Intrebare: In prezent exista o multime de conflicte in scoli. Vizitarea unei scoli pare sa evidentieze dezacordul: Profesorii nu sunt multumiti de copii, copiii nu sunt multumiti de profesori si parintii sunt nemultumiti de ambii. Cand sotia mea s-a intors din vizita pe care a facut-o la o scoala, ea mi-a impartasit durerea sa. Tu spui ca aceste nevoi trebuie corectate. Cum pot eu, ca om, sa corectez asta; ce trebuie sa fac?

Raspuns: Nimic. Ce poti face?

Sistemul cresterii trebuie schimbat: nu cel educational. Educatia poate fi buna si profesorii de asemenea, insa nu exista educatie in familie! Acest subiect nu exista; nu exista oameni care sa stie cum sa creasca copii sau care sa fie preocupati de acest proces. Nu exista nimic din toate astea.

Ganditi-va doar ce se va intampla cu generatia urmatoare. Ea nici macar nu va exista. Nimeni nu vrea o astfel de generatie. De aceea oamenii nu mai vor astazi sa aiba copii, sa creeze o familie. Pentru ce ar face asta? Inseamna deci ca ceea ce vedem va continua sa se intample? De ce sa fie acesti copii nefericiti?

Daca pentru voi sunt importanti copiii, atunci meregti impreuna la scoala si decideti ce puteti face cu ei in acest cadru. Insa, voua nu va pasa de ei, ii lasati in grija acestei organizatii numita „scoala”, „departamentul educatie” si gata. Ii lasati pe acestia sa lucreze cu copiii. Acest lucru nu trebuie sa se intample!

Am avut odata o problema cu fiul meu. L-am trimis sa studieze la o anumita scoala-internat si el obisnuia sa vina acasa odata la cateva saptamani. Dupa un an si jumatate, cei de la acea scoala m-au chemat: „Are un comportament inadecvat. Vrem sa il exmatriculam.” Am fost ofensat: „Cum este posibil? Unde a fost un an si jumatate? A fost in grija voastra, deci cine l-a adus in aceasta stare? Voi care acum vreti sa il exmatriculati? Rasfatati copiii si apoi ii indepartati conform regulilor voastre; asta este tot. Cum a devenit el astfel daca va era incredintat voua in tot acest timp? Este datoria voastra sa ii corectati comportamentul!”

Deci trebuie sa reconstruim scoala. Noi vedem ce generatie creaza deoarece este modul in care cresc.

Oportunitatea este imensa! Priviti cum este structurat totul in natura: Noi putem modela orice fiinta umana, de la cel mai mare ticalos pana la cel mai drept dintre oameni. Totul este in mainile noastre. Si ce cream noi? O persoana nefericita care sufera toata viata sa, care umbla cu capul in pamant, se ascunde de orice, de teme de orice, isi ineaca amarul in vodca si nu primeste de la viata sa nimic pana in momentul in care pleaca din aceasta lume. Care este scopul unei asemenea vieti? Haideti sa ne uitam in sfarsit la ceea ce am creat. Noi suntem cei care am creat asta.

Intrebare: Deci daca unul dintre prietenii mei imi spune ca are probelem la scoala, atunci ne putem duce acolo si sa le prezentam modul in care functioneaza metodologia integrala?

Raspuns: Desigur ca este posibil. Veti fi acceptati oricand. Nici un membru al scolii nu va va spune vreodata: „Nu!” Esti psiholog acreditat, ai recomandari si esti cunoscut in media. Tu vrei sa sustii o lectie demonstrativa, o lectie deschisa, etc. Te rog sa faci asta! Ei vor fi de acord. Asezati discret acolo o camera pentru ca elevi sa nu fie inhibati si pentru ca si altii sa poata urmari lectia. Astazi acest lucru nu este o problema.

Intrebare: Crezi ca a venit momentul de a darui metodologia integrala oamenilor?

