Întrebare: Tranziția de la gândirea liniară, egoistă, consumistă, la una integrală, ar trebui să aibă loc într-un salt, o respingere brutală a vechilor moduri de gândire? Sau este un proces gradual, pas cu pas?

Răspuns: Aceasta nu este, în nici un caz, o schimbare artificială!

Avem nevoie să implicăm oamenii în sistemul de educație și de creștere. Acestea sunt cele două cursuri paralele, de scurtă durată; pot fi chiar cursuri de o lună, în care studenții vor începe să simtă schimbările necesare. Dacă aceste schimbări au loc în înțelegerea și senzațiile lor, atunci studenții vor vedea o lume complet diferită, o perspectivă grandioasă care îi va atrage subit.

Ei vor căpăta un sens în viață, forța vieții, precum și aspirații. Ei vor descoperi dintr-o dată sursa împlinirii și vor vedea că aceasta este tot egoismul, dar unul integral, închis, care lucrează după alte calculații, alte reguli. Acesta nu mai ia în calcul împlinirea sa individuală, care ne-a adus astăzi la goliciune, depresie și apatie, ci se simte un întreg cu toată natura umanității, cu toate nivelurile sale: neanimat, vegetal și animal. Și, datorită faptului că egoismul ajunge la această concluzie în mod conștient, dezvoltându-se singur, el începe să simtă în natură forța sa interioară; ajunge la nivelul interacțiunii cu ea și, astfel, simte că este eterm și perfect.

Aici, trecem prin toate tranzițiile lui Einstein până la starea în care persoana se ridică la nivelul naturii, ascuns de noi, dar care există, cu certitudine. Acesta este nivelul care controlează informația, la care există toate forțele care conduc material noastră: neanimat, vegetal și animal. Astfel noi devenim ”Ființe omenești”.

O ființă omenească este parte a informației care există în natură, în care nu există trecut, prezent sau viitor. În fond, oamenii ca Wolf Messing, care simt trecutul și viitorul, trăiesc lângă noi. De unde își iau ei aceste cunoștințe absolute precise? Ele există în natură. Tot ceea ce există în natură este mai presus de timp. Iar noi ajungem la acest nivel

În principiu, acesta este starea noastră, acest component este numit o ”ființă umană”. Iar tot ceea ce facem noi, în afară de asta, reprezintă doar grija pentru nivelul nostru animal, corpul fizic.
Din “Discutie asupra educatiei integrale” 5/25/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce nivel nou de conectare ar trebui să obțină grupul nostru, în congresul de unitate care are loc în acest weekend în nordul Israelului, astfel încât unitatea internă, forța internă, Lumina, va locui între noi și astfel, după congres, toate activitățile noastre de diseminare vor fi deja la un nou nivel, la un nivel spiritual?

Răspuns: Trebuie să ajungem la o asemenea conexiune între noi care să se asemene Luminii, în forma ei minimală. Vasul (Kli) ar trebui să ia forma aceluiași atribut, ca Lumina. Cum este posibil? Ce înseamnă asta? Trebuie să ne conectăm în așa fel, prin Galgalta ve Eynaim și AHP, încât să ne influențăm unul pe altul ca Lumina și vom fi gata să dăruim asupra lor. De fapt, nu este nimic de dăruit, dar fiecare trebui să fie gata pentru asta, și astfel este conectat cu alții. Formăm diferite conexiuni între noi iar când acestea lucrează corect, Lumina este revelată. Dacă cineva nu este conectat corect, simțim asta prin faptul că nu reușim, dar totuși identificăm unde încă nu există echivalență cu Lumina.

Asta înseamnă ca există un anumit număr de suflete care fac tot ce le stă în puteri să se conecteze și încearcă să găsească modalitățile să facă asta, iar Lumina îi ajută prin diferite suferințe și tensiuni. În momentul în care primesc o formă care este similară Luminii, încercând să se conecteze corect în orice mod posibil, atunic când atributele unui om se conectează cu cele ale altuia, atunci când dorința cuiva de dăruire se conectează cu dorința altcuiva de primire, și așa mai departe, Lumina este revelată în conexiunea lor. Acum nu știm cum să ne conectăm în mod direct dar, mai târziu, în nivelurile următoare, va trebui să clarificăm toate dorințele și atributele noastre: cum trebuie să ne conectăm, în ce măsură, prin care atribute. Aici se află viața.

