Întrebare: Dacǎ eu nu știu pe cine chem înainte de rugǎciune, atunci de ce experimentez un sentiment de agitaţie înaintea Creatorului, o teamǎ de a apela la Creator?

Rǎspuns: Te invidiez. Acest lucru înseamnă că știi Cui te adresezi.

Este o stare de exaltare atunci când o persoană se adresează calitǎţii de dǎruire, Luminii sau cuiva mai mare şi experimenteazǎ un sentiment de agitaţie, de tulburare. Acest lucru înseamnă că el simte măsura în care starea lui, viața lui, fiecare celulă și fiecare moment, toate relațiile și întâlnirile lui, toate depind numai de Luminǎ. Asta este, simte cǎ nu el e singurul care deţine controlul asupra lui însuşi, cǎ nu el se ocupă de clipa următoare şi totul existǎ în afara lui. El nu simte încǎ în mâinile cui se aflǎ şi din cauza asta are un sentiment de agitaţie. Deocamdatǎ acestea sunt nişte trepidaţii animalice, dar care ne împing înainte.

Apoi, la un moment dat, o senzație opusǎ de încredere va veni, fǎcându-mǎ să mă simt bine, ca şi cum eu nu depind de mine. Nimic nu poate fi mai rău decât acum, fiind responsabil de mine și destinul meu!

Mă bucur că există Lumina care determină totul, formeazǎ totul şi mǎ ghideazǎ. Singurul lucru care  îmi rǎmâne de fǎcut este să simt și să lucrez la unison cu Lumina, care este singura cale pentru mine de a realiza toate acestea.

From the Kharkov Convention “Uniting to Ascend” 8/18/12, Lesson 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ultimul atelier a fost mai greu decât precedentul, deoarece în loc de o întrebare scurtă ai citit un paragraf întreg dintr-un articol și apoi ne-ai cerut să-l discutăm. Dar nu era deloc clar ce anume ar trebui să discutǎm.

Rǎspuns: Am făcut-o intenționat, în scopul de a vǎ forța să vorbiţi din inimă, din adâncul sentimentelor. Dacă, în timpul citirii, mă urmaţi prin sentimentele voastre, atunci nu aveți nevoie să vă amintiți întrebarea și să gândiţi. Pur și simplu simţiţi și spuneţi doar câteva cuvinte despre asta. Este de ajuns!

Acest lucru este exact ceea ce am vrut sǎ realizez: sǎ vă îndrum să pătrundeţi emoţional textul, astfel ca împreună sǎ simțim ceea ce este ascuns acolo, în spatele cuvintelor. Dacă vom încerca să urmǎrim sentimentele care vin după cuvintele mele și nu să cǎutǎm răspunsul cu ajutorul minţii, atunci funcționează.

Nu vreau sǎ discutaţi pe baza a ceea gândiţi, ci sǎ începeţi sǎ vǎ conectaţi între voi prin impresiile pe care le primiţi din ceea ce aţi auzit. În fiecare paragraf a existat o dezvoltare afectivǎ. Şi împreunǎ aţi gǎsit imaginea generalǎ. Construirea unui Kli comun (dorinţǎ, vas), înseamnă a ajunge la o impresie (simţire) comunǎ.

Un grup, în general, este o impresie, o simţire comunǎ dar în Kelim-uri separate,dorinţe care se conecteazǎ pentru a funcționa împreună. Când sunt gata pentru asta, pentru simţirea comunǎ, atunci ea se reveleazǎ în ei.

Din partea a treia a Lecíei zilnice de Cabala 7/30/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este dǎruirea cǎtre un prieten?

Rǎspuns: Dǎruirea pentru un prieten este de a face ce vrea el. Dacǎ suntem prieteni şi suntem într-un grup pentru a atinge  scopul, eu trebuie sǎ-l ajut cu tot ce este posibil încât el sǎ poatǎ realiza acest lucru.