Raspuns: Includeti si parintii, sau implicati managementul scolii, care are de suferit de pe urma faptului ca violenta si un nivel scazut de performanta a aparut la ei in scoala. Aveti doua cai la dispozitie, fie prin parinti fie prin managementul scolii. Incercati sa luati atitudine. Cu asta trebuie sa incepeti! Veti vedea cat de benefic este acest lucru. Nu veti avea obstacole, nici oponenti in acest domeniu, deoarece fiecare simte durere cu privire la ceea ce se intampla cu copiii.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 28/05/2012

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Nimic nu se va rezolva dacă nu începem din punctul conexiunii noastre. Aceasta reprezintă fundaţia şi totul trebuie să pornească de aici. Aici trebuie să adăugăm fiecare cuvânt, fiecare atribut, tot ceea ce vrem. Acestui punct de conexiune.

De aceea, nu trebuie să ne activăm niciun gând, înainte ca să determinăm acest punct. Mai întâi trebuie să îl stabilizaţi în voi şi să începeţi să vă gândiţi cum să îl întăriţi, cum să vă extindeţi controlul asupra lui, cum să îl transformaţi într-un cerc.

Aceasta se împlineşte prin mediul înconjurător. Dacă creaţi acest punct şi lucraţi pentru a încorpora prietenii în el, punctul se extinde în mod corect şi voi nu uitaţi ceea ce este important.

Întrebare: Atunci, de ce ni se prelungesc stările? De ce simţim greutate?

Răspuns: Simţim greutate în vasele voastre corporale egoiste. Când vă simţim bine şi lucrurile sunt uşoare, sunteţi fericiţi. Pe de altă parte, dacă avansaţi fiind conectaţi reciproc cu alţii, vă veţi simţii fericiţi atunci când simţiţi greutatea.

Întrebarea de ce stările sunt prelungite, este una egoistă. Omul care avansează nu are asemenea gânduri. Se întreabă un singur lucru: „Cum pot fi sigur că în starea mea curentă dăruiesc fără niciun beneficiu personal? Îmi trebuie doar un semn că Îţi aduc cu adevărat plăcere, un semn că sunt total detaşat de mine. Nu îmi trebuie nicio senzaţie că acest lucru va fi mai uşor, trebuie doar să ştiu că fac lucrul corect”. Aceasta este dăruirea.

Întrebare: Care este semnul că am avut succes?

Răspuns: Este conform cu Lumina Hassadim pe care o primeşti. Nu îţi va da nimic decât aparţinerea la dăruire. Apoi, voi înţelege şi voi simţi faptul că Creatorul nu ştie nimic de eforturile şi realizările mele şi nici nimeni altcineva şi mă simt chiar mai bucuros datorită acestui lucru. Este un semn că sunt cu adevărat detaşat de ego.

Întrebare: Cum putem fixa o asemenea atitudine în inimile noastre?

Răspuns: Poţi face asta numai prin opinia generală a societăţii. Trebuie să ştim ce este „în aer” legat de dăruire, ce este lispsa unor cereri diferite, opuse. Îmi trebuie doar direcţia corectă şi puterea de a merge pe ea, iar drumul este ca un drum cu un singur sens.

Apoi, corectându-mi vasele în acest mod, urc la un nou nivel şi încep să mă bucur pentru a dărui. Asta nu se poate descrie în cuvinte. Primesc pentru a dărui şi mă bucur, dar plăcerea mea nu este simţită în dorinţele normale, cu toate că ele sunt cu toate acolo.

Întrebare: Ce înseamnă „opinia generală a grupului”

Răspuns: Este tendinţa generală care pune dăruirea deasupra a tot. Toată lumea trebuie pur şi simplu să ştie ca aşa trebuie să vorbească despre asta, cu toate că ei ridică importanţa Creatorului în ochii celorlalţi în mod artificial.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 15.07.2012 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Primim vreo plăcere la nivelul „a dărui pentru a dărui”, Hafetz Hessed, dacă acolo nu ne folosim dorinţele?

Răspuns: Hafetz Hesed, Bina pură, nu înseamnă o viaţă de călugăr în mânăstire. Aici este important pentru cine şi pentru ce sunt în starea de Hafetz Hesed, ceea ce înseamnă că vreau Hassadim, numai dăruire. Omul primeşte plăcere deoarece împlinirea lui vine de la Creator.