Aici, între timp, suntem ca niște copii căutând un ”pacifist”, și asta este tot. Dar asta este suficient pe de o parte; o vom primi deja. În momentul în care în noi apare o mică dorință, mama ne va da ”sfârcurile”, adică Masach (ecranul) deasupra dorinței. Între timp, dăruitorul are Masach și nu noi. Mai târziu va trebui să primim acest Masach. Apoi vom evalua și cântării noi înșine ceea ce primim.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 7/3/12, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel este diferit congresul din Nord de cel care a avut loc in desertul Arava?

Raspuns: Noi am vorbit deja despre asta in workshop-ul de ieri, atunci cand am discutat despre cum se schimba sentimentele noastre ca rezultat al workshop-urilor si cand am discutat despre atitudinea noastra fata de ele. Noi am vazut ca de fiecare data inceputul este mai dificil- este mai greu sa vii la workshop- insa intrarea si conexiunea vin mult mai repede si impresiile noastre cresc si devin mai clare si mai stabile.

La fel se intampla la congrese, deoarece un congres este un fel de workshop, insa mult mai complex deoarece este facut din mai multe parti si noi trebuie sa ne acordam cu acesta.

Desigur, este mai greu sa ne pregatim pentru congresul care urmeaza si impresiei pe care ar trebui sa o primim de la acesta in comparatie cu congresul de la Arava, la care ne-am simtit ca si cum paraseam Egiptul si ne apropiam de muntele Sinai. Exista o legenda aici, un fel de aventura. Astazi ne aflam in fata unei munci de rutina: ajungem la un alt loc, constatam ce este necesar, avem lecturile….prima impresie lipseste, a fost schimbata cu o „procedura standard”, cu rutina.

Si asta este bine pentru ca este modul in care natura ne da o atitudine mai matura astfel incat sa incercam sa penetram sentimentele noastre si sa fim impresionati de lucruri mai profunde.

Noi spunem ca in Arava am ajuns la nivelul Shoresh (nivelul radacina) al vaselor noastre. Focul a ars in noi si noi ne-am simtit ca niste eroi cautand aventura. Acum ne-am mutat la nivelul unu sau doi, dorinta este de asemenea mai „densa” si atitudinea noastra ar trebui sa fie mai serioasa. Nu exista spatiu aici pentru euforia aeriana, pentru impresiile copilaresti; ar trebui sa cautam toate acestea in interiorul nostru, in adancimea sentimentelor si intelegerii noastre. Asta este important.

Astazi noi trebuie sa atingem conexiunea in conditii dificile,  fara prima impresie,  cu o dorinta care este mai densa. Noi trebuie sa fim recunoscatori pentru ca am primit o dorinta mai densa. Aparent am reusit sa facem ceva in trecut si acum trebuie sa ajungem la o impresie mult mai puternica decat inainte si care nu mai este copilareasca ci mult mai matura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/07/2012, “Intrebari despre Congresul de Consolidare din Nordul Israelului”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: La workshop-ul de ieri m-am simtit inspirat de sperantele tuturor prietenilor care au venit la congresul care va avea loc in cateva zile in partea de nord a Israelului. In urmatoarele cateva zile, vom incerca sa pastram motto-ul „insistati in mod repetat!” Astazi, insa, simt ca ma aflu intr-o stare complet opusa, si nu mai cer ca ieri. Ma simt ca si cum mi-ar fi fost tras presul de sub picioare.

Raspuns: Cred ca asemenea schimbari ar trebui sa aiba loc de la un moment la altul nu de la o zi la alta. Acum cateva clipe am simtit adeziunea cu scopul si mi-am dorit asta cu multa intensitate si energie pentru ca un moment mai tarziu sa ma simt in stare total opusa, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata.