Lui poate îi lipsesc anumite lucruri materiale esenţiale şi, pentru început, trebuie sǎ mǎ ingrijesc de asta. Dar, odatǎ ce el primeşte necesitaţile de bazǎ, eu trebuie sǎ-l ajut sǎ atingǎ scopul şi sǎ îl implineascǎ.

El are nevoie de mine să-i dau putere, sǎ-l împing înainte, are nevoie de inspirație şi sǎ merg împreună cu el. Acest lucru se numeşte  să ajuţi un prieten, așa cum se spune: „Fiecare îşi va ajuta aproapele.” Deci, i-am spus ce scop mare este înaintea noastră, că suntem împreună  și împreună îl vom împlini.

I-am arătat cum îl iubesc, cât cred în el și am nevoie de el pe acest drum. L-am trezit și, prin el, am obținut, de asemenea, putere.

În alt mod, nu vom putea atinge scopul; unul singur nu poate face acest lucru. Este nevoie de minim zece persoane.

Aceasta se numește daruire pentru prieteni. Ce altceva pot să le dau? Dacă un prieten nu are pâine, atunci îi vei da jumătate din a ta. Dar orice altceva, cu excepția necesităților de bază pe care i le poţi da, este doar puterea de-a lungul drumului, inspirație și măreția scopului. E nevoie sa fii un adevǎrat psiholog alǎturi de el; de aceea vom lucra unul cu altul.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Acțiunile care sunt destinate să ne unească sunt dictate de faptul că ne bucurăm de ele. Acest tip de plăcere este mai mare decât cea pe care o primim din orice altă activitate. Înseamnă că suntem ca niște roboți, care au doar un plus sau un minus?

Raspuns: Nu contează. Prin niciun mijloc n-ar trebui să refuzăm plăcerile! Cabala interzice asta. O persoană care refuză în mod deliberat plăcerea este numită „Nazir”, adică cineva care se angajează în auto-limitare. Cineva care alege aceasta, merge împotriva planului naturii, deoarece scopul naturii este de a ne aduce la încântarea absolută.

Prin transcenderea cadrului egoismului nostru, prin dorința de a ne ridica deasupra lui, împotriva lui, deschidem oportunități extraordinare de a primi plăcere. Egoismul nostru limitează capacitatea de a primi plăcere. Cât de mult poți mânca sau bea? Cât de mult poți dansa? Totul are limitările sale.

Prin ridicarea deasupra câmpului egoist către cel extern, vom descoperi lumea Infinitului. Ce înseamnă lumea infinitului? E o dorință care nu este limitată de absolut nimic. Este exact ceea ce ar trebui să descoperim.

De ce este știința pe care o studiem numită Cabala? Ea ne învață cum să ajungem la maximă încântare veșnică, nelimitată și cum să obținem o senzație de existență veșnică în toate coordonatele și direcțiile. Deci, atunci când studiem și stăm cu grupul, prin nici un mijloc nu ar trebui să urmărim auto-restricția. Absolut deloc!

Unul ar trebui să se gândească numai la modul în care să se conecteze cu ceilalți. În același timp, dacă vrei să mănânci zece cine sau să te încânți în orice alt mod, te rog să faci acest lucru. Nimeni nu-ți interzice să se complaci în plăceri. Ceea ce contează cu adevărat este unde îți este capul. Acesta este cel mai important lucru.

Există asceți care se limitează precum femeile la dietă, uneori chiar mai rău decât atât. Deci, ce? Ei nu „se ucid” acționând astfel, ci mai degrabă simt mândrie și auto-importanta și mai mare: „Vedeți, cât de bun sunt!”

