Intrebare: Cum putem sa pastram starea de placere atunci cand simti ca Ego-ul pune presiune asupra ta ?

Răspuns:Orice  stare, atat  cele  stanga cat si cele de dreapta, se manifesta in tine sub influenta Luminii.

Daca aceste stari nu se manifesta  sub influenta Luminii, asa cum se intampla oamenilor obisnuiti, nu este nimic de facut. Daca este sub influenta Luminii,atunci vom fi in aceasta stare de placere, chiar daca te vei simit mai jos decat totul, vei simtii esecul etc. Cu toate acestea este o manifestare a raului, expresia egoului vostru care se ridica la nivelul urmatorsi care va da noi realizari.

Astfel ar trebui sa primim starile negative cu  aceeasi bucurie ca cele pozitive (in senzatii), adica aceste stari trebuie sa devina egale in noi.Cand sentimentele si caracteristicile negative apar in mine: necazuri, suparari, toate gradele de decadere, unele evaluari gresite, apare in mine imediat un sentimant al anticiparii: „ Acum incep sa ma ridic peste aceasta. Acesta va fi urmatorul nivel.”

Datorita acestui lucru, trebuie sa simt aceasta stare, dar nu pentru a „locui „  in ea. Trebuie sa o simt  putin, dar cu dorinta de a o implementa in directia corecta. Va exista o bucurie in mine cand voi simti acesta stare. Este asemanator cu un atlet ce crede in depasirea obstacolului iar acest lucru il conduce mai departe. Linia stang a- sentimentul rau,coborare, slabiciune – est  de multe ori cea mai eficienta.

Dintr-o lectie virtuale din 29.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În prezent, puţine persoane sunt atrase de Cabala. Ar trebui să ne aşteptăm la trezirea unor noi puncte în inimă, pe măsură ce continuăm diseminarea?

Răspuns: Nu am un răspuns clar la această întrebare. Nu vreau să fac aprecieri asupra lucrurilor care nu au fost scrise de cabalişti.

Ar trebui să înţelegeţi că unii sunt puternici prin cantitate, iar alţii prin calitate. Se spune că: Voi sunteţi cei puţini printre celelalte naţiuni”. Chiar şi în viitor nu vor fi mulţi prieteni în grupurile din toată lumea, nu vor fi mulţi suporteri printre cei care nu au înclinaţie către înţelepciunea Cabalei, deoarece ei nu simt total, la fel ca noi, dar totuşi ne vor fi apropiaţi, ne vor asculta şi ne vor urma.

Puterea noastră nu stă în număr, ci în profunzime, în înţelegere, recunoaştere şi conexiune cu Divinitatea. Prin noi, la fel ca şi prin variatele recomandări, a programelor, evenimentelor planificate, auditoriul va coborî din cer către pământ. Atunci, probabil că nu există nici o altă şansă şi fie oamenii vor începe să creadă în noi, fie datorită diverselor alte motive, ei se vor obişnui şi vor accepta mesajul nostru.

Precum Baal HaSulam a spus, dacă există măcar unul care poate vedea şi acesta se află în fruntea coloanei de oameni orbi, aceştia ar trebui să-l urmeze cu totală încredere că, eventual vor atinge scopul. Nu cred că vor fi schimbări serioase aici. Furnizăm lecturi, organizăm mese rotunde, tabere deschise; totuşi, face asta nu pentru că dorim să atragem oameni în organizaţia noastră. Din contră, trebuie să lucrăm „pe teritoriul lor” şi mai degrabă vrem să le transferăm o metodă de corecţie generală şi obişnuită, decât să le dăm particularităţile noastre.

„Ecrane”, „Lumini”, „Vase”, „Partzufim” şi „Restricţii”, nu sunt noţiuni pentru ei. Oamenii au nevoie să afle despre unitate, iar asta le va uşura viaţa materială.