Ce se intampla? Ce inseamna asta? De ce se schimba dorintele noastre? Nu este nici o problema; asta este creatia. Suntem asemeni unui ecran TV unde ni se arata ce vedem si nu vedem ce nu ni se arata. Nu eu sunt cel care proiecteaza filmul, si oricare ar fi proiectul acesta nu depinde de mine.

Intrebarea este cum pot deveni cel care proiecteaza filmul daca vreau sa vad si nu cel caruia i se arata? Nu vreau ca in viata obisnuita sa fiu cel pe care il vad in film. Vreau alt film!

Intrebare: Insa pot proiecta eu acest film, cum ma pot pregati in mod corect de acum incolo?

Raspuns: Problema este ca imi pot schimba sentimentele fata de filmul care mi se arata doar daca ajung la forma sa reala. Mi se trimit in mod constant noi Reshimot-uri (reminiscente), semnale, noi imagini, care vin in mod constant la mine din Ein Sof (Inifinitatea). Este o cale foarte lunga si intre timp eu reactionez ca un animal tanjind dupa sentimente bune si scapand de cele rele.

Daca nu vreau sa avansez ca un animal, ca in imaginile si sentimentele care vin spre mine in care ma aflu in acest spatiu tri-dimensional care determina viata mea, daca vreau sa avansez repede si usor, trebuie sa ma identific cu Cel care imi proiecteaza filmul. Trebuie sa ma conectez cu El, cu planul Sau, sa fiu alaturi de procesul care se desfasoara, sa fiu de acord cu ce imi trimite El si sa inteleg ca ceea ce imi trimite si ce vad sunt doua lucruri opuse.

Exista de exemplu o imagine pe care o puteti vedea alb pe negru sau negru pe alb, negativ si pozitiv. Si aici trebuie sa imi schimb perceptia, insa pentru noi nu este doar alb si negru, ci forme care sunt opuse in multe si diferite proprietati ale perceptiei. Trebuie sa vreau sa percep imaginea in modul in care Cel care o trimite o vede. Imaginea vine de la ecranul tridimensional in care ma aflu, si pe care il pot simti asa cum El mi-l descrie, de modul in care El mi-l trimite. El imi trimite o imagine care este plina de bunatate si incantare, pentru ca El este bun si binevoitor, in timp ce eu vad totul absolut opus in perceptia mea, in dorintele mele si in gandurile mele.

Pentru a vedea forma reala, trebuie sa imi schimb perceptia, atributele si dorintele mele in sens opus. Acest lucru este posibil. Am o alta conexiune cu El in afara de aceasta imagine si prin imagine ma pot conecta cu El.

Daca iau aceasta imagine, ca intreg, tot ce se afla in fata mea si vreau sa ma conectez cu aceasta si sa ii atribui acest lucru Unicului, celui care proiecteaza acest film, ma conectez cu El si ii pot cere sa imi schimbe atributele.

Astfel, cu ajutorul lumii, aranjand-o in corecta concordanta cu aceasta metoda, ma conectez cu Creatorul si El face aceasta schimbare in mine. Apoi vad ca aceasta imagine se schimba si inteleg ce am de facut. Principalul lucru este sa accept pentru prima data aceasta schimbare. De acum stiti deja cum sa procedati, aveti o cale; aveti abordarea potrivita. Sa speram ca vom fi capabili sa implinim aceasta prima actiune.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/07/2012, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În Grecia antică – locul de nastere al fundaţiilor psihologiei, au fost distinse patru tipuri de oameni în funcţie de caracteristicile lor individuale: sanguin, flegmatic, melancolic şi coleric.

În psihologia modernă, o ramură care se ocupă cu diagnosticul calităţilor individuale, aceste lucru este foarte larg. O persoană vrea să ştie despre sine şi proprietăţile sale, în scopul de a maximiza potenţialul său.

De ce nu folosim, să zicem, 16 tipuri de proprietăţi individuale în metodologia integrală, ci numai patru?

