munca spirituală şi să iasă din Babilon, adică ego-ul central. Acest ego se relevă în acest timp ca ego-ul personal.

Ego-ul se defineşte ca forţa de repulsie pe care o simţim cu privire la prietenii din grup care aspiră la unitate şi garanţie reciprocă. Când începem să muncim asupra unităţii, repulsia pe care o resimt pentru fiecare prieten se numeşte ego. Este, deja, ego-ul unei persoane care lucrează asupra ei însăşi. Dar, primul ego care a fost revelat în Babilon este un ego individual, personal care simt că trebuie să plece. Mă simt rău, incomod. Nu sunt sigur că este încă ego, dar vreau pur şi simplu să părăsesc spargerea, viaţa spartă în care nimic nu funcţionează.

Mă simt dezorientat. Turnul Babel simbolizează clarificările iniţiale atunci când ne dăm seama că, dacă ne conectăm, ne vom simţi bine, la fel ca în educaţia integrală.

Klipa Canaanului este forţa egoistă care apare la o persoană ca o lipsă de respect faţă de munca spirituală, profesor şi grup. Ea este pregătită să se conecteze doar cu Creatorul: este scopul său. Ea vrea să continue munca individual, prin ea însăşi, şi nu are nevoie de grup. Ea vede chiar profesorul ca o sursă de informaţii.

Aceasta este întreaga noastră muncă. Totul începe cu Iosif, care este personajul cel mai important, adică atributul care uneşte (Ossef) pe toată lumea în acest punct. Nici prietenii, nici grupul sau profesorul nu cer respect sau nu au nevoie de vreun tratament special. Este necesar doar să ne concentrăm în mod corect pentru a atinge Creatorul, ca o unitate militară de elită care funcţionează conform acestui principiu, conform acestor valori.

Toată lumea trebuie să înţeleagă faptul că, indiferent cât de mult ne minţim pe noi înşine, măreţia Creatorului şi scopul nu pot fi mai mari decât mijloacele, care sunt profesorul, grupul şi studiul.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 16.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu am nici o dorinţă de a simplifica înţelepciunea Cabala în cadrul diseminării la mase. Eu vreau să fiu implicat într-o ştiinţă metodică seacă şi să o transmit în astfel de formă. Acest lucru mă preocupă mult. De ce?

Răspuns: Acest lucru se datorează faptului că nu înţelegeţi cât de practică este înţelepciunea Cabala. Toate calculele şi schiţele nu sunt bune decât atunci când vedeţi acţiuni clare şi precise în spatele lor: cum omenirea se va ridica la nivelul Creatorului, revelând cealaltă lume, dimensiunea următoare, pentru ea însăşi.

Când veţi începe cu adevărat să vedeţi acest lucru în practică, faptul că înţelepciunea Cabala este o ştiinţă absolut practică, atunci nu veţi avea nici contradicţii, nici opoziţii între ea şi munca cu masele. Este o muncă, cum este grija pentru un nou născut, când îi daţi şi îl spălaţi, îl hrăniţi şi îl spălaţi apoi şi asta tot timpul. Şi o faceţi mai multe luni, până ce devine o persoană mică. Iniţial, această muncă pare a fi nefericită, neplăcută, respingătoare şi chiar inutilă. Dar asta va trece.

În măsura în care intraţi în ştiinţa Cabala, veţi simţi tot mai mult că este imposibil să avansezi fără realizare şi tot acest calcul va fi vid, nu va înlocui descoperirea lumii superioare. Lumea de sus nu poate fi descoperită decât atunci când acţionaţi în participare reciprocă cu prietenii şi prin ei cu Creatorul şi, în acelaşi timp, o aduceţi cercurilor largi ale populaţiei.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să nu cădem în mândrie, atunci când m-am anulat în fața unui prieten? Şi cum să mă port atunci când prietenii mă felicită, astfel încât lauda să nu întrerupă munca spirituală?

