Intrebare: Sa presupunem ca datorita unei situatii am un sentiment atat de acut de rusine incat as vrea sa dispar. La ce ar trebui sa ma gandesc in acel moment? La scop?

Raspuns: Asta nu ajuta. Ce inseamna „Ar trebui sa ma gandesc sau nu?” Trebuie sa fii in permanenta pregatit in avans pentru orice fel de influente datorate mediului, cartilor, prietenilor, grupului si altor lucruri care sunt efectul mediului comun asupara ta in asa fel incat ti se aduce aminte de scop. Adica, iti setezi un „reminder” exterior, altfel nu iti vei aminti. Incepi sa asociezi scopul cu ce ti s-a intamplat. Si acesta este cel mai important lucru. Inseamna ca deja stii ca ceea ce s-a intamplat a fost intentionat si s-a intamplat cu un motiv.

Unde simt durerea si rusinea? In egoismul meu, deci trebuie sa ma ridic deasupra lui. Sau, dimpotriva, raman cu sentimentul de rusine pentru ca ma directioneaza spre scop. Atunci sunt gata sa il experimentez tot timpul in mine pentru a nu uita de scop, de a fi asociat cu el si de a inainta. Si las sentimentul de rusine sa devina din ce in ce mai puternic, astfel incat voi inainta spre scop iar acesta se va apropia din ce in ce mai mult.

Aici incep sa imi reevaluez valorile si astfel ma inalt. De acum inainte tot ceea ce va domina miscarea, implinirea si dobandirea starilor inalte de iubire si daruire deasupra sentimentului de egoism si absolut tot ce exista acolo este de fapt rusine.

Intrebare: Este mecanismul pe care il descrii potrivit pentru 99% din populatie?

Raspuns: Nu numai pentru 99%, ci pentru toti pentru ca dorinta de a primi este singura care conteaza.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrei să spui mai exact prin faptul că planul naturii s-a schimbat? Cum putem explica oamenilor obişnuiţi ce s-a schimbat de fapt?

Răspuns: Trebui pur şi simplu să arătăm oamenilor câteva filme despre interconexiunea dintre oamenii în lume, astfel încât să aibă o imagine clară a conexiunii umane la toate nivelurile – nu la niveluri cultural ştiinţifice, care sunt îndepartate de oamenii obişnuiţi, ci la cele tehnologice şi comerciale – diferite forme de garanţie reciprocă.

Mai întâi, ar trebui să arătăm unui om nevoia de conexiune la nivelul necesităţilor de bază: nu va putea să aibă grijă de el sau de copiii lui dacă nu este bine conectat, în mod integral, cu lumea. Dacă depind de alţii, trebuie să fiu în relaţii bune cu aceştia, dacă ei se simt bine şi eu mă simt bine. Asta înseamnă că trebuie să înţelegem că nu există altă cale.

Atunci, care este problema? De ce nu putem există în modul în care ar trebui să existăm? De ce nu putem micşora preţurile exorbitante ale bunurilor, al transportului, al conexiunii? De ce nu putem opri alocarea a jumătate din buget către securitate, dacă suntem aşa de conectaţi? De ce este asiguarea sănătăţii aşa de scumpă, încât trebui să vindem extra medicamente? De ce am dezvoltat aşa de multe lucruri redundante şi dăunătoare? Poate ar trebui să ne scuturăm de toate acestea şi să ajungem la un numitor comun, normal?

Trebuie să studiem natura, să ne concetrăm toate eforturile noastre asupra acestui lucru şi să acceptăm, în conformitate cu aceasta, legile comportamentului societăţii umane. Trebuie să răspândim metoda societăţii integrale în toată lumea şi, astfel, gradual, să ne schimbăm mediul, pentru a influenţa fiecare individ din societate.

Societatea noastră trebuie să fie generală, integrală şi nu împărţită prin graniţe şi naţionalităţi, care de fapt nu mai există. Sunt doar simbolice, în era tehnologiei moderne, cu transportul modern, etc. De fapt, pe cine protejează graniţele şi cine are nevoie de ele? Cine pe cine vrea să cucerească? Astăzi, milione de imigranţi se mută dintr-un loc în altul!

Trebuie să aranjăm toate acestea gradual şi în mod sensibil. Apoi, în câteva decade, vom fi în stare să construim o societate total egală. Aveam toate opţiunile, mai ales dacă suntem eliberaţi de toate lucrurile care nu sunt necesare.