Răspuns: Pentru că acestea sunt calităţi egoiste care corespund la patru tipuri de egoism. Dar există încă una – a cincea, din care toate celelalte provin şi care nu are formă proprie. Într-adevăr, aceasta corespunde structurii de patru nivele ale percepţiei umane şi a sufletului său. Dar toate acestea sunt legate de egoism.

În timp ce egoismul incă acţionează, într-adevăr am putea împărţi oamenii în aceste tipuri, adaugându-i şi calculându-i in funcţie de semnele lor zodiacale. Până astăzi, multe reviste publică toate tipurile de divinatie.

Dar noi vedem că nu este nimic cu care să putem lucra cu adevărat. De ce ne raportăm la un fapt care a supravieţuit încă? Am devenit persoane diferite si nu mai avem acest lucru. Aparent, fiecare temperament corespunzător se manifestă, desigur, dar nu este nimic ce putem face cu el azi.

Dacă înainte puteai alege o pereche în funcţie de semnul zodiacal, încearcă să selectezi un cuplu în funcţie de astrologie astăzi. Vei scoate căsnicii fericite din asta? Nu. Dacă dai cateva sfaturi pentru sanguin şi alte sfaturi pentru coleric, vor fi fericiti? Nu. Deci, de ce avem nevoie de această clasificare veche?

Aceasta clasificare obişnuia să fie corect[ in legătură cu egoismul activ mai vechi, care era liniar, individual şi orientat spre auto-nevoi.

Dar acum nu mai am nevoile mele personale. Nu vreau nimic. Oamenii au mers până la nivelul următor unde simt nevoia de ceva, dar nu pot spune ce este. Nu văd unde să găsesc sursa satisfacerii nevoilor mele. Intru intr-un fel de perversiune sexuală, petrec timpul cumva, în scopul de a uita de mine insumi. În plus, intru în droguri, teroare, sau altceva pentru că nu văd sursa plăcerii.

Şi poate să vină la mine doar prin intermediul societăţii integrale, când mă implic în ea. Astfel, trebuie să intru intr-o societate integrală şi apoi, acolo, în inima ei, voi găsi sursa împlinirii mele. Dar astăzi omul nu este încă la nivelul la care să realizeze asta.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Un membru al organizatiei noastre, un adult foarte emoţional, a dezvoltat probleme de somn. El a mers să vadă un specialist şi i-a fost prescris un medicament numit Ritalin. Am fost pur şi simplu şocat de acest lucru. Problema lui este că nu se exprimă suficient, în acord cu natura lui, iar medicul i-a limitat auto-exprimarea chiar şi mai mult.

Ar trebui să i se dea încă un loc în organizaţie acestei persoane impulsive, vocale in mod natural, pentru ca ea să se realizeze pe ea insăşi?

Răspuns: Dacă vrei să-l ajuti aşa cum trebuie, directionează-i mintea către munca în grup, el va simţi o astfel de putere de la ea, o astfel de organizaţie caldă, incât nu va avea nicio problema de restricţionare a sa, deci alţi oameni nu vor avea nicio problema participând activ la discuţii. Acest lucru se intampla automat; Sub influenţa câmpului comun, fiecare persoană devine particula sa echilibrată. Astfel, nu este nevoie de nicio presiune sau limitare aici.

Noi înţelegem că specialiştii nu au alte instrumente la dispoziţia lor; ei prescriu în mod automat Ritalin, iar acest lucru este practic esenţa profesiei lor, dacă poate fi numită aşa astăzi.

Oamenii au nevoie să fie puşi împreună într-un cerc, să li se dea o intenţie corectă, o atitudine şi instrucţiuni; este nevoie să-i supravegheaţi pentru a vă asigura că se comportă într-un mod ondulator în relaţie cu grupul, mergând în sus şi în jos. Toată lumea se mişcă similar modului în care se bate smântâna pentru a face unt: deasupra grupului – sub grup, deasupra grupului- sub grup.