Acesta este mesajul nostru către audienţă. Nu ar trebui să „injectăm” Cabala şi „materii superioare” în ei. Trebuie să vorbim cu oamenii „la nivelul ochilor”, în concordanţă cu „pulsul inimii lor”, despre ceva ce îi îngrijorează, despre „deficienţele” lor, la fel cum vorbim cu copiii în creştere despre problemele vieţii cotidiene. Ar trebui să accentuăm gradat dorinţele lor şi să le arătăm că există o unealtă care „îi va linişti” – metodologia noastră.

Din a 4-a patra a Lecţiei zilnice de Cabala -1.08.2012 , „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin diseminarea mesajului de unitate în lume, aducem forța Luminii. Care este cel mai bun mod de a conduce Lumina la o persoană? Cum am putea s-o simțim?

Răspuns: Lumina curge de la dorință la dorință. Cuvintele nu sunt atât de eficiente, deoarece acestea sunt ceva exterior. Prin cuvinte, atingem un om cu mecanism rigid al percepţiei standard: El a fost obişnuit cu opinii diferite; poate rezista din cauza mândriei sale; el nu este de acord cu tine, din cauza sentimentelor sale, indiferent de beneficiile pe care le-ar putea obţine .

Indiferent de ceea ce vom încerca să transmitem oamenilor, este de dorit să le îmbrăcăm într-un număr cât mai mic posibil de straturi. Şi limbajul este un fel de îmbrăcăminte foarte „densă”. Până la urmă, cuvintele trebuie să treacă prin mintea persoanei, constrânsă de prea mulţi factori.

Cel mai bun mod de a trimite mesajul nostru este cel emotional, împartașind sentimentul destinatarului, îmbibat cu entuziasmul său, pentru că dorinţa nu gândește, ci simte. Noi trebuie să tragem împreună dorinţa noastră cu dorinta sa, să rezonăm cu sentimentele sale, şi atunci vei radia asupra persoanei ceea ce vrei. Şi dorinţa ta conţine Lumina care reformează.

Dacă trimiteţi un mesaj prin intermediul sistemului raţional, acesta rămâne exterior şi greu de digerat. Aceasta este o cale sigură spre eşec. Oamenii, de obicei, nu sunt inspirați de fructele rațiunii. Există o mulţime de oameni inteligenţi în lume: Azi, m-ai convins de ceva, iar mâine voi putea să te conving eu.

Pe de altă parte, răspunsul emoţional este stocat ca „înregistrare” (Reshimo) şi, chiar şi după zece ani, o persoană poate reveni la el. Chiar şi un gând aleatoriu este de ajuns, iar ea își va aminti scena, situaţia pe care a experimentat-o cândva. Cunoaşterea şi gândurile devin uitate, dar sentimentele rămân întotdeauna.

Este foarte important: Indiferent cărui public ne putem adresa, chiar incluzând oameni de stiința, ar trebui să purtăm sentimentul care ar produce un răspuns. Ne întoarcem la dorintă, la nevoile umane şi încercăm să dăm un răspuns la ceea ce îi lipseşte, să dăm o soluţie la problemele sale, sau cel puţin o speranţă pentru o soluţie.

Acest lucru necesită discuții la mese rotunde, ateliere de lucru şi activităţi de colaborare, care transferă un sentiment frumos, ca și cum invităm oamenii să aibă un moment bun: „S-o facem, şi vă va înveseli. Veţi vedea că nu totul este rău în viaţă, că are și o altă parte. ”

Este ca un drog pe care Cabalistii îl numesc „elixirul vieţii”. Nu intoxică, nu deconectează de la realitate, dar ajută pe cineva s-o depăşească şi aceasta este diferenţa față de adevăratele droguri. Datorită emoţiilor pozitive şi inspiraţiei, oamenii încep să aprecieze unitatea şi să continue pe cale.

