Întrebare: Dacă întrebi un om în vârstă dacă şi-ar dori să fie magician, el îţi va spune: „Mi-ar plăcea, dar nu mai am nicio dorinţă”.

Răspuns: Oamenii bătrâni îşi pierd dorinţele. Ei se simt repinşi de viaţă, sunt obosiţi şi nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. Oamenii tineri sunt gata de orice, dar nu au minte. Cum se spune: „Dacă tânărul ştia, dacă bătrânul putea…”

Acesta este modul în care trăim şi astfel, cel mai important lucru este să prezinţi omului, de la începutul vieţii sale opţiunea de a descoperi toată providenţa, atunci el va putea şti cum să se comporte, ce să caute, de ce să fie împlinit, şi nu şi-ar risipi viaţa, ci, din contră, ar aspira la nivelul următor etern.

Întrebare: Putem spune unui om bătrân: „Vino în grupul de educaţie integrală, aici este locul în care vei găsi o dorinţă”?

Răspuns: Absolut! Dar acesta nu este singurul mod în care îl putem atrage. Noi trebuie doar să ne adresăm unui om cu ceea ce vrea el de fapt.

Dacă el are ceva dorinţe asemănătoare, atunci da. Dacă nu, dacă totul este deja mort în el, putem doar să-l atragem să vină să stea cu alţi oameni în vârstă pentru a lua o prăjitură gustoasă şi un ceai. El va vedea, va asculta, şi timpul trece iar el va fi plăcut impresionat să fie  într-o anumită societate. Oamenii în vârstă ar trebui atraşi prin ceea ce noi numim interese ale bătrânilor dar nu cu probleme ridicate.

Acestea ar trebui să se potrivească nevoilor unui om. Nu contează cui ne adresăm, noi trebuie întâi să studiem acest grup de oameni şi dorinţele lor şi să ne adresăm acestor dorinţe.

Din programul KabTv „ Convorbiri cu Michael Laitman” 3/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Întrebare: Dacă Creatorul este iubire şi repaos absolut, atunci cum este posibil să mă conectez la frecvenţa Lui?

Răspuns: Tora vorbeşte în limbajul oamenilor şi de aceea noi îl asociem pe Creator cu proprietăţile noastre.

În realitate, noi trăim într-o lume a legilor. Eu sunt într-un spaţiu în care acţionează o singură forţă şi eu pot atrage influenţarea ei într-o măsură mai mare sau mai mică. De aceea, forţa nu se schimbă. Eu sunt cel care mă schimb.

Dar, în mintea mea, eu transfer schimbările mele la această forţă şi, de aici confuzia. Eu vreau ca Creatorul să mă iubească mai mult, în ciuda faptului că El deja îmi dăruieşte 100%. Eu Îi cer binele, Îl rog să înlocuiască judecata Lui cu milă, dar cum poţi să pledezi în faţa Absolutului. Ce schimbări pot fi aşteptate de la forţa Binelui care face constant bine atât oamenilor buni cât şi celor răi? Deci imaginează-ţi că Creatorul nu aude şi nu simte, ci doar dă tot timpul, totdeauna dăruieşte.

Tu eşti construit în aşa fel încât simţi starea ta în dorinţa de primire. Dorinţa simte ceea ce o umple, şi această conştientizare provoacă anumite simţiri. Noi avem sentimente şi de aceea vorbim totdeauna despre reacţia noastră emoţională la ceva. De exemplu, dacă am să te ating cu un fir cu electricitate de 100 de volţi, atunci ai să simţi. Problema aici nu este în firul cu electricitate şi nu în dorinţa însăşi, ci în contactul dintre ele, în atingere, şi asta este ceea ce dă naştere la senzaţie. În acest fel, toate senzaţiile sunt născute în noi, şi nu în Creator, dar noi, cum am spus, atribuim Lui simţirile noastre.

Therefore, it’s best not to imagine the Creator as someone alive. We deal with a law, and to the extent of the changes within us, we rediscover its influence. Here everything depends only on our sensitivity, our perception.

De aceea, este cel mai bine să nu ţi-l închipui pe Creator ca pe cineva viu. Noi avem de-a face cu o forţă şi, ca urmare a schimbărilor din noi, redescoperim influenţa ei. Aici totul depinde numai de sensibilitatea noastră, de percepţia noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/11/2012 „ Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că de-a lungul procesului de joc integral vor fi oameni care vor fi uşor impresionaţi şi care vor spune dintr-o dată: „Oh, am intrat în starea de spirit generală şi acum vă voi învăţa pe toţi!”.