Răspuns: Este posibil, într-adevăr, să distrugi un prieten prin laudă. De cele mai multe ori, eu vorbesc studenţilor cu puţină tachinare, ironie şi uneori, nepoliticos. Uneori, resping anumite persoane, ţinându-le un pic la distanţă, nu îmi permit să mă apropii de ei şi ei de mine. De asemenea, există oameni care se comportă în acest fel faţă de mine sau faţă de alţi prieteni.

Întreaga idee este în intenţie: pentru ce o facem.

În cazul în care, în acest fel, prietenii încep să fie aroganţi, atunci trebuie să rezolvaţi această problemă între voi, discutând în cercurile atelierului. Recomand să vă comportaţi numai în acest mod. Tot ceea ce se acumulează în voi, ce nu puteţi rezolva personal, trebuie să fie introdus în ateliere.

Organizaţi o discuţie fără a vă referi la un prieten în mod special, dar puneţi întrebarea într-o astfel de formă, încât problema va fi clară pentru toată lumea. Dacă, după aceasta, comportamentul prietenului nu se schimbă, aduceţi subiectul într-un atelier în câteva săptămâni şi, puţin câte puţin, persoana va înţelege ce se întâmplă cu ea.

Nu văd alt mod de a influenţa o persoană şi a-i explica ce este imposibil de explicat în mod direct. Nu avem dreptul să facem acest lucru, numai prin atelier. Este o ocazie incredibilă care ne este dată într-un grup. De aceea, noi existăm în această lume în care suntem toţi, încă, într-o stare egoistă “de dragul meu”, putem negocia o interacţiune altruistă şi astfel, să avansăm

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este sub îndrumarea unui profesor spiritual? Este ca o excursie cu un ghid turistic în Londra sau ca escaladarea unui munte periculos unde nu poți să faci un pas la stânga sau la dreapta fără un ghid pentru că ai putea cădea?

Răspuns: Într-un tur al Londrei poți să asculți pe jumătate ghidul turistic și în același timp să te plimbi așa cum vrei. Dar se aseamănă cu drumul spiritual despre care nu știi nimic?

Trebuie să intri în spiritualitate. Ghidul îți spune că pentru a intra în spiritualitate trebuie să îndeplinești anumite condiții, dar tu spui că nu accepți jumătate din aceste condiții, dar continui să urmezi grupul. Cum se poate așa? Poți să urci pe un munte dacă nu accepți jumătate din instrucțiunile ghidului? Trebuie să fii la fel de ascultător ca un copil și să te anulezi complet în brațele ghidului.

Întrebare: Dar eu nu sunt un copil, eu sunt adult! Am câștigat foarte multă experiență de-a lungul vieții și am învățat cu alți profesori înainte.

Răspuns: Ești chiar mai puțin decât un copil! Dacă nu asculți sfatul ghidului, ești ca un adult cu creier mic de copil, care nu-i lasă pe ceilalți să aibă grijă de el. Există legi stricte aici care nu pot fi schimbate. Nu poți cere clemență ca în sala de judecată. În sala de judecată încă poți să strigi și să pledezi pentru clemență. Dar aici nu există manipulări care vor ajuta: Este o lege El a dat o lege care nu poate fi încălcată. Alege: O accepți sau nu?

Sunt mulți oameni care urcă pe munți și sunt mereu aceia care se împiedică și cad în prăpastie, înapoi în regatul forțelor egoiste, Sitra Achra. Numai câțiva ajung la palatul regelui care se află în vârful muntelui: aceia care au răbdare, ceea ce înseamnă că ei încearcă cât de tare pot să urmeze ghidul, împotriva oricăror gânduri pe care le-ar putea avea și împotriva propriei lor minți.

Acestea sunt micile diferențe acolo unde întâlnești rezistența minții tale și nu poți depăși cererile ei și faci opusul a ceea ce profesorul sau Baal HaSulam îți cere. Se întâmplă așa pentru că ești de acord cu restul în egoul tău, dar aici dai peste ce este împotriva egoului tău, și aici trebuie să ceri ajutor și să urci.