Acelaşi lucru se aplică la copii, chiar şi la cei mici. Ei trebuie să ştie că dacă se joacă împreună frumos, vor primi un premiu. Unitatea nu trezește sentimentele lor pozitive încă, şi de aceea le dăm bomboane sau cadouri, pentru care ar trebui să se lipească împreună. Ei vor fi de zece ori mai prietenoși unii cu alții în anticiparea premiului, iar apoi obiceiul devine o a doua natură. Până la urmă, ei au invatat deja să se joace mai multe jocuri împreună şi au adoptat deja o formă comună. Apropo, adulţii urmează acelaşi drum: Ei vin cu familiile lor, au un timp bun şi își zâmbesc unii altora; acestea sunt „bomboanele” lor, care îi ajută să se obişnuiască să acţioneze împreună. Între timp, ştirile unității „se traduc” în inimile lor.

O atitudine bună vindeca multe răni. 90% dintre relele din vieţile noastre pot fi vindecate doar de o atitudine bună, fără a mai adăuga nimic dincolo de acest lucru. Arată-ți compasiunea pentru o persoană, și-i vei reduce durerea la jumătate. Arată-i că îţi pasă de ea, şi-i vei lua și jumatatea rămasă din durere. Aceasta este psihologia noastră, pentru că împreună suntem într-un sistem comun. Acesta este motivul pentru care o astfel de atitudine va provoca cu siguranţă un răspuns. Oferă un cadou unei persoane, şi se va uita la tine diferit. Nu are nici o alegere în acest sens.

Asta este ceea ce avem nevoie să explicăm şi să demonstrăm oamenilor până când aceștia ajung la relaţii bune ei înșiși, așa cum copii mici sunt atrași de dulciuri. Până la urmă, dorinţa noastră cere plăcere, deci lasă o persoană să se bucure de plăcerea acestor acţiuni care-o conduc la scop. Chiar dacă ea încă nu ştie despre acest lucru, dar tu ştii.

Vrei să conduci întreaga lume la Creator. Tratezi oamenii cu dragoste şi înţelegere. Uneori ai nevoie de fermitate, dar, în general, acţionezi uşor, şi va funcționa garantat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri Creatorului?

Răspuns: A cere Creatorului înseamnă că eşti conştient de puterea care operează în întreaga creaţie, că realizezi că depinzi de ea şi că nimeni nu acţionează în afară de această putere. Începi să simţi că această putere există cu adevărat, operează şi conduce totul; apoi, ai la cine să te întorci şi cu ce.

Pentru a face asta, trebuie să descoperi faptul că nu eşti tu cel care acţionează, ci El, pentru bine sau rău, în ce acţionează El. El face ceea ce ai nevoie că El va face. Iar El este cauza la tot răul posibil, pentru ca tu să acorzi atenţie la cine eşti şi în ce măsură nu eşti capabil de nimic. Asta se revelează lumii în criza curentă.

Iar apoi începi să avansezi în această trezire şi să înveţi de ce depinzi cu adevărat, până îl descoperi pe El, mai întâi ca rău, pentru că te simţi rău. Apoi, te muţi încet înainte, începi să creşti mai deştept şi realizezi că toate sunt pentru propriul tău bine şi, chiar dacă te simţi rău, ştii că El acţionează asupra ta pentru a te duce către bine, ca un învăţător. Şi, cu toate că în senzaţiile pământeşti nu crezi că este bine, începi să recunoşti proprietăţile Lui, să devi conştient de acţiunile Lui şi să înţelegi că sunt bune.

Te identifici cu el, în ciuda sentimentele rele. Iar asta îţi dă o nouă minte şi noi senzaţii, spirituale şi nu pământeşti. Şi cu toate că corpul suferă, vrei să aderi la planul creaţiei, pentru acest scop, mai mult decât corpul tău. Apoi îi ceri Lui să te ridice, faci asemenea acţiuni, pentru ca cel superior să îţi dea noi valori pentru a adera la mintea şi sentimentele Lui, la planul Lui, la tot ceea ce face El, în lco să rămâi în dorinţa ta de a primi plăcere. În măsura în care ceri asta, în această măsură, valoarea dăruirii şi iubirii devine mai înaltă decât primirea şi respingerea altora. Astfel, avansezi mai departe şi mai departe.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 8/1/12, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când ne adresăm publicului general, propunem prima dată să se unească pentru a-şi rezolva necazurile zilnice. Apoi, adevăratul înţeles al unităţii se va revela, aşa este?