Se pare că ceva lipseşte în starea de Hafetz Hesed deoarece dacă nu primeşti, atunci ce poţi dărui? Nimic! Totuşi, dăruieşti sentimentul adeziunii. Spui că vrei să aderi la Creator în orice fel în care poţi.

Nu este la fel ca un sihastru care locuieşte în pădure şi nu are nimic de ce să se îngrijoreze pentru că dorinţele lui nu sunt dezvoltate şi este satisfăcut să trăiască o viaţă foarte simplă, ca un animal. Există cerşetori care trăiesc pe stradă şi care şi ei nu vor să trăiască o viaţă diferită.

Dacă te oferi să faci dintr-un asemenea cerşetor un om de afaceri bogat, de succes, el ar refuza. Ar întreba: „De ce am nevoie de toate acestea?” Tu i-ai răspunde „Vei face mulţi bani şi apoi vei putea să te odihneşti şi să nu mai faci nimic.” El ar răspunde: „Dar şi acum, mă odihnesc şi nu fac nimic.” Nu înţelege diferenţa, Hafetz Hessed, când nu are nimic şi trăieşte pe stradă şi când cineva vrea numai dăruire după ce a primit deja totul.

Totuşi, aceasta este întreaga diferenţă pe care nu o înţeleg oamenii. Hafetz Hessed în lumea spirituală este starea unui om care s-a ridicat deasupra marii sale dorinţe şi nu este vorba de dorinţele mici, ca dorinţele unui cerşetor pe stradă. Deasupra tuturor marilor dorinţe, el are puterea să stea în adeziune cu Creatorul într-o formă numită „micime”. Apoi, este ca un copil care aderă la tătăl lui, Creatorul. Anulează toate celelalte vase. Asta se numeşte Hafetz Hessed.

O persoană atinge acest nivel cu vase mari, crude, dar este gata să le anuleze şi să renunţe la ele numai ca să adere la Creator, deoarece asta este singura cale prin care poate fi în dăruire şi adeziune cu Creatorul. Este gata pentru totul dar nu are nimic ce să dăruiască.

El îi cere Creatorului, „Cel puţin dă-mi o şansă să fiu lângă tine, doar să ader într-o oarecare măsură, astfel încât să nu te scap.” În acel moment, nu îşi poate exprima loialitate într-o modalitate mai puternică.

Din partea a treia a Lecţiei zilinice de Cabala din 11.07.2012, Studiul celor zece Sfere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce atunci când devin puternic şi încep să investesc în grup, întâlnesc dificultăţi mărite?

Răspuns: Aceste obstacole mari care sunt puse înaintea ta sunt pentru a te ajuta să avansezi. Astfel, ajungi la o stare când obstacolele devin imense, dar dorinţa ta de a le depăşi este şi ea foarte mare. Totuşi, dacă părăseşti şi eşuezi să depăşeşti anumite obstacole, dorinţa ta nu va creşte şi apoi aceleaşi obstacole vor fi plasate în calea ta şi tu te vei simţi ca şi cum maşina ta s-a blocat şi numai roţile se învârtesc.

Asta înseamnă că nu salvezi timpul ci de fapt îl pierzi în van. Deci, în loc să avansezi în câţiva ani şi să intri în spiritualitate, te vei târî până când vei ajunge acolo în treizeci sau patruzeci de ani, sau poate nu vei reuşi deloc. Ţi se va părea că ţi-ai dedicat întreaga viaţă pentru asta, că ai muncit pentru Creator şi că ai tânjit să îl obţii, dar de fapt nu ai tânjit pentru nimic.

Deci, înainte de congresul conexiunii, am stabilit nişte condiţii externe pentru ca, cel puţin în mod extern, o persoană să fie capabilă să se verifice şi să vadă dacă inveşteşte în avansarea sa sau nu. Participă la lecţiile zilnice? Ia parte la diseminare în fiecare zi? Plăteşte Maaser?

Va trebui ca fiecare să completeze un formular în fiecare săptămână cu ceea ce a făcut pentru grup, pentru a se auto evalua în mod critic. Cum vei avansa dacă nu depui eforturi constante pentru a crea un nou vas înăuntrul tău, pregătindu-l pentru revelarea Creatorului?