Acestea sunt punctele pe care le întâlnești și pe care nu poți să le depășești. Ele se conectează și devin o linie, o cale care te aduce la palatul Domnului. Este imposibil să avansezi altfel. Spui: dar sunt de acord cu restul! Este minunat că ești de acord, dar restul nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Spiritualitatea este numai în punctele în care nu ești de acord!

Avansezi numai prin punctele unde nu ești de acord: un punct după altul. Trebuie să fii de acord asupra lor, sub influența mediului, studiului, etc, dar acordul tău nu trebuie să fie pragmatic. Dacă ești de acord să diseminezi așa cum îți cere profesorul și speri să primești o răsplată, atunci nu funcționează în credință deasupra rațiunii, dar pentru răsplată materială.

Trebuie să fim atenți cu utilizarea punctelor de fricțiune și să nu le facem să merite osteneala. Nu poți să fii de acord să diseminezi pentru a te simți important în fața unei mulțimi sau pentru a face bani. Trebuie să urmezi aceste puncte de încercare în credință deasupra rațiunii și apoi aceste puncte se vor transforma într-o linie.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să îmbrăţişez prietenii, cum se obişnuieşte aici?

Răspuns: A fost un timp, în care, de asemenea,  am respins îmbrăţişarea bărbaţilor. În general, nu se referă la persoanele care-şi exprimă sentimentele în exterior. Mi-a fost tare dificil. Mult timp, nu am ştiut ce să fac.

Dar, după aceea, m-am reaşezat şi am început să reflectez: De ce este necesar ? Unde duce asta ? De ce este o atât de mare luptă interioară ? Ce se întâmplă dacă trebuie să simt, cu adevărat, că sunt copiii mei sau rude apropiate ?

Dacă doreşti să îmbrăţişezi o fată, atunci este de înţeles, înnăscut: dorinţele naturale te atrag la ea. Dar, cu prietenii, nu ai dorinţe de acest gen, pentru că nu îi simţi aproape de tine.

Dar, dacă ar trebui să găseşti un om care este, cu adevărat, foarte aproape de tine, de la un aspect intern, atunci ai fi atras de el într-un mod natural fără a depăşi orice respingere. Prin urmare, totul depinde de asta: cât este de aproape această persoană de tine.

Cu o fată, relaţiile de acest gen vin şi pleacă, este natura noastră. Dar cu un prieten, este diferit. Atunci când începi să simţi că, fără el nu poţi realiza cel mai mare scop în viaţă pentru care am coborât în această lume şi că el singur poate să te ajute, ca şi cu o echipă care continuă să urce un munte, te ţine şi te trage în sus, atunci te comporţi cu el altfel.

Din Congresul virtual de la Moscova, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că omenirea începe să se degradeze, dar “miliardarii de aur” continuă să trăiască bine din punct de vedere material. De ce “miliardarul de aur” nu este mereu fericit?

Răspuns: Pentru că el a dezvoltat dorinţa, conştientizarea, sentimentul de vid. La urma urmei, noi suntem într-un sistem integral colectiv! Ei nu pot să facă ce vor! Ei nu aleg stările lor pentru ei înşişi. Avem cu toţii o influenţă asupra celuilalt; ei asupra noastră şi noi asupra lor.

Astăzi, fiecare persoană influenţează lumea întreagă şi toate cele şase miliarde influenţează “miliardarii de aur”. Ceea ce ei cred, alţii cred, de asemenea. Nu au unde să meargă! Şi, dacă nu ei, atunci copiii lor vor deveni ca tot restul, în plus, stimulentul egoist o să dispară, treptat. Instinctul de conservare a sinelui este în scădere.

Şi, este munca întregului sistem, programul naturii, legea sa fundamentală: a aduce întregul sistem în echilibru, pe plan psihologic conştient, la nivelul “uman”.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în viaţa mea zilnică, apare o mică dorinţă de a direcţiona intenţia mea de dăruire către Creator, apoi dispare imediat, ce pot face pentru a mă concentra asupra ei? Cum mă pot ajuta, pot desena ceva pe mână sau pot face altceva?