Răspuns: Da. De la o intenţie egosită (Lo Lişma – nu de dragul Ei), ne mutăm la o intenţie altruistă (Lişma – de dragul Ei). Baal HaSulam scrie despre asta în Introducere la Studiul celor zece Sfere (paragrafele 138-139): „ Oameni se întorc către Tora din cea mai proastă stare.” Am putea întreba, cine îi lasă? Cine le dă permisiunea să facă aşa? Sursele descriu, în legende, cum îngerii l-au întrebat pe Creator: „Cum poţi da Tora Ta, Studiul Tău, unor creaturii aşa joase?” Dar Moise i-a lovit pe îngeri întrebându-i: „Simţiţi invidie? Este vreo înclinaţie rea în voi?” Aceasta este singura cale; trebuie să folosim forţa Luminii în situaţiile pe care Creatorul ni le trimite intenţionat, când nu este nimic în sufletul nostru.

Deci, trebuie să prezentăm metoda noastră de corecţie oamenilor şi să le explicăm că trebuie să se conecteze şi să se unească. Cu cât transmitem mai uşor şi îl facem mai accesibil acest mesaj, cu atât mai repede îl vor accepta şi nu se va ajunge la o adevărată foame şi la stari critice reale.

Astăzi, nu murim de foame, dar simţim limitările şi presiune crescută a circumstanţelor. Dacă acum, când situaţia nu este ameninţătoare, reuşim să convingem oamenii, lucrurile vor funcţiona. Dacă nu, lucrurile se vor înrăutăţii şi se vor deteriora la un nivel la care vom putea să întălnim masele şi să ajungem la ele. Apoi vom putea să le prezentăm explicaţi corecte şi ei ne vor asculta.

Dar trebuie să le aducem informaţia despre ceea ce se întâmplă acum, din iubire şi îngrijorare. Nici măcar o fracţiune a răului nu a fost revelată iar noi trebuie deja să ne gândim cum să depăşim criza. Dar astăzi „ieşim în popor” nu pentru a lua parte la demonstraţii ci pentru a explica.

Mai mult, în Israel cooperăm cu alte mişcări sociale pentru a crea o reţea de conexiuni între oameni. Sunt multe organizaţii şi cercuri care pot coopera cu noi în proces. Participarea noastră este suficientă pentru a începe sprijinul de Sus.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 8/5/12, “Introducere la  Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să construim o nouă relaţie, care este mai mare decât plăcerea, aceasta înseamnă că încetăm să ne bucurăm?

Raspuns: Totul depinde de ceea ce-mi face plăcere. Trebuie să cerem plăcere, nu ar trebui să căutăm suferinţe. Dimpotrivă, ar trebui să ne bucurăm, dar din conexiune, aderenţă, iubire frăţească, iubirea Creatorului. Nimeni nu spune că trebuie să plângem.

Vasul nostru este o dorinţă de a primi plăcere care în mod constant cere şi se verifică pentru a vedea dacă a primit o împlinire sau nu. Eu lucrez cu un „ecran şi Lumina care se reîntoarce ” când îmi limitez dorința. Dar nu pot suferi din această restricţie, deoarece nu ar fi întreagă; nu ar fi starea corectă. Dacă suferi din cauza unei anumite acţiuni pe care ai efectuat-o, aceasta nu este o acţiune completă. Nu este o acţiune spirituală.