Sunteţi într-un sistem, ca un păianjen într-o pânză, şi toate gândurile şi dorinţele voastre care sunt conectate la munca internă, către scopul spiritual, sunt sub influenţa Luminii. Lumina vă influenţează şi vă ajută să avansaţi prin toate problemele, necazurile şi respingerile, deoarece „Tora va ieşi din Zion (rădăcina Ebraică pentru exil)”

Totuşi, nu o vei putea face singur. Dacă nu particip la lecţiile zilnice, nu te gândeşti la diseminare, nu lucrezi împreună cu prietenii, nu completezi chestionarul legat de „ce am făcut pentru grup”, atunci nu avansezi. Nu este doar o cerinţă pentru tine, este doar pentru că vrem să te ajutăm să avansezi cel puţin în mod mecanic, deoarece maşina ta s-a împotmolit, vrem să te mişcăm şi să te obligăm să avansezi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 12.07.2012, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  in ultima vreme, dumneavoastră spuneti ca lumea inainteaza cu o viteză ametitoare iar noi nu reusim sa ne ţinem după schimbari.  Cum putem ajunge in situaţia sa simţim ca nu putem ţine pasul ?

Răspuns: Eu încerc sa spun asta in blogul meu, in care prezint evenimentele de ultima ora, care apar in mass-media si îmi spun pe scurt părerea despre ele. In principiu părerile mele sunt asemănătoare, nu au in ele ceva special, dar unui cititor sau unui simplu observator pe blog ii rămâne o impresie despre dinamica din lume si asta vreau sa rămână oamenilor si sa-i apropie de probleme. Personal fac asta pentru a fi tot timpul in mijlocul problemelor.

Situaţia o sa se schimbe repede de tot, deja nu se mai ascund multe lucruri pentru ca e imposibil sa se ascunda totul.

Aici începe o lupta mare de tot, aspra, complicata, secreta, între sociologi si politologi, politicieni si bogatasi, căci in ultimii zeci de ani lumea este condusă de moguli si iata rezultatele conducerii. Si toţi politicienii au jucat după cum li s-a cântat pentru ca nu au avut ce face, cu banii nu se intra in discuţie si politicienii au nevoie de ei. Ca rezultat lumea a ajuns unde a ajuns.

Astăzi s-a dezvoltat o mare problema „contul” , in ruseste se numește ” razborca” = verificare, ca la mafioţi când se verifica cine este vinovat. Trebuie sa învinovăţim oligarhi care au luat in mâini conducerea lumii si au incovoiat politicienii.

Pe de alta parte ei au prevenit, mai mult sau mai putin, războaiele, pentru ca atunci când ne gândim la profituri se micsoreaza șansa de război si gândurile acestea nu i-au lăsat pe politicieni sa-si realizeze ambitiile. Si acum ne aflam in situaţia in care nici politicienii si nici oligarhii nu știu ce sa facă.

Aici, ciudat cum se pare, noi trebuie sa aparem in arena – o oarecare mica organizaţie ideologica de care oamenii nu au nevoie si nu se vede importantă ei- cine este aceasta organizaţie …?

Dar voi veţi vedea ca tocmai ideie noastre o sa înceapă sa fie primite ca cele mai realiste si ceea ce este interesant, nimeni nu poate sa le pună in aplicare. Si noi suntem deschisi pentru oricine, intra pe Internet si ia ce vrei- dar nimeni nu poate fura asta de la noi chiar dacă noi vrem asta. Nimeni nu poate sa facă mese rotunde, conexiuni (hibur), căci nu au forţa interioară, legătura cu sursa – ceea ce noi avem. In fata noastră se găseşte o mare lucrare si o perioada foarte serioasa.