Trebuie să prezentăm acestea oamenilor şi, gradual, să îi lăsăm să înţeleagă importanţa şi nevoia conexiunii noastre prin seriale TV, piese de teatru, materiale de studiu în şcoli, cursuri în timpul orelor de muncă la diferite companii, etc. Trebuie să luăm foarte în serios relaţiile de muncă publică şi socială. Asta trebuie să fie obligaţia fiecărui membru din grup.

Aceasta obligaţia va fi desigur completată cu importanţa scopului şi cu publicitate. Toţi oamenii importanţi şi celebrităţile trebuie să arate cât sunt de implicaţi prin simţirea a cât de importantă este punerea în faţa chemării naturii. Nu suntem vreun partid politic sau un individ care vrea să urce în top. Nimeni nu intenţionează să conducă sau să obţină ceva, suntem pur şi simplu noi, oamenii de pe această planetă, care suntem puşi în faţa acestei nevoi.

Din „Discuţie asupra educaţiei integrale” din 29.05.2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand persoana se confrunta cu o situatie negativa in viata sa incepe sa se intrebe, “Ce se intampla? De ce mi se intampla mie?” Si ca rezultat incepe sa dea credit unor lucruri care tin de mecanisme religioase sau ganduri cu privire la echilibru sau cinste.

Raspuns: Paradigma este foarte simpla. Daca intelegem ca exista o singura forta care actioneaza asupra noastra in functie de propriul sau plan, fie de buna voie fie fara alegere, noi tot trebuie sa fim atenti asa cum am facut de-a lungul evolutiei noastre. Asta inseamna ca tot ce mi se intampla are loc in acord cu acest plan. Astfel evenimentele pozitive sau negative apar doar pentru a ma ajuta pe mine si pe cei din jur sa avanseze.

Dupa multe discutii referitoare la aceste stari in care sunt influentat de altii si de modul in care ei inteleg si isi percep viata, incep sa inteleg ca cel mai negativ fenomen duce la cele mai bune rezultate atunci cand le folosesc pentru unitate si pentru a ma ridica deasupra propriei mele perceptii.

Acest fenomen ma impinge sa imi vad diferit viata si ma ajuta sa imi ridic sentimentele si propria minte spre unitate si in acest mod sunt cele mai bune si cele mai dezirabile. Trebuie sa fiu recunoscator lor mai mult decat sentimentelor pozitive care ma fac sa ma relaxez si nu ma indeamna sa avansez. Caz in care dorinta mea este implinita si deci de ce m-as mai preocupa de alceva,

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de important ca 99% din populatie, sa ajunga la unitatea integrala? Putem spune ca daca ei se vor uni, atunci vor primi o forma in care va fi posibil sa le transferam forta interioara pe care o are 1%?

Raspuns: Este absolut corect. Daca oamenii exista in sparegerea egoista atunci este imposbil sa le transferam ceva. Mai mult, noi trebuie nu doar sa le transferam aceasta energie, aceasta cunoastere, ci sa ii aducem in aceeasi stare.

Asta inseamna ca 1% din totalul de 100% al umanitatii face asta in mod activ, in conexiune cu forta superioara, in legatura cu forta superioara din ei.

Si 99% dintre locuitorii pamantului fac asta in mod pasiv, construind relatii integrale, in conditiile noii integralitati. “Cum putem noi, “patrate”, “triunghiuri”, “dreptunghiuri” sa ne transformam in cercuri in armonie cu noua lume si cu noile nevoi.

Atunci cand ei se gandesc la asta si sunt educati si invata de la cei 1%, atunci se transforma in persoane integrale. Ei incep sa inteleaga, in mod natural ce este noua lume si descopera aceeasi forta superioara pe care au descoperit-o cei 1%. Forta superioara actioneaza si este revelata lor prin procentul de 1% al umanitatii, care constituie “conductorul” sau.

Nu este un fel de sistem artificial, in mod essential acelasi lucru se intampla si in lumea noastra. Daca ne uitam la lumea noastra si o analizam ca pe o piramida, atunci vom vedea ca doar 1% actioneaza, creaza si indrazneste. Ceilalti sunt cei care primesc. Ei participa fizic, dar de fapt folosesc profiturile obtinute de sus si adauga la acest “fertilizator” rezistenta lor.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 29/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Intelepciunea Chineza vorbeste despre doua forte, Yin si Yang, care reprezinta pozitivul si negativul, sau inceputul feminin si masculin. Este intr-un fel legat de conceptele Cabaliste? De unde vin aceste notiuni?