Răspuns: Într-un grup integral nu pot fi lideri. Tot ceea ce discutăm este în conformitate cu ghidarea moderatorului. Acesta este un lucru.

Al doilea este că omul care vrea într-adevăr să obţină lumea superioară, devine mai fin şi chiar mai ascuns. El niciodată nu vorbeşte despre lucruri abstracte, el poate să-ţi spună glume, sau să glumească pe seama unor subiecte, dar toate glumele sunt o distragere de la subiectele cu adevărat serioase, fiindcă, de fapt, este el însuşi în ele şi el nu dezvăluie asta.

Întrebare: Eu vorbesc despre un stadiu mai îndepărtat al jocului, dacă ne imaginăm omenirea jucând jocul pentru 10-20 de ani….

Răspuns: În primul rând noi nu ne jucăm pentru un timp atât de lung fiindcă pe drum, recunoaşterea conexiunii şi a unităţii în grup are loc în termen de câteva zile, până la o săptămână, este o mişcare foarte rapidă.

Deci, dacă omenirea începe să se ocupe de ea, în timp de câteva zile lumea se va schimba cu totul. Nici nu poţi să-ţi imaginezi asta!

Oamenii vor merge cu bucurie acolo unde li se va spune: să aranjeze ceva, să lucreze undeva. Ei nu vor avea nevoie de nimic inutil. Vor deveni raţionali în atitudinea lor faţă de ei înşişi şi faţă de lume, printr-un mod de viaţă rezonabil şi normal.

Lucrul principal este sentimentul de conexiune şi de unitate care dau omului un spirit superior, o minte.

Din programul KabTv „Convorbiri cu Michael Laitman” din 3/10/2012

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem dobandi o asemenea dorinta puternica pentru spiritualitate astfel incat sa respinga toate celelalte dorinte corporale.

Raspuns: Sunt 613 dorinte in fiecare dintre noi, pe care trebuie sa le indreptam catre maretia si importanta daruirii, dragostei, conexiunii si garatiei mutuale in raport cu intelegerea noastra. Tot ce este extern propriilor mele interese, extern interesului invelisului, meu ar trebui sa devina mai important pentru mine decat dorintele mele corporale egoiste.

Daca o persoana divide dorintele sale externe si interne astfel si se directioneaza pe sine in exteriorul corpului sau este de ajuns pentru moment. Ar trebui sa ne verificam constant si sa incercam sa ne stabilizam pe acelasi sir de ganduri.

In cele din urma obisnuinta devine o a doua natura, iar prin eforturile pe care le intreprind, Lumina vine la mine. Apoi fac ceva eforturi mai mari, si astfel primesc si mai multa Lumina. Din acest moment incep sa ma construiesc pe mine deoarece „nu exista alta corectie pentru o persoana cu exceptia celei de a directiona toate momentele prezente si cele viitoare astfel incat sa fie dedicate si sa serveasca maretului Sau nume”( Baal HaSulam Scrisoarea18 ) putin mai mult de fiecare data. Din astfel de iesiri ( Yetziot in Ebraica) vine si Tora dupa cum este spus: „Tzion este acela din care va iesi Torah.”

La urma urmei, cand simt ca am scos intentia corecta, simt o deficienta in schimb, iar apoi pretind Lumina care Reformeazaa, numita Torah. Asa ca se dovedeste  ca din Zion , din asemenea iesiri, este nascuta Torah: nu din urcari ci mai de graba din coborari, din iesiri ale intentiei corecte.

De aceea constant adaug o  „litera” dupa alta, pana cand intreaga Tora trece prin mine.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 29/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Dăruirea Torei”, paragraful 8: „Este aşa fiindcă aici este o lege naturală ca primitorul să simtă ruşine şi impacientare la primirea de cadouri de la dăruitor în afară de compasiune şi milă…

Şi acesta este motivul pentru care El a pregătit pentru noi munca şi truda în Tora şi Miţvot (porunci), pentru a produce înălţarea prin noi înşine, fiindcă atunci, plăcere şi bucuria care ne vin de la Creator, adică tot ceea ce este inclus în alipirea (Dvecut) la El, va fi posesia noastră, care ne-a venit prin propriile noastre eforturi. Atunci ne vom simţi ca fiind proprietari, sentiment fără de care nu poate fi senzaţia de plenitudine.