Te poate aduce în cele din urmă la acţiuni spirituale prin recunoaşterea răului, datorită căruia vei înţelege că trebuie să te schimbi. Dar ar trebui să ştii că nu este corect. O acţiune spirituală ar trebui să fie efectuată cu bucurie. Nu este durere în nicio mişcare sau în nicio treaptă spirituală, deoarece altfel nu este întreagă. Ştiu că am efectuat o acţiune spirituală, dacă am efectuat un act de daruire și primesc plăcere din faptul că dăruiesc. Este ca o mama care dăruiește copilului ei şi se bucură chiar mai mult decât copilul însuşi. Ar trebui să fie o plăcere în fiecare acţiune, deoarece Creatorul vrea să aducă plăcere fiinţelor create.

Apoi, vom începe să descoperim că în aceste acţiuni de dăruire este de 620 de ori mai multă placere. Acesta este motivul pentru care atat de multi oameni din istorie s-au torturat doar pentru a simţi Creatorul şi n-au ajuns la nimic. Ce-ar putea să simtă dacă au adus necazuri asupra lor? Aceasta nu este calea cea dreaptă.

Dimpotrivă, este ego-ul uman, care îți promite că te poți apropia de Creator în acest fel. Acesta este motivul pentru care există posturi tradiţionale şi restricţii în religii diferite. Până la urmă, religiile au fost create datorită ego-ului, după distrugerea Templului al doilea şi dispariţia spiritualității. Oamenii au fost lăsați în întuneric şi pentru mulți ani ei au perceput spiritualitatea din punct de vedere al ego-ului, al dorinţei de a se bucura.

Ego-ul înţelege doar placerea impură corporală. Aceasta înseamnă că acţiunea care îi este opusă este suferinţă. Deci, oricine se torturează şi se limitează din ce în ce mai mult, stând în aceeaşi poziţie toată ziua, meditând şi trăind cu un bol de orez este aparent drept.

Dar, în sens spiritual, este exact opusul; scopul este de a aduce plăcere fiinţelor create. Deci, dacă dorești să urmezi acest scop în fiecare acţiune pe care o faci, trebuie să ajungi la plăcere- dar numai din dăruire. Aceasta este partea cea mai grea. Până la urmă, cum mă pot bucura de dăruire dacă îmi este opusă? Aşa Lumina reformatoare vine şi mă corectează.

Este foarte simplu; doar ar trebui să menţinem în mod constant acest principiu. Nu există niciun loc pentru necazuri şi suferinţe, dimpotrivă, dacă aspirăm la conectare de la început, noi ar trebui să simțim că prin asta ajungem la viaţă şi plăcere. Acesta este motivul pentru care garanţia reciprocă este atât de importantă, deoarece permite fiecăruia să simtă cât de important este scopul, spiritul înalt, care este ca o gura de aer proaspăt.

Rezultă că plăcerea nu este doar permisă, dar este obligatorie! Plăcerea este un semn de progres. Nu există nici o interdicţie de a te bucura; întreaga ideea este modul în care te bucuri. Acum mă bucur de faptul că primesc pe contul altora şi îi rănesc, că domin pe cineva, îl asupresc şi mă simt deasupra lui: primesc o răsplată mare, dominare, o înţelegere. Trebuie să transform această plăcere în direcţia opusă: așa cum l-aș trata pe cel pe care îl iubesc – ca pe propriul meu copil sau ca  pe cineva care este aproape de mine.

Dacă aş trata un străin în acest fel, aș deschide un domeniu de studiu pentru mine – un loc unde pot vedea dacă mă schimb cu adevărat sau nu, dacă primesc plăcere din a-i ajuta pe alţii. Alții pot fi încă străini şi îndepărtați de mine, dar mă corectez şi, astfel, dăruiesc altora şi mă bucur din această dăruire.

Dacă nu mă bucur din asta, nu este considerată o acţiune spirituală. Intensitatea acţiunii se măsoară nu în funcţie de cât de mult dăruiesc altuia, dar în functie de cât de mult mă bucur de aceasta în dorinţele mele. Acesta este exact modul în care avansăm. Este un punct foarte important, în care toate clarificările au loc.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 29/07/12 Shamati # 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mulţi sunt atraşi de înţelepciunea Cabalei astăzi. Ar trebui să ne aşteptăm la trezirea de noi puncte din inima în functie de diseminarea noastră?