Raspuns: Acest lucru este cunoscut tuturor. Lumea noastra consta din doua forte opuse care se manifesta in toate ariile si pe toate nivelurile. Echilibrul lor defineste starea materiei si nivelul defineste esenta sa, exprimata prin natura minerala, vegetala, animata sau umana. Totul depinde de corelatia fortelor opuse in sistem si interconectarea lor. In materia minerala, echilibrul este neschimbat, in cel vegetal obtine o anumita dinamica si incepe sa se schimbe si, la nivelul animal si uman, aceasta dinamica creste.

Ceea ce au descoperit inteleptii Chinezi acum mii de ani este adevarat. De-a lungul istoriei, acest lucru a fost descoperit si in alte parti ale lumii. Insa, asta nu are legatura cu spiritualitatea. Este vorba despre fenomenul lumii noastre, accesibil prin experimente cu ajutorul stiintei traditionale care se bazeaza pe intentia de dragul primirii.

Pe de alta parte, intentia spirituala este de dragul daruirii. Este complet detasata de calculele noastre, din natura lumii noastre. Aici, stiinta Cabalei joaca rolul mijloacelor, al unui instrument, un “dispozitiv”, care ajuta persoana sa se ridice de la realitatea primirii la cea a daruirii. Cabala explica cum poate fi trecuta granita dintre primire si daruire si mai departe, sufletul persoanei o invata, deoarece el deja stie despre ce este vorba.

Nu exista o alta metodologie, capabila sa implementeze aceasta transformare, aceasta inversare in persoana pentru a trece Rubiconul. Eu insumi, nu pot distruge egoismul meu natural interior, insa Cabala imi ofera oportunitatea de a chema fortele exterioare, care ma vor schimba pentru daruire pentru a-l plasa pe aproapele meu mai sus decat mine si asta inseamna sa ii daruiesc placere.

Astazi, aproapele conteaza pentru mine, doar pentru a vorbi despre ura sau egoismul fata de acesta. In realitate, cu cat ura se transforma si mai mult in iubire, cu atat iubirea este mai capabila sa izvorasca. Insa in afara de Cabala, nu exista in lume alta modalitate cu ajutorul careia sa putem invita acea forta de sus, cu care ne putem schimba perceptia asupra lucrurilor.

“Sa ne ajutam unii pe altii” ne sugereaza entuziastii binefacatori si noi trebuie sa fim foarte atenti la asta pentru a nu fi plasati pe aceeasi linie ca ei. Prin comparatie cu ei, noi nu suntem utopici. Dimpotriva, noi spunem ca fiinta umana este rea. La mesele rotunde noi experimentam nevoia de unitate pentru un moment si apoi imediat descoperim ca nu putem si chiar nu vrem asta.

Atunci ajungem la doua extreme. Pe de o parte, ne este de folos sa ne unim, dar pe de alta parte, nu suntem capabili sa facem asta. Deci, ce este de facut? Aceasta este intrebarea reala si persoana trebuie sa ajunga la aceasta intrebare.

Noi explicam acest lucru putin cate putin, in masura in care oamenii sunt capabili sa primeasca si sa suporte asta. Noi nu spunem ca este imposibil sa ne unim prin propriile noastre mijloace pana cand nu le vedem. Noi trebuie ca mai tarziu sa facem anumite modificari in practica noastra, la evenimentele la care participam, la seminarii, mese rotunde si educatia integrala si crestere. Treptat, noi vom dezvolta aceasta metodologie.

In orice caz, nu exista alta cale pentru lume si nici nu poate fi alta. Insa oricat de bine am cunoaste Yin si Yang, aceasta cunoastere nu ne va aduce solutia. Insa, aceste notiuni pot fi folosite ca punct de plecare pentru diseminarea noastra in China.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 15/07/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, oamenii nu se mai cred unul pe altul. Chiar oficiali guvernamentali înalţi fură fără neruşinare, deci cum pot eu să cred un prieten, atunci când vorbeşte despre măreţia Creatorului?

Răspuns: Mai întâi, nimeni nu îţi cere să crezi. În al doilea rând, pentru asta a trebuit să fie realizată această succesiune de generaţii, pentru ca tu să vezi de fapt că nu mai este nimic de căutat în această lume. Asta te ajută să vezi lucrurile în mod mai realist.