Ruşinea este măsura care defineşte relaţiile dintre noi. Dacă cineva nu simte ruşine, atunci el nu are nimic de corectat fiindcă el nu vede nicio diferenţă majoră între el şi Creator. De aceea, este mai bine să divulge ruşinea şi jena printr-o comparare a proprietăţilor lui de primire cu dăruirea Creatorului.

Întrebarea este, dacă omul opreşte primirea, nu înseamnă că neutralizează ruşinea? De exemplu: eu îmi vizitez un prieten şi văd o masă generoasă care mă aşteaptă, dar refuz tratarea: „Nu, nu mulţumesc, sunt sătul, sunt la dietă”. Este posibil să reacţionăm la fel în spiritualitate pentru a diminua sentimentul de ruşine? Acţionând aşa, noi vom neglija pe Creator fiindcă nu ne pasă de bunăvoinţa Lui.

Până la urmă, ce primim noi de fapt? Este Lumina de NRNHY? Să fim sinceri, ea nu ne umple cu plăcere. NRNHY este Lumina care rezultă din înţelegerea noastră a măreţiei Dăruitorului.

Tot ceea ce am primit vreodată de la ea este o scânteie mică din care provine dorinţa de a primi plăcere. Dorinţa de a primi este cuprinsă într-un punct negru, vârful literei Yod, iar în Lumină se află o scânteie care a creat punctul negru.

Restul este declanşat de conştientizarea în noi a măreţiei Creatorului, când noi o apreciem, ea se înalţă în ochii noştri. De aceea noi trebuie să ne amintim constant că trebuie să aspirăm la măreţia Lui.

Dacă cineva ne este cu adevărat important, noi suntem gata „să-i ducem valiza”. Cu cât este mai mare in ochii noştri persoana, cu atât mai grea este valiza pe care suntem gata să i-o ducem. La început valiza ni se pare prea grea. „De ce să-i car eu valiza din prima? De ce fac asta?”

Dar, dacă înţelegem cât de indispensabil este stăpânul valizei, o ridicăm foarte uşor. Este aşa o onoare şi un mare noroc să serveşti această persoană importantă! Suntem chiar gata să plătim pentru a avea dreptul să-i ducem valiza.

Ca rezultat, noi ne devotăm întreaga viaţă Creatorului. Ce primim în schimb? Nimic. Până la urmă, o scânteie şi un punct negru constituie baza a tot ceea ce este.

Întrebare: Este vreo analogie cu ruşinea reală în munca pe care o facem noi?

Răspuns: Da, ea poate fi aplicată la numeroase tipuri de ruşine pe care noi o trăim în faţa tovarăşilor noştri de grup. Ne temem că ei îşi vor da seama că suntem ignoranţi, sau că încă suntem egoişti.

Este o ruşine primitivă, egocentristă. Există de asemenea o ruşine spirituală cauzată de inabilitatea noastră de a contribui cu partea noastră, să recunoaştem faptul că nu-i susţinem pe colegii noştri aşa cum ar trebui şi nu îi ridicăm. Ei depind de noi, aşa că ne simţim jenaţi că nu suntem în stare să ne îndeplinim sarcina.

Întrebare: Trebuie grupul să trezească în membrii săi o astfel de ruşine?

Răspuns: Grupul trebuie să ne amintească şi să ne promoveze creşterea, învâţându-ne cum să respectăm ruşinea, fiindcă ea demonstrează o lipsă în dorinţa de primire. Dacă plăcerile şi necazurile sunt condiţionate fie de umplere, fie de golire în interiorul dorinţei noastre, atunci stările de rău sau de bine se reflectă în simţirea ruşinii sau, din contră, prin înţelegerea măreţiei Creatorului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Dăruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne imbolnăvim si murim din cauza că pierdem vitalitatea. Studiind in grupul integral, oamenii vor avea o sursă infinită de forță și vitalitate , vor fi capabili să se conecteze la această sursă si sa fie hraniți de ea, si  nu înseamnă aceasta că nu vor mai exista boli si că speranța de viață va crește?