Din Convenția de la Harkov „Unindu-ne pentru a ne înalța”,16/08/12,Lecția preliminară

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem întâlniri ale femeilor în grup, dar uneori se pare că femeile au de-a face mai mult cu propriile lor întrebări. Bărbații spun deschis că nu simt o necesitate și o nevoie de la noi. Am încercat să avem întâlniri împreună, dar ele nu au fost cu adevărat de succes. Pe ce bază ar trebui să ne adunăm cu grupul de bărbați? Cum ar trebui să fie efectuate întâlnirile?

Răspuns: Ar trebui să vă adunați în principal pentru a discuta aspecte de ordin general, ca într-o familie: Ce ar trebui să facem cu centrul nostru, cu lecțiile noastre, cu copii, etc. Trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să fie ședințe comune.

Orice altceva este muncă internă. Ar trebui să fie separată pentru bărbați și pentru femei. Femeile au nevoie să creeze în ele însele un vector, o direcție pentru aspirația lor prin intermediul bărbaților către Creator. Acesta este cel mai bun mod.

Atunci femeile vor începe să vadă cum bărbații se schimbă și devin tot mai serioși. Trebuie să-i tratați atât ca pe cei care conduc, cât și ca pe cei care sunt conduși. La fel ca și copiii noștri: Pe de o parte, ei sunt mai tineri decât noi, dar ne trag către avansare. Este la fel aici. Grupul femeilor crește în măsura asistenței lor fața de bărbați, iar prin bărbați, primesc Lumina, sau ca să fiu mai precis, ele primesc Lumina în legătura dintre cele două grupuri. Toată munca se face în general pe plan intern.

Din Convenția de la Harkov „Unindu-ne pentru a ne ridica” 18/08/12, Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să includem toată creaţia înăuntrul nostru, pentru că ea este un singur întreg. Natura minerală, vegetală şi animală şi toţi oamenii de pe pământ, toţi cei care au trăit în trecut, Cabaliştii care au pavat această cale pentru noi şi care şi-au împlinit corectarea în dorinţa generală, toate astea trebuie să se transforme într-un singur întreg.

Astăzi suntem într-o situaţie foarte specială, pentru că lumea cere asta şi astfel ni s-a dat această oportunitate specială.

Ştim deja că Lumina este doar forţa pre-existentă în lume. Lumina a creat dorinţa noastră generală şi poate face orice este necesar cu ea pentru a o duce la scop.

Această imensă dorinţă include miliarde de stele şi alte lucruri care umplu universul nostru şi tot ce este pe faţa pământului, particula special a universului în care existăm noi, unicile creaturi, iar printre ele chiar cei mai unici, voi, aceia cărora vi s-a dat dorinţa de a descoperi acest întreg sistem, această întreagă măreţiei şi a vă ridică chiar mai sus. Vouă vi s-a dat oportunitatea liberului arbitru.

Lumina crează totul; dă naştere şi schimbă lucrurile. Totul provine de la Lumină. Toate urcările şi coborârile, tot ceea ce experimentăm şi tot ceea ce a fost şi va fi, totul este creat de către Lumină. Deci, aşa cum ne spun învăţătorii noştri, liberul nostru arbitru este de a studia cum să stăpânim, cu ajutorul acestei Lumini. Lumina însăşi vrea asta şi este gata să ne îndeplinească dorinţele, dacă acestea sunt îndreptate în direcţia corectă.

Astfel, dintre toate opţiunile pe care le avem, trebuie să alegem numai direcţia corectă. Pentru ca această direcţie să fie adevărată, ni s-au dat diferite condiţii care, în întreg, compun „această lume”, o stare specială în care ne putem pregăti pentru asta, pentru a continua să schimbăm toată creaţia cu ajutorul Luminii.

Este nevoie aici de o rugăciune, o cerere. Poate fi o cerere de gratitudine, o rugăciune, o expresie a fricii, sau a respectului, sau a bucuriei; Este important însă ca această plângere să fie corectă.

Pentru ca ea să fie corectă, ni s-a dat un grup: mai mulţi oameni care se adună împreună. De ce? Pentru că o rugăciune trebuie să fie întreagă, completă, ceea ce înseamnă că provine din toate diferitele sentimente posibile, din relaţiile diferite şi atitudinile faţă de Lumină, din diferitele stări: urcări, coborâri, detaşări, indiferenţă şi o atitudine emoţională.

Este diferită pentru fiecare individ şi cu toţi ne adăugăm stările noastră unul altuia pentru a ajunge la o rugăciune întreagă. Unii oameni sun deasupra, în sentimentele lor, alţii sunt jos. Unii plâng, alţii râd iar alţii sunt indiferenţi. Rugăciunile pot fi chiar diferite, de tipuri diferite, pe niveluri diferite şi de la oameni diferiţi: pentru ei însăşi, pentru societate, pentru familie, pentru prieteni, pentru Creator.

Dar atunci când oamenii tânjesc ca să avanseze, rugăciunea lor îi conectează într-un singur întreg, iar apoi chiar şi cererile pe care o persoană le exprimă copilăreşte, egoist, fără nicio înţelgere, chiar şi acelea operează. O persoană nu se poate încă percepe complet: ce înseamnă cererea ei, pentru cine, dar dacă vorbeşte din inima sa, chiar dacă este o rugăciune egoistă, dar a suferit până să o exprime, va funcţiona.

Deci, trebui să acordăm atenţie dorinţei noastre generale colective care se numeşte „rugăciunea celor mulţi”. Această rugăciune colectează toate opţiunile şi formele sentimentelor şi atitudinilor noastre; fiecare dintre noi poate fi într-o stare diferită. Când toată lumea se adună împreună, stările noastre se conectează. Trebuie, de asemenea, să ne gândim la natură şi la întreaga umanitate, iar apoi totul se acumulează cu adevărat înăuntru şi se concentrează în grupul noastru. Centrul grupului este cel care crează punctul în care toate dorinţele noastre ajung împreună. Acesta este punctul unde apare contactul cu Creatorul. Din el, totul se împrăştie înapoi la grupul nostru colectiv şi apoi către toată umanitate şi către toată natura.

Dacă noi astfel încercăm să colectăm toate dorinţele noastre pentru Creator, primim răspunsul corect de la El.

Ieri, am încercat şi vreau să vă citesc câteva din aceste rugăciuni:

–          „Fă-mă să simt frica pentru lipsa dorinţei de conectare pentru a te simţi pe Tine.”

–          „Dă-ne puterea să descoperim lipsa dorinţei de a ne uni de dragul Tău, că aceasta devine suferinţa noastră cea mai mare, dorinţa noastră.”

Spunem că este foarte greu să ajungem la o asemenea dorinţă pentru că atrage suferinţă, iar noi scăpăm de suferinţă şi în mod automat, o stingem imediat.

–          „Dă-ne dorinţa de a ne conecta, care este aşa de intensă încât va fi la fel pentru toţi”

Ceea ce înseamnă că dorinţa de conexiune va include pe toată lumea.

Acestea sunt rugăciuni pentru construcţia noastră, conexiunea noastră şi pentru dorinţa noastră. Acestea sunt cereri preliminari şi numai după aceea vine cererea pentru adevărata dorinţă, cea care ne stabilizează şi ne direcţionează către Lumină, pentru ca aceasta să ne corecteze, pentru ca să se descopere între noi.

–          „Conectează-ne într-un singur întreg, pentru ca Lumina Ta să aducă tuturor conexiunea şi unitatea prin Lumină”

–          „Te rog ajută-ne să ţinem intenţia corectă, aceea că în spatele a tot este Creatorul”

–          „Învaţă-ne cum să ne rugăm pentru ca să te vedem pe Tine în ceilalţi”

–          „Acceptă rugăciunea prietenilor mei şi dă-mi puterea să mă rog pentru ei”

–          „Dă-ne dorinţa în care vom descoperi iubirea Ta”

–          „Ajută-ne să merităm descoperirea Ta”

–          „Dă-ne puterea să acţionăm ca şi cum deja ne iubim unul pe altul”

–          „Dă-mi puterea să înţeleg cine sunt, pentru ca viaţa mea să se schimbe într-o relaţie cu Tine”

–          „Permite-mi să mă rog pentru prieteni. Orice altceva, pot face”

Acestea sunt rugăciunile noastre.

Din Congresul de la Kharhov “Să ne unim ca să urcăm” 8/18/12, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a veni la congres, am întâlnit multe obstacole în calea noastrǎ. Cum ar trebui sǎ le acceptǎm şi sǎ le depaşim?

Rǎspuns : Toate problemele care apar de-a lungul drumului nu sunt întâmplǎtoare; trebuie sǎ simţim în ele ajutorul. În nici un caz acestea nu ar trebui să amâne sau să anuleze scopul vostru.

Trebuie sǎ reevaluaţi  scopul în sine şi sǎ-l urmaţi chiar mai intens ca pânǎ acum. Iar apoi reuşiţi și vedeţi că ultima dată, intențiile voastre au fost imprecis coordonate în vederea atingerii scopului: aţi uitat ceva, cumva nu aţi fost încă axaţi pe el, în timp ce acum, datorită perturbǎrilor, aţi determinat cu precizie, presând un pic mai mult şi consolidând intenția dumneavoastră și, prin urmare, vă afundaţi în vederea atingerii scopului.

Deci, toate tulburările sunt in avantajul vostru: ele vǎ vor opri fie pentru că nu sunteţi încă vrednici de a atinge scopul, sau invers, ele vǎ forțează să presaţi astfel ca voi sǎ fiţi capabili şi demni de a înainta spre scop.

Suntem într-un câmp de forță în care nu există accidente, nu sunt excepții și nici tratamente speciale. Acesta este modul în care funcționează.

Din Lectia 4 Congresul Kharkov “Uniting to Ascend” 8/18/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”: Celor fără serviciu le vor fi satisfăcute nevoile, la fel ca celor angajaţi.

În principiu, aşa ar trebuie să fie astăzi. De fapt, cei care trăiesc în oraşe, care au pierdut o sursă de venit, sunt incapabili să se hrănească singuri. Ei nu au provizii şi pământ. Totuşi, omul ar trebui să aibe în orice caz, ceva de mâncare. Este nevoia lui naturală, vitală.

Întrebare: Dacă vorbim despre un singur sistem al umanităţii, fiecare trebuie să aibă o sarcină, precum o celulă într-un corp. Atunci, care ar fi locul celor care nu sunt angajaţi în muncă?

Răspuns: Deci, trebuie să organizăm societatea într-un asemenea mod încât fiecare să aibă ceva de făcut. Dar în realitate, vorbim despre „angajare” spirituală. Cât despre partea materială, aceasta poate fi minimală.

În generaţiile trecute, oamenii trăiau foarte simplu. De exemplu, un vânzător la piaţă, putea să vândă o singură oală toată ziua şi asta ar fi fost suficient pentru el. Nu existau maşini, automatizări, productivitatea era redusă şi totuşi, oamenii lucrau doar câteva ore pe zi şi nu aveau nevoie de mai mult. Astăzi, nu este nevoie de atâţia muncitori. În schimb, oamenii vor studia şi toţi se vor sprijini unul pe celălalt.

Scopul nostru este să umplem într-un mod productiv, timpul liber al oamenilor. Astăzi, aproximativ 90% din activităţile lucrative de toate felurile, sunt supranormate. Dacă desfiinţezi această himeră şi reduci totul la nivelul unei vieţi sănătoase, bune, raţionale, atunci nu ar mai fi de lucru pentru toată lumea. De fapt, vom produce lucruri solide, care să aibă o durabilitate crescută, în loc să avem produse cu viaţă scurtă, care au nevoie să fie reparate sau înlocuite. Rezultă că maxim 10% din populaţia lucrătoare, va fi necesar să lucreze.

Astăzi, extra producţia de lucruri care nu sunt necesare, care sunt impuse consumatorilor datorită reclamelor, este bine stabilită, astfel încât aceste lucruri fac obiectul unui dumping şi crează loc pentru altele noi. Aceasta se aplică la industria meşteşugărească, la medicină şi la toate celelalte. Orice face o persoană, face pentru detrimentul propriu. Industria farmaceutică produce droguri suplimentare; industria apărării produce arme militare; pe scurt, totul este exact pe dos de cum ar trebui să fie.

Astfel că, în final, jumătate de miliard de oameni vor munci, sau vor împărţi munca cu toţi, astfel încât fiecare să poată munci, să spunem, două ore pe zi. Şi restul timpului îl vor dedica muncii spirituale: oamenii vor studia şi vor învăţa cum să se ajute unii pe alţii, etc. Este necesar să garantăm acelaşi nivel de viaţă fiecăruia, indiferent de ceea ce munceşte sau nu o persoană, pentru că ideea nu este dacă persoana munceşte, ci dacă tu poţi să îi asiguri locul de muncă. Dacă este să critici pe cineva, atunci nu critica pe altul ci doar pe tine.

Astfel că, trebuie să creaţi acelaşi standard de viaţă pentru toată lumea. Puteţi adăuga la asta, respectul celorlalţi, sau competiţia de a dărui în beneficiul comunităţii. Fiecare poate şi ar trebui să se întreacă să contribuie la cauza comună, să facă servicii societăţii:

– Priveşte, cât de fericiţi sunt oamenii la concertele mele!

– Priveşte, cât de perfect pot să conduc compania!

Mai mult, omul nu este doar managerul ci şi proprietarul unei companii. Nu este necesar să expropiem pe nimeni, aşa cum s-a procedat în Rusia Sovietică. Dacă un om este posesorul unei fabrici, el se preocupă să asigure o producţie continuă şi condiţii decente de muncă pentru angajaţii săi şi în acelaşi timp le cere să-şi îndeplinească sarcinile. El este mîndru de ceea ce face şi primeşte acelaşi salariu ca şi subordonaţii săi, sau ca cei neangajaţi. Partea care rămâne pe scara plăcerii, este umplută cu nimic altceva decât cu respectul primit de la ceilalţi.

Într-adevăr, are cumva corpul managerului mai multe nevoi decât corpul celorlalţi? Nu. El are  o maşină a companiei şi un şofer, dar acestea sunt pentru muncă. Şi în toate celelalte aspecte el este la fel ca restul lumii.

De aceea, noi folosim potenţialul fiecăruia, la capacitate maximă. În acest caz, la nivel „animal”, fiecare primeşte în mod egal cu toţi ceilalţi, dar câştigă onoare şi respect la nivel uman. Toate acestea vor funcţiona, doar dacă oamenii se implică în sistemul educaţiei integrale.

De aceea, vom urma cursul corect şi vom tânji după corecţia genarală, deoarece scopul nostru nu este o existenţă „animală”, ci vărful dezvolatării umane.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 27/8/12, Scrierile lui Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un comitet spiritual în grupul nostru. Trei bărbaţi sunt aleşi pentru a sublinia importanţa scopului în grupul nostru, pe parcursul săptămânii. Spui că prezenţa femeilor este întotdeauna un ajutor suplimentar. Poate comitetul spiritual să includă deasemenea, trei femei care să participe din partea părţii feminine?

Răspuns: Nu, nu poate. Când bărbaţii vorbesc despre problemele lor spirituale, ei trebuie să le clarifice separat. Trebuie să găsiţi un alt loc în care să rezolvaţi împreună problemele, iar nu în timpul în care bărbaţii au hotărât ca va fi întâlnirea strict masculină. Nu puteţi face asta! Nu va funcţiona!

Noi, adică umanitatea, special am fost separaţi în două părţi foarte distincte: masculin şi feminin. Separarea vine de sus în jos, precum Creatorul către creaţie. Acestea sunt două lumi. Este imposibil să le conectăm şi să le comparăm în vreun fel.

Unitatea dintre bărbaţi şi femei, are loc doar prin intermediul Creatorului, altfel, această unitate nu există. De aceea, vedem unde conduce asta în lumea noastră. Cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru., putem ajunge la echilibru doar prin intermediul Creatorului. În acelaşi mod putem echilibra familiile noastre, dar doar dacă acceptăm condiţia necesară ca între noi să fie Creatorul, atât între mine şi prietenul meu, cât şi între mine şi soţia mea. Dacă El nu este acolo, atunci nu va fi nici o conexiune între noi. În final, spre asta  ne îndreptăm.

Totuşi, întâlniri comune între bărbaţi şi femei trebuie să aibă loc, ca şi întâlnirile separate ale acestora. Iar femeile trebuie să se gândească, cum pot să se unească şi cum pot sprijini bărbaţii.

De la Congresul de  la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne înălţa” 18/08/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai relatat despre multiplele obstacole pe care o persoană le întâlneşte atunci când începe munca în grup. Unul dintre acestea este că ele pot apărea ca oportunităţi pentru acea persoană; pot fi foarte tentante şi atractive, capabile să-i îmbunătăţească viaţa şi să nu interfereze cu angajamentul persoanei în munca spirituală. 

Răspuns: Ele toate interferează cu munca spirituală. Altfel, ele nu sunt obstacole. Doar ţi se pare că atunci când ceva se sparge, atunci când ceva se întâmplă, tu trebuie să repari acel lucru şi apoi te poţi întoarce la munca spirituală, dar de fapt este un obstacol ce îţi este dat, exact împotriva muncii tale spirituale. De tot felul!

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi potolească unele dintre dorinţele sale corporale, astfel încât acestea să n-o distragă, atunci acesta ar fi tot un obstacol?

Răspuns: După cum este scris: „Daca nu este făină, nu este nici Tora”. Trebuie să creem toate condiţiile necesare existenţei, necesare şi suficiente, precum în matematică. Aceasta înseamnă să ducem o viaţă obişnuită. Astăzi, s-ar părea că acest lucru nu este aşa simplu. Totul depinde de ceea ce eu consider că este suficient pentru mine.  

Cândva l-am întrebat pe Rabash dspre acest lucru, iar el mi-a dat un răspuns interesant: „nivelul esenţial de auto-suficienţă este acel grad în care să fii fericit dacă nu ar fi necesar să ai de-a face cu el”. Asta înseamnă că ai fi fericit, dacă nu ar trebui să mănânci, să bei, să dormi, să-ţi cumperi un Chevrolet, sau dacă nu ar trebui să mergi într-o vacanţă în Insulele Caraibe. Nivelul esenţial este acela în care eşti forţat să ai de-a face cu el – obligat – şi nu eşti deloc fericit în legătură cu acest lucru din moment ce trebuie să menţii nivelul de vitalitate în acest corp, cu scopul de a urca la următorul nivel. Pentru ce ai nevoie de toate acestea?

Dacă mintea omului se află în locul potrivit, el pur şi simplu nu acordă atenţie lucrurilor esenţiale pentru el. Luaţi de exemplu orice muzician sau scriitor care „trăieşte” în munca sa. Pentru orice persoană creativă, creativitatea este totul. Ea nu are nevoie de nimic altceva!

Nu contează pentru această persoană cum arată şi ce mănâncă. Ea „arde” cu munca sa. De aceea, când arzi cu munca ta, atunci nu mai există o asemenea întrebare.

De la Congresul de la Kharkov “Unindu-ne ca să ne înălţăm” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→