Nu trebuie să crezi în impresiile prietenului; te vor afecta chiar dacă nu crezi în ele. Nu trebuie nici măcar să spună ceva. Nu ştii ce îl motivează: credinţă sau realizare, el pur şi simplu te „infectează” cu impresiile lui, ca un virus. Nu depinde de tine. Nu contează dacă îl crezi sau dacă ai suspiciuni în ceea ce îl priveşte. Principalul lucru este acela că eşti „infectat”. Deci, avem nevoie de „viruşi” ai măreţiei Creatorului care să se „răspândească” printre noi. Cine îl realizează pe El? Nimeni. Şi, totuşi, toată lumea este tensionată şi asta determină totul: de ce şi în ce scop operez, ce trebuie să descopăr, care este rostul acestui lucru, unde este Lumina care Reformează care îmi va aduce asta, etc.; altfel, nu va conduce la nimic.

Pentru a face asta avem nevoie de spargerea dintre noi, pentru ca să nu ne înţelegem unul pe altul şi vom fi cu adevărat capabil să fim impresionaţi de falsa tânjire a prietenilor. Este suficient să văd pe faţa prietenului faptul că Creatorul este mare în ochii lui, pentru a fi aţintit şi eu spre asta. Chiar dacă mă trage de nas şi mă prosteşte, nu este nicio diferenţă. Voi fi încă impresionat de el. De asta avem nevoie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este prima fază după rădăcină faza naturii minerale? De ce nu a început totul de la o altă fază?

Raspuns: Pentru că aceasta este faza cea mai mică, care include totul în ea. Nu există diferenţe interne în ea şi deci nu se poate diferenţia nimic în exterior. Noi vorbim despre Lumina superioară numai cu privire la vasele fiinţei create. Prin urmare, natura minerală este prima fază, în care dorinţa ființei create primește doar forţa de restricţie, care nu-i permite să descopere mai mult decât descoperă acum.

Forța de restricţie operează în vasele şi în Luminile care pot fi descoperite în ele. Ea operează în toate. Întrebarea este: Ce influențează această forță? Influenţează centrul fiinţei create sau limitele sale? Cu alte cuvinte, asupra a ce operez prin restricţie- asupra dorinței mele de a primi sau asupra Luminii?

Desigur că-mi influenţez dorinţa. Eu nu pot opera Lumina niciodata.

Îmi restricționez dorinta de a primi şi o țin. Datorită acestui lucru nu „sare” la orice. Astfel, mă limitez, în scopul de a primi Lumina numai în acest mod. Este pentru că ştiu că nu am putere pentru mai mult decât atât, şi astfel în mod constant „păstrez limitele,” ţin ego-ul meu într-o stare neutră.

Aceasta este faza minerală: ego-ul în mod constant se dezvoltă, iar eu îl păstrez permanent la acelaşi nivel mineral. De fapt, aceasta este o lucrare mare şi pozitivă, care are loc în diferite forme. Dar, prin natura sa, aparţine de nivelul mineral: prin mine însumi, îmi pun dorinţa în regimul mineral, unde dorinţa mea rămâne aceeaşi.

În cadrul acestei dorinţe lucrez în raport cu Creatorul. Ce pot face? Mă anulez în interiorul Lui. Astfel, pot fi în Creator şi să ader la El, pot fi încorporat în El, care este atributul nivelului mineral. Nu-mi permit nimic, cu excepţia auto-anulării. Imagineză-ți că te afli înăuntrul unei forţe mari şi nu ai de ales şi aceasta este singura cale prin care te poți menține.

Pe de altă parte, mă pregătesc pentru următorul nivel al vegetalului. Acest lucru se datorează faptului că există schimbări constante care au loc în interiorul meu, care cresc în funcţie de cele cinci faze ale nivelului mineral. Am putea crede, deci ce se întâmplă dacă în loc de o pietricică mică devin o mare piatră preţioasă? Dar asta nu este încă totul: Schimbările pe care le-am parcurs m-au învăţat ce înseamnă să cresc. Ascensiunea prin fazele nivelului mineral au dat naştere unei minți în mine, deoarece am avut şansa de a compara lucrurile şi de a mă obişnui cu faptul real al instabilității.

Am limitat creșterea plăcerii mereu, dar în acelaşi timp, am urmat schimbările, până când am înţeles că mă pot schimba cu adevărat, iar apoi m-am mutat la nivelul vegetal.