Răspuns: Îmi aminteşti de anii în care am învăţat cu Rabash. Am desenat, la fel, un simbol pe mâna mea, pentru a nu uita intenţia. Atunci când eram aşezat la volanul maşinii, se mişca constant în faţa ochilor mei, ca pentru a-mi aminti că trebuie să mă gândesc la intenţia în scopul de a dărui. Este atât de puţin natural pentru noi, încât nu poate să apară în mintea unei persoane fără un fel de memento extern.

Deci, faceţi tot: desenaţi ceva pe mâna voastră, puneţi un ceas şi activaţi alarmă, astfel ca la fiecare cinci minute să vă va aminti intenţia. Acţiunile pe care le faceţi nu sunt importante, ele ar putea fi foarte diferite. Lucrul principal este să nu le întrerupeţi ci mai degrabă reveniţi pentru a controla intenţia.

La un moment dat, veţi simţi o diferenţă între lumea noastră şi lumea spirituală, deoarece intenţia ne diferenţiază de lumea spirituală. În momentul în care anumite înclinaţii apar în voi, veţi simţi imediat că intraţi într-o matrice complet diferită de senzaţii, veţi începe să simţiţi lumea în mod diferit. Brusc, va începe să fie ca un film, apoi o imagine complet diferită va apărea.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Drumul spiritual trece doar prin punctele de fricţiune în care sunt în dezacord cu profesorul şi grupul. Cum pot să accept, dacă văd că te înşeli?

Răspuns: Desigur, veţi vedea că profesorul a greşit. De asemenea, credeţi că, Creatorul este rău, pentru că a organizat această viaţă dură în această lume. Nu ar putea să o facă calmă, plăcută şi liniştită?

Acest drum spiritual este împotriva ego-ului vostru, adică împotriva dorinţei voastre şi minţii voastre. Constant, trebuie să vă ridicaţi deasupra punctelor de fricţiune care sunt împotriva sentimentelor voastre şi minţii voastre, unul câte unul, din nou şi din nou. Sunt punctele care fac drumul spiritual şi care devin “o uşă, o deschidere şi o intrare”, la adeziunea cu Creatorul şi creaţia Sa: “El este Unul şi numele Său este Unul”. Această etapă este mereu deasupra raţiunii voastre, unde se găseşte etapa viitoare. Tot restul în ceea ce vă angajaţi – mese plăcute împreună, prieteni, călătorii interesante – nu au nimic cu spiritualitatea! Nu sunt decât factori în plus, care sunt destinaţi să scoată în evidenţă punctele de fricţiune care sunt cele mai importante.

Pe de o parte, există viaţa obişnuită în lume şi, pe de altă parte, există viaţa în grup. Totul funcţionează bine pe toate laturile. Dar, sunteţi blocat la mijloc, nu puteţi fi de acord asupra unor puncte şi gândiţi: Ei bine, nu are nici un sens, ce poate fi dacă nu sunt de acord! Eu sunt de acord cu tot restul.

În viaţa cotidiană, vă căsătoriţi, întemeiaţi o familie, munca şi faceţi totul, şi trăiţi în grup, munciţi cu prietenii voştri, plătiţi Maaser şi participaţi la toate evenimentele. Dar, în anumite stări, sunteţi blocat dintr-o dată şi nu puteţi accepta, nici nu puteţi sări deasupra lor. În acelaşi timp, totuşi, alegeţi partea dreaptă sau partea stângă fără problemă. Desigur, nu aveţi o problemă, deoarece ego-ul vostru este de acord cu tot ce se întâmplă acolo.

Trebuie doar să identifici locul unde poate exista o uşă, o deschidere şi o intrare. Este acolo unde doare cel mai mult! Nu vrei să trezeşti aceste puncte deoarece acolo simţi adevărata fricţiune, ca o injecţie dureroasă.