Răspuns: Nu exista dubii in faptul că oamenii încet încet nu îsi vor mai simți cu atâta tărie corpul și în schimb vor observa o sumă de forțe ce conturează forma trupului, forțe ce contureaza d easemenea forma lumii ce este foarte asemănătoare. În același timp toate bolile și problemele asociate cu corpul, cu familia si cu toate celelalte vor dispărea , deoarece totul se mută la un alt nivel de soluționare, la nivelul forțelor.

Lumea noastră dispărea pentru că infracstructura deasupra căreia aceste forțe conturează imaginea lumii dispare, in cele din urmă, și vom vedea cum impreună cu lumea si problemele vor dispărea.

Întrebare: In orice caz, oamenii care studiază in grupul integral vor trăi mai mult ?

Răspuns: Nu pot da un răspuns in legătura cu starile intermediare. O perosna va simti ca există etern si pe de-a-ntregul  in masura in care simte Lumina superioară prin intermediul grupului.

Acelasi lucru se poate intâmpla si pe drumul nostru, in funcție de nivelele corespunzatoare stărilor noastre. Dar vom simți cu siguranța probleme legate de corp. Mâncarea si hainele vor fi necesare numai in masura nevoii si nu mai mult decât atât. Aceasta înseamnă că moda va dispărea. Lumea noastra va deveni complet diferită.

Speranta de viată va creste , dar nu cred ca mai mult de 100 de ani.

Am vizitat Elvetia de multe ori, in special orașe și sate foarte mici. Aici este un fapt obisnuit sa se atingă vârste de 100 de ani. Este o diferență in a arăta de 90 de ani față de 95 de ani. Ii privesti si vezi persoane obisnuite, tunzând gazonul. Nu imi pot imagina cum pot  sta pe panta si mai mult decat atat, sa tundă gazonul.

Deci astăzi, având un stil de viată normal, o persoana poate atinge cu ușurință această vârstă.

Dar eu nu cred ca avem nevoie de mai mult decât de atat. Biblia, de asemenea , vorbește despre “70 de ani de viata ai omului”. Daca viata are un scop special , atunci varsta va fi intre 100 -120 de ani. Deci, vorbind la modul general, nu vom depasi cu mult aceasta limita și nu este nevoie pentru acest lucru.

Din emisiunea de pe KabTV “Discutii cu Michael Laitman,” 03/10/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, că există o furtună în America și oamenii sunt îngrijorați, putem transmite mesajul nostru catre ei prin inimă si nu prin minte?

Răspuns: Da, se pare că eu nu scriu romane romantice, si nu-mi pot exprima sentimentele atat cât mi-aș dori. Sunt construit diferit, eu pot să plâng atunci când văd o formulă, atunci când mă uit la componentele sale, la fel ca în medicină atunci când un pacient care se uită la testele sale medicale vede o catastrofă reflectată în ele. S-ar părea că acestea sunt doar numere, dar ele evoca o furtună de emoții.

Aici este aceeași lucru. Perturbăm legea de bază a naturii, legea  echilibrului, e ca și cum as indoi o tijă de fier -la un moment dat se rupe, dar intre timp timp pare că încă mai avem o marjă de siguranță. Acesta este modul în care se întâmplă întotdeauna: există o limită cu privire la cât de departe poti sa te duci, dar nu trebuie să treci de această limită.

Noi ar trebui să explicam acest lucru oamenilor în moduri diferite. Aici este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Ar trebui să le spunem adevărul: Am putea plânge cu ei, dar nu va ajuta. Plansul este doar o nebunie, și trebuie defapt sa localizam problema reală. Problema reală este că mergem împotriva legilor naturii. E de ajuns să ne uitam la statisticile  dezastrelor naturale, chiar și în ultimul an. Nu contează că experții nu sunt întotdeauna de acord cu privire la caracterul lor antropic. Într-un fel sau altul, ele provin de la legile naturii, și așa trebuie să aspirăm spre echilibru.

Am fi putut face aceasta mai din timp și atunci nu ar fi existat o criză economică, o criză în familie, în educație, etc. Dar astăzi o criză generală este revelata în intensitate mare în multe aspecte. De ce? E pentru că nu am corectat dezechilibrul atunci când primele semne au fost minore. „Ei bine, ce dacă există mai multe divorțuri? Ce daca copiii sunt indisciplinați? Deci, ce se întâmplă dacă mass-media este corupta? Ce dacă putem cumpara si vinde orice „Noi nu acordam atenție ego-ului în creștere,care ne departeaza tot mai mult de echilibru  , iar rezultatul acestui lucru va fi un colaps total. În primul rând este dezvăluit în economie, apoi în catastrofele naturale, apoi în foamete la nivel mondial, etc.