Acum, tensiunea din Europa începe sa se raspandeasca in lume, o sa fie simtita şi in Statele Unite ale Americii, in Canada, iar oamenii încet, încet, o sa înceapă sa se gândească. Dar noi nu trebuie sa așteptăm asta, căci noi nu vrem ca lumea sa se dezvolte prin chinuri. Un chin foarte mic trebuie sa sufere omul (dacă putem spune asta) prin a-si deschide urechile – nimic mai mult.\

Din discutie de la o masa in Toronto 19.06.2012

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui ca participanţii la primul curs de educaţie integrantă să ştie despre limitele îndepărtate ale evoluţiei conștiinței umane, despre noile relaţii reciproce, sau despre modul în care noile posibilităţi sunt revelate atunci când se deplasează în aceeaşi direcţie?

Răspuns: Nu cred acest lucru, pentru ce? În primul curs oamenilor li se spune despre istoria evoluţiei egoiste a omenirii, că ego-ul și-a atins limitele sale şi nu este nimic înainte. Natura, se pare, este integrală, iar omenirea a devenit integrală. Doar noi, oamenii, nu suntem integral conectați între noi, şi astfel simţim o criză, o stare de gol interior şi exterior material. Apoi, trebuie să vorbim despre integralitatea naturii, care este un sistem închis, despre sistemele de aprovizionare reciprocă, sprijin reciproc, despre sistemul analogic, etc. Noi ar trebui să educăm oamenii despre ceea ce ne oferă acest sistem.

Aici îi punem la un atelier de lucru la masă rotundă sau pur şi simplu într-un cerc. Ei trebuie să simtă că forţa unității şi conectării relevată între noi creează ceva complet nou, care le permite să simțim, să îndrăznim, să fim împliniți, și cel mai important, să înţelegem şi să explorăm lumea noastra și orice altceva direct prin ea.

Dintr-o data, opţiuni noi sunt descoperite, şi ei încep să vadă că există o şansă mai mare în asta, dar o descoperă ei înşişi. De ce avem nevoie de asta? Astfel nu va parea exagerat si de necrezut, sau chiar mistic şi imaginar. Este cel mai bine să-i aducem în mod constant şi cu înţelepciune la punctul în care pot simti cu adevarat. Până la urmă, dacă o persoană este de fapt doar un organ care vrea umplere, deoarece ne dorim cu totii pur si simplu doar să ne umplem, indiferent ce, iar apoi vom începe brusc să simțim că există oportunităţi aici si nu avem nevoie de nimic altceva.

Mai târziu, în timp ce lucrează în grup şi ascultă lecțiile, o persoană începe să înţeleagă unde se află în starea sa actuală, apoi este mai uşor pentru ea să înţeleagă starea sa trecută. Tot ceea ce omenirea a experimentat devine foarte simplu, o perioadă scurtă de dezvoltare a egoismului. Până la urmă, ce sunt 100 – 200 – 300 de milioane de ani?

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 25/05/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană a luat parte la cursurile noastre, dar încă este împotriva conexiunii, putem numi asta „înclinaţia rea”?

Răspuns: Nu. Dacă după câteva cursuri încă nu înţeleg faptul că respingerea pe care o simt faţă de grup este răul, dacă accept această respingere, nu am revelat înclinaţia rea din mine.

Întreaga problemă este de a vedea înclinaţia rea în această dorinţă negativă. Trebuie să determin asta eu însumi şi nu doar să o aud de la altcineva. Trebuie să simt că acest atribut îmi face rău şi nu mă lasă să intru în spiritualitate şi să obţin scopul. Exact acest atribut stă în calea mea şi dacă nu îl depăşesc, dacă nu mă leg de grup, nu am nicio şansă.

Trebuie să văd cu adevărat că înclinaţia rea îmi blochează drumul. Mi se pare că îmi permite să formez o conexiune, dar în momentul imediat următor mă detasează de prieteni. În cele din urmă, cu excepţia unor foarte scurte momente, sunt detaşat în mod constant de grup.

Percep eu asta, aşa cum ar trebui, ca rău? De fapt, trebuie să ajung la un nivel în care nu voi mai putea să stau în ego şi voi face tot ce îmi stă în putere să scap de el: „Moartea mea este mai bună decât viaţa. Trebuie să îl omor, deoarece îmi este inamic”. Trebuie să simţim că este singurul inamic pe care îl avem, care se ascunde înăuntru, ca o tumoră canceroasă, ca un şarpe pe care trebuie să îl îndepărtez.