Eşti cu toată lumea în sentimentele tale şi în mintea ta! Îţi place să studiezi, să discuţi probleme spirituale, îţi place să petreci timpul cu prietenii, le dăruieşti cadouri, „cumperi prietenii”, îi inviţi. Dar uneori, pare că atunci când este vorba de anumite probleme, grupul ia decizii greşite. Nu ai obiecţii, ci aştepţi liniştit  până ce prietenii vor creşte în cele din urmă şi vor înţelege erorile şi le corectează, adică vor fi de acord cu tine. Tu înţelegi că nu există alternativă şi unde să mergi, deoarece admiţi că este un grup inteligent, minunat şi că nimic nu se compară cu el.

Este o atitudine foarte comună, specifică anumitor studenţi, dar, puţin câte puţin, după mulţi ani de studiu, începi să simţi şi să vezi aceste puncte de fricţiune în care eşti blocat. Acolo, în aceste puncte, unde intrarea este pe punctul de a se deschide. Nu este o uşă, este un zid, dar, muncind în credinţă deasupra raţiunii, vei vedea o uşă în zid, care imediat se deschide şi devine o deschidere şi o intrare.

Intrarea nu poate fi decât în aceste puncte de fricţiune şi ele sunt ceea ce ar trebui să căutaţi şi să diferenţiaţi de tot restul! Tot restul este sub controlul ego-ului vostru. Numai aceste puncte de fricţiune pot fi deschiderea într-o altă dimensiune prin puterea credinţei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că o mie intră într-o cameră şi că unul singur este onorat cu descoperirea Creatorului. Prin urmare, sunt mort de spaimă, am potenţialul de a descoperi Reshimot?

Pe de o parte, înţeleg că munca spirituală este un mare avantaj şi, în acelaşi timp, nu pot să mă eliberez de teamă. Cum trebuie să muncesc cu asta?

Răspuns: Noi ştim că sute de milioane de oameni vor să fie bogaţi, celebri şi să controleze. Câţi dintre ei ating acest scop?

Scopul spiritual este obligatoriu pentru toţi. Expresia că o  mie intră într-o cameră şi unul singur ajunge la scop aparţine cabaliştilor generaţiilor precedente. Atunci, nu era necesar ca toată lumea să atingă lumile spirituale, iar persoanele care o meritau acţionau conform legilor foarte complexe. Ei trebuiau să menţină condiţii foarte rigide şi dificile pentru a intra în lumea superioară.

Astăzi, fiecare gospodină, fiecare persoană obişnuită, în America de Sud, Siberia, Israel, Statele Unite şi alte regiuni, poate ajunge la aceasta fără nici o pregătire, dorinţa se aprinde pur şi simplu în ea şi asta-i tot. Noi intrăm într-o stare ca aceasta, în care toată lumea, fără excepţie, trebuie să avanseze spre scop.

Noi ne adresăm chiar şi celor care nu au aceeaşi dorinţă, pentru a se trezi în ei şi a preveni avansarea sub influenţa suferinţei, deoarece lumea este, deja, într-o stare periculoasă, vedem unde duce totul. Prin urmare, condiţia în care “o mie intră şi unul iese” nu este pertinentă pentru noi. Astăzi, toată lumea trebuie să meargă în lumea spirituală, chiar şi cei care încă nu au intrat, fără a vorbi de cei care sunt ca noi.

Astăzi, această condiţie nu mai funcţionează, uitaţi-o. Cabaliştii ne-au reamintit, pur şi simplu, pentru a ne incita puţin, deoarece, în ciuda acestui lucru, trebuie să se refere la acest lucru foarte serios. Este în puterea noastră.

Cabaliştii ne spun, aparent: acţionaţi în aceste cadre în care puteţi şi veţi reuşi. Înseamnă că, trebuie să dedicaţi timpul vostru liber pentru munca interioară. Cel puţin, este necesar să încercăm să conducem intenţia noastră spre asta, tot timpul.