Şi deodată un nou organism apare între ei, care are o viaţă absolut nouă. Şi, după cum ei înşişi se simt în el, încep să simt că acest lucru nou este urmatoarea etapă din dezvoltarea mea, eu sunt în ea. În loc să mă asociez cu trupul meu, mă asociez cu acest ceva comun pe care l-am dobândit împreună, iar aici nu mai sunt sangvin, coleric, flegmatic sau melancolic, ci pur şi simplu includ totul în mine. Sunt toate calităţile puse împreună.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand primesc de dragul daruirii, abundenta se indreapta spre mine. Pot sa ma bucur de ea?

Raspuns: Tu nu te bucuri de abundenta care trece prin tine. Este un tip total diferit de abundenta, nu ca in implinirea egoista. Tu, ca oaspete, vrei sa incerci un tort delicios pentru a face o favoare gazdei care l-a pregatit. Ar fi de asteptat ca acel tort sa aibe acelasi gust, dar nu este asa.

Intrebare: Insa, atunci cand iubesc mult pe cineva, si uit de mine, acest sentiment apare oricum in mine. Iubirea este directionata catre celalalt, insa eu sunt cel care il simte.

Raspuns: Da, sentimentul apare in tine; insa, el consta din mai multi parametri. In fond, tu primesti placerea dorintei de a darui celui drag.

Imagineaza-ti asta. Exista o dorinta de primire a Creatorului si dorinta de a primi a creatiei, adica tu. Tu trebuie sa simti ca El primeste dorinta, sa simti cum El vrea sa iti daruiasca, sa asimilezi aceasta dorinta in tine si sa Il bucuri pe El.

In principal, experimentati o placere in „cap”, adica in dorinta pe care ati primit-o de la El. Rezulta deci ca aici, in interiorul dorintei Sale, va faceti un calcul, „Cum il pot implini pe el?- cel putin in masura in care veti implica dorinta voastra de a primi. „Cu alte cuvinte, in dorinta voastra voi simtiti gradul in care il impliniti pe El, si acesta este deja vesmantul Luminii Hassadim.

Ca rezultat, noi vorbim despre o placere de alt tip.

Intrebare: Deci cum poate avea loc separarea daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Intentia face vizibila diferenta dintre unul si altul. Cand impulsul catre Creator va stapaneste „capul”, si placerile sunt diferite.

Intrebare: Putem compara asta cu iubirea fata de propriul nostru copil? Ii pot da lui o prajitura fara ca eu sa o gust inainte?

Raspuns: Nu, placerea trece prin voi, insa acum totul este definit de dorinta lui, nu a ta.

Intrebare: Cum gestionez aceasta diferentiere in interior intre mine si el?

Raspuns: In prima faza, ne ridicam desupra propriei noastre dorinte si doar in stadiul urmator suntem capabili sa percepem ceva strain, sa il facem al nostru.

Pentru a face placere Gazdei, eu trebuie sa simt placerea Sa, sa simt cat de mult il bucura pe el daruirea catre mine si ce placere trebuie sa simt de la El. Eu trebuie sa simt ca aceasta placere a ajuns de la El si este un cadou din iubire si nu din ratiune.

Prin intermediul acestei iubiri, El ma obliga sa simt rusinea, care ma ajuta acum sa fac fata situatiei si sa o inteleg pentru a construi o relatie diferita. Eu iau placerile Lui, le primesc de la El, insa nu fac un calcul referitor la „prajitura”, ci in mod specific pentru aceasta daruire. „Prajitura” este cel mai jos nivel, Nefesh de-Nefesh si placerea, pe care o dau Lui, este intregul NRNHY.

Aici trebuie sa fie atent cineva sa nu considere despre sine: „Pentru ca ofer placere Creatorului, Insusi priviti doar cum se bucura El de mine!” Este aici, unde este situat principala estimare, si nu in insasi „prajitura”, care v-a fost data pur si simplu ca mijloc, ingaduindu-va sa construiti conexiunea cu toate lumile. Calculul din capul Partzuf-ului este directionat catre relatia cu Creatorul.