Astfel, putem vorbi despre o dezvoltare calitativă şi nu despre o dezvoltare cantitativă: La sfârşitul fazei minerale, în ultima fază a patra a sa, am înţeles deja din experienţa pe care am avut-o că mă pot schimba pe mine însumi, conştient şi intenţionat. Apoi, posibilitatea de a trece de la ultima fază a mineralului la faza vegetală se naşte. Aici se crează punctul său iniţial din modificările în dorinţă.

Orice astfel de schimbare vine de la Creator, în formă de forţă revitalizantă. Nu aș putea găsi niciodată condiţiile preliminare pentru creştere în mine. Prin urmare, Creatorul nu doar mă dezvoltă; El introduce forţa Sa de creaţie în mine, astfel incât să mă asemăn Lui. Ca urmare a acestei evoluţii, noi şi Creatorul devenim parteneri în creație. Scopul Său nu este de a crește dorinta de a primi, prin punerea sa printr-o serie de schimbări, ci mai degrabă de a mă învăța arta Lui. Ce este mai mult, el mă învaţă într-un mod calitativ.

Astfel, datorită tuturor lucrurilor prin care trecem, vom obține acţiunile Sale, în conformitate cu regula: „Din acţiunile Tale Te vom şti.”

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Astazi vedem ca pentru a creste nivelul cercetarii, omul de stiinta trebuie sa se schimbe; dar oare va fi el de acord cu asta?

Raspuns: Dar oare are alta varianta? Acest lucru se refera nu doar la oamenii de stiinta ci si la alte categorii profesionale, profesori sau oameni de afaceri. Pentru ca altfel, oamenii de afaceri nu vor putea sa isi mai desfasoare activitatea. Chiar astazi ei descopera acest lucru. De aceea dispare clasa de mijloc, pentru ca oamenii nu stiu sa conduca o afacere si cum sa munceasca integral. Ei inca nu au gasit motivul acestei crize.

Astazi cel slab ramane slab si nu simte schimbari majore; bogatii se bucura de toate oportunitatile, chiar si pe timp de criza, pentru a-si creste profiturile iar clasa de mijloc sufera. Insa in final oamenii vor intelege ca trebuie sa se schimbe, pentru ca nu exista alta cale. Le va fi clar ca nu mai este posibil sa foloseasca vechile metode aplicate in afaceri si management.

Astazi marile mecanisme comerciale solide tind sa cedeze. Elita pierde controlul si in final situatia ii va forta pe toti sa se gandeasca la modalitatea de a recastiga controlul asupra lucrurilor. Atunci va fi clar: singura cale de a recastiga controlul este de a ne indrepta spre daruire. Doar atunci veti controla situatia.

Toti vor simti aceasta nevoie, inclusiv oamenii de stiinta care vor intelege mai bine decat toti- pe baza faptelor stiintifice. In prezent fiecare domeniu stiintific ajuns la un capat de drum si oamenii de stiinta au inteles deja ca este nevoie de schimbari radicale. In scurt timp ei vor admite ca aceste schimbari trebuie facute din interior.

Astfel ei vor recunoaste raul, insa nu vor putea sa se indrepte prin propriile puteri spre bunatate. Aici trebuie noi sa introducem forta corectiei.

Mai mult, chiar omul de stiinta va fi adus spre aceasta forta si va face ce este necesar daca va vedea nevoia pentru abordarea integrala. Asta pentru ca natura integrala corectata ii este revelata lui. El vede ca nu este capabil sa ajunga la nici un rezultat deoarece se intalneste cu Ein Sof (Ininitatea), necunoscutul. In fata sa exista o imagine integrala si toate partile sale interrelationeaza prin conexiuni infinite pe care el nu le poate explica, nu poate ‚digera” acest intreg si sa traiasca in conformitate cu el. El nu poate construi un model al imaginii unificate in interiorul sau.

Intre timp este imposibil sa ne descurcam fara un astfel de model interior. Chiar si concepte stiintifice cunoscute, cum ar fi teoria lui Einstein poate fi profund inteleasa doar de cativa oameni. Deci ce putem spune despre fenomenul care este revelat astazi si care nu isi are originea in lumea noastra si poate fi inteles doar de o minte integrata.

Intrebare: Insa metoda noastra actioneaza doar intr-un grup si oamenii de stiinta sunt obisnuiti sa lucreze si sa descopere lucruri in mod individual. Vor fi ei oare de acord cu principiul muncii colective ca mijloc pentru revelarea integrala?

Raspuns: Nu au alta varianta. Desigur ca vor fi acord. Mai mult, marii oameni de stiinta recunosc nevoia acestei conexiuni. Ei o simt.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 16/07/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→