Din Congresul virtual din Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea exterioară este o reflectare a lumii mele interioare, putem spune că grupul cabalistic este, de asemenea, o parte a reflectării sufletului, a stării interioare? Dacă da, de ce este important si munceşti într-un grup? Şi, care este importanţa lumii exterioare în toate astea?

Răspuns: Importanţa lumii exterioare este secundară în raport cu grupul. Deoarece aveţi un grup, apar reflecţiile voastre, munca comună este, de fapt, cu voi. Munciţi cu oamenii, vă influenţaţi reciproc şi simţiţi cum Creatorul îi pune în faţa voastră. S-ar putea să nu ştiţi exact de ce El v-a pus astfel în faţa lor şi pe ei contra voastră. Dar, cel puţin este rezultatul interacţiunii voastre cu Creatorul.

În ce constă unicitatea, specificitatea lumii noastre? Ilustrăm asta într-o schiţă. Există Creatorul, există această lume, în mijlocul său este un grup şi exist eu. În principiu, eu trebuie să găsesc Creatorul. Trebuie să fiu în contact cu El, trebuie să fiu ca El, pentru a fi echivalent cu El. Prin urmare, eu mă numesc Adam, de la cuvântul “Dome” (similar). Eu trebuie să ajung la Creator.

Şi astfel, această lume a fost creată astfel că, printr-o mare cantitate de persoane, grup, pot să găsesc Creatorul. Astăzi, eu nu Îl văd şi nu Îl descopăr, deoarece eu sunt opus Lui: am “minus” şi, cu El este “plus”, noi nu ne înţelegem şi nu ne simţim. El mă simte şi mă înţelege, vedeţi, El a creat toate astea, în timp ce eu nu înţeleg şi nu Îl simt.

Deci, cum Îl pot găsi? În ce mod alambicat pot trece de la “minus” la “plus”? Pentru asta, El mi-a dat “informaţia” interesantă numită “această lume” şi “grup”. Dacă mă conduc pentru a mă adapta la ei, cu aceasta, eu conduc dorinţele mele, le controlez, supervizez în mod specific intenţiile mele cu privire la ei, mă apropii de Creator în acest mod.

Am nevoie doar să fiu sigur că merg în exteriorul meu şi intru în această lume, că mă dedic prietenilor mei, sunt preocupat de ei.

Dar, cum este posibil să ajung la asta? Cum să controlez plecarea mea de la intenţia “pentru mine”, la intenţia “pentru iubirea Creatorului”? Prin urmare, este spus: Faceţi totul nu de dragul Creatorului, ci de dragul acestei lumi. Deci, în mod special din acest punct, mă apropii de Creator. În esenţă, El este ascuns în spatele prietenilor şi, din momentul în care mă poziţionez corect în raport cu această lume, Îl voi descoperi imediat.

Integrarea mea în această lume în 125 de niveluri este absolut identică cu apropierea de Creator în 125 de niveluri. Din momentul în care mă ridic la primul nivel de conexiune cu această lume, voi începe imediat să descopăr Creatorul. El se va revela pentru mine, în lumea noastră! El nu poate fi revelat oriunde de la sine.

Prin urmare, se spune: “De la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator”. Nu este un soi de boală de caritate. Se datorează faptului că, Creatorul este situat în spatele acestei lumi şi este legat cu ea în mod specific, cu o conexiune de acest gen. Urmează ca, prin munca în grup, să şterg frontierele care existau între Creator şi această lume.

De ce? Este astfel pentru că, eu Îl găsesc independent şi avansez independent, voi “adera” la El. Numai pentru acest lucru mi-a fost dat învelişul exterior al Creatorului, care este numit “această lume” şi “grupul”.

De acolo, cuvintele sunt de înţeles, adică prietenul trebuie să fie la fel de important pentru mine ca şi Creatorul. Grupul trebuie să fie important în ochii mei în aceeaşi măsură ca şi El. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este în afara mea, trebuie să atribui Creatorului.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, ziua a doua, 14.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→