Si de aceea voi trebuie sa stiti cine este Creatorul, cum actioneaza El, si cum sa ii faceti Lui pe plac, deoarece vasele Sale, dorintele sunt infinite. Deci cum sa va protejati in asemenea situatie? In comparatie cu ea, placerile directe nu sunt mai mult decat o scanteie, care a creat dorinta, in timp ce orice altceva este conditionat de maretia Daruitorului.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 27/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In “Introducere la cartea Zohar,” Baal HaSulam spune ca sufletele “devin demne de a primi bunatatea Sa, incantarea si placerea care este in gandul creatiei, iar impreuna cu aceasta va veni si adeziunea. “De ce avem nevoie de bunatate si incantare daca adeziunea cu Creatorul este mai de calitate si mai sublima?

Raspuns: Am vasele, adica dorintele in inima. In vase, primesc pentru a darui si astfel fac actiunea daruirii. Asa cum Creatorul imi daruieste, Ii daruiesc si eu.

Dac cum fac actiunea de a primi pentru a darui? Pentru ca simt o vina, o lipsa intre El si mine. Asta ma face sa daruiesc pentru a darui, iar apoi de asemenea de a primi pentru a darui, pentru a ma asemana Lui. Actionand pentru a semana cu El, imi umplu vasele cu placerea daruirii asupra Lui si in acelasi timp umplu rusinea, diferenta dintre noi, si astfel ating adeziunea.

Doua deficiente sunt parte a acestui proces:

1. Creatorul a creat in mine deficienta de a primi si bucuria. O umplu pentru ca El sa primeasca si sa se bucure.
2. A doua deficienta este rezultatul rusinii. Ma restrictionez pe mine si imi umplu dorinta cu dobandirea esentei Creatorului Insusi. Eu devin egal cu El si dobandesc adeziunea.

Creatorul imi este infatisat ca un Partzuf spiritual care este alcatuit din “corp” si “cap”. Dedesubt noi devenim egali cu El in “corpuri”, in dorinta Sa de a aduce bunatate fiintelor create si in dorinta mea de a primi placere. Deasupra noi devenim egali in “capete”, adica intentii. Astfel adeziunea este de fapt formata deasupra.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 28/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca vom crea un institut de educatie integrala cu centre in diferite tari, nu va intra acesta in conflict cu institutiile existente, de exemplu cu academiile de stiinta?

Raspuns: Nu. Eu cred ca trebuie sa fie pur si simplu un sistem paralel de educatie, pentru ca nimeni nu a lucrat pana acum cu educatia societatii si a umanitatii.

In acest caz, nimeni nu ne poate deranja din aceasta munca: nu incalcam teritoriul nimanui; nu luam nimic de la nimeni. De fapt acesta este un spatiu absolut gol pentru ca nimeni nu a vrut sa lucreze asupra educatiei umanitatii.

Deci, ce putem spune despre adultii care nici macar nu isi cresc copiii? Noi le dam o educatie si nu crestere. Deci nu poate fi vorba despre competitie. Primul lucru care trebuie facut este de a explica nevoile educatiei.

Urmeaza crearea unui centru important international, care poate deveni un exemplu pentru toti.

Acesta nu va fi un centru stiintific, de cercetare, educatie, sau un centru educational, ci un intreg oras, o arie, o regiune, care va tria dupa reguli socio-economice noi, folosind resursele unui consum rational, corecta interactiune intre oameni, etc.

Acesta ar fi un pas serios inainte. In treacat fie spus, cel mai mare cercetator al metodologiei integrale, Baal HaSulam, a scris despre nevoia de a crea un asmenea spatiu, unde oamenii sa traiasca in limitele bazei unei noi societati care ar putea deveni un exemplu pentru toti, a carei metodologie poate functiona si poate fi prezentata lumii.

Pe de o parte, acest loc va fi atractiv pentru toti. In timp ce, pe de alta parte, va da posibilitatea de a dezvolta abordarea integrala pentru umanitate si pentru indivizi.

Din  „Discutie despre Educatia Integrala”, 24/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→