Așa că nu trebuie să întârziem. Trebuie să le explicam oamenilor științific de ce echilibrul, homeostaza, sunt  esențiale. Sunt destule articole și dovezi solide cu privire la acest lucru.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 10/31/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: „Dragă Rav, am fost surprins să te aud spunând că Romney este îngerul bun şi Obama este îngerul rău, de asemenea ai spus că în Cabala, este scris că inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului. Eu sunt cetăţean canadian rezident în SUA şi unul din studenţii tăi din iulie 2009. În fiecare zi ascult online lecţiile de dimineaţă şi urmez sfatul tău referitor la unitate şi la succesul convenţiilor”.

Răspuns: Indubitabil, inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului, dar ei sunt ca îngerii, forţe neînsufleţite care sunt conduse în funcţie de cum este pusă în aplicare administrarea, prin îngerul bun, sau rău. Conducătorii nu aleg şi nu schimbă nimic, ci oamenii sunt cei care îi aleg pe ei, asfel, ei îşi aleg propriul lor destin.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Un preot deja a afirmat ca super furtuna Sandy a fost produsa de pacatele lui Obama si Romney. Dezastrele majore sunt intotdeauna puse pe seama pacatelor cuiva. Cum evitam caderea in aceasta capcana atunci cand explicam oamenilor ce se intampla?

Raspuns: Ca baza exista doua optiuni: calea Torei si calea suferintei. Daca nu tindem catre partea pozitiva inseamna ca tindem catre cea negativa.

In general orice bine si rau pe care o persoana il simte in lumea asta este pate din guvernarea generala. Nu este posibil sa afirmam ca orice fenomen este detasat de spiritualitate si nu are nimic de a face cu asta. Chiar are.

Acum imagineaza-ti ca, ( Gevurot)  calitatile judecatii  care sunt revelate astazi sunt invesmantate in mila. Datorita acestei puteri lumea poate exista mai departe cat decat placut. In cele din urma forta daruirii va aduna taria sa penetreze proprietatile interne alea judecatii, care sunt astazi manifestate printr-o furtuna. Divizarea sociala se va diminua pe cuprinsul lumii, importanta unitatii va creste, iar educatia integrala se va dezvolta…

Cu toate astea, in realitate e adevarat opusul, iar furtuna e o consecinta a asta. Doar ca nu a fost trimisa ca o pedeapsa. Nu exista pedepse; acestea sunt manifestari ale aceleasi forte pe care nu le-am corectat la timp, conform programului dat. Ele se acumuleaza, iar daca am fi facut totul corect, ne-ar fi inaltat la un grad mai mare. Acum, acest grad la care sa zicem ca ar trebui sa fim este manifestat in forma opusa, in forma dezastrului natural.

Acelasi factor apare nu pozitiv, asa cum ar fitrebuit, ci  negativ. Cu toate astea noi am inversat drumul de la calea Torei la calea suferintei. Aceasta „inversare”este in mainile noastre.

Asa ca, nu este o pedeapsa, ci o consecinta naturala pe care noi insine am provocat-o. Nu e nevoie sa ne imaginam ca si cum Creatorul decide sa ne pedepseasca intr-un fel sau altul. Nu exista nimic de genul acesta; avem de a face cu legile naturii. Noi nu realizam Reshimot-urile revelate ( gene informationale) care se acumuleaza intr-un cont mare; o „penalizare” pe care o primim.

Aceasta „penalizare” este ca un avertisment. Dar intrebarea este daca noi o acceptam corect?

Este spus ca pedepsele atenueaza si purifica corpul. Deci asta ar putea fi inspre bine? „Am fost pedepsit, un dezastru a venit peste mine, si am devenit mai curat. Am indurat dar am devenit purificat…”

Asta este o minciuna absoluta, o greseala fara precedent. Eu insumi am adus peste mine ceea ce am primit pentru ca nu am realizat Reshimo-ul cum trebuia. De fapt, imi este data o sansa acum. Pana acum parcurgand secventa de Reshimot-uri nu am inteles cum trebuie sa ma comport. M-am jucat, am fost confuz in propriul meu egoism si am oscilat.