Iar dacă nu simt asta, înseamnă că nu am descoperit încă înclinaţia rea. Deci nu am încă nevoie de Tora ca „mirodenie”, adică ca o metodă de corecţie. Doar prin revelarea tiraniei răului voi căuta o soluţie. Sunt contaminat total, este absorbit în mie şi îmi este imposibil să scap. Deci, ce ar trebui să fac?

Neavând nicio şansă şi simţind disperarea, încep să realizez că există o forţă care mă poate ajuta, forţă care este Lumina. Nu mai este un concept abstract. Simt că există şi caut o oportunitate să o cer; caut sentimentul interior care îmi va permite să o atrag pentru a mă elibera de rău.

Toate acestea apar numai atunci când începem munca practică a conexiunii…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: La congres ai spus că problema noastră este aceea că nu putem încă lega împreună toate intenţiile noastre: eu, cel care trebuie să se corecteze, prietenii, Creatorul şi lumea. Care sunt piedicile în calea către o intenţie unificată, care combină toate elementele?

Răspuns: Trebuie ca, intern, să ne clarificăm în mod constant lucrurile, la ce trebuie să ne gândim şi astfel să invităm Lumina care Reformează. Este scris: „Este mai bine să stai şi să nu faci nimic”, deoarece dacă nu ştii ce să faci, poţi provoca chiar mai mult rău. Este ca şi cum dai putere unui copil mic, sau unui om care nu ştie ce face; poate provoca numai rău.

Deci, pe de o parte este ascuns de noi ca să nu ne facem nouă şi altora rău. Pe de altă parte, cum putem ajunge aproape de acţiunea corectă? Reiese că trebuie să ne gândim cum vom fi capabili să ne apropiem de Lumină. Există Masachim (ecrane) care ascund Lumina de noi, numai din cauza faptului că dorinţele noastre sunt incorecte. În momentul în care dorinţele ajung aproape de starea corectă, aceste Masachim dispar.

Deci, fiecare om ar trebui să se verifice în mod constant şi să decidă cum să îşi investească cu adevărat puterile. Viaţa, disperarea generală, lipsa unui ţel, confuzia şi starea în care este lumea acum, totul ne ajută. Nu este faptul că nu mai suntem ridiculizaţi, aşa cum eram acum un deceniu sau două şi în fiecare generaţie din trecut, am atins un punct în care acum nu mai există alegere. Deci, trebuie să ne arătăm nu numai nouă înşine ci lumii, pentru ce ar trebui să tânjim, unde ar trebui să ajungem, ce intenţionăm în timp ce citim Zoharul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/8/12, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul ultimului congres din Nord, grupul nostru s-a împărţit în două părţi: prima parte, 10 oameni, s-au izolat de lume la primul etaj al centrului şi au simulat complet condiţiile prietenilor noştri care se aflau la congresul din Israel, iar cea de-a două parte, 20-30 de oameni, care datorită unor motive diferite nu au putut participa decât anumite perioade de timp, au fost în altă cameră.

Eu am fost printre cei 10 izolaţi şi nu am putut să mă concentrez la nimic altceva decât la un singur gând: „Cum s-a putut ca să ne împărţim în două?” Dar nu am avut curajul să ridic această problemă celorlalţi 9 oameni. Această întrebare mă bântuie; ce ar trebui să fac? Să o ridic pentru a fi discutată în grup sau ar fi împotriva unităţii grupului, chiar şi în această decizie de a ne împărţi în două grupuri în timpul congresului? Eu cred că directoriatul spiritual ar trebui să insiste ca grupul să stea împreună, oricare ar fi condiţiile.

Răspuns: Contradicţiile există peste tot, până la corectarea finală şi mai ales în Cabala, dar în spiritualitate, lucrurile opuse sunt unite în intenţia comună; ele co-există, cu toate că sunt separate prin legea echivalenţei de formă. Deci, trebuie să începem să ne obişnuim cu faptul că putem fi diferiţi dar împreună; mai mult, nu ar trebui să ne străduim să punem pe toată lumea şi totul la acelaşi nivel. Egal nu înseamnă la fel ci egal în intenţie şi la nivele diferite.