Răspuns: Nu am un răspuns exact pentru această întrebare. Nu vreau să spun nimic despre care Cabalistii nu au scris. Dar ar trebui să înţelegi că există un erou în cantitate şi există un erou în calitate. Se spune: „Voi sunteți cei mai puțini dintre toți oamenii.” Deci, în viitor, vor mai fi, încă putini oameni, la fel ca membrii grupurilor noastre din toată lumea şi, de asemenea, „fani”, cercuri exterioare, care nu sunt destinate înţelepciunii Cabalei în mod direct, dar care ascultă şi ne susţin şi se simt aproape de noi.

Suntem foarte puţini, dar tari şi puternici în înălţime, în înţelegere, în recunoaştere, în legătura noastră cu Dumnezeirea. Prin noi, ca prin fulger, forţele vor curge în jos la pământ, recomandările, planurile si evenimente pentru publicul larg. Apoi, când nu vor avea de ales, sau poate pentru că ne-ar putea crede, oamenii se vor obișnui cu mesajul nostru.

Dacă există o persoană însemnată care conduce un grup de oameni orbi, Baal HaSulam spune ca-l pot urma şi să fie siguri că vor atinge scopul. Nu cred ca se va schimba nimic serios în acest scenariu.

Noi oferim cursuri si ținem mese rotunde, cursuri deschise, dar nu în scopul de a aduce oamenii mai aproape, nu în scopul de a-i atrage la liniile noastre. Dimpotrivă, noi ar trebui să lucrăm pe „teritoriul”lor, şi să le transmitem metoda generală „populară” de corecție a lor şi nu metoda noastră specială. Masachim (ecrane), Lumini, vase, Partzufim, restricţii, toate acestea nu sunt pentru ei. Oamenii trebuie doar să ştie despre legătura generală, care le-ar uşura viaţa corporală.

Acesta este mesajul nostru pentru public. Noi nu ar trebui să „injectăm” Cabala şi materialele înalte în ei. Noi ar trebui să vorbim cu oamenii la nivelul ochilor, la „pulsul inimii lor,” despre ceea ce-i îngrijorează: educaţia copiilor, necazurile de zi cu zi, etc.

Trebuie să subliniem şi să evocăm deficiențele lor un pic și să le arătăm că-i putem calma și împlini prin metoda noastră.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 1/08/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Studenţii noştri învaţă Cabala, participă în grupurile ţintă, sunt angajaţi în educaţia integrală. Aceste lucruri nu se contrazic?

Răspuns: Ei învaţă acealaşi lucru, dar în limbaje diferite. Dacă vorbesc de lumea spirituală, menţionând Ţimţum (restricţie), Masah (Ecran), Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire), adică tot felul de acţiuni spirituale, vorbesc despre cum eu, care sunt un Parţuf, o dorinţă, o comprim, pun un ecran asupra egoismului meu şi, începând din acel punct în sus, lucrez cu alţii. Aceasta se numeşte „proprietatea dăruirii”. La început mă ridică doar deasupra egoului, se numeşte Lumina Hassadim (Milă), iar apoi când încep să lucrez cu ea pentru dăruire, se numeşte Lumina Hochma (Înţelepciune).

Şi nu este nicio diferenţă aici. Numai că acum încep să înţeleg cum oamenii mai trebuie încă să se adapteze la legăturile între limbajul Cabala şi limbajul educaţiei integrale pe care îl introducem acum.

Esenţa este aceaşi. Doar limbajul este un pic diferit pentru că educaţia integrală vorbeşte despre nivelul uman unde folosim alte cuvinte. Iar când vorbim despre nivelurile spirituale, vorbim despre aceleaşi proprietăţi, aceleaşi forţe, acelaşi acţiuni, numai în unităţi de măsură, pentru că le putem măsura în lumea spirituală.