Iar acum, gasindu-ma intr-o situatie dificila, in cele din urma am primit un „cadou.” Am oportunitatea si abilitatea de a judeca corect. Cu alte cuvinte, dezastrul a venit ca sa ma ajute, sa ma zguduie putin: „Trezeste-te! Nu mai se poate continua astfel! Singur iti faci rau.”In acest caz, un dezastru este un remediu, prin amaraciune. Similar, un copil poate fi tratat intr-un mod dur pentru a fi tinut departe de necazuri.

Asta e motivul pentru care furtuna trebuie vazuta ca un avertisment pe de-o parte, si  pe cealalta parte ca o situatie care ne poate ajuta sa facem calculul corect si sa ne miscam mai departe.

Asta este grozav! Ar trebui sa spunem cat de cat „Multumesc.”

Abordarea este simpla: Tot ce s-a intamplat inainte trebuia sa se petreaca. Nu mai privim inapoi. „Daca” nu mai conteaza. Acum se manifesta o lovitura; de aceea trebuie sa continuam sa facem calculul, acel calcul despre cum sa corectam dorintele corupte, proprietatea judecatii.

Retineti cand se intampla asta: O saptamana inainte de alegerile electorale. Asa ca, sa urmarim ce se intampla: Va ajuta Sandy reevaluarea situatiei? Daca nu, vom vedea uragane mai agresive, dezastre mai severe. Depinde de evenimentele saptamanii urmatoare cum va supravietui US iernii.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/10/2012 „Daruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce rusinea este necesara pentru avansarea noastra? La urma urmei este un sentiment neplacut care te arde si pare sa apartina caii suferintei?

Raspuns:  Rusinea este ca si cum ai simti o durere in corp. Durerea indica o boala care trebuie vindecata. Multumita durererii sunt salvat de moarte. Este la fel cu sentimentul de rusine; indica undeva lipsa corectiei deci este posibil sa ignori sau sa anulezi acest sentiment?

Dar noi incercam sa scapam de el. De aceea cabalistii ne spun ca noi avem nevoie de ajutorul grupului si al cartilor si de tot ceea ce ma poate sprijini si ma poate ajuta sa suport sentimentul de rusine.

In acelasi timp nu e doar ceea ce trebuie sa suport, dar am nevoie de asemenea sa stiu mult mai adanc si sa intreprind acte de corectare. Sentimentul de rusine va continua sa creasca pana te obliga sa plangi pentru ajutor si apoi vei primi Lumina care Reformeaza care te va corecta si te va vindeca.

Nu esti vindecat daca jelesti putin. Trebuie sa fie un plans adevarat, o cerere de a scapa de el, din moment ce nu e doar o boala, este o corectie a intentiei de a primi, a naturii tale.

Intrebare: Dar noi intotdeauna tindem sa ne simtim bine, de ce sa aspir sa simt rusine?

Raspuns: In vederea realiazarii acestui lucru tu cresti importanta scopului, plasandu-l deasupra durerii tale.

Tu spui: „Lasa-l sa doara, nu doresc sa ma identific cu ceea ce doare si cu durerea insasi. Vreau sa ating scopul, si multumesc foarte mult pentru durere fiindca ma concentraza pe scop.”

Totul depinde de recunoasterea maretiei scopului, de maretia Creatorului. Din moment ce Creatorul este dorinta de a darui, o forma de daruire si ingaduinta. In masura in care aceste valori iti apar ca marete, incepi sa suferi din cauza atributelor tale care sunt opuse acestor forme de valori. Dar daca acoperi aceasta prapastie si te injectezi cu ceva „anestezic,” tu insuti te privezi de posibilitatea de a avansa.

Din motivul asta construiesti un mediu care te va sustine in stadiul in care vei avea nevoie. Ca rezultat tu vezi opusul fata de daruire, suferi din cauza asta si continui sa maresti Creatorul in ochii tai. Tu aderi la EL, doresti sa aderi la grup, nu iti mai doresti sa te identifici cu raul, dar nu in vederea evadarii de el ca de un fel de durere, ci in vederea atingerii daruirii in vederea contopirii cu grupul.

Sunt multe discernaminte aici si toate conduc intr-o directie. Asa ca incearca sa intelegi cat de minunat sentimentul de rusine te ghideaza daca il utilizezi corect.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala 28/10/2012 „Daruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→