Suntem toţi diferiţi şi nimeni nu ne forţează să fim la fel, ci doar să aspirăm la acelaşi scop. De asemenea, fiecare se străduie pentru atingerea scopului în diferite feluri. Suntem diferiţi, ca celulele unui singur corp; în intenţia noastră către Creatorul comun, Creatorul ne uneşte.

Fiţi ca un exemplu de urmat, iar aceia care nu pot, datorită unor motive obiective, nu sunt mai prejos decât voi, dar vor fi la congres în alte sub-grupuri; similar, corpul are organe care sunt diferite în importanţa lor, dar toate aparţin aceluiaşi corp.

Egalitatea prietenilor nu înseamnă asemănarea perfectă!

Cere, vom găsi.

Filed under: Congrese, Intentie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a merge la paraşutism, sa spunem, o persoană are nevoie sa-si pregăteasca mintea pentru a sari, şi există un instructor care-l ajuta cu asta. Sunt tocmai profesorii cei care-i imping de multe ori pe elevii lor in faţa unui pas decisiv. Atat cat am înţeles, constrângerea este interzisa în metoda integrala, iar un profesor, o persoana care deja există în cadrul senzaţiei integrale, nu are dreptul sa faca astfel de lucruri.

Răspuns: Cum pot împinge un student? Trebuie să exercite un efort el însuşi, sa închida ochii şi să sară din avion.

El are nevoie să facă un efort intern, sa se adune în aşa fel încât să recunoască nevoia de unire cu ceilalţi. Şi numai în această unitate, când sare din el însuşi, nu dintr-un avion, în comuniune şi integralitate, dincolo de el însuşi şi în altii, de la recepţie la daruire, atunci când face această inversiune, acest salt, dar în acelaşi timp, se intoarce  pe el însuşi invers, doar atunci poate s-o experimenteze.

Mai mult decât atât, există o forţă în natură care nu ne împinge, ci ne ajută sa facem această schimbare, această fază de tranziţie. Ea funcţionează numai cu condiţia ca noi sa cerem influenţa şi ajutor. Aceasta este aşa-numita MAN (rugăciune), care trebuie să fie formata într-o persoană, adica, o nevoie urgentă a cuiva de a se schimba de la primire, de la a fi egoista ca o celula canceroasa, la daruire, la a fi plina de compasiune, degajand umpland pe oricine altcineva .

Această forţă este capabila sa ne schimbe şi ea există în natură. Dar nu există în fiecare dintre noi separat; ea apare numai atunci când ne adunăm împreună şi în cercul nostru cream comuniunea între noi, efortul nostru comun îndreptat spre schimbare. Şi apoi fiecare dintre noi şi noi toţi împreună ne supunem acestei schimbări: Am devenit un întreg comun. Şi apoi, după ce ne indepartam de ea, devenim egoisti inca o dată.

Deci, această forţă ne cladeste într-un singur intreg, schimbandu-ne nu pe fiecare dintre noi separat, ci tocmai acest întreg grup de oameni care se susţin reciproc şi eleveaza acest scop, creând o astfel de cerere comună care atrage cu adevărat catre ei forta naturii care ii schimbă. Dar, pentru ca aceasta să ne influenţeze, trebuie să avem acumulat un anumit potenţial pentru ea. Şi apoi, forţa ne susţine. Aceasta este a doua, forţa de daruire a naturii.

Două forţe există în natură: primirea şi dăruirea. Noi nu am folosit niciodata forţa daruirii. Dorind să ne împlinim pe noi insine, am folosit întotdeauna numai forţa egoista şi am avut de-a face numai cu ea. Iar acum, ne vom pierde treptat dorinţa de a lucra cu ea şi, în acest mod, vom ajunge la revelaţia forţei următoare.

În metoda noastră, acest lucru este cunoscut sub numele de cele două linii, unde linia stânga este cea a primirii, iar dreapta, cea a daruirii. Cu ajutorul acestor două linii, vom începe să lucram la legătura reciprocă şi să ne ridicam într-o nouă dimensiune, de-a lungul treptelor scării realizarii, senzaţiei şi împlinirii.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→