În lumea noastră, nu pot măsura cât de mult sunt atras sau simt repulsie faţă de tine, cât de mult suntem conectaţi şi cum simţim distanţa dintre noi faţă de ieri, azi, mâine, etc. Nu putem măsura asta, iar în lumea spirituală totul este măsurabil.

De aceea limbajul Cabala este un limbaj precis, ştiinţific, dar el nu lucrează în starea noastră prezentă, pentru că nu putem măsura nimic în lumea noastră cu instrumentele precise care există în lumea spirituală, totul se poate măsura numai prin simţurile şi lexiconul nostrum pământesc.

From Lecţie asupra fundamentelor Cabala 7/15/12

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să ajung să îmi iubesc partenerul aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, fără să fac niciun calcul, iubindu-l cu devotament, orice face acesta. Pentru ea, el este cel mai frumos, cel mai de succes, cel mai bun dintre toţi; acoperă cu iubire toate deficienţele, toate defectele acestuia.

Mai întâi, trebuie să îmi privesc cu aceşti ochii soţul sau soţia, iar apoi voi vedea frumuseţea lui sa a ei şi nu reflexia egoismului meu. De fapt, eu de obicei văd calităţi negative în partenerul meu, care în realitatea nu îi aparţin ci sunt produse de atitudinea mea faţă de el. Egoismul pe care îl proiectez asupra partenerului meu, îmi zugrăveşte aceste imagini negative.

Învăţ să fiu obiectiv, independent de egoul meu. Dacă acopăr toate păcatele prin iubire, atunci, datorită acestui lucru, voi ieşi din mine însumi, în afara limitei interesului propriu, a corpului, şi voi începe să mă ridic deasupra egoismului. Iar apoi voi vedea o nouă realitate, care nu este deloc rea.

Iubirea a acoperit toate păcatele şi ele au dispărut! Dar nu pentru că am închis ochii la ele, aşa cum face o mamă care îşi iubeşte copilul cu iubire oarbă, instictivă. Faptul că mi-am neutralizat egoul îmi permite să văd o lume bună. Într-adevăr, forţa binelui este în afara mea, iar forţa răului este înăuntru.

Reiese faptul că realitatea este împărţită în două. O parte este înăuntrul meu, unde trăieşte de la naştere înclinaţia egoistă, rea, naturală. Iar în afara mea, văd o lume plină de bine. Astfel, mă aflu într-un minunat laborator. Iar în măsura în care voi încerca să mă ridic mai sus şi să mă anulez relativ la partenerul meu de viaţă, egoul meu va putea să îmi arate noi fenomene interioare care se revelează în mine.

Voi vedea diferite defecte în partenerul meu, deficienţe care îmi vor da încă odată ocazia să acopăr toate păcatele cu iubire. Deci, mă voi corecta cu eforturi mari iar lumea mi se va prezenta mai benevolă şi mai corectată.

Asta va continua până când întregul meu egoism se va revela prin aceste motive interioare. După zeci sau chiar mii de asemenea situaţii, când furia şi dorinţa de a acuza partenerul se trezesc în mine, va reiesi că a am corectat această întreaga atitudine. Ca rezultat, am dezvoltat şi o tehnică pentru a mă relaţiona cu tot ce este în afara mea.

Odată ce am făcut o asemenea corecţie în ceea ce priveşte soţia sau soţul, văd că nu este nimic special de adăugat în realaţia cu alţii. De fapt, nu am lucrat asupra altor oameni, toţi cei care diferă unul de altul, ci asupra propriului egoism!

De fapt, am lucrat asupra mea. Şi tot ceea ce am văzut înaintea mea, a servit ca o oglindă, reflectând egoismul meu şi permiţându-mi să îl recunosc. De fapt, nu văd nimic în mine, ci numai în oglindă. Reiese că o asemenea situaţie naturală ca familia, este proiectată de natură şi ne permite să obţinem